ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A PROCESELOR DE

PRODUCŢIE

2.1. Definiţia procesului de producţie

În cadrul funcţiunii de producţie, cea mai mare pondere este deţinută de

activitatea de fabricaţie, ce transformă factorii de producţie în produsele de definesc
obiectul de activitate al întreprinderii, utilizând echipamente tehnologice specifice şi
resurse umane specializate.
Funcţiunea de producţie se realizează prin intermediul proceselor de producţie.
Procesul de producţie reprezintă totalitatea acţiunilor conştiente realizate în
vederea obţinerii de produse sau servicii.
Procesele de producţie utilizează factori de producţie :
A . Munca ;
B. Natura ;
C. Capitalul.
D. Abilitatea întreprinzătorului.

2.2. Structura procesului de producţie

Conform abordarii structurale a procesului de productie global din cadrul

intreprinderii, acesta este format din mai multe categorii de procese partiale, care se
pot individualiza pe baza unor criterii specifice. Astfel, in raport cu modul in care
participa la executarea produselor ce definesc obiectul de activitate al intreprinderii
respective, procesele partiale se grupeaza in trei categorii :
1. procese directe, care participa nemijlocit la executarea produselor care se
incadreaza in profilul firmei, aici incadrandu-se procesele de baza si
procesele de asigurare a calitatii productiei
2. procese indirecte, care asigura conditii necesare pentru executarea
produselor care se incadreaza in profilul firmei, aici incadrandu-se procesele
auxiliare, de servire a productiei si procese de inovare a productiei (de
conceptie pentru productie)
3. procese complementare, care intregesc procesul global al intreprinderii, aici
incadrandu-se procesele annexe si cele de service

Procesele de baza au ca scop executarea nemijlocita a produselor care fac

obiectul de activitate al intreprinderii respective, ele diferind de la un domeniu la
altul si chiar intre intreprinderi din acelasi sector de activitate.
11
 In raport cu rolul si pozitia lor in ansamblul proceselor de executare a
produselor intreprinderii, procesele de baza se regrupeaza in patru categorii :

1. procese de baza pregatitoare care asigura pregatirea materiilor prime sau

obtinerea unui semifabricat in vederea prelucrarii ulterioare
2. procese de baza prelucratoare care realizeaza transformarea materiilor prime
sau a semifabricatelor rezultate din procese pregatitoare, prin folosirea
diferitelor procedee tehnologice in vederea executarii produselor
intreprinderii (de exemplu : procese de filare si tesut in intreprinderi textile)
3. procese de baza de montaj care asigura obtinerea produselor complexe si a
unor subansamble ale acestora prin asamblarea intr-o ordine prestabilita a
anumitor repere si subansamble de rang inferior
In cadrul acestora, se executa activitati de asamblare prin care se imbina sau se
solidarizeaza piesele si subansamblele de rang inferior, dar si activitati de reglare si
ajustare, prin care se corecteaza dimensional si functional ansamblul realizat si
diferitele componente, in conformitate cu rezultatele operatiei de control (de exemplu
in intreprinderile de confectii).

4. procese de baza de finisare care asigura realizarea anumitor proprietati

calitative si estetice ale produselor executate in intreprindere (de exemplu
procese de finisare a tesaturilor din intreprinderile textile)

Procesul de productie al intreprindere si organizarea lui sunt influentate de o

serie de factori cum ar fii :

• felul materiilor prime folosite care exercita o influenta deosebita asupra

continutului procesului de productie si a modului general de organizare a
acestuia
• caracterul produselor executate in intreprindere – produsele oferite de
intreprindere se prezinta intr-o mare varietate de forme concrete si se pot
diferentia in functie de natural lor, de particularitatile constructive privind
reteaua de fabricatie, gradul de omogenitate, caracteristicile procesului de
executare si livrare
• natura procesului tehnologic utilizatin cadrul intreprinderii care determina
numarul, felul si succesiunea operatiilor executate, natura echipamentelor
tehnologice folosite, cu toate implicatiile care decurg de aici asupra
organizarii procesului de productie.

2.3. Studiul proceselor de producţie.

Acest studiu se realizează în două situaţii :

- pentru proiectarea de procese de producţie noi ;
12
 - pentru perfecţionarea preceselor de producţie existente.
Scopul studiului este evidenţierea stadiilor în care se află produsul în procesul de
prelucrare a acestuia.
Pentru această evidenţiere se utilizează o serie de simboluri cum sunt :
1. Pentru stadiul de transformare, prin care se modifică materiile prime în
semifabricate, produse, prin operaţii tehnologice, se utilizează simbolul

2. Pentru stadiul de control, în care se verifică din punct de vedere

cantitativ şi calitativ, dimensional şi funcţional produsele sau reperele
se utilizează simbolul

3. Pentru stadiul de transport, de deplasare a produselor în interiorul procesului de

producţie, se utilizează simbolul

4. Pentru stadiul de aşteptare, datorate necorelaţiilor existente între randamentele de

prelucrare la nivelul verigilor de producţie sau a capacităţilor limitate de transport, se
utilizează simbolul

5. Pentru stadiul de depozitare se utilizează simbolul

Sunt situaţii în care obiectele urmărite se află concomitent în mai multe stadii, în
acest caz utilizându-se stadii combinate, în care în interiorul stadiului proncipal se
înscie simbolul stadiului secundar. De exemplu, pentru operaţia naturală de uscare a
cherestelei se utilizază simbolul

Pentru prezentarea proceselor de producţie se utilizează trei tipuri de grafice :

1. Graficul de analiză generală a desfăşurării procesului de producţie ;
2. Graficul de analiză detaliată a desfăşurării procesului de producţie ;
3. Graficul de circulaţie.

Graficul de analiză generală se întocmeşte pentru obţinerea unei imagini de

ansamblu asupra procesului de producţie.
Acest grafic simbolizează stadiile de transformare şi control, în succesiunea acestora,
în interiorul simbolurilor înscriindu-se numere de ordine corespunzătoare
succesiunii, ordonarea realizându-se separat pentru transformări şi pentru controale.
În dreptul fiecărui simbol se înscriu denumirea stadiului, durata şi obiectivele
urmărite.
Intrările şi ieşirile din proces se simbolizează prin linii orizontale deasupra cărora se
notează denumirea materiilor prime sau produselor rezultate.

13
În cazul proceselor complexe, formate din mai multe procese paralele, se va
simboliza mai întâi în partea dreaptă procesul principal, iar în stânga acestuia, în
ordinea racordării la acesta, a celorlante procese secundare.

Fig.2.1.
m.p.1

m.p.2
1

m.p.3 8 5
2

1 6
3

9
4

10

2
Prod.fin

In vederea exemplificării unui grafic de analiză generală se descrie procesul

tehnologic la produsul “camasa clasica barbateasca cu maneca lunga ” - graficul de
analiza generala din fig. 2.2. :

14
 Fig.2.2. Grafic de analiza generala

materii prime

1 croit – 5,5 minute

control tehnic de calitate – 0,5 minute

1

2 prelucrare repere – 33,5 minute

2 control tehnic de calitate – 1 minut

3 asamblare & montaj – 18 minute

4 curatat ate – 3,5 minute

3 control tehnic de calitate – 0,5 minute

finisat – 11,5 minute

4

4 control tehnic de calitate – 0,5 minute

5 format pachete – 1,5 minute

Depozit
15
Graficul de analiză detaliată a desfăşurării procesului de producţie cuprinde
toate stadiile procesului de producţie, luând forma unui tabel cu următoarele părţi :
- un antet în care se cuprindinformaţii referitoare la proces, produsele
rezultate, locul de desfăşurare, data întocmirii, autorul şi alte informaţii
relevante despre proces ;
- conţinutul propriuzis al tabellului, ce conţine denumirea stadiilor,
cantităţile de produse, timpii necesari, numărul de muncitori pentru
fiecare stadiu, distanţele de transport, simbolurile stadiilor, înlănţuirea
acestora şi propuneri de îmbunătăţire a procesului.
- Un centralizator în care se conţin numărul de stadii pe categorii, distanţele
totale, timpii totali şi pe fiecare categorie de stadiu.
-
Pentru exemplificare în figura 2.3. se reprezintă graficul de analiză detaliată a
executării unei cămăşi.

Fig. 2.3. Graficul de analiza detaliata

Denumirea procesului Simbol Nr. Durata Nr. Distanta

: circulatia reperelor operatie operatii (minute) muncitori (m)
Locul 7 72,5 116 -
desfasurarii:sectia de
productie specializata
in executarea 5 5,5 6 -
camasilor

14 23,5 14 57,5

27 84 - -

1 2 1 -

Total 54 187,5 137 57,5

16
 Denumire Simbol operatie Durata Distanta Nr.
operatie min m muncitori

1.incarcare • 2 - 1
materii prime
2.asteapta • 4 - -
incarcare
3.transporta • 3 10 1
mat.prime
4.asteapta • 4 - -
transportul
5.spanuit • 2 - 4
6.asteapta • 4 - -
spanuit
7.transport • 2 3 1
repere
8.asteapta • 3 - -
transportul
9.croit repere • 3,5 - -
10.asteapta • 3 - -
croit
11.transport • 1.5 10 1
repere
12.asteapta • 2 - -
transportul
13.CTC • 0,5 - 2
14.asteapta • 2 - -
CTC
15.transport • 1 1,5 1
repere
16.asteapta • 1,5 - -
transport
17.prelucrare • 33,5 - 57
repere
18.asteapta • 12 - -
prelucrare
19.transport • 2 5 1
repere
20.asteapta • 2,5 - -
transportul
21.CTC • 0,5 - 1
22.asteapta • 2 - -

17
CTC
23.transport • 2 2 1
repere
24.asteapta • 2,5 - -
transportul
25.CTC • 0,5 - 1
26.asteapta • 2 - -
CTC
27.transport • 2 1 1
repere
28.asteapta • 2,5 - -
transportul
29.transport • 1 1 1
repere
30.asteapta • 1 - -
transportul
31.asamblare • 18 - 31
si montaj
32.asteapta • 10 - -
asamblare
33.transport • 1,5 2 1
repere
34.asteapta • 2 - -
transportul
35.curatat ate • 3,5 - 6
36.asteapta • 5 - -
curatat ate
37.transport • 1,5 2 1
repere
38.asteapta • 2 - -
transportul
39.CTC • 0,5 - 1
40.asteapta • 1 - -
CTC
41.transport • 1,5 5 1
repere
42.asteapta • 2 - -
transportul
43.finisat • 11,5 - 20
44.asteapta • 5 - -
finisatul
45.transport • 1,5 3 1
repere
46.asteapta • 2 - -
transportul
18
47.CTC • 0,5 - 1
48.asteapta • 1 - -
CTC
49.transport • 1,5 2 1
repere
50.asteapta • 2 - -
transportul
51.format • 0,5 - 1
pachete
52.asteapta • 2 - -
pachetele
53.transport • 1,5 10 1
pachete
54.asteapta • 2 - -
transportul
55.descarca • 2 - 1
transportul in
depozit

total 8 27 14 1 5 186,5 57,5 141

Graficul de circulaţie cuprinde toate stadiile şi este o reprezentare concretă pe
un plan de situaţie la o scară convenabilă, cuprinzând amplasarea locurilor de muncă,
traseele de transport, punctele de aşteptare.
Studiul presupune întocmirea celor trei grafice în mai multe variante ce vor fi
analizate prin metoda interogativă. Această metodă analizeazp stadiul pe baza a cinci
aspecte :
1. obiectul stadiului ;
2. locul de desfăşurare a stadiului ;
3. momentul efectuării stadiului ;
4. modul de efectuare a stadiului ;
5. executantul stadiului ;
Analize se face răspunzând la întrebările :
Ce se face? Dece se face? Se poate face altceva? Ce anume?
Unde se face? De ce acolo? Se poate în alt loc? Unde?
Când se face? De ce atunci? Se poate în alt moment? Când?
Cum se face? De ce în acel mod? Se poate face altfel? Cum?
Cine face? De ce acela? Poate face altcineva? Cine?

19
 2.4. Tipurile de producţie

2.4.1. Definiţia şi factorii de influenţă ai tipurilor de producţie

Sistemul de organizare adoptat de intreprindere este influentat intr-o mare

masura de tipul de productie care defineste activitatea acestuia.
Tipul de productie este o stare functionala a unei intreprinderi sau verigi de
productie a acesteia, determinate de totalitatea factorilor tehnici si organizatorici care
caracterizeaza :
- marimea si stabilitatea nomenclaturii produselor executate,
- volumul productiei executate pe fiecare pozitie a acesteia,
- gradul de stabilitate în timp a volumului şi structurii producţiei executate,
- gradul de specializare a locurilor de munca
- modul de deplasare a obiectelor prelucrate intre diferite locuri de munca.
In functie de ansamblul acestor factori, se intalnesc urmatoarele tipuri de
productie :
• in masa
• in serie mare, mijlocie, mica
• individuala

Tipul de productie se stabileste atat pe ansamblul intreprinderii, cat si pe fiecare

veriga din componenta ei, pana la nivelul locurilor de munca.

2.4.2. Tipul de producţie în masă

Principala conditie a existentei tipului de productie in masa o constituie

asigurarea deplinei permanetizari a incarcarii fiecarui loc de munca cu o anumita
lucrare tehnologica executata la acelasi fel de produs. Acest lucru este posibil atunci
cand cheltuielile de munca necesare executarii volumului de productie pentru un
anumit fel de produs asigura ocuparea completa a fondului de timp disponibil al
fiecarui loc de munca de-a lungul intregii perioade considerate. Ca urmare, existenta
productiei in masa este conditionata de respectarea la fiecare tip de loc de munca din
componenta intreprinderii sau a verigii de productie analizate a urmatoarei relatii :

Q*t>Td
Q=cantitatea de productie pentru un anumit fel de produse executata in perioada
considerate
t=timpul necesar pentru executarea unei unitati din produsul respective la fiecare loc
de munca

20
Td=fond de timp disponibil de functionare a unui loc de munca in perioada
considerate
Caracteristicile tipului de productie in masa sunt :
• Nomenclatura produselor executate este excesiv de redusa. Deseori, ea
cuprinde numai un singur fel de produs, dar pot exista in nomenclator si
doua feluri de produse, cu o pondere prioritara a unuia dintre acestea.
• Volumul productiei pe fiecare pozitie a nomenclatorului este foarte mare.
• Nomenclatura, volumul si structura productiei au un grad mare de stabilitate
in timp.modificarile acestora de la un an la altul sunt foarte reduse, uneori
chiar inexistente si limitate de nivelul proiectat al capacitatii de productie.
• Specializarea fiecarui loc de munca in executarea unei anumite lucrari
tehnologice la un singur fel de produs pe o perioada indelungata
• Circulatia produselor se face vucată cu bucată.

2.4.3. Tipul de producţie în serie

Tipul de productie in serie se caracterizeaza prin repetarea executarii aceluiasi

fel de produs. Deoarece cheltuielile de munca necesare executarii volumului de
productie al produsului respective sunt insuficiente pentru a asigura ocuparea
completa a fondului de timp disponibil al fiecarui loc de munca, durata perioadei in
care se repeat executarea unui anumit fel de produs este mai mica decat in productia
de masa.
Relatia de calcul se prezinta sub forma :

Q*t<Td si Np0>Nlm

Np0=numarul de produse –operatii executate in perioada considerate

Nlm=numar de locuri de munca
Trasaturile definitorii ale tipului de productie in serie se pot sintetiza astfel :
• Comparativ cu productia in masa, nomenclatura produselor executate este
mai mar, ea prezentand o crestere de la seria mare spre cea mica astfel : 2-6
produse la seria mare, 6-10 produse la seria mijlocie, 10-20 produse la seria
mica.
• Volumul productiei pe fiecare pozitie a nomenclaturii este mai mic, in
comparativ cu productia in masa si scade de la seria mare spre cea mica.
• Gradul de stabilitate in timp a nomenclaturii, volumului si structurii
productiei este relative redus. Modificarile acrstora de la un an la altul se
amplifica de la seria mare spre cea mica.
• Lipsa unei specializari depline a locurilor de munca, ca urmare a faptului ca
fiecare pozitie nomenclatorul de produse ocupa numai o parte din fondul de
timp disponibil de functionare a locurilor de munca. In aceste conditii,

21
 utilajele din dotarea locurilor de munca si muncitorii care lucreaza la acestea
au un grad redus de specializare pe produs-in cazul seriilor mari si un caracter
universal-in cazul seriilor mijlocii si mici.
• Circulatia produselor intre locurile de munca se face pe loturi de productie
sau de transport cu marimi variabile, folosindu-se executarea excesiva sau
partial paralela a operatiilor tehnologice ale diferitelor produse.

2.4.4. Tipul de producţie individuală

Relatiile care caracterizeaza tipul de productie individuala sunt similare cu cele

prezentate la productia in serie cu specificatia ca, in acest caz diferenta dintre
termenii inegalitatilor respective este mult mai mare :

Q*t<<Td si Np0>>Nlm

Elementele de aici au semnificatiile prezentate anterior.

Tipul de productie individuala se caracterizează prin următoarele trasaturi :
• Nomenclatura produselor executate este foarte mare, cuprinzând o gama
diversificata de feluri si tipuri de produse, ajungându-se la mai mult de 100
pozitii distincte.
• Volumul producţiei pe fiecare pozitie a nomenclaturii este excesiv de redus,
deseori executându-se numai cate un singur fel de produs
• Gradul de stabilitate in timp a nomenclaturii, volumului si structurii
producţiei este foarte redus, inregistrandu-se modificari esentiale ale acestora
la perioade scurte de timp, uneori chiar de la o zi la alta. Executarea
diferitelor produse din nomenclator se repeta la intervale de timp de timp
nedeterminate, in mod intamplator, sau nu se mai repeta niciodată. In astfel
de situatii, producţia se executa in funcţie de cerintele clienţilor.
• Locurile de munca din structura verigilor de productie si utilajele aflate in
dotarea lor au un caracter universal, care le permite sa execute o mare
varietate de feluri si tipuri de produse.
• Circulatia produselor intre locuri de munca se face pe loturi de productie cu
marimi mici, in conditiile executarii succesive a operatiilor tehnologice ale
diferitelor produse.

Sistemele performante de organizare a productiei intreprinderii au la baza o serie

de principii, dintre care cele mai importante sunt:
• Folosirea unor politici manageriale adecvate pentru antrenarea
personalului la realizarea obiectivelor si actiunilor asumate
• Satisfacerea exacta a nevoilor si asteptarilor individuale ale diferitilor
clienti

22
 • Adoptarea unui proces permanent de inovare in diversele domenii de
activitate a intreprinderii
• Realizarea unui spirit de parteneriat la nivelul intreprinderii si cu
ceilalti factori ai mediului de competitie
• Orientarea spre schimbare pentru a face fata cu succes modificarilor
neintrerupte din cadrul mediului ambiant
• Reconsiderarea procesului de informare
Un sistem performant de organizare a productiei se defineste printr-un ansamblu
de trasaturi specifice cerintelor actuale ale mediului concurential : varietatea,
flexibilitatea, dinamismul, creativitatea, eficienta, reactivitatea, rapiditatea si
transparenta.

2.4.5. Legile şi principiile fundamentale ale organizării producţiei

Legea 1- Organizarea producţiei în conformitate cu procesul tehnologic

utilizat.
Organizarea producţiei se face plecând de la respectarea principiilor tehnologice
existente în documentaţia de proiectare a produselor.
Legea 2- Concordanţa dintre tipurile de producţie existente şi sistemele de
organizare a producţiei.
Fiecărei grupe de tipuri de producţie îi corespunde un anumit sistem de organizare;
astfel, pentru producţia de masă şi serie mare se utilizează organizarea producţiei în
flux, iar pentru producţie individuală şi de serie mică şi mijlocie se utilizează
organizarea producţiei pe comenzi.

În contextul asigurării eficienţei producţiei, în cadrul organizării acesteia trebuie

luate în considerare următoarele principii: principiul proporţionalităţii, principiul
ritmicităţii, principiul paralelismului, principiulliniei drepte, principiul continuităţii.
Principiul proporţionalităţii constă în asigurarea din faza de proiectare a unor
raporturi de proporţionalitate între necesarul de timp de muncă pentru realizarea
diferitelor operaţii ce se află într-o interdependenţă tehnologică; nerespectarea
proporţionalităţilor între normele de timp de prelucrare duce la apariţia de excedente
sau deficite de muncitori şi utilaje, întreruperi în procesele de producţie, stocuri de
producţie neterminată.
Principiul ritmicităţii presupune realizarea în fiecare perioadă a aceleiaşi
cantităţi de producţie: acest principiu se asigură prin respectarea normelor de timp şi
a principiului proporţionalităţii.
Principiul paralelismului se referă la asigurarea condiţiilor tehnice şi
organizatorice pentru desfăşurarea producţiei pe un front larg, executându-se
simultan mai multe produse sau componente, aflate în diferite stadii de realizare;
acest principiu este caracteristic organizării în timp a producţiei.
23
 Principiul liniei drepte presupune asigurarea celui mai scurt drum în trecerea
materialelor în de la o verigă de producţie la alta, urmărindu-se de asemenea
eliminarea la maxim a întoarcerilor şi încrucişărilor în proces. Acest principiu este
caracteristic organizării în spaţiu a producţiei.
Principiul continuităţii are ca cerinţă inexistenţa sau un minim de existenţă a
întreruperilor în procesele de producţie; asigurarea acestui principiu se face numai
prin respectarea celorlalte principii anterioare.

2.5. Sisteme de organizare structurala a producţiei; factori de

influenţă
Structura generala a intreprinderii este formata din doua componente :
structura organizatorica si structura sociala. In ceea ce priveste structura sociala a
intreprinderii, ea se concretizeaza in modul de organizare structurala a acesteia sub
raportul desfasurarii activitatilor cu caracter social. In ceea ce priveste structura
organizatorica a intreprinderii, se poate aprecia ca este formata din doua
componente, si anume : structura de management si structura de productie.
Structura de productie a intreprinderii concretizeaza modul de organizare
structurala a acesteia sub raportul desfasurarii procesului sau de productie.

Structura de producţie este influenţată de o serie de factori dintre care cei mai
importanţi sunt:
1. Mărimea întreprinderii, caracterizată de indicatori cum sunt numărul
de salariaţi, volumul producţiei, valoarea şi volumul mijloacelor fixe;
2. Apartenenţa la un anumit domeniu de activitate, aici deferenţele
evidenţiindu-se în funcţie de caracteristicile utilajelor şi ale
mijloacelor de transport, tehnologiile utilizate, etc.;
3. Nivelul şi formele de specializare şi cooperare în producţie; astfel,
există întreprinderi total integrate sau integrate parţial, ce execută
numai o parte a procesului tehnologic. Cooperarea în producţie poate
exista atât la nivelul producţiei de bază, cât şi la nivelul producţiei
auxiliare sau de servire. Cu cât gradul de integrare este mai ridicat, cu
atât structura de producţie este mai complexă.
4. Amplasarea teritorială. Diferenţele apar dacă întreprinderea este sau
nu amplasată într-o zonă sau platformă industrială; fiind amplasată
într-o astfel de zonă, întreprinderea poate utiliza în colaborare cu alte
întreprinderi diverse utilităţi şi forme de energie sau chiar verigi de
producţie, reducând astfel gradul de complexitate a structurii de
producţie.
Intreprinderile pot adopta trei sisteme de organizare structurala a productiei
carora le corespund celor trei tipuri de structuri de productie prezentate in continuare.
24
 2.6. Tipologia sistemelor de organizare structurală a producţiei

În funcţie de modul de specializare a verigilor de producţie se pot adopta trei

sisteme de organizare structurală a producţiei:
1. Structura de producţie de tip tehnologic;
2. Structura de producţie pe obiect;
3. Structura de producţie mixtă.

Sistemul de organizare structurala a productiei pe baza principiului

tehnologic se concretizeaza intr-o structura de productie de tip tehnologic care se
foloseste in productia individuala, de serie mica si mijlocie.
Structura de productie tehnologica folosita in cadrul acestui sistem
organizatoric prezinta doua caracteristici principale, in functie de care se
fundamenteaza avantajele si dezavantajele ei. In primul rand, in sectiiile si atelierele
de baza specializate pe etape sau activitati tehnologice ale acestei structuri de
productie, amplasarea locurilor de munca se face pe grupe omogene din punct de
vedere al lucrarilor executate. In al doilea rand, locurile de munca din componenta
verigilor de baza, utilajele din dotarea lor si muncitorii care lucreaza la acestea au un
caracter universal.
Avantajele acestui tip de organizare sunt:
- creează condiţiile tehnice şi organizatorice pentru realizarea unui
nomenclator larg de produse;
- creează condiţiile utilizării la maxim a capacităţilor de producţie;
- prezintă un grad mare de flexibilitate, asigurând adaptarea rapidă şi cu
costuri reduse a sistemelor de producţie la modificările apărute pe pieţele
de desfacere.
Dezavantajele acestui tip de sistem sunt:
- conţine un volum ridicat de transport intern datorită deplasărilor repetate
a loturilor de produse între diferitele verigi de producţie.
- nu permite folosirea unor metode avansate de organizare procesuală sau
permite numai utilizarea parţială a acestora;
- determină apariţia întreruperilor în funcţionarea utilajelor datorită reglării
acestora la trecerea de la o comandă la alta;
- dispersează responsabilitatea pentru calitatea producţiei;
- influenţează negativ indicatorii de eficienţă ai producţiei: viteza de rotaţie
a capitalului, volumul producţiei, costul de producţie şi alţii.

Acest tip de structură este cel mai des întâlnit datorită flexibilităţii ridicater a
acestuia.
În continuare se reprezintă o astfel de structură de producţie în cazul unei
întreprinderi producătoare de mobilă
25
Fig.4.1.

DIRECTOR TEHNIC

Secţie Birou AQL Atelier

debitare, croire proiectare
Laboratoare
Secţie CTC
prelucrări repere Atelier
întreţinere şi
reparare
Birou recepţie
Secţie montaj, materii prime
finisaj mobilă
bucătărie,
sufragerie, Transport
intern

Sistemul de organizare structurala a productiei conform principiului pe

obiect se concretizeaza intr-o structura de productie de tip pe obiect care se
foloseste in productia de masa si de serie mare. Avantajele si dezavantajele structurii
pe obiect, folosita in cadrul acestui sistem organizatoric, pot fii stabilite in functie de
cele doua caracteristici esentiale ale ei. Amplasarea locurilor de munca in cadrul
sectiilor si atelierelor de baza se face pe linii de productie in flux sau linii automate
de productie, in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice.
Locurile de munca aflate in componenta verigilor de baza, utilajele din dotarea lor si
muncitorii care lucreaza la acestea au un caracter strict specializat.
Avantajele unui astfel de sistem sunt:
- creează condiţiile necesare folosirii tehnologiilor moderne, automatizate;
- permite folosirea unor forme avansate de organizare procesuală a
producţiei;
- volum redus al transporturilor interne;
- asigură reducerea întreruperilor în funcţionarea utilajelor;
- influenţează pozitiv indicatorii de caracterizare ai producţiei.
Dezavantajele acestui sistem sunt:
26
 - grad redus de flexibilitate, fiind necesare investiţii mari de timp şi
financiare pentru modificarea sortimentului de producţie.
- folosirea incompletă a capacităţilor de producţie în cazul modificării
cerinţelor pieţei.
O astfel de organizare se prezintă astfel:

Fig. 4.2.

DIRECTOR TEHNIC

Secţie mobilă Birou AQL Atelier

bucătărie proiectare
Laboratoare
Secţie mobilă CTC
sufragerie Atelier
întreţinere şi
reparare
Birou recepţie
Secţie mobilă materii prime
agrement
Transport
intern

Sistemul de organizare structurala a productiei pe baza principiului mixt

se concretizeaza intr-o structura de productie de tip mixt care se foloseste in
intreprinderi mari cu o productie de serie mica si mijlocie.
Ea imbina avantajele celor doua tipuri de structuri prezentate anterior, dar, in
acelasi timp, mentine si o parte din dezavantajele acestora.
În general primele operaţii tehnologice se organizează pe baza principiului
tehnologic, iar cele finale pe baza principiului pe obiect.
O astfel de structură se prezintă astfel:

27
Fig 4.3.

DIRECTOR TEHNIC

Secţie Birou AQL Atelier

debitare, croire proiectare
Laboratoare
Secţie CTC
prelucrări repere Atelier
întreţinere şi
Secţie montaj reparare
mobilă sufragerie Birou recepţie
materii prime

Secţie montaj Transport

mobilă agrement intern

Secţie montaj
mobilă bucătărie

28