Analiza - Cursuri PDF

Cap 2 Analiza valorii adăugate
Curs
Facultatea de Management,
An III,
Probleme studiate
 1. Noțiuni de bază
 2. Metode de determinare a valorii adăugate
 3. Dinamică şi structură
 4. Analiza factorială
1. Noțiuni de bază
 Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o companie,

peste valoarea consumurilor provenind de la terţi, respectiv bogăţia
realizată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale
întreprinderii.
 Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea adăugată realizată într-
o perioadă de timp, exclusiv cheltuielile cu amortizarea:
Van=VA-A
unde A - Cheltuielile cu amortizarea
 Valoarea adăugată medie (va) - exprimă valoarea adăugată obţinută în
medie la 1 leu producţie a exerciţiului şi evidenţiază gradul de integrare pe
verticală la nivel de întreprindere:
2. Metode de determinare a valorii adăugate
a) Metoda sintetică (metoda diferenţei):

din volumul total al activităţii de producţie şi comercializare se scad consumurile
intermediare provenite de la terţi.
 În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se

determină astfel:
VA = Qe – M,
în care:
M – consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie.
 În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie şi activitate de

comerţ, valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) – M’
în care:
Mc – marja comercială;
M’ – consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu activitate de producţie şi
comercializare).
Marja comercială se determină ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute (ct. 707) şi costul lor
(ct. 607).
Consumurile intermediare de la terţi se preiau din contabilitatea financiară şi includ:
cheltuielile cu materii prime şi materiale, combustibl, energie, apă, servicii prestate de terţi.
Exemplu creare valoare adaugată la nivel de produs:
Pantof
Asamblarea componentelor în
cadrul companiei analizate şi
obţinerea produsului finit VALOAREA ADĂUGATĂ
120 lei
120 lei
Servicii de la terţi (raparaţie

echipamente) – 0,1 lei CONSUMURI PROVENITE DE
Energie – 0,9 lei LA TERŢI
Accesorii (catarame, şireturi,
adezivi, aţă etc)– 42 lei 170 LEI
Piele – 107 lei
Talpa -20 lei
Exemplu creare valoare adaugată la nivel de întreprindere
VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)
PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI
CONSUMURI PROVENITE DE (Qe)
LA TERŢI (M)
 b) Metoda de repartiţie (aditivă):

valoarea adăugată este rezultatul însumării următoarelor elemente
componente :
 salarii şi contribuţii privind asigurările şi protecţia socială,

 amortizare, provizioane aferente exploatării,
 dobânzi,
 impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit),
 rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent cifrei de afaceri
din care se scad dobânzile).
Abordând valoarea adăugată astfel, se deduce că ea serveşte la

remunerarea următorilor subiecţi (parteneri sociali):
 salariaţi,
 acţionari,
 stat,
 instituţii de credit,
 proprietarii capitalului tehnic.

3. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
Procedeele folosite în analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate sunt:
 modificările absolute,
 indicii calculaţi pe total şi pe elemente componente ale valorii adăugate,
 ratele anuale de creştere,
 ritmul mediu anual de creştere.
 ponderile (ratele de structură/ratele de remunerare ale valorii adăugate).
Se pot realiza comparaţii:
 în cadrul aceleiaşi companii, între diferite perioade de timp,

 între mai multe companii care au acelaşi obiect de activitate,
 între companii şi mediile sectoriale etc.
 Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic, atât în mărimi
absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate respectiv, sustractivă şi aditivă, cât şi în
mărimi relative, sub forma ratelor valorii adăugate.
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaţionale
următoarele rate:
 a) Rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri
VA
RVA = 100
CA
• Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară

gradul de integrare pe verticală (GIV) a întreprinderilor cu activităţi de
producţie şi comercializare. Pe baza sa poate fi apreciată strategia industrială a
întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor de producţie.
• În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, se deduce că în
întreprindere se realizează un număr mare de etape pentru obţinerea
produsului finit.
În mod similar poate fi determinată şi rata medie a valorii adăugate aferente producţiei
exerciţiului.
VA
RVA =  100
Qe
• Ea reflectă, de asemenea, gradul de integrare pe verticală (GIV) a între-
prinderilor cu activitate specifică de producţie.
• Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât gradul de valorificare a resurselor
tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii este mai mare.
b) Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc

pe baza elementelor componente ale valorii adăugate, determinată potrivit metodei
aditive şi servesc la efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii.
• Ratele de structură (rate de remunerare) ale valorii adăugate reprezintă
ponderea deţinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării
partenerilor sociali) în valoarea adăugată.
• Ratele de structură ale valorii adăugate pot înregistra variaţii semnificative de
la o perioadă la alta.
c) Rata valorii adăugate la 100 sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt şi
un indicator de eficienţă economică. Creşterea potenţialului tehnic al muncii creează
premisele obţinerii de efecte, care, prin nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a
acestuia.
Exemplu:
Pentru analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate, informaţiile necesare pot
fi structurate astfel:
Indicatori Simbol P0 P1 Rate VA % Modificarea Indici %

absolută
1. Cheltuieli cu personalul Cp 7503 9455 8,11 8,81 1951 126
2. Cheltuieli cu amortizarea A 502 617 0,5 0,57 115 101,8
şi provizioanelor
3. Cheltuieli cu impozite, Imp 1326 1791 1,43 1,66 465 135
taxe, vărsăminte asimilate
4. Cheltuieli cu dobânzile Dob 680 940 0,73 0,87 260 138
5. Rezultatul exploatării Pr 82 500 94 600 89,17 88,07 12100 114,2
recalculat (-cheltuieli
financiare -alte operaţiuni
decât cifra de afaceri)
VALOAREA VA 92 511 107 403 100 100 14892 116,1
ADĂUGATĂ
Productia exercitiului Qe 132 159 143 204 11045 108,6
Consumuri intermediare M 39648 35801 -3847 90,3
provenite de la terţi
Rata valorii adăugate % VA/Qe 70 75 5 107,1
Din datele prezentate şi în tabelul de mai sus rezultă
următoarele concluzii:
- Toate elementele componente precum şi valoarea adăugată
însăşi au înregistrat creşteri comparativ cu perioada de bază,
ceea ce evidenţiază faptul că societatea se află pe o
traiectorie ascendentă.
- Dinamica elementelor componente şi a valorii adăgate au
fost diferite, deci ratele valorii adăugate s-au modificat în
timp;
- Ratele de structură sunt foarte diferite ca mărime, cea mai
importantă fiind rata de remunerare a întreprinderii
(Pr/VA*100), cu uşoară tendinţă de diminuare;
- Rata de remunerare a personalului (Cp/VA*100) a crescut
(creşterea putând fi datorată fie majorării cheltuielilor medii
salariale pe angajat fie creşterii numărului de salariaţi , fie
combinaţiei dintre cele două aspecte menţionate);
 Deoarece Valoarea adăugată a înregistrat o dinamică mai accentuată
decât Producţia exerciţiului (IVA>IQe), rata de remunerare a
întreprinderii, denumită şi grad de integrare pe verticală (GIV) sau
valoare adăugată medie la un leu producţia exerciţiului (va) a
crescut.
 Din punct de vedere economic, creşterea gradului de integrare pe
verticală (Va/Qe) simultan cu creşterea ratei de remunerare a
întreprinderii (Pr/VA) echivalează cu o creştere a performanţei
prin creşterea eficienţei, deoarece scopul oricărei companiei este
acela de a-şi multiplica „averea”.
 Reducerea consumurilor intermediare de la terţi simultan cu
creşterea valorii adăugate pe fondul creşterii producţiei
exerciţiului evidenţiază faptul că decizia societăţii de a creşte
gradul de integrare pe verticală a fost justă.
Concluzii generale:
 1. În cazul în care indicele unui element component al valorii

adăugate este mai mic decât indicele valorii adăugate, se
înregistrează o scădere a ponderii acelui element în valoarea
adăugată şi invers.
 2. La nivel de întreprindere, se consideră că situaţia este normală

atunci când scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor
în valoarea adăugată (în sumă absolută acestea putând să
crească) şi creşte ponderea profitului din exploatare.
4. Analiza factorială valorii adăugate
Din punct de vedere factorial,

valoarea adăugată se poate analiza pe
baza modelelor:
a) VA = Qe1 − QeM  = Qe  va
b) VA = Ns QeNs VA
Qe
= N s  W a  va
c) VA = N s
Mf Mf ' Qe VA
'
N s Mf Mf Qe
Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate, potrivit modelului „a“ se
prezintă după cum urmează:
Ns
T
Qe t
wh în care:
VA
Qe – producţia exerciţiului ( Qe = T  wh );
gi
T – timpul total de muncă (T=Nsxt);
va
Wa – productivitatea medie anuală, determinată pe baza producţiei exerciţiului
va i Qe
( W a = );
Ns
wh – productivitatea medie orară, determinată pe baza producţiei exerciţiului
(wh=Qe/T);
N s – numărul mediu de personal;
t – numărul mediu de ore lucrate de un salariat;
gi – structura producţiei exerciţiului pe grupe de produse sau pe tipuri de activităţi;
n
 g va i i
va – valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului ( va = i =1 );
100
vai – valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de
activităţi.
Nr.
Indice
crt Indicatori Programat Realizat
(%)
.
1. Producţia exerciţiului (Qe) – mii lei 39.312 41.400 105,31
2. Consumurile provenind de la terţi (M) – 13.759,2 14.076 102,30
mii lei
3. Valoarea adăugată (VA) – mii lei 25.552,8 27.324 106,93
4. Timpul total de muncă (T); (ore) 196.560 184.000 93,61
5. Numărul mediu de personal ( N s ) 105 100 95,23
6. Număr mediu de ore pe salariat ( t ); 1.872 1.840 98,3
(ore)
7. Productivitatea medie orară ( wh ) – 112,5
mii lei 0,200 0,225
8. Valoarea adăugată medie la 1 leu 101,53
producţie a exerciţiului ( va ); (lei) 0,65 0,66
9. Valoarea adăugată medie recalculată x x
r
la 1 leu producţie a exerciţiului ( va ); 0,645
(lei)
Nota: Indicatorii 1-5 constituie datele de intrare iniţiale
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor factorilor (semnificaţia
acestora este prezentată în tabelul de mai sus) presupun:
VA = VA1 – VA0 = + 1.771,2 mii lei
din care, datorită:
1. Qe = (Qe1 − Qe0 )  va 0 = + 1.357,2 mii lei
1.1. T = (T1 − T0 ) wh 0  va 0 = -1.632,8 mii lei
din care:
1.1.1.  N s = ( N s1 − N s 0 )  t 0  wh 0  va 0 = - 1.216,8 mii lei
1.1.2. t = N s1  (t 1 − t 0 )  wh 0  va 0 = - 416 mii lei
1.2.  wh = T1  ( wh 1 − wh 0 )  va 0 = + 2.990,5 mii lei
2. va = Qe1  (va 1 − va 0 ) = + 414 mii lei
r
2.1. g i = Qe1 ( va − va 0 ) = - 207 mii lei
r
2.2. va i = Qe1  (va 1 − va ) = + 621 mii lei
unde:
r
va =
g i1 vai 0
100
Ca urmare a analizei factoriale efectuate (metoda substituţiei în lanţ), se constată o
creştere a valorii adăugate cu 1.771,2 mii lei, respectiv cu 6,93% faţă de prevederile din
bugetul de venituri şi cheltuieli. Situaţia se apreciază pozitiv, înregistrându-se o creştere mai
rapidă a valorii adăugate comarativ cu dinamica producţiei exerciţiului (IVA > IQe, respectiv
106,93% > 105,31%), ceea ce denotă o sporire a gradului de valorificare a resurselor
materiale procurate de la terţi.
Aprofundând analiza prin stabilirea contribuţiei factorilor direcţi la obţinerea sporului
absolut, rezultă că 76,6% din modificarea totală s-a datorat creşterii producţiei exerciţiului, iar
23,4% sporirii valorii medii adăugate la 1 leu producţie.
Producţia exerciţiului a crescut cu 2.088 mii lei, determinând, în condiţiile date, sporirea
valorii adăugate cu 1.357,2 mii lei. Producţia exerciţiului şi, implicit, valoarea adăugată prin
intermediul acesteia au fost influenţate de modul de utilizare (extensiv şi intensiv) a
potenţialului uman.
Din punct de vedere extensiv, utilizarea incompletă a fondului total de timp de muncă
(T), ca efect al nerealizării numărului mediu scriptic de salariaţi (NS) şi a timpului de muncă
pe salariat (t), a avut ca efect scăderea valorii adăugate cu 1.632,8 mii lei. Scăderea numărului
de personal şi a timpului mediu de muncă poate fi considerată o decizie justificată, societatea
orientându-de ulterior spre sporirea productivităţii muncii. Din punct de vedere intensiv, se
constată o creştere a productivităţii medii orare cu 25 lei, care se reflectă în sporirea valorii
adăugate cu 2.990 mii lei.
Valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului a crescut cu 0,01 lei şi a
determinat sporirea cu 414 mii lei a valorii adăugate totale. Această influenţă denotă
reducerea cu 1% a ponderii consumurilor de la terţi în volumul total de activitate.
Aprofundând analiza pe factori de gradul al doilea, se constată următoarele:
▪ structura producţiei exerciţiului (gi) s-a modificat în sensul creşterii ponderii acelor
produse în total producţie a căror valoare adăugată la 1 leu producţia exerciţiului, în
P0, era inferioară valorii adăugate medii la 1 leu producţie a exerciţiului la nivel de
întreprindere, în aceeaşi perioadă; aceste condiţii, au condus la reducerea valorii
adăugate totale cu 207 mii lei.
▪ valoarea adăugată la 1 leu producţie pe grupe de produse (vai) produse a exercitat o
influenţă favorabilă asupra valorii adăugate de +621 mii lei, ca urrmare a creşterii
acesteia în perioada P1 la majoritatea grupelor de produse (celor care deţin ponderi
importante).
Rezultă că direcţiile principale de acţiune pentru creşterea valorii adăugate sunt:
- sporirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie disponibile şi a
productivităţii muncii printr-o mai bună utilizare a potenţialului uman,
- introducerea progresului tehnic şi adaptarea acestuia la condiţiile pieţei,
- îmbunătăţirea gradului de calificare a potenţialului uman etc.,
- folosirea integrală a timpului de muncă,
- creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, energiei etc.,
- analiza oportunităţii modificării gradului de integrare pe verticală, cu scopul
reducerii costurilor,
- obţinerea unor produse de o calitate superioară etc
Capitolul 3
Analiza potenţialului intern
Facultatea de Management
An III
2020
Introducere
Potenţialul intern - totalitatea resurselor umane şi materiale
aflate în dotarea întreprinderii având ca destinaţie realizarea
obiectului de activitate.
Cuprins:
1. Analiza resurselor umane
2. Analiza resurselor materiale

Probleme ale analizei gestiunii resurselor umane:
1. Analiza dimensiunii şi structurii personalului

2. Analiza comportamentului personalului
3. Analiza eficienţei utilizării forţei de muncă
ANALIZA RESURSELOR UMANE
 Resursele umane constituie forţa motrice a activităţii

oricărei întreprinderi.
 Factorul uman trebuie să răspundă cerinţelor
întreprinderii din punctul de vedere al:
 numărului,
 structurii (calificare, experienţă, pregătire
profesională, studii etc.),
 comportamentului,
 eficienţei utilizării timpului de muncă disponibil,
 eficienţei muncii.
Analiza dimensiunii resurselor umane presupune studiul
principlilor indicatori specifici:
 Numărul de salariați la un moment dat - reprezintă efectivul de salariați și

se urmărește la începutul și la sfârșitul perioadei de gestiune
 Numărul mediu de salariați - se calculează ca o medie aritmetică simplă a

efectivului zilnic de salariați. Se poate calcula la nivelul unei luni, unui
trimestru, semestru sau (cel mai utilizat în analiză) la nivelul anului
 Numărul maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară a

numărului de personal. Aceasta este stabilită, în funcţie de volumul de
activitate și de productivitatea medie a muncii luată ca bază de comparaţie,
prin Bugetul de venituri şi cheltuieli.
Dinamica personalului pe total şi pe categorii se studiază cu ajutorul:
• Abaterilor absolute (Ns ) faţă de o bază de comparaţie,
• Indicilor de dinamică (INs%),
• Abaterilor relative ( RN s %).
Interpretarea rezultatelor trebuie să se realizeze prin comparaţii cu:
• indicatorii valorici (CA, Qf, Qv, Qf, VA),
• indicatorii fizici (producţia fizică, numărul de operaţiuni realizate
într-un interval de timp),
• cheltuielile salariale,
• cu dimensiunea potenţialului tehnico-economic etc.
Analiza structurii personalului
Analiza structurală a potenţialului uman presupune utilizarea grupării ca
metodă calitativă de selectare a categoriilor de salariaţi. În acest caz, criteriile de
selecţie sunt multiple:
1) După vârstă, potenţialul uman poate fi încadrat în grupe de tipul:
▪ sub 25 de ani;
▪ 26-30 de ani;
▪ .......
▪ peste 55 de ani.
2) După vechimea neîntreruptă în unitatea operaţională, personalul se
clasifică în:
▪ sub un an;
▪ doi-cinci ani;
▪ șase-zece ani;
▪ ...
▪ peste 30 de ani.
Empiric, s-a constatat că personalul cu o vârstă cuprinsă între grupele 30-45
de ani şi o vechime neîntreruptă în acelaşi domeniu de activitate de 5-15 ani este
cel mai productiv.
3) După ocupaţie, personalul poate fi grupat în:
▪ muncitori (direct productivi şi de întreţinere);
▪ personal tehnic: ingineri, proiectanţi etc.;
▪ economişti;
▪ personal tehnic de conducere: tehnicieni, maiştri, șefi de echipă etc.;
▪ personal administrativ şi de conducere: manageri, directori, şef
servicii etc.;
▪ personal de deservire generală: de pază, de serviciu etc.
4) După studii, personalul poate fi absolvent de:
▪ şcoli de meserii;
▪ studii medii;
▪ studii superioare;
▪ doctorat;
▪ postdoctorat etc.
Acest criteriu se utilizează în caracterizarea situaţiei calificării forţei de
muncă.
4) După gen:
▪ bărbaţi;
▪ femei.
În domeniile în care personalul feminin este predominant, se recomandă o
angajare suplimentară de forţă de muncă, deoarece în decursul timpului pot
interveni concedii de maternitate, întrerupere a activităţii pentru creşterea copilului,
concedii medicale pentru copil etc., care ar perturba desfăşurarea normală a
activităţii.
5) După funcţiile întreprinderii:
▪ cercetare-dezvoltare;
▪ producţie;
▪ comercială;
▪ resurse umane;
▪ financiar-contabilă etc.
1.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI
PERSONALULUI
 Studiile statistice au demonstrat că rezultatele economice ale unei

societăţi sunt condiţionate în mare măsură şi de comportamentul
personalului.
 Mobilitatea excesivă a salariaţilor, ineficienţa utilizării timpului de

muncă, precum şi crearea unor stări conflictuale între conducere şi
angajaţi sunt doar câteva repere în acest sens.
Stabilitatea personalului este un indicator de apreciere a comportamentului
personalului aflat în opoziţie cu mobilitatea personalului.
Mobilitatea forţei de muncă, sub forma intrărilor sau ieşirilor de personal,
este un concept diagnosticat printr-un grup de indicatori:
1) indicatorii circulaţiei personalului evidenţiază mişcarea angajaţilor
determinată de cauze motivate din punct de vedere al interesului societăţii:
pensionare la limită de vârstă, şomaj din cauza restrângerii activităţii, decese,
transferuri, plecări la studii, satisfacerea stagiului militar, pensionări pe caz de
boală etc.
Principalii indicatori de caracterizare a circulaţiei personalului sunt:
▪ coeficientul mediu al intrărilor de personal:
I totale
I= ,
Ns
unde:
I – coeficientul mediu al intrărilor de personal;
I totale – numărul salariaţilor angajaţi (intraţi) în unitate în perioada de
analiză (de obicei, în decursul unui an);
Ns – numărul mediu scriptic de salariaţi aferent perioadei de analiză;
▪ coeficientul mediu al ieşirilor de personal:
E justificate
E= ,
Ns
unde:
E – coeficientul mediu al ieşirilor de personal;
E justificate – numărul salariaţilor plecaţi din unitate în perioada de analiză,
din motive justificate (pensionări, transferuri, îmbolnăviri etc.);
2) indicatorii fluctuaţiei personalului au în vedere acele plecări
nejustificate ale angajaţilor care au implicaţii negative asupra performanţelor şi
activităţii întreprinderii deoarece sunt neprevăzute, de exemplu, demisii ale
salariaţilor sau concedieri din cauza abaterilor de la conduita impusă de
managementul societăţii. Indicatorul de analiză a fluctuaţiei personalului este:
▪ coeficientul mediu al fluctuaţiei personalului:
E nejustificate
F= ,
Ns
unde:
F – coeficientul mediu al fluctuaţiei personalului;
E nejustificate – ieşirile de personal din motive nejustificate.
Utilizând informaţiile oferite de cele două fenomene, circulaţia şi fluctuaţia
personalului, se poate determina coeficientul mişcării totale (Mt), indicator care
evidenţiază proporţia dintre personalul mobil şi cel stabil din societate. Relaţia de
calcul este:
I totale + E totale
Mt = ,
Ns
în care:
E totale – plecările de personal din societate în cursul perioadei de analiză,
indiferent de motiv (justificat sau nejustificat).
Aflat în opoziţie cu acest indicator, gradul de stabilitate a personalului

(Gs) evidenţiază proporţia angajaţilor care în perioada de analiză au rămas fideli
întreprinderii. Se determină prin relaţia:
Gs = 1 − Mt .
Un aspect important în analiza forţei de muncă îl constituie analiza modului de
utilizare a timpului de muncă.
Pt. caracterizarea modului de utilizare a timpului de muncă, se poate întocmi,
individual sau colectiv, balanţa timpului de muncă
Nr. INDICATORI T-1 T

crt.
1 Fondul de timp calendaristic – Tc
2 Fondul de timp maxim disponibil – Tmax.d.
3 Fondul de timp efectiv lucrat – Te
4 Fondul de timp nelucrat, din care – Tn
5 Din motive justificate:
5.1 - concediu medical
5.2 - delegaţii
5.3 - concediu creştere copil
5.4 - concediu pentru studii
5.5 - învoiri etc.
6 Din motive nejustificate:
6.1 - absenţe nemotivate
6.2 - întârzieri
T max .d. = Tc − (Sâmbete + Duminici + Sărbători legale + Concediu de odihnă ).
Atunci când timpul efectiv lucrat este diferit de timpul maxim disponibil, se
înregistrează fie neutilizare integrală a timpului maxim disponibil, fie depăşirea
acestuia. În mărimi relative, sugestiv este indicatorul gradul de utilizare a
timpului maxim disponibil:
Eficienţa utilizării resurselor umane se determină printr-un set de indicatori
specifici, denumiţi productivitatea muncii. Indicatorii de productivitate sunt
calculaţi raportând efectele sub forma performanţelor create de angajaţi la
eforturile de natura resurselor umane:
Efect : Indicatori de performanţă economică

W= .
Efort : Indicatori de potenţial uman
Indicatorii de performanţă pot fi:
▪ producţia fizică (tone, kg, l, unităţi fizice, m, m3 );
▪ producţia exerciţiului (unităţi monetare);
▪ producţia-marfă fabricată (unităţi monetare);
▪ valoarea adăugată (unităţi monetare);
▪ cifra de afaceri (unităţi monetare);
▪ profit aferent cifrei de afaceri (unităţi monetare) etc.
Indicatorii de potenţial uman pot fi:
▪ numărul mediu de salariaţi (persoane);
▪ numărul mediu de personal direct productiv (persoane);
▪ fondul total de timp de muncă (om-zile);
▪ fondul total de timp de muncă (om-ore) etc.
1.3.1. Sistemul de indicatori utilizaţi în analiza eficienţei resurselor
umane
Prin raportarea unui indicator al efectului la cei 3 indicatori de măsurare a efortului, se determină
cele 3 nivele ale W muncii:
▪ la nivelul anului (productivitatea medie anuală – Wa )
▪ la nivelul zilei de muncă (productivitatea medie zilnică – Wz ) sau
▪ la nivelul orei de muncă (productivitatea medie orară – Wh ).
Exemplu: Pe baza producţiei obţinute destinate vânzării (Qf) se obţin indicatorii:

1. productivitatea medie anuală:
Qf
W a (Qf ) =
Ns
2. productivitatea medie zilnică:
Qf Qf
W z (Qf ) = =
N s  N z Tz (om − zile)
3. productivitatea medie orară:
Qf Qf
W h (Qf ) = =
N s  N z  N h T (om − ore)
1.3.2. Corelaţii economice între principalii indicatori
economici de analiză a productivităţii muncii
Interpretarea economică a eficienţei resurselor umane se poate realiza pe
baza corelaţiilor care se stabilesc între indicatorii specifici potenţialului uman.
1. IWa > IWz

Creşterea într-un ritm superior a productivităţii anuale comparativ cu
productivitatea zilnică echivalează cu o creştere a timpului mediu lucrat, exprimat în
zile (îmbunătăţirea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil) (INz > 100).
2. ITo > It
Dinamica superioară a fondului total de timp de muncă exprimat în ore,
comparativ cu dinamica timpului mediu de lucru, relevă o creştere a numărului de
salariaţi (dezvoltare extensivă a activităţii) (INs > 100).
3. It > INz
Creşterea timpului mediu de lucru s-a realizat şi pe baza creşterii duratei
zilei de lucru (INh/zi > 100).
4. IWa > IWh

Creşterea într-un ritm mai înalt a productivităţii medii anuale comparativ cu
cea orară se explică prin creşterea timpului mediu de lucru (It >100).
1.3.3. Analiza factorială a productivităţii muncii
Indiferent de domeniu, productivitatea medie a muncii se poate analiza pe unităţi de timp

ca:
▪ productivitatea medie anuală – Wa;
▪ productivitatea medie zilnică – Wz;
▪ productivitatea medie orară – Wh.
Modelul de analiză pt analiza factorială a productivităţii medii anuale
W a = Nz W z
W z = Nh W h
 gi  whi
Wh = i =1
100
Aplicatie:
Nr.
crt. INDICATORI P0 P1 %
1. Producţie marfă fabricată 6.720.840 6.588.288 98,02
2. Număr mediu de salariaţi (persoane) 42 38 90,47
3. Număr mediu de zile lucrate de un salariat (zile) 254 252 99,21
4. Durata medie a zilei de lucru (ore) 7,5 8 106,67
5. Productivitatea medie orară recalculată - 84,5 -
6. Fond total de timp de muncă 10.668 9.576 89,76
(om-zile) (2)x(3)
7. Fond total de timp de muncă 80.010 76.608 95,74
(om-ore) (2)x(3)x(4)
8. Productivitatea medie anuală (1)/(2) 160.020 173.376 108,35
9. Productivitatea medie zilnică (1)/(5) 630 688 109,92
10. Productivitatea medie orară (1)/(6) 84 86 102,38
W a = W a1 − W a 0 = 173.376-160.020 = + 13.356 lei
din care:
1. influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat asupra productivității medii anuale:
N z = (N z1 − N z 0 )  W z 0 = (252 – 254) × 630 = - 1.260 lei
2. influenţa modificării productivităţii medii zilnice a muncii asupra productivității medii anuale:
(
W z = N z1  W z1 − W z 0 ) = 252 × (688 – 630) = + 14.616 lei
din care:
2.1. influenţa modificării duratei medii a zilei de muncă asupra productivității medii anuale:
N h = N z1  (N h1 − N h0 )  W h0 = 252 × (8 – 7,5) × 84 = + 10.584 lei
2.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii asupra productivității medii anuale:
(
W h = N z1  N h1  W h1 − W h0 ) = 252 × 8 × (86 – 84) = + 4.032 lei
din care:
2.2.1. influenţa modificării structurii producţiei marfă fabricate asupra productivității medii anuale:
gi = N z1  N h1  ( Wh
r
− W h0 ) = 252 × 8 × (84,5 – 84) = + 1.008 lei
2.2.2. influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de produse:
(
Whi = N z1  N h1  W h1 − r W h ) = 252 × 8 × (86 – 84,5) = + 3.024 lei
În concluzie:
 Nz = −1.260
 Wa = 13 .356  Nh = 10 .584
 Wz = +14 .616 g i = +1.008
 Wh = +4.032
wh i = +3.024
Succint, interpretarea economică a rezultatelor, în limita informaţiilor

disponibile, poate fi realizată astfel:
INTERPRETAREA ECONOMICĂ A REZULTATELOR ANALIZEI
FACTORIALE:
Comparativ cu baza de raportare, în cazul dat programul, productivitatea
medie anuală a înregistrat o creştere cu 8,35%, respectiv 13.356 lei.
Din punct de vedere factorial, modificarea productivităţii medii anuale poate
fi explicată prin rezultatele analizei în trepte, pe factori direcţi şi indirecţi:
1) numărul mediu de zile lucrate (de un salariat) s-a redus de la 254 la 252
de zile, fapt care a afectat productivitatea anuală cu –1.260 lei. Fondul de timp se
află în raport direct proporţional cu evoluţia productivităţii muncii. Reducerea
numărului de zile lucrate poate fi cauzată de factori precum: concedii medicale,
concedii pentru studii, absenţe nemotivate, reducerea timpului maxim disponibil
în condiţiile promovării de la o grupă de vechime la alta (prin creşterea numărului
de zile de concediu de odihnă) etc. Orice pierdere de timp care echivalează cu
reducerea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil se apreciază
nefavorabil deoarece determină pierderi de eficienţă, de producţie şi în final de
rentabilitate;
2. productivitatea medie zilnică s-a modificat comparativ cu prevederile
iniţiale cu +9,92%, influenţând favorabil productivitatea anuală cu +14.616
lei. Detaliind analiza pe factori secundari, s-a constatat:
2.1) durata medie a zilei de lucru a crescut de la 7,5 la 8 ore (+6,6%); în

condiţiile unei eficienţe orare nemodificate, creşterea duratei zilei de lucru a
determinat creşterea productivităţii medii zilnice şi indirect a productivităţii medii
anuale, cu 10.584 lei. Reducerea pierderilor de timp de muncă constituie un
obiectiv pentru fiecare întreprindere. Printre direcţiile de acţiune care conduc la
creşterea duratei medii a zilei de lucru pot fi enumerate:
▪ reducerea întârzierilor;
▪ reducerea oficială a pauzelor de masă;
▪ politica întreprinderii de pontare suplimentară a orelor lucrate, în
condiţiile creşterii cererii pentru produsele entităţii, dar şi în consens cu
legislaţia muncii etc.;
2.2) productivitatea medie orară a crescut cu 2,38% atât datorită
modificării structurii personalului pe grupe de activitate, unităţi operative
etc., cât şi datorită modificării productivităţii medii orare pe grupe de
structură;
2.2.1) astfel, creşterea ponderii grupelor de personal cu o productivitate

a muncii superioară mediei pe sectoare s-a reflectat şi în creşterea eficienţei
anuale a muncii cu 1.008 lei. Structura personalului este normal să se
modifice în timp datorită dimensionării permanente a numărului de salariaţi
pe grupe de activităţi, în funcţie de importanţa şi de cererea de produse de un
anumit tip, de rolul activităţii prestate în realizarea produsului finit şi în
funcţie de evoluţia pieţei sau a concurenţei;
2.2.2) productivitatea orară pe categorii (socioprofesionale, de unităţi
operative, de grupe de produse etc.) a crescut la principalele grupe de personal şi
s-a reflectat pozitiv şi asupra productivităţii medii anuale cu +3.024 lei. Creşterea
productivităţii muncii poate fi realizată prin:
▪ îmbunătăţirea gradului de utilizare a timpului de lucru;
▪ creşterea experienţei;
▪ perfecţionarea profesională permanentă;
▪ stimularea angajaţilor;
▪ creşterea gradului de înzestrare tehnică;
▪ limitarea fluctuaţiei personalului etc.
Eficienţa utilizării personalului se analizează nu numai prin prisma folosirii
în calitate de efecte a indicatorilor valorici (cifra de afaceri, valoare adăugată,
producţia exerciţiului, producţia obţinută destinată vânzării etc.), ci şi a
indicatorilor de rentabilitate, deoarece o societate poate înregistra creşteri de
productivitate a muncii fără ca acesta să se reflecte per ansamblu şi în creşterea
rentabilităţii, respectiv a rezultatelor financiare.
Relevant este următorul model de analiză:
Pr Qf CA Pr Pr
=   sau = W a (Qf )    pr ,
Ns Ns Qf CA Ns
în care:
Wa = t  Wh ; t = Nz  Nh / zi ; W h = 
gi  whi
,
100
unde:
Pr
− profitul mediu pe salariat;
Ns
Qf
– productivitatea medie anuală determinată în funcţie de producţia-marfă
Ns
fabricată ( Wa ( Qf ) );
CA
– gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate sau cifra de afaceri
Qf
la 1 leu producţie marfă fabricată (  );
– profitul mediu la un leu cifră de afaceri (pr ) .

Pr
CA
Schema de analiză este:
t
( Qf )
Wa gi
( Qf )
Wh
Pr CA
whi
Ns Qf
g
pr p
c
unde:
g – structura vânzărilor pe grupe de produse;
p – preţul mediu de vânzare;
c – costul mediu unitar;
t – timpul mediu de lucru (ore);
Wh ( Qf ) − productivitatea medie orară determinată în funcţie de Qf;
gi – structura timpului de muncă pe grupe de activitate;
whi – productivitatea orară a muncii aferentă grupei de structurare „i”.
– mii lei –
Indicatori Simbol P0 P1 I%
1. Cifra de afaceri CA 185.410 205.400 110,8
2. Producția-marfă fabricată Qf 193.825 215.400 111,1
3. Profit aferent cifrei de afaceri Pr 9.410 16.700 177,5
4. Durata medie a zilei de lucru-ore Nh/zi 7,5 8 106,7
5. Numărul mediu de zile lucrate Nz 250 248 99,2
6. Numărul mediu de personal – angajaţi Ns 530 528 99,6
7. Productivitatea anuală a muncii calculată în funcţie de
producţia fabricată Qf/Ns 365,7075 407,9545 111,6
8. Cifra de afaceri medie la un leu producţie fabricată – lei CA/Qf 0,9566 0,9536 99,7
9. Profitul mediu pe salariat Pr/Ns 17,7547 31,6288 178,1
10,. Fondul total de timp de muncă – zile Tz 132.500 130.944 98,8
11. Fondul total de timp de muncă – ore To 993.750 1.047.552 105,4
12. Timpul mediu pe salariat t 1.875 1.984 105,8
13. Productivitatea medie zilnică (Of) Wz 1,4628 1,6450 112,5
14. Productivitatea medie orară (Qf) Wh 0,1950 0,2056 105,4
15. Productivitatea orară recalculată (Qf) Whrec - 0,1958 -
Notă: valorile în galben sunt considerate date initiale de intrare

Analiza factorială a profitului mediu pe salariat şi a relaţiilor de cauzalitate
dintre factori presupune utilizarea metodei substituţiilor în lanţ:
Modificarea profitului mediu pe salariat se prezinta astfel:

Pr Pr Pr
 = 1 − 0 = 31,6288 – 17,7547= +13,8741 mii lei (+78,1%).
Ns Ns1 Ns 0
Influenţa factorilor explică această creştere a profitului pe salariat cu 78,1%:

1) influenţa modificării productivităţii medii anuale a muncii:
Wa ( Qf )
Pr/ Ns
( CA 0
)
= Wa1( Qf ) − Wa (0Qf ) 
Qf 0
 pr 0 =
= (407,9545-365,7075) · 0,9566 · 0,0508 = +2,053 mii lei,

din care:
1.1) influenţa modificării timpului mediu lucrat de un salariat:
t Pr/ NS = (t1 − t 0 )  Wh (0Qf ) 

CA 0
 pr 0 = (1.984 – 1.875) · 0,1950 ·
Qf 0
· 0,9566 · 0,0508 = +1,0329 mii lei
1.2) influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:
( )
CA 0
Wh Pr/ Ns = t1  Wh1( Qf ) − Wh (0Qf ) 
Qf 0
 pr 0 =
= 1.984 · (0,2056 – 0,1950) · 0,9566 · 0,0508= +1,0219 mii lei,

din care:
1.2.1) influenţa modificării structurii producţiei fabricate:
(
gi Pr/ Ns = t1  Wh Qf
rec
− Wh Qf
0 
CA 0
Qf 0
)
 pr 0 =
= 1.984·(0,1958 – 0,1950) · 0,9566 · 0,0508 = +0,0771 mii lei;
1.2.2) influenţa modificării productivităţii orare a muncii pe grupe de

produse:
(
whi Pr/ Ns = t 1  Wh1Qf − Wh Qf
rec 
CA 0
Qf 0
)
 pr 0 =
= 1.984·(0,2056-0,1958)·0,9566·0,0508= +0,9448 mii lei;
2) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate:
CA
Pr/ NS
 CA1 CA 0 
 = Wa 1( Qf )  
 Qf − Qf    pr 0 =
Qf  1 0 
= 407,9545·(0,9536 – 0,9566)·0,0508 = –0,0628 mii lei;
3) influenţa modificării profitului mediu la un leu cifră de afaceri:
 pr
Pr/ NS
= Wa1( Qf ) 
CA1
Qf1
(
 pr1 − pr 0 ) = 407,9545·0,9536·(0,0813-0,0508) =
= +11,865 mii lei
Interpretarea economică a rezultatelor:
Creşterea profitului pe salariat cu +13,8741 mii lei (+78,1%) s-a datorat
influenţei tuturor factorilor, în sensuri şi cu intensităţi diferite.
Cu excepţia gradului de valorificare a producţiei-marfă fabricate, factorii

cu influenţă directă au condus la creşterea profitului pe salariat; s-a înregistrat o
îmbunătăţire a eficienţei activităţii, sub aspectul utilizării resurselor şi realizării
indicatorilor de rentabilitate.
Analizând activitatea resurselor umane atât din punct de vedere extensiv, cât
şi intensiv, se observă, în urma descompunerii factoriale, că toţi indicatorii
specifici au acţionat pozitiv asupra profitului mediu pe salariat:
▪ a crescut timpul mediu de lucru cu efecte pozitive şi asupra rentabilităţii;

▪ a crescut ponderea grupelor de activităţi cu eficienţă mai mare, indirect
a crescut producţia-marfă fabricată şi au crescut implicit indicatorii de
rentabilitate (profitul pe salariat);
▪ a crescut productivitatea orară a muncii la grupele de activităţi cu
ponderi importante, generând implicaţii pozitive şi asupra profitului
mediu pe salariat.
Gradul de valorificare a producţiei-marfă fabricate s-a redus, însă foarte
sensibil, influenţa asupra fenomenului cercetat fiind de –0,0628 mii lei
(nesemnificativă). Rezultă că, deşi cifra de afaceri a crescut cu 10,8%, societatea
nu a reuşit să vândă integral producţia fabricată; deoarece indicele CA şi indicele
Qf sunt apropiați ca mărime, se poate aprecia că stocurile de produse finite nu
constituie o ameninţare pentru societate.
Cea mai mare influenţă asupra profitului pe salariat a avut-o profitul la un

leu cifră de afaceri, de +11,865 lei, fapt care denotă că societatea a coordonat
performant activitatea de producţie şi comercializare respectiv, s-a menţinut
relaţia de eficienţă între cost şi preţ.
Din analiza realizată rezultă că activitatea a generat un spor de eficienţă.

Căile de creştere a profitului pe salariat vizează toţi factorii de influenţă
implicaţi în modelele economice prezentate:
▪ îmbunătăţirea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil;
▪ creşterea productivităţii muncii prin: creşterea vechimii în aceeaşi unitate,
cursuri permanente de formare profesională, motivarea angajaţilor, creşterea
gradului de înzestrare tehnică, asigurarea la timp a angajaţilor direct
productivi cu necesarul de materii prime şi materiale pentru a evita
întreruperile de activitate generate de deficienţe în aprovizionare etc.;
▪ creşterea gradului de valorificare a producţiei, prin fidelizarea clienţilor
existenţi şi atragerea altora, asigurarea unor avantaje concurenţiale,
îmbunătăţirea imaginii, asigurarea unor politici de marketing agresive;
▪ asigurarea unei structuri sortimentale în concordanţă cu cererea, realizarea
de precontracte cu clienţii pentru o dimensionare corectă a producţiei,
reducerea rebuturilor, defectelor în scopul scăderii costurilor etc.
Capitolul 3
Analiza potenţialului intern (2)
An III
2020
Analiza resurselor materiale
Probleme ale analizei gestiunii resurselor materiale
1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe

✓ Analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe
✓ Analiza utilizării potenţialului tehnic
2. Analiza stocurilor
Analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de intrare în
gestiune sau a valorii medii a mijloacelor fixe
_ _ _
Mf = S i + I − E
şi
_ n
Vii  nlfi
I =
i =1 12
_ n
Vii  nlfni
E=
i =1 12
unde:
_
Mf – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
S i – existent de mijloace fixe la începutul perioadei analizate;
_
I – valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe;
_
E – valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe;
V ii – valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe categorii;
nlfi – numărul de luni de funcţionare a mijloacelor fixe, pe categorii, în cursul
exerciţiului financiar;
nlfni – numărul de luni de nefuncţionare a mijloacelor fixe, pe categorii, în cursul
exerciţiului financiar.
Analiza dinamicii mijloacelor fixe - sistem de indicatori care să reflecte

fluxurile înregistrate în cursul perioadei analizate:
▪ coeficientul intrărilor de mijloace fixe ( K I ) – evidenţiază efortul întreprinderii de

menţinere şi creştere a potenţialului tehnic
I
KI =
Mf
unde:
I – valoarea intrărilor de mijloace fixe;
Mf – valoarea mijloacelor fixe totale.
▪ coeficientul ieşirilor de mijloace fixe ( K E ) – evidenţiază procesul de dezinvestire,

fie ca urmare a ineficienţei menţinerii mijlocului fix în procesul de producţie prin
diminuarea parametrilor funcţionali, fie ca urmare a inutilităţii acestuia în procesul de
producţie respectiv:
E
KE =
Mf
unde:
E – valoarea ieşirilor de mijloace fixe
▪ coeficientul mişcării totale ( K MT )– evidenţiază fluxurile totale ale mijloacelor fixe

în perioada analizată
I+E
K MT =
Mf
Analiza structurii potenţialului tehnic
▪ coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe ( K S ) – evidenţiază

apartenenţa sectorială şi modul de organizare a întreprinderii:
mf i
KS =
Mf
▪ compoziţia tehnologică a capitalului fix ( K T ) – evidenţiază modul de gestionare

a potenţialului tehnic al întreprinderii:
Mf '
KT =
Mf
unde:
mf i – valoarea mijloacelor fixe pe categorii structurale;
Mf ' – valoarea mijloacelor fixe active.
Analiza stării mijloacelor fixe
Amortizare
Gradul de amortizare =  100
Valoarea brută a mijloacelor fixe
Valoarea de achiziţie a mijlocelor fixe noi

Coeficient de reînnoire =
Valoarea brută a mijloacelor fixe totale
Valoarea medie a mijloacelor fixe

Gradul de înzestrare tehnică =
Număr mediu de salariaţi
Analiza utilizării potenţialului tehnic. Eficienţa utilizării mijloacelor fixe
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie
Q
GU cp =
Qmax
unde:
Qmax - capacitatea maximă de producţie
Q - producţia obţinută
Analiza utilizării potenţialului tehnic. Eficienţa utilizării mijloacelor fixe
Modele de analiză factorială:

1. eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de producţia obţinută destinată
vânzării (marfă):
Qf Mf ' Qmax Qf
 1.000 =   1.000
Mf Mf Mf ' Qmax
2. eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de cifra de afaceri:
CA Mf ' Qf CA
 1.000 =    1.000
Mf Mf Mf ' Qf
3. eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de profitul aferent cifrei de

afaceri:
P Mf ' Qf CA P
 1.000 =     1.000
MF Mf Mf ' Qf CA
Analiza stocurilor
Stocurile finale oferă o imagine asupra volumului/valorii mărfurilor existente la

un moment dat în unitatea comercială. Pentru studierea activităţii într-un
anumit interval de timp (trimestru, an), indicatorul operaţional este stocul mediu
de mărfuri.
Determinarea stocului mediu pe baza mediei cronologice:

St1 St
+ St 2 + St 3 + ... + St i + ... + n
St = 2 2
n −1
unde:
n – numărul de intervale;
sti – stocul de mărfuri aferent perioadei „i“.
Analiza stocurilor
Modelul de analiză factorială:
CA
St =  Dz
T
St = CAz  Dz
Dz =
 gi  dzi
100
unde:
St – stocul mediu de mărfuri;
Dz – durata unei rotaţii exprimată în zile (durata dintre două aprovizionări succesive);
T – perioada de analiză.
CA
- cifra de afaceri zilnică (CAz),
T
gi – structura cifrei de afaceri pe grupe de mărfuri, sectoare de activitate etc.
dzi – durata unei rotaţii aferente grupei „i“.
Capitolul 3
Analiza cheltuielilor
întreprinderii
An III
Cuprinsul capitolului
1. Cheltuielile întreprinderii – concepte și tipologii

2. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
3. Analiza cheltuielilor variabile și fixe aferente cifrei
de afaceri
4. Analiza cheltuielilor cu personalul
Importanța analizei cheltuielilor întreprinderii
 evidenţiază modul în care sunt utilizate resursele

(materiale, umane, financiare) şi impactul alocării
acestora asupra performanţelor întreprinderii.
 răspunde obiectivelor managementului firmei de
optimizare a nivelului costurilor sau chiar de reducere a
lor, acolo unde este posibil, fără a afecta calitatea
produselor şi condiţiile de desfăşurare a activităţii
 Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii
activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele
decât cele rezultate din distribuirea acestora către
acţionari
 Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse

pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea
unei unităţi de produs sau a unui serviciu, în expresie
monetară.
Tipuri de cheltuieli:
a) după natura lor:

⚫ cheltuieli de exploatare, care cuprind:
• cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar
consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate; contravaloarea energiei şi apei consumate;
valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
• cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi (redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii etc.);
cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (protocol, reclamă, transport, cheltuieli poştale, bancare
etc.);
• cheltuieli cu personalul (salarii şi cheltuieli asimilate acestora);
• cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării;
• alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi, donaţii;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital etc.)
⚫ cheltuieli financiare, care cuprind:

• pierderi din creanţe legate de participaţii;
• cheltuieli privind investiţii financiare cedate;
• diferenţe nefavorabile de curs valutar;
• dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciţiul financiar în curs;
• sconturi acordate clienţilor etc.;
b) după comportamentul faţă de volumul producţiei:

⚫ cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate şi
conţin: cheltuieli cu materii prime şi materiale aferente obţinerii producţiei,
cheltuielile cu salariile personalului productiv, cheltuieli cu servicii şi lucrări
prestate de terţi cu scopul obţinerii producţiei etc.;
⚫ cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen limitat, în raport cu
volumul de activitate, dar dependent de capacitatea de producţie şi
distribuţie (valoarea mijloacelor fixe de care dispune întreprinderea);
cheltuielile fixe sunt formate, în principal, din amortizare şi alte cheltuieli
indirecte cu caracter fix (materiale, salariale).
c) după modul de identificare şi repartizare pe produs:

⚫ cheltuieli, respectiv costuri directe, afectate nemijlocit pentru realizarea unui produs sau
pentru activitatea unei unităţi operaţionale (consumuri de materii prime, materiale, salarii
pentru personal direct productiv etc.);
⚫ cheltuieli, respectiv costuri indirecte, efectuate la nivelul întregii producţii şi repartizate pe
produs cu ajutorul unor criterii de repartiţie (cheltuieli de reparaţii şi întreţinere, salarii TESA,
energie, apă, amortizare etc.).
Această grupare evidenţiază mecanismele interne specifice unei activităţi de producţie, stând la baza
calculului costului complet.
Calculul costului complet presupune trecerea prin cele trei stadii ale ciclului de producţie: aprovizionare,
producţie, desfacere.
Se disting, astfel, următoarele tipuri de costuri:

 costul de achiziţie, specific stadiului aprovizionării, care este format din prețul de cumpărare, taxe
nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare, cheltuieli accesorii;
 costul de producţie, care conţine toate cheltuielile efectuate pentru transformarea stocurilor de
materii prime şi materiale în produse finite: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor,
manopera directă şi alte cheltuieli directe, dar şi cheltuieli indirecte de producţie, precum energia,
apa, reparaţii, întreţinere, amortizări etc. Costul de producţie se calculează pentru producţia
obţinută;
 costul de distribuţie care reflectă efortul total al întreprinderii de a vinde producţia; poate fi
structurat în cheltuieli directe de distribuţie (cheltuieli de livrare, cu publicitatea, de transport) şi
cheltuieli indirecte de distribuţie (stocaj, studii de marketing, cheltuieli generate de funcţionarea
serviciului de desfacere etc.).
d) după conţinutul lor:

⚫ cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse
materiale şi amortizarea mijloacelor fixe;
⚫ cheltuieli cu salariile şi aferente utilizării personalului (asigurări
şi protecţie socială)
e) după incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie:

⚫ cheltuieli monetare, respectiv plătite sau plătibile;
⚫ cheltuieli nemonetare sau calculate (amortizările şi
provizioanele).
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri

 reprezintă principala componentă a cheltuielilor de exploatare și
în consecință la nivelul lor se vor gasi principalele posibiliăți de
reducere a cheltuielilor și de creștere a eficienței acestora
 se urmăresc în dinamică, pe structură și din punct de vedere
factorial
Aprecierea evoluției acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul

indicatorului rata de eficiență a cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri (cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri).
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri

C 1000 =  1000
Cifra de afaceri
Modelul de analiză factorială a Cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
q v c
C1000 =  1000 p
q v p
unde:
qv – volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
g – structura producţiei vândute pe produse;
p – preţul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
c – costul complet unitar.
Aplicație
Nr. crt. Indicatori Prevăzut Realizat

1 Cifra de afaceri (mii lei) 4.500 5.000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (mii lei) 3.150 3.550
Volumul fizic efectiv al producţiei vândute exprimat în
3 preţuri medii de vânzare unitare prevăzute (mii lei) - 5.200
4 costuri prevăzute (mii lei) - 3.718,10
5 Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri (lei) 700 710
Se constată o depăşire a cheltuielilor la 1.000 lei cu 10 lei.

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri a fost influenţată de următorii factori:
1. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri:

qv1c 0 qv0 c0 3.718.100 3.150.000
g i =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p 0 qv0 p 0 5.200.000 4.500.000
= 715 − 700 = +15 lei
2. Influenţa modificării preţului mediu de vânzare:
qv1c0 qv1c0 3.718.100 3.718.100

p =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p1 qv1 p 0 5.000.000 5.200.000
= 743,6 − 715 = +28,6 lei
3. Influenţa modificării costului pe produs:
qv1c1 qv1c0 3.550.000 3.718.100

c =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p1 qv1 p1 5.000.000 5.000.000
= 710 − 743,6 = − 33,6 lei
Interpretarea rezultatelor
Structura cifrei de afaceri a determinat depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000

lei cifră de afaceri cu 15 lei, ca urmare a creşterii ponderii produselor cu o cheltuială
prevăzută la 1.000 lei mai mare decât cheltuiala medie programată. Această influenţă
poate fi apreciată favorabil în cazul în care este determinată de modificarea cererii, iar
obligaţiile contractuale au fost îndeplinite faţă de toţi clienţii.
Preţurile de vânzare (exclusiv TVA) au influenţat, de asemenea, nefavorabil,

contribuind la depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 28,6 lei, ca
urmare a reducerii lor faţă de program. Modificarea preţurilor de vânzare se poate
realiza în condiţii dependente de întreprindere (îmbunătăţirea calităţii produselor,
raportul cerere-ofertă, poziţia pe piaţă a firmei etc.) şi independente de întreprindere
(nivelul inflaţiei). Managerii unităţii trebuie să adopte măsuri prin care să se
îmbunătăţească calitatea produselor şi creşterea preţurilor de vânzare.
Costul unitar a influenţat în mod favorabil, determinând reducerea cheltuielilor

la 1.000 lei cifră de afaceri cu 33,6 lei. Trebuie acordată o atenţie deosebită stabilirii
contribuţiei fiecărui element de cheltuieli în vederea identificării unor noi rezerve de
reducere a costurilor. În cazul cheltuielilor materiale, aprofundarea analizei permite
stabilirea contribuţiei consumurilor specifice şi a preţurilor de aprovizionare a acestora.
3. Analiza cheltuielilor variabile și fixe aferente
cifrei de afaceri
Aprofundarea analizei se realizează prin cunoaşterea comportamentului

unor categorii de cheltuieli în funcţie de variaţia volumului producţiei,
respectiv cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe.
Analiza celor două categorii de cheltuieli (variabile şi fixe) favorizează

desprinderea unor concluzii şi, implicit, stabilirea unor măsuri în vederea
creşterii eficienţei întregii activităţi economico-financiare.
cifrei de afaceri
Analiza cheltuielilor variabile
Se realizează cu ajutorul indicatorului Cheltuielile variabile la 1.000

lei cifră de afaceri, care se determină după următoarea relaţie:
Cheltuieli var iabile aferente cifrei de afaceri

=  1000
1000
Cv
Cifra de afaceri
cifrei de afaceri
Modelul de analiză factorială a Cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri
g
qv cv
Cv1.000 =  1.000 p
qv p
cv
unde:
g – structura producţiei vândute pe produse;
p – preţul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
cv – costul variabil unitar.
cifrei de afaceri
Aplicație
Nr. crt. Indicatori Prevăzut Realizat

1 Cifra de afaceri (mii lei) 4500 5000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (mii lei), din care: 3780 4100
2.1 Cheltuieli variabile (mii lei) 2745 2875
2.2 Cheltuieli fixe (mii lei) 1035 1225
3 preţuri medii de vânzare unitare prevăzute (mii lei) - 4800
4 costuri variabile prevăzute (mii lei) - 2904
5 Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri (lei) 840 820
5.1 Cheltuieli variabile la 1.000 lei cifră de afaceri (lei) 610 575
5.2 Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri (lei) 230 245
cifrei de afaceri
Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri se prezintă astfel:
Cv 1000 = Cv11000 − Cv 01000 = 575 − 610 = −35 lei
1) Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

qv1cv0 qv0 cv0 2.904.000 2.745.000
g =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p 0 qv0 p 0 4.800.000 4.500.000
= 605 − 610 = − 5 lei
2) Influenţa modificării preţului de vânzare:
qv1cv0 qv1cv0 2.904.000 2.904.000
p =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p1 qv1 p 0 5.000.000 4.800.000
= 580,8 − 605 = −24,2 lei
3) Influenţa modificării cheltuielilor variabile pe unitatea de produs:
qv1cv1 qv1cv0 2.875.000 2.904.000

cv =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p1 qv1 p1 5.000.000 5.000.000
= 575 − 580,8 = − 5,8 lei
cifrei de afaceri
S-a înregistrat o micşorare a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri cu 35 lei.
Cei trei factori direcţi au influenţat favorabil, contribuind la reducerea cheltuielilor

variabile de producţie, cu intensităţi diferite. Faptul că în cadrul cheltuielilor variabile se
includ cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe, cheltuielile cu manopera
directă şi alte cheltuieli care pot fi identificate pe produs şi care deţin o pondere ridicată
în structura costului pe produs necesită o atenţie deosebită pentru iniţierea unor măsuri
tehnico-organizatorice care să se reflecte în reducerea continuă a acestora.
Structura producţiei vândute a influenţat favorabil în cazul ambelor întreprinderi,

contribuind la reducerea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cu 5 lei şi care demonstrează
că a crescut ponderea acelor produse cu cheltuieli prevăzute la 1.000 lei mai mici decât
cheltuiala medie programată la 1.000 lei cifră de afaceri. Dacă schimbările de structură
sunt rezultatul cererii agenţilor economici, se apreciază în mod favorabil, întrucât
acestea se vor reflecta în indicatorii performanţei economico-financiare.
cifrei de afaceri
Preţul de vânzare, de asemenea, a influenţat favorabil cu 24,2 lei ca

urmare a îmbunătăţirii calităţii producţiei şi a valorificării condiţiilor impuse de
raportul cerere – ofertă.
Influenţa costului variabil pe produs a determinat o reducere cu 5,8 lei a

fenomenului analizat. Analiza acestor situaţii impune descoperirea cauzelor care
au generat aceste fenomene prin cunoaşterea influenţei factorilor de gradul 2,
respectiv consumurile specifice şi preţul de cumpărare a materialelor, precum şi
aspectele legate de asigurarea şi folosirea eficientă a forţei de muncă. Nivelul
cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri poate fi influenţat, în mod
hotărâtor, de gradul de dotare tehnică, tehnologia utilizată, precum şi de
acţiunea managementului.
cifrei de afaceri
Cheltuielile fixe cuprind următoarele categorii de cheltuieli:
 cheltuieli fixe care sunt legate nemijlocit de existenţa întreprinderii şi se înregistrează chiar
şi atunci când activitatea este oprită temporar:
⚫ cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
⚫ cheltuieli cu serviciile telefonice;
⚫ cheltuieli cu abonamente radio-tv;
⚫ prime de asigurare;
⚫ impozite şi taxe legale.
 cheltuieli fixe care se află într-o anumită relaţie cu gradul de folosire a capacităţii de
producţie a întreprinderii:
⚫ salariile personalului de conducere, TESA,
⚫ cheltuielile cu deservire a secţiilor,
⚫ cheltuielile cu protecţia mediului înconjurător,
⚫ cheltuielile de birou şi
⚫ alte cheltuieli administrativ-gospodăreşti.
cifrei de afaceri
Analiza cheltuielilor fixe
Se realizează cu ajutorul indicatorului Cheltuielile fixe la 1.000

lei cifră de afaceri, care se determină după următoarea relaţie:
Cheltuieli fixe aferente cifrei de afaceri

=  1000
1000
Cf
Cifra de afaceri
cifrei de afaceri
Modelul de analiză factorială a Cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri
qv
Chf
Cf 1.000 =  1.000
qv p p
Chf
unde:
Chf - suma cheltuielilor fixe;
p – preţul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA).
cifrei de afaceri
Pe baza datelor din tabelul anterior, folosind metodologia de analiză factorială a cheltuielilor fixe
la 1.000 lei cifră de afaceri, se determină influenţa factorilor direcți asupra modificării acestora.
Cf 1000 = Cf 11000 − Cf 01000 = 245 − 230 = +15 lei

1) Influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute:
Chf 0 Chf 0 1.035.000 1.035.000
qv =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p 0 qv0 p 0 4.800.000 4.500.000
= 215,6 − 230 = −14,4 lei
2) Influenţa modificării preţului de vânzare:
Chf 0 Chf 0 1.035.000 1.035.000
p =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p1 qv1 p 0 5.000.000 4.800.000
= 207 − 215,6 = − 8,6 lei
3) Influenţa modificării sumei cheltuielilor fixe:
Chf1 Chf 0 1.225.000 1.035.000

Chf =  1.000 −  1.000 =  1.000 −  1.000 =
qv1 p1 qv1 p1 5.000.000 5.000.000
= 245 − 207 = + 38 lei
cifrei de afaceri
Aprecierea eficienței cheltuielilor fixe se realizează prin determinarea indicilor de

creștere a celor doi indicatori. Astfel, creșterea mai rapidă a cifrei de afaceri față
de cheltuielile fixe (ICA > IChf) conduce la micșorarea cheltuielilor fixe la 1.000 lei
cifră de afaceri față de nivelul prevăzut.
În cazul analizei cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri, se observă depășirea
cheltuielilor cu 15 lei. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de
afaceri evidențiază aceleași aspecte. Creșterea volumului fizic al producției
vândute cu 6,7% a determinat reducerea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de
afaceri cu 14,4 lei. De asemenea, prețul de vânzare a influențat favorabil cu 8,6
lei. În schimb, creșterea sumei cheltuielilor fixe cu 18,4% a contribuit la depășirea
cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri cu 38 lei.
cifrei de afaceri
Pentru a asigura în continuare o reducere a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de

afaceri, managerii întreprinderii trebuie să adopte măsuri de creştere a gradului
de utilizare a capacităţilor de producţie, concomitent cu găsirea de noi posibilităţi
de reducere a sumei cheltuielilor fixe. Ca atare, trebuie identificate cauzele care
au generat creşterea cheltuielilor fixe şi în urma analizei acestora se vor adopta
măsurile corespunzătoare pentru sporirea eficienţei întregii activităţi.
Cheltuielile fixe ca sumă pot înregistra creşteri ca urmare a unor schimbări ale
sistemului de salarizare, ale sistemului de amortizare, a măririi salariilor,
determinată de rata inflaţiei.
An III
Probleme abordate
1. Abordări conceptuale
2. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile (fondului de salarii)
3. Analiza corelației dintre Salariul mediu anual și Productivitatea
medie anuală; consecințele economice ale respectării /
nerespectării corelației de eficiență dintre cei doi indicatori
Cheltuielile cu personalul reprezintă expresia valorică a

consumului total muncă sau altfel spus prețul forței de muncă și
al obligațiilor generate de asigurările și protecția socială a
salariaților.
În funcție de elementele componente ale cheltuielilor cu

personalul reflectate în contabilitatea financiară, se întâlnesc:
⚫ cheltuielile cu salariile personalului;
⚫ cheltuielile privind asigurările și protecția socială;
⚫ alte cheltuieli cu personalul.
Cheltuielile cu salariile reprezintă cea mai importantă

componentă a cheltuielilor cu personalul.
Din perspectiva întreprinderilor*, forţa de muncă reprezintă un cost

(costul forței de muncă) care cuprinde nu numai remunerațiile și
salariile plătite angajaților, ci și costurile nesalariale în special,
contribuțiile sociale plătibile de către angajator.
Deoarece deţin ponderea cea mai importantă în totalul

cheltuielilor cu personalul, în prezentul capitol, studiul se va
rezuma la analiza cheltuielilor cu salariile.
*https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Wages_and_labour_costs/ro
⚫ Indicatori de mărime absolută: preluaţi din documentele contabile

INDICATORI SIMBOL Unitate de măsură
SINONIMI
Cheltuieli cu salariile Cs Lei sau Mii lei
Fondul de salarii Fs Lei sau Mii lei
⚫ Indicatori de mărime relativă: determinaţi ca un raport între suma

cheltuielilor cu salariileSINONIMI
INDICATORI şi cifra de afaceri (rată, exprimată laUnitate
SIMBOL 1000) de măsură
Rata cheltuielilor cu salariile Rs Lei la 1000 lei
Cheltuieli cu salariile la 1000 lei CA Lei la 1000 lei
INDICATOR SIMBOL Mod de calcul Unitate de măsură

Indicele de corelaţie Ic -
Analiza cheltuielilor cu salariile evidenţiază eficienţa

utilizării resurselor umane.
Eficiența utilizării personalului crește atunci când dinamica indicatorilor de performanță

(ICA, IVA, IQe, IPr) devansează dinamica cheltuielilor cu salariile (IFS, IChP) (ChP –
cheltuielile cu personalul)
Deci, respectarea corelaţiei:
IQe, VA, CA... >IFS  creșterea eficienței economice.

2. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile
(fondului de salarii)
Analiza cheltuielilor cu salariile se poate realiza din

două perspective:
⚫ în mărime absolută prin indicatorul Cheltuieli cu
salariile (Cs) (lei sau mii lei)
⚫ în mărime relativă prin indicatorul Cheltuieli cu
salariile la 1.000 lei cifră de afaceri (Cs 1.000 )
(lei la 1000 lei)
Analiza cheltuielilor cu salariile se poate face prin utilizarea modelului:

Model de analiză:
Cs = N s  S a
Sa = t  Sh
unde:
Cs – cheltuielile cu salariile
Ns – număr mediu de salariați
t – timpul lucrat de un salariat
Sa – salariul mediu anual
Sh – salariul mediu orar
Schemă de analiză:
Ns
Cs = N s  S a
t
Sa
Sh
Pentru exemplificarea metodologiei de analiză se vor utiliza datele din tabelul următor:
Nr.
Indicatori Simbol Relatie de calcul N-1 (0) N (1) Indici (%)
crt.
1 Cifra de afaceri (lei) CA 66.000.000 71.280.000 108,00
2 Cheltuielile cu Cs 9.240.000 8.553.600 92,57
salariile (lei)
3 Numar mediu salariati (pers.) Ns 110 100 90,91
4 Fond total timp de munca T 220.000 198.000 90,00
(om-ore)
5 Salariul mediu anual (lei/sal) Sa Sa = Cs/Ns 84.000 85.536 101,83
6 Timp mediu pe salariat (ore) t t = T/Ns 2.000 1.980 99,00
7 Salariul mediu orar (lei/ora) Sh Sh = Cs/T 42,00 43,20 102,86
8 Productivitate medie anuala 118,80
(lei) Wa Wa = CA/Ns 600.000 712.800
9 Cs 1000 (lei) Cs 1000 Cs 1000 = 85,71
Cs*1000/CA 140 120
Cs = Cs1 − Cs 0 = - 686.400 lei

1. Influenţa modificării numărului mediu de salariați asupra cheltuielilor cu salariile:
N s = ( N s1 − N s0 )  S a0 = - 840.000 lei
2. Influenţa modificării salariului mediu anual asupra cheltuielilor cu salariile:
S a = N s1  ( S a1 − S a 0 ) = 153.600 lei
din care:
2.1. Influenţa modificării timpului lucrat de un salariat asupra cheltuielilor cu salariile:
t = N s1  (t1 − t 0 )  S h0 = - 84.000 lei
2.2. Influenţa modificării salariului mediu orar asupra cheltuielilor cu salariile:
sh = N s1  t1  ( S h1 − S h0 ) = 237.600 lei
Comparativ cu perioada anterioră, se constată o diminuare a cheltuieilor cu salariile

cu 686.400 lei, respectiv 7,43%.
Procedând la analiza influențelor factorilor constatăm:

⚫ reducerea numărului de angajați cu 10 persoane a generat, în condițiile date,
scăderea cheltuieilor cu salariile cu 840.000 lei, situație care se apreciază ca
justificată prin aceea că atât productivitatea medie anuală, cât și cifra de afaceri
au crescut față anul anterior. Dacă reducerea personalului a fost corelată cu
anumite condiții ale pieței (reducerea cererii de produse de ex.), cu
retehnologizarea companiei, cu alte politici de eficientizare a activității, decizia
poate fi considerată favorabilă, deoarece se reflectă în scăderea cheltuielilor cu
personalul, și în final, în creșterea indicatorilor de rezultate
⚫ salariul mediu anual a crescut cu 1,83 % față de anul anterior, determinând

creșterea cheltuielilor cu salariile cu 153.600 lei. Majorarea salariilor poate fi
cauzată de: indexări, creșterea gradului de calificare, creșterea eficienței
personalului ș.a
2. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile (fondului de
salarii)
Aprofundând analiza prin prisma celor 2 factori indirecți se pot observa:

⚫ reducerea timpului mediu de ore lucrate de un salariat cu 20 ore
conduce la scăderea cheltuielilor cu salariile cu 84.000 lei. Reducerea
timpului de lucru se poate considera normală doar dacă este datorată
unor cauze care țin de eficientizarea activității întreprinderii
⚫ majorarea salariului mediu orar cu 2.86 % se va răsfrânge asupra

fenomenului analizat, determinând creșterea acestuia cu 237.600 lei.
Creșterea remunerației trebuie analizată și asociată cu creșterea
eficienței muncii și cu diverse cauze care nu țin de activitatea frmei
(inflția, concurența pe piața muncii ș.a)
Concluzie:
În ansamblu, activitatea întreprinderii poate fi apreciată pozitiv

deoarece cheltuielile salariale s-au redus pe seama scăderii factorilor
cantitativi, pe fondul creșterii cifrei de afaceri, deci a sporirii eficienței
muncii.
Căi de eficientizare a cheltuielilor cu salariile:

⚫ dimensionarea optimă a personalului,
⚫ reducerea pierderilor de timp de muncă,
⚫ alinierea salariilor medii la nivelul pieței,
⚫ asigurarea unei echilibru între potențialul uman și cel material, de
natura echipamentelor etc.
medie anuală; consecințele economice ale respectării / nerespectării
corelației de eficiență dintre cei doi indicatori
Orice societate, indiferent de profil, mărime sau formă de

proprietate este interesată constant de îmbunătățirea eficienței
economice.
Creșterea într-un ritm superior a performanțelor economice

(Qe, Qf, CA, VA) comparativ cu ritmul de creștere a cheltuielilor
cu salariile semnifică din punct de vedere economic o
îmbunătățire a eficienței utilizării resurselor umane.
Analiza cheltuielilor cu salariile evidenţiază eficienţa

utilizării resurselor umane.
Eficiența utilizării personalului crește atunci când dinamica indicatorilor de performanță

(ICA, IVA, IQe, IPr) devansează dinamica cheltuielilor cu salariile (IFS, IChP) (ChP –
cheltuielile cu personalul)
Deci, respectarea corelaţiei:
IQe, VA, CA... >IFS  creșterea eficienței economice.

Corelaţia dintre dinamica productivităţii anuală şi cea a salariului mediu anual se

reflectă cu ajutorul indicelui de corelaţie (Ic) stabilit după una dintre relaţiile:
I Sa
Ic =
I Wa
sau
I S a − 100
Ic = - relația se foloseşte numai atunci când cei doi indici au valori
I W a − 100
mai mari decât 100 (ISa 100, IWa 100).
Situația este favorabilă atunci când Ic < 1, respectiv IWa  ISa.
Corelaţia dintre salariului mediu anual și productivitatea muncii reprezintă o parte importantă
a politicii salariale a întreprinderii. Devansarea salariului mediu anual de către productivitatea
muncii se va reflecta pozitiv în nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri.
Analiza cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri

Mod de determinare:
Cs
Cs1.000 =  1.000
CA
Model analiză factorială:
Sa
Cs1.000 =  1.000
Wa
Schemă de analiză:
Wa
Sa
Cs1.000 =  1.000
Wa
Sa
Cs 1.000 = Cs11000 − Cs 01000 = - 20 lei

1) Influenţa modificării productivităţii anuale asupra modificării cheltuielilor cu salariile
la 1.000 lei cifră de afaceri:
Sa 0 Sa 0
Wa =  1.000 −  1.000 = - 22,15 lei
Wa 1 Wa 0
2) Influenţa modificării salariului mediu anual asupra modificării cheltuielilor cu

salariile la 1.000 lei cifră de afaceri:
Sa 1 Sa 0
 Sa = 1.000 − 1.000 = + 2,15 lei
Wa 1 Wa 1
Ca urmare a faptului că productivitatea medie anuală a crescut mai

repede decât salariul mediu anual (118,80 %  101,83 %) s-a
înregistrat o diminuare cu 20 lei a cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei
cifră de afaceri. Situația se apreciază în mod favorabil având ca efect
creșterea rezultatului exploatării, a rezultatului brut, net ș.a
Analizând influențele celor 2 factori, constatăm următoarele:

▪ creșterea productivității medii anuale cu 18,8%, în condițiile menținerii
nemodificate a salariului mediu anual, a condus la diminuarea
cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifră de afaceri cu 22,15 lei, ceea ce
se apreciază favorabil;
▪ salariul mediu anual a sporit cu 1,83 % față de anul anterior,
determinând creșterea cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei cifră de
afaceri cu 2,15 lei. Influența acestui factor a anulat o parte din efectul
pozitiv al creșterii productivității medii anuale.
Capitol 5
Analiza performantelor economico-
financiare
Curs
An III
2019-2020
Structura capitolului
5.1 Conţinut si importanță
5.2 Analiza dinamică și structurală (SIG)
5.3 Analiza factorială a profitului aferent cifrei de
afaceri
5.4 Analiza pe baza ratelor de rentabilitate
◼ Rata rentabilității economice (Rre)
◼ Rata rentabilității financiare (Rrf)
◼ Rata rentabilității comerciale (Rrc)
121
5.1 Conținut și importanță
Obiectivul strategic fundamental al firmei:

MAXIMIZAREA VALORII ACȚIONARILOR
 Necesitatea obținerii de profit ca bază pt acordarea de

dividende către acționari
 Necesitatea obținerii de profit ca sursă proprie de finanțare
a activității și de majorare a capitalurilor proprii (deci a averii
acționarilor)
122
5.2 Analiza dinamică și structurală a performanțelor economico-
financiare
5.2.1 Analiza dinamică presupune utilizarea indicilor de
creștere ca principal instrument
Aprecierea în dinamică trebuie să țină cont de evoluția

inflației în perioada de referință, precum și de evoluția
performanțelor obținute de principalii competitori ai firmei
analizate
123
5.2 Analiza dinamică și structurală a performanțelor economico-financiare
5.2.1 Analiza structurală (Tabloul soldurilor intermediare de gestiune – SIG)
Venituri (V) Cheltuieli (C) SIG (V-C)

Vânzări de mărfuri Cheltuieli cu mărfurile MARJA COMERCIALĂ
Producția vandută
Producția stocată Producția destocată PRODUCȚIA EXERC
(SF>SI) (SF<SI)
Producția imobilizată
Marja comercială Consumuri intermediare VALOAREA ADĂUGATĂ
Producția exercițiului (de la terți)
Valoarea adăugată Cheltuieli cu imp și taxe EXCEDENT BRUT DIN
Cheltuieli cu personalul EXPLOTARE (DEFICIT)
Excedent brut din Alte chelt din exploatare REZULTAT DIN EXPL (+/-)
expl Amortizare și proviz
Alte venituri din expl
Rezultat din expl (+) Chelt financiare REZULTAT BRUT AL EX
Venituri financiare (+/-)
Rezultat brut (+) Impozit pe profit REZULTAT NET (+/-)
124
5.2 Analiza dinamică și structurală a performanțelor economico-
financiare
5.2.1 Analiza structurală (Tabloul soldurilor intermediare de gestiune – SIG)
MARJA COMERCIALĂ – indicator de gestiune deosebit de important în cazul

firmelor de comerț
PRODUCȚIA EXERCIȚIULUI – producția globală a firmei într-un exercițiu

financiar. Este un indicator eterogen deoarece producția vândută se evaluează la preț
de vânzare, în timp ce producția stocată și imobiliz se evaluează la cost.
VALOAREA ADĂUGATĂ – cuprinde remunerarea tuturor factorilor care

participă la desfășurarea activității.
EXCEDENT BRUT DIN EXPLOATARE – influențează direct capacitatea de

autofinanțare a firmei
125
5.3 Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri
Profitul aferent cifrei de afaceri = Cifra de afaceri - Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri = q v c
Cifra de afaceri = q v p
Model de analiză:
Pr = qv  p − qv  c
unde:
qv – volumul fizic al cifrei de afaceri pe produse;
g – structura cifrei de afaceri pe produse;
p – preţul mediu de vânzare unitar;
c – costul complet unitar.
Schema de analiză:
qv
Pr g
c
p
126
Metodologia de analiză factorială se prezintă astfel:

∆Pr = Pr1 – Pr0
1. Influenţa modificării volumului fizic al cifrei de afaceri asupra modificării Pr:

qv = P0  I qv − P0
unde:
qv1  p 0
I qv =  100
qv0  p 0
2. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri asupra modificării Pr:

g = (qv1 p 0 − qv1c 0 ) − Pr0  I qv
3. Influenţa modificării costurilor complete asupra modificării Pr:

c = − (qv1c1 − qv1c 0 )
4. Influenţa modificării preţurilor de vânzare asupra modificării Pr:

p = qv1 p1 − qv1 p 0
127
Aplicație:
Nr. Prevăzut Realizat

Indicatori
crt. (0) (1)
1 Cifra de afaceri (lei) q v p 911.067 1.082.357
(  qv 0  p0 ) (  q v1  p 1 )
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (lei) q v c 796.487 862.239
(  qv 0  c 0 ) (  qv1  c1 )
3 Volumul fizic efectiv al producţiei vândute
exprimat în preţuri medii de vânzare unitare
q v1  p0 - 894.510
prevăzute (lei)
4 Volumul fizic efectiv al producţiei vândute
exprimat în costuri prevăzute (lei)
q v1  c0 - 730.711
5 Profitul aferent CA (lei) (1) – (2) Pr 114.580 220.118
128
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea

influenţelor:
∆Pr = Pr1 – Pr0 = + 105.538 lei
1. Influenţa modificării volumului cifrei de afaceri asupra modificării profitului aferent

cifrei de afaceri:
qv = P0  I qv − P0 =
= 114.580  98,18% − 114.580 = − 2.085 lei
unde:
qv1  p0 894.510
I qv = 100 = 100 = 98,18%
qv0  p0 911.067
2. Influenţa modificării structurii cifrei de afaceri asupra modificării profitului aferent

cifrei de afaceri:
g = (qv1 p 0 − qv1c 0 ) − Pr0  I qv =

= (894.510 − 730.711) − 114.580  98,18% = + 51.304 lei
129
3. Influenţa modificării costurilor complete asupra modificării profitului aferent cifrei de

afaceri:
c = − (qv1c1 − qv1c0 ) =
= − (862.239 − 730.711) = −131.528 lei
4. Influenţa modificării preţurilor de vânzare asupra modificării profitului aferent cifrei de

afaceri:
p = qv1 p1 − qv1 p 0 =
= 1.082.357 − 894.510 = + 187 .847 lei
130
Interpretare
În perioada analizată s-a înregistrat o creştere cu 105.538 lei a profitului aferent cifrei de afaceri
faţă de anul precedent. Această situaţie are o influenţă pozitivă asupra rezultatului brut total şi
a rezultatului net al exerciţiului, precum şi a indicatorilor de eficienţă construiţi pe baza
acestora.
Studiind influenţele factorilor se constată următoarele:

• Scăderea volumului producţiei vândute cu 1,82% a avut ca efect diminuarea profitului cu
2.085 lei. În condiţiile în care piaţa pentru produsele întreprinderii nu este saturată, aprecierea
este negativă. O asemenea situaţie poate fi determinată de nerealizarea producţiei obţinute
şi/sau de realizarea neritmică a producţiei ca urmare a unor cauze interne (neasigurarea la
timp cu factorii de producţie din cauza unui management deficitar) şi externe întreprinderii
(nerespectarea termenelor de livrare din partea furnizorilor etc.).
• Modificarea structurii cifrei de afaceri a condus la creşterea profitului aferent vânzărilor cu
51.304 lei, situaţie care se explică prin creşterea ponderii produselor la care în perioada luată
ca bază de comparaţie s-a înregistrat rentabilitate mai mare decât media pe total întreprindere
şi scăderea ponderii sortimentelor la care s-a înregistrat rentabilitate mai mică decât media.
131
• Costurile complete unitare au exercitat o influenţă negativă asupra profitului, determinând

scăderea acestuia cu 131.528 lei. Situaţia a fost determinată de creșterea costurilor cu 18%.
Influenţa modificării costurilor complete unitare se poate explica în funcţie de elementele
componente (cheltuieli materiale, salariale, indirecte pe unitatea de produs) şi de factorii specifici
acestora (consumuri specifice de resurse materiale, productivitatea fizică a muncii, gradul de folosire a
capacităţii de producţie, preţuri de aprovizionare, tarife de salarizare etc.). Creşterea costurilor, chiar
dacă determină scăderea profitului, se apreciază ca justificată în cazul în care consumul suplimentar de
resurse se reflectă în îmbunătăţirea calităţii produselor şi creşterea preţurilor de vânzare, efectul obţinut
(sporul de venituri) fiind mai mare decât efortul făcut (creşterea cheltuielilor).
qv1  c1 862.239
Ic =  100 =  100 = 118% deci costul complet a crescut cu 18 %
qv1  c0 730.711
132
• Preţurile de vânzare au fost mai mari (cu 21%) față cele din anul precedent la majoritatea
produselor, efectul fiind creşterea profitului cu 187.847 lei. Această situaţie poate fi determinată de
efortul propriu al firmei pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi de acţiunea factorilor
conjuncturali externi întreprinderii, cum sunt: raportul cerere – ofertă, evoluţia cursului de schimb
al monedei naţionale, inflaţie etc.).
qv1  p1 1.082.357
Ip =  100 =  100 = 121% deci prețul mediu a crescut cu 21 %
qv1  p 0 894.510
133
5.3 Analiza factorială a profitului aferent CA
Exemplu – Recomandări
◼ Gradul de utilizare a capacității de producție trebuie să fie cât mai mare pt a evita
apariția costurilor subutilizării acesteia
◼ Structura vânzărilor pe produse trebuie să fie flexibilă, în corelație directă cu
schimbările intervenite la nivelul cererii de pe piață
◼ Managementul costurilor trebuie să urmărească încadrarea lor în nivelele bugetate.
Cu toate acestea dinamica costurilor este efectul direct al puterii de negociere
dintre firmă și furnizorii săi (de materii prime, semifabricate, materiale, utilități, pe
de o parte, precum și a puterii de negociere a patronatului în raport cu salariații)
◼ Politica în domeniul prețurilor trebuie să aibă în vedere dubla fundamentare a lor:
atât în funcție de nivelul costurilor de fabricație, cât și în funcție de prețurilor
produselor concurente și de puterea de cumpărare a clienților
134
Capitolul 5
Analiza performanțelor
economico-financiare
An III
Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un

indicator de rezultate şi un indicator care reflectă un
flux de activitate (cifra de afaceri netă) sau un „stoc“
(capital propriu, active totale etc).
Principalele rate de rentabilitate operaţionale în

analiza financiară a firmei sunt:
⚫ rata rentabilităţii comerciale,
⚫ rata rentabilităţii economice,
⚫ rata rentabilităţii financiare.
Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii

comerciale a întreprinderii, asigurând legătura dintre profitul şi
cifra de afaceri netă.
Pr
Rc = 100
CA
unde:
Rc – rata rentabilităţii comerciale
Pr – profit aferent cifrei de afaceri
CA – cifra de afaceri
Profitul aferent cifrei de afaceri = Cifra de afaceri - Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Cifra de afaceri = q v p
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri = q v c

5.4.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale
Model de analiză factorială:
q  p − q  c  q c 
v v  v 
Rc =  100 = 1 −   100
q  p   qv  p 
v  
Sistemul de factori:
g - structura cifrei de afaceri

Rc p - preţul de vânzare pe produs
c - costul unitar
Aplicație:
Nr. crt. Indicatori Simbol N – 1 (0) N (1)
1 Cifra de afaceri (lei) qv  p 4.043.200 4.970.400

2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (lei) qv  c 3.610.000 4.330.100
3 Volumul fizic efectiv al producţiei vândute - 4.560.000
exprimat în preţuri de vânzare unitare qv1  p0
precedente (lei)
4 Volumul fizic efectiv al producţiei vândute qv1  c0 - 4.085.000
exprimat în costuri unitare precedente (lei)
Nr. crt. Indicatori Simbol / Relatie N–1 N

calcul
5 Profitul aferent cifrei de afaceri (lei) Pr = CA - Ch 433.200 640.300
6 Rata rentabilităţii comerciale (%) Rc = Pr*100/CA 10,71 12,88
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor

ΔRc = Rc1 − Rc 0 = + 2,17 %
1. Influenţa modificării structurii vânzărilor:


Δg = 1 −
 q v1c0   100 − Rc = Rc'−Rc = - 0,30 %
  q v1p0 
0 0


unde Rc' = 1 −
 q v1c0   100

  q v1p0 
2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare:

Δp = 1 −
 q v1c0   100 − 1 −  q v1c0   100 = Rc"−Rc'= + 7,40 %

  q v1p1  
  q v1p0 

unde Rc"= 1 −
 q v1c0   100

  q v1p1 
3. Influenţa modificării costurilor unitare:

Δc = Rc1 − 1 −
 q v1c0   100 = Rc - Rc"= - 4,93%
  q v1p1 
1

Interpretare
Se constată o creştere a ratei rentabilităţii comerciale cu 2,17 % în anul N faţă de

anul precedent.
⚫ Modificările din structura vânzărilor au determinat o diminuare a ratei rentabilităţii

comerciale cu 0,30 % în anul curent. Această situație este efectul diminuării ponderii
produselor cu rate ale rentabilităţii comerciale mai mari decât media pe întreprindere
și creșterii ponderii sortimentelor la care s-au înregistrat rate ale rentabilităţii
comerciale mai mici decât media pe întreprindere. Situația este justificată dacă
schimbările de structură sunt rezultatul cererii de pe piață.
⚫ Creșterea prețurilor de vânzare a dus la sporirea ratei rentabilităţii comerciale cu 7,40

% în anul curent faţă de anul precedent. Această situaţie poate fi determinată de
efortul propriu al firmei pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi de acţiunea
factorilor conjuncturali externi întreprinderii, cum sunt: raportul cerere – ofertă,
evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale, inflaţie etc.
qv1  p1 4.970.400
Ip = 100 = 100 = 109% → prețurile au crescut
qv1  p 0 4.560.000
⚫ Creşterea costurilor unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităţii

comerciale cu 4,93 % în anul curent faţă de anul precedent. Influenţa
modificării costurilor unitare se poate explica în funcţie de elementele
componente (cheltuieli materiale, salariale, indirecte pe unitatea de produs)
şi de factorii specifici acestora (consumuri specifice de resurse materiale,
productivitatea fizică a muncii, gradul de folosire a capacităţii de producţie,
preţuri de aprovizionare, tarife de salarizare etc.). Creşterea costurilor, chiar
dacă determină scăderea ratei rentabilităţii comerciale, se apreciază ca
justificată în cazul în care consumul suplimentar de resurse se reflectă în
îmbunătăţirea calităţii produselor şi creşterea preţurilor de vânzare, efectul
obţinut (sporul de venituri) fiind mai mare decât efortul făcut (creşterea
cheltuielilor).
qv1  c1 4.330.100
Ic = 100 = 100 = 106% → costurile au crescut
qv1  c 0 4.085.000
5.4.2. Analiza ratei rentabilităţii economice
Rata rentabilităţii economice pune în evidenţă performanţele

utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului
investit pentru obţinerea acestor performanţe.
Pr
Re =  100
At
unde:
Re– rata rentabilităţii economice
Pr – profit aferent cifrei de afaceri
At – active totale

Pr
 100
Pr Rc
Re =  100 = CA =
At 1 1 1 1
+ +
CA CA R n
Ai Ac
unde:
Pr
 100 = Rc (rata rentabiliății comerciale)
CA
CA
= R (randamentul activelor imobilizate)
Ai
CA
= n (viteza de rotaţie a activelor circulante - nr. de rotații)
Ac
R
Re n
g
Rc p
c
Aplicație:
Nr. crt. Indicatori Simbol N - 1 (0) N (1)
1 Cifra de afaceri (lei) qv  p 2.745.090 3.057.341
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri (lei) qv  c 2.470.581 2.671.963
3 Volumul fizic efectiv al producţiei - 2.804.900
vândute exprimat în preţuri de vânzare qv1  p0
unitare precedente (lei)
4 Volumul fizic efectiv al producţiei - 2.450.700
vândute exprimat în costuri unitare qv1  c0
precedente (lei)
5 Active totale (lei), din care: At 4.819.500 5.238.000
6 Active imobilizate (lei) Ai 2.891.700 3.928.500
Nr. crt. Indicatori Simbol / Relatie N - 1 (0) N (1)

calcul
7 Active circulante (lei) Ac = At - Ai 1.927.800 1.309.500
8 Profitul aferent cifrei de afaceri (lei) Pr = CA - Ch 274.509 385.378
9 Randamentul activelor imobilizate (lei) R = CA/Ai 0,95 0,78
10 Viteza de rotaţie activelor circulante (nr. n = CA/Ac 1,42 2,33
de rotatii)
11 Rata rentabilităţii comerciale (%) Rc = Pr*100/CA 10,00 12,60
12 Rata rentabilităţii economice (%) Re = Pr*100/At 5,70 7,36
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor:
 Re = Re1 − Re 0 = + 1,66 %
1. Influenţa modificării randamentului activelor imobilizate:
Rc 0
ΔR = − Re 0 = - 0,66 %
1 1
+
R1 n 0
2. Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante:
Rc 0 Rc 0
Δn = − = + 0,80 %
1 1 1 1
+ +
R 1 n1 R 1 n 0
3. Influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale:
Rc 0
ΔRc = Re1 − = + 1,52 %
1 1
+
R 1 n1
din care:
3.1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

Rc'−Rc 0
Δg = = + 1,53 %
1 1
+
R1 n1

unde Rc' = 1 −
 q v1c0   100

  q v1p0 
3.2. Influenţa modificării preţurilor de vânzare pe produse:
Rc"−Rc'
Δp = = + 4,21 %
1 1
+
R 1 n1

unde Rc"= 1 −
 q v1c0   100

  q v1p1 
3.3. Influenţa modificării costurilor unitare pe produse:
Rc − Rc"
Δc = 1 = - 4,22%
1 1
+
R 1 n1
Interpretare
⚫ Se constată o variaţie de +1,66 % a ratei rentabilităţii economice de la un an la altul. Îmbunătăţirea valorii

acestei rate în anul curent faţă de anul precedent se datorează evoluţiei diferite a profitului faţă de cea a
activelor totale.
⚫ În anul curent în comparaţie cu cel precedent, randamentul activelor imobilizate a scăzut de la 0,95 la
0,78, determinând o reducere a ratei rentabilităţii economice cu 0,66 %. Din punct de vedere al vitezei de
rotaţie a activelor circulante se constată o accelerare a acesteia determinată de o mai bună politică de
aprovizionare, producţie şi desfacere, fapt care a contribuit la majorarea ratei rentabilităţii economice cu
0,80 %.
⚫ Aşa cum este normal, creşterea ratei rentabilităţii comerciale are un efect benefic asupra ratei
rentabilităţii economice (+1,52%), între aceşti doi indicatori existând o relaţie directă. Explicitarea
influenţelor factorilor indirecți: structura vânzărilor, preţurilor de vânzare şi costurilor unitare complete
este similară cu cea întâlnită la rata rentabilităţii comerciale.
Recomandări. Căi de creştere a rentabilităţii economice:

⚫ accelerarea rotaţiei activelor circulante;
⚫ îmbunătăţirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivă a acestora, dar şi ţinând
seama de performanţele acestora;
⚫ adaptarea politicilor comerciale, în vederea creşterii eficienţei vânzărilor.
5.4.3. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Rata rentabilităţii financiare (ROE = return on equity) reprezintă unul

dintre indicatorii majori urmăriţi de investitori şi de management.
Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură investiţia lor

este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai
mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfăşurată,
firma crează o valoare suplimentară pentru acţionari.
Pn
Rf =  100
Kp
unde:
Rf - rata rentabilităţii financiare
Pn – profit net
Kp – capital propriu
Pn Vt At Pn
Rf =  100 =    100
Kp At Kp Vt
unde:
Vt
- viteza de rotaţie a activelor totale
At
At
- factorul de multiplicare a capitalului propriu (braţul pârghiei financiare)
Kp
Pn
- profitul net la 1 leu venituri totale
Vt
Vt
At
At
Rf
Kp
Pn
Vt
Aplicație:
Nr. crt. Indicatori Simbol N-1(0) N (1)

1 Active totale (lei) At 1.114.170 1.149.210
2 Capitalul propriu (lei) Kp 744.350 868.200
3 Venituri totale (lei) Vt 821.000 1.178.200
4 Profit net (lei) Pn 59.750 113.270
Simbol / Relatie calcul

Nr. crt. Indicatori N-1(0) N (1)
5 Viteza de rotaţie a activelor totale (nr.
de rotații) Vt/At 0,74 1,03
6 Factorul de multiplicare a capitalului
propriu At/Kp 1,50 1,32
7 Profitul net la 1 leu venituri totale (lei) Pn/Vt 0,07 0,10
8 Rata rentabilităţii financiare (%) Rf = Pn*100/Kp 8,03 13,05
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor:

Rf = Rf1 – Rf0 = + 5,02 %
1. Influenţa vitezei de rotaţie a activelor totale:
Vt  Vt1 Vt 0  At 0 Pn0
 = −   100 = + 3,14 %
At  At 1 At 0  Kp 0 Vt 0
2. Influenţa factorului de multiplicare a capitalului propriu:
At Vt1  At At  Pn
 =   1 − 0   0 100 = - 1,29 %
Kp At 1  Kp1 Kp 0  Vt 0
3. Influenţa profitului net la 1 leu venituri totale:
Pn Vt1 At 1  Pn Pn 
 =    1 − 0  100 = + 3,17 %
Vt At 1 Kp1  Vt1 Vt 0 
Interpretare
Analizând comparativ cele două perioade, se observă că rata rentabilităţii
financiare a crescut de la o perioadă la alta cu 5,02 %, ceea ce reprezintă o
situaţie favorabilă.
⚫ Viteza de rotaţie a activelor totale a condus la creşterea ratei rentabilităţii

financiare cu 3,14 %, ceea ce arată eficienţa în utilizarea activelor. Pentru o mai
bună interpretare se recomandă analiza vitezelor de rotaţie pe principalele
categorii de active, şi anume activele imobilizate şi activele circulante.
⚫ Factorul de multiplicare a dus la scăderea ratei rentabilităţii financiare cu 1,29%.

La prima vedere, acest aspect pare nefavorabil, dar trebuie remarcat că gradul
de îndatorare a societăţii scade de la 50% la 32%. Se recomandă o atenţie
sporită cu privire la gradul de îndatorare în vederea stabilirii unei structuri
financiare care să permită desfăşurarea în bune condiţii a activităţii.
At Datorii
= 1+
Kp Kp
Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu

atât rata rentabilităţii financiare este mai ridicată, dar trebuie să ţinem cont,
totodată, că acest indicator arată şi gradul de îndatorare. Şi este cunoscut că
orice societate cu grad de îndatorare mare este riscantă. Stabilirea unei valori
optime a factorului de multiplicare reprezintă de fapt un arbitraj permanent între
profiturile şi costurile pe care le implică datoriile financiare.
⚫ Profitul net la 1 leu venituri totale a dus la majorarea ratei rentabilităţii financiare
cu 3,17 %, aspect ce evidenţiază eficienţa exploatării activităţii, capacitatea
firmei de a practica o politică de preţuri eficientă şi, totodată, abilitatea firmei de
a controla costurile. Acest indicator trebuie interpretat în funcţie de sectorul de
activitate, de natura produselor comercializate şi de strategia aplicată de firmă.
CAPITOLUL 6
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE
Management III
Curs
2020
Probleme studiate:
1. Consideratii generale
2. Bilanţul - document de sinteză în analiza poziţiei financiare
3. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
4. Analiza situaţiei nete
5. Analiza corelației Fond de rulment – Necesar de fond de
rulment – Trezorerie netă (FR-NFR-TN)
6. Analiza lichidității și solvabilității
1. Consideratii generale
Poziţia financiară evaluează la un moment dat, sub diverse aspecte, starea
întreprinderii din punct de vedere financiar:
▪ mărimea, natura și conţinutul resurselor financiare;
▪ modul de utilizare a surselor de finanțare;
▪ modificarea în timp a dimensiunii şi structurii resurselor financiare;
▪ solvabilitatea, lichiditatea şi autonomia financiară;
▪ corelaţia între plăţi şi încasări etc.
Sursa informaţională principală în analiza poziţiei financiare la nivel
micoreconomic este bilanţul.
Bilanțul – sursă informaţională în analiza poziției financiare
In accepţia economico-juridică, patrimoniul reprezintă ansamblul bunurilor, drepturilor şi

obligaţiilor care caracterizează situaţia unei entităţi economice la un moment dat.
Bilanţul
- este un raport financiar-contabil care reflectă bunurile deţinute de întreprindere (ACTIV) şi
sursele de financiare contractate pentru procurarea acestor bunuri (PASIV).
- reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat.
- constituie instrumentul principal de reflectare a poziției financiare.
- oferă informaţiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii,
- caracterizează mărimea resurselor şi a utilizărilor în decursul unei perioade de gestiune.
Bilanțul – sursă informaţională în analiza poziției financiare
Indiferent de momentul la care se încheie bilanţul, menţinerea egalităţii între sumele

totale înscrise în activul şi pasivul acestuia constituie principiul financiar fundamental care
susţine constituirea patrimoniului unei întreprinderi
Activul şi Pasivul, care sunt de fapt două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi
economice: una patrimonială, cealaltă financiară.
Bilanțul trebuie să asigure un echilibru perfect între active și pasive, respectiv între
utilizări și resurse:
Active Totale = Pasive Totale

sau
Utilizări = Resurse
Analiza poziţiei financiare a companiei se realizează după ce documentele contabile

implicate în procesul de diagnosticare sunt retratate şi prelucrate astfel încât să ofere o
imagine cât mai fidelă a realităţii. Bilanţul contabil va fi reevaluat şi transformat în bilanţ
patrimonial (financiar) sau, după caz, bilanţ funcţional, în raport de scopul ales al analizei.
Bilanţul financiar, denumit și bilanţ patrimonial, reprezintă un instrument
de analiză creat pentru:
▪ determinarea patrimoniului net;
▪ analiza corelaţiei fond de rulment – necesar de fond de rulment –
trezorerie netă;
▪ analiza echilibrului financiar;
▪ analiza structurii financiare;
▪ determinarea lichidităţii şi solvabilităţii;
▪ stabilirea gradului de îndatorare.
Principiile avute în vedere la elaborarea bilanțului patrimonial sunt:

a) evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă;
b) separarea elementelor de activ de elementele de pasiv;
c) ordonarea elementelor de activ în ordinea crescătoare a gradului de lichi-
ditate (aptitudinea activelor întreprinderii de a se transforma în numerar);
d) ordonarea elementelor de pasiv în ordinea crescătoare a gradului de
exigibilitate (scadenţa surselor de finanţare).
BILANȚ FINANCIAR
ACTIVE PASIVE
ACTIVE IMOBILIZATE NETE CAPITALURI PROPRII, din care:

▪ Imobilizări necorporale ▪ capital social
▪ Imobilizări corporale ▪ rezerve
▪ Imobilizări financiare > 1 an ▪ rezultatul exercițiului
(inclusiv creanţe > 1 an) ▪ subvenții Capitaluri
▪ provizioane pentru riscuri și cheltuieli permanente
pentru o perioadă mai mare de un an
(rezerve)
DATORII PE TERMEN MEDIU

ȘI LUNG
ACTIVE CIRCULANTE DATORII PE TERMEN SCURT, din care:

▪ Stocuri
▪ Creanţe < 1 an ▪ Obligații față de:
▪ Investiții financiare < 1 an) ➢ furnizori
▪ Disponibilităţi ➢ salariaţi
➢ bugetul statului
➢ bănci
▪ Credite pe termen scurt
▪ Provizioane pentru riscuri și cheltuieli pentru o
perioadă mai mică de un an
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

Analiza situaţiei nete
Situația netă, cunoscută şi sub numele de patrimoniu net sau activ net al
întreprinderii exprimă interesul rezidual al acționarilor asupra activelor entităţii
economice, după deducerea tuturor datoriilor.
Patrimoniul net reflectă avuția acționarilor creată prin alocarea și

materializarea capitalurilor proprii.
Situația netă poate fi determinată prin două metode:
▪ sustractivă (sintetică);
▪ aditivă.
1) Metoda sustractivă
Situația netă se calculează ca diferenţă între activul total al întreprinderii şi
datoriile totale.
SN = AT – DT,
în care:
SN – situația netă (simbolul poate fi înlocuit cu Ant – activul net sau Pn –
patrimoniul net);
AT – active totale;
DT – datorii totale.
Active imobilizate SITUAȚIA NETĂ

ACTIVE TOTALE (CAPITALURI PROPRII)
Active circulante Datorii totale
O creștere a stuaţiei nete, deci a eficienţei, se înregistrează atunci când

ritmul de creștere al activelor totale este superior ritmului de creștere al
datoriilor întreprinderii:
Indicele AT  Indicele DT .
2) Metoda aditivă:
SN = Ks + Rz + Rr + Re – Rrep,
în care:
Ks – capital social;
Rz – rezerve;
Rr – rezultat reportat;
Re – Rrep – rezultatul exercițiului (Re) corectat cu partea repartizată în
cursul exercițiului respectiv (Rrep).
Modificarea patrimoniului net este dependentă de operațiile de modificare a

capitalului propriu, generate atât de cauze interne, efecte ale creșterii/reducerii
volumului de activitate, cât și de motive externe, cum ar fi aportul de capital al
acționarilor.
Analiza structurii patrimoniale prin metoda ratelor
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii prin metoda ratelor
surprinde ponderea deţinută de elementele patrimoniale în totalul activului,
respectiv pasivului.
Ratele de structură:
• se exprimă în procente, iar interpretarea rezultatelor se realizează în
funcţie de contextul şi momentul analizei;
• pentru relevanţă, valorile se pot compara cu un etalon, de exemplu
cu: mediile sectoriale (ramura), cu mărimile societăţilor concurente
sau cu valorile altor perioade.
Sinteza indicatorilor de analiză a structurii economice şi financiare
INDICATORI RELAȚII DE CALCUL
ACTIV – RATE DE STRUCTURĂ
1.a. Rata activelor imobilizate Active imobilizat e
R AI =  100
Activ total
1.b. Rata activelor imobilizate Active imobilizat e
R AI =  100
Active circulante
1.1. Rata imobilizărilor necorporale Imobiliz ări necorporale
R INC =  100
Activ total
1.2. Rata imobilizărilor corporale Imobiliz ări corporale
RIC =  100
Activ total
1.3. Rata imobilizărilor financiare Imobiliz ări financiare
RIF =  100
Activ total
2. Rata activelor circulante Active circulante
R AC =  100
Activ total
2.1. Rata stocurilor Stocuri
R AC =  100
Activ total
2.2. Rata creditului clienți Clienţi şi conturi asimilate
R Cr =  100
Activ total
2.3. Rata disponibilităților și Disponibil ităţi + Inv. fin. pe termen scurt
plasamentelor RD =  100
Activ total
PASIV – RATE DE STRUCTURĂ
1. Rata stabilității financiare Capital permanent
R SF =  100
Pasiv total
≥ 70% (2/3 din totalul pasivului să reprezinte
sursele stabile);
2. Rata autonomiei financiare globale Capital propriu

R AFG =  100
Pasiv total
≥ 30% (cel putin 1/3 din pasiv)
3.a. Rata autonomiei financiare la Capital propriu
termen R AFT =  100
Capital permanent
≥50% (1/2 din capitalul permanent)
3.b. Rata autonomiei financiare la Capital propriu
termen R AFT =  100
Datorii pe termen lung
≥100
4.. Rata îndatorării globale Datorii totale
RIT = 100
Pasivtotal
≤70% (max. 2/3 din pasiv)
4.a Datorii pe termen lung
R IT =  100
Capital permanent
≤50%
4.b. Rata îndatorării globale Datorii pe termen lung
R IT =  100
Capital propriu
≤100%
5. Rata datoriilor pe termen scurt Datorii pe termen scurt
R DTS =  100
Pasiv total
≤33% (maxim 1/3 din pasiv)
Analiza corelației fond de rulment – necesar de fond de rulment –
trezorerie netă
Maximizarea valorii patrimoniale, poate avea loc numai în condiţiile unei
activităţi profitabile şi de menţinere a echilibrului economic și financiar.
Într-o abordare financiară, echilibrul reprezintă egalitatea dintre sursele

financiare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităţii de exploatare şi
comercializare, pe termen lung şi pe termen scurt.
Analiza financiară cercetează:

▪ echilibrului pe termen lung - se compară capitalul permanent (resursele
permanente) cu activele imobilizate, rezultând indicatorul fondul de
rulment (FR);
▪ echilibrului pe termen scurt - se compară activele circulante cu
obligaţiile pe termen scurt, indicatorul utilizat fiind nevoia de fond de
rulment (NFR);
▪ echilibrului curent - compararea fondului de rulment cu nevoia de fond
de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netă.
Cei trei indicatori, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment,
trezoreria netă exprimă:
✓ gradul în care întreprinderea dispune de surse permanente pentru a-
şi acoperi utilizările permanente,
✓ gradul în care întreprinderea îşi acoperă utilizările temporare din
excedentul de resurse temporare,
✓ capacitatea întreprinderii de a face faţă termenelor de plată,
✓ averea întreprinderii,
1. Analiza fondului de rulment
Fondul de rulment (FR) este un element de pasiv care exprimă lichiditatea
unei entități economice în mărimi absolute.
Modul de calcul al indicatorului Fondul de rulment:

a) pornind de la informațiile din partea superioară a bilanțului patrimonial,
fondul de rulment se calculează, ca diferenţă între capitalurile permanente (Cper)
şi activele imobilizate (AI), conform relaţiei:
FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate.
Fondul de rulment – acea parte a capitalului permanent care excede
activele imobilizate şi participă la finanţare activelelor circulante.
Relația de calcul anterioară mai poate fi scrisă:
FR = (Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu
și lung) – Active imobilizate;
FR=(Cpr+DTL)-AI
unde,
Cper= Cpr+DTL
ACTIVE IMOBILIZATE CAPITALURI
PROPRII
Capital
permanent
+
ACTIVE CIRCULANTE FOND DE DATORII PE TERMEN

MEDIU ȘI LUNG
RULMENT
DATORII PE TERMEN
SCURT
b) Utilizând informaţiile din partea inferioară a bilanțului financiar, fondul
de rulment patrimonial se calculează ca diferenţă între activele circulante (AC) şi
datoriile totale pe termen scurt (DTS):
FRP = Active circulante – Datorii pe termen scurt.
În această accepţie, fondul de rulment evidenţiază surplusul de active

circulante în raport cu datoriile temporare sau altfel spus, partea activelor
circulante nefinanţate prin datorii pe termen scurt.
▪ Fondul de rulment propriu – FRp - reflectă și gradul de autonomie

financiară a întreprinderii, respectiv măsura în care echilibrul
financiar se asigură prin capitalurile proprii.
▪ Fondul de rulment împrumutat – FRî - (străin) evidențiază măsura
îndatorării pe termen mediu și lung, destinată finanţării nevoilor pe
termen scurt.
FR=FRp+FRî
Fondul de rulment este destinat măsurării in marime absoluta a gradului de
lichiditate și de solvabilitate.
2. Analiza necesarului de fond de rulment
Orice activitate productivă presupune deţinerea de stocuri şi/sau acordarea
de credite clienţilor, în rezonanță cu creditul primit de la furnizori. În acest context
se creează o nevoie de finanţare, numită necesar de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment (NFR) – denumit şi Nevoie de fond de
rulment - reprezintă o parte din activele circulante care trebuie finanţată din
surse permanente, cu exigibilitate mai mare de un an.
Formele şi modul de calcul al necesarului de fond de rulment
Relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment este:
NFR = [Active circulante – (Disponibilități + Plasamente)] – [Datorii pe

termen scurt – (Credite de trezorerie + Soldul creditor al contului curent)]
Modul de determinare a necesarului de fond de rulment

ACTIV PASIV
- Stocuri de materii prime şi materiale - Furnizori şi conturi asimilate
- Producţia în curs de execuție şi producţia finită - Clienţi-creditori
- Mărfuri - Datorii fiscale şi sociale
- Avansuri acordate furnizorilor - Datorii asupra imobilizărilor
- Clienţi şi conturi asimilate - Venituri înregistrate în avans
- Alte creanţe
- Cheltuieli efectuate în avans
NFR = Utilizări – Resurse.

Mărimea necesarului de fond de rulment este influenţată de foarte mulţi
factori:
▪ volumul de activitate;
▪ natura activității și durata ciclului de exploatare;
▪ durata de rotație a activelor și pasivelor;
▪ structura costurilor de exploatare;
▪ politica de creditare a întreprinderii;
▪ eficiența gestiunii activelor circulante;
▪ reglementările cu privire al termenele de plată;
▪ sezonalitatea activității ș.a.
Deși nu se poate recomanda o valoare exactă pentru necesarul de fond de
rulment, ştiut fiind faptul că întreprinderile cu activităţi de producţie reclamă un
NFR pozitiv, pe când cele cu activitate de comerţ sau servicii solicită un NFR
negativ, orice societate, pentru asigurarea eficienței, trebuie să-și coordoneze în
permanență FR cu NFR, deci
FR ≥ NFR
3. Analiza trezoreriei nete
Trezoreria prezintă situația disponibilităţilor monetare şi a plasamentelor,
pe termen scurt, apărută din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor.
Analiza trezoreriei nete echivalează cu analiza echilibrului financiar pe

termen scurt, prin care se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment)
cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).
Trezoreria evaluează eficiența activității financiare a întreprinderii, în

funcție de tipul acesteia: negativă sau pozitivă.
Modul de calcul al trezoreriei nete
Din punct de vedere economic, trezoreria netă este diferenţa între fondul de
rulment şi necesarul de fond de rulment:
TN = FR – NFR
Din relația de calcul, rezultă că evoluţia trezoreriei depinde de:

▪ mărimea fondului de rulment, şi anume, de factorii de influenţă ai
acestuia:
– capitalurile permanente;
– activele imobilizate;
▪ mărimea necesarului de fond de rulment, influenţat la rândul lui în
principal de factorii care acţionează asupra activităţii de exploatare:
– activele de exploatare;
– pasivele de exploatare.
Interpretarea trezoreriei nete
Prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment
societatea poate obține informații despre eficiența activității:
a) T > 0 (trezorerie pozitivă).
Această relație indică un nivel superior al fondului de rulment comparativ
cu necesarul de fond de rulment.
Trezoreria pozitivă se concretizează în disponibilităţi băneşti în conturi şi în
casă, ceea ce echivalează cu existenţa de lichidităţi care îi vor permite societății
rambursarea datoriilor pe termen scurt şi efectuarea de plasamente eficiente.
b) T = 0 (trezoreria nulă).
Egalitatea dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment are
semnificație mai mult teoretică, în practică fiind doar întâmplătoare și trecătoare.
Practica demonstrează că această trezorerie nulă poate deveni oricând
negativă, fapt ce ar agrava poziţia financiară a întreprinderii.
c) T < 0 (trezoreria negativă).
Această situaţie evidenţiază un dezechilibru financiar al întreprinderii.
Nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţată în întregime din resurse
permanente. Pentru finanțarea dezechilibrului, societatea apelează la credite pe
termen scurt, care conduc la diminuarea autonomiei financiare, respectiv, la
creşterea gradului de îndatorare, cu implicaţii nedorite asupra activităţii curente.
5. Analiza lichidității și solvabilității
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale (de activ) de
a se transforma rapid și cu o pierdere minimă în bani.
În literatura economică apar două abordări ale noţiunii de lichiditate:

1) lichiditate externă, când se referă la analiza efectuată asupra
întreprinderii privind posibilitatea investitorului de a transforma în bani un
plasament în acțiuni deținut la societatea în cauză;
2) lichiditate internă, când termenul de lichiditate se referă la abilitatea
unei organizații de a-și onora la scadență, pe seama activelor curente, obligațiile
de plată.
Lichiditatea internă interesează în cazul analizei poziției financiare.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă tuturor

obligaţiilor băneşti, adică de a-şi onora integral datoriile la termenele scadente.
Analiza lichidității și solvabilității se realizează utilizând un sistem de rate
financiare.
Ratele de lichiditate:
1) rata lichidității curente (generale)

Active curente
R lg = .
Datorii curente
Se consideră că un nivel de 1,5-2 este satisfăcător pentru activitatea oricărei
societăți.
Un nivel subunitar al ratei lichidității curente (Rlg < 1) indică un capital de
lucru negativ și constituie o amenințare privind capacitatea întreprinderii de a-și
onora la scadență datoriile pe termen scurt.
2) rata lichidității intermediare (rapide, reduse), cunoscută şi sub
denumirea de „rată rapidă” sau „testul acid” (quick ratio) exprimă capacitatea
întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi.
Active curente − Stocuri
Rli =
Datorii curente
sau
Creanţe + Disponibil ităţi
Rli = .
Datorii curente
De obicei, este o rată de lichiditate subunitară, iar interpretarea valorilor
trebuie efectuată prin realizarea de comparații cu valorile medii sectoriale sau ale
ramurii. În teoria economică există opinii potrivit cărora o rată cuprinsă între 0,8
şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce priveşte lichiditatea intermediară
(întâlnită și cu denumirea de solvabilitate parțială sau la termen). Un nivel mai
mic de 0,5 poate indica probleme în onorarea plăților scadente;
3) rata lichidității la vedere (imediate) este cea mai conservatoare formă
de măsurare a lichidității interne a întreprinderii deoarece ia în calcul doar
elementele cele mai lichide din totalul activelor curente, respectiv disponibilitățile
și elementele asimilate.
Active curente − Stocuri − Creanţe
Rlv =
Datorii curente
sau
Disponibil ităţi + Investiţii financiare pe termen scurt
Rlv = .
Datorii curente
În teoria economică, această rată mai este cunoscută sub denumirea de
trezoreria la vedere, sau solvabilitatea imediată. Pentru interpretarea economică a
nivelului ratei trebuie luate în considerare o serie de informaţii privind condiţiile
şi modul de derulare a activităţii de exploatare.
activelor circulante.
Rata lichidității imediate este totuşi un indicator puţin relevant datorită
instabilităţii încasărilor.
Ratele de solvabilitate
1) rata solvabilității generale măsoară gradul în care o întreprindere poate

onora toate datoriile, prin relația:
Activ total
Rsg = .
Datorii totale
Dacă se consideră că ponderea capitalului propriu în pasivul total este de
30-33% (condiția de minim echilibru), teoria economică recomandă o valoare
minimă a ratei solvabilității globale de 1,4. Un nivel subunitar al acesteia (Rsg <
1) indică starea de insolvabilitate;
2) Rata solvabilitatii patrimoniale
Capital propriu
Rata solvabilită ţii patrimoniale =
Capital propriu + Credite bancare
( Rata autonomiei financiare la termen)
Se apreciază că valoarea minimă trebuie să fie 0,3, iar la un nivel peste 0,5
situaţia poate fi apreciată ca fiind normală, luându-se în considerare şi raportul
dintre rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent şi procentul de
dobândă.
6. Rate de analiză a echilibrului financiar
În practica economică, riscul financiar trebuie analizat în strânsă corelație cu
riscul de exploatare și cu specificul activității operaționale desfășurate.
O sinteză a celor mai importante rate de analiză a echilibrului financiar care

nu au fost prezentate anterior este redată în tabelul următor.
Rate de echilibru Relația de determinare Semnificația simbolurilor

I. Rate de îndatorare
1. Rata îndatorării globale (RIG) DT DT – Datorii totale
De obicei, se recomandă să fie mai mică R IG = AT – Active totale
AT
decât 70%, însă depinde și de obiectul
activității
2. Rata de îndatorare a capitalului propriu DTL DTL – Datorii pe termene
(RIKpr), RIKpr = lung
Kpr
Se recomandă RIKpr < 1 Kpr – Capital propriu
II. Rate de autofinanțare
1. Rata de autofinanțare a activelor (RaAT) Kpr AT – Active totale
Se recomandă RaAT > 1/3 Ra AT = Kpr – Capital propriu
AT
2. Rata de autofinanțare a imobilizărilor Kpr Kpr – Capital propriu
(RaAI) Ra AI = AI – Active imobilizate
AI
Sinteză realizată după „Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii. De la
intuiţie la ştiinţă”, Autor Hristea Anca Maria, Ed. Economică, Bucuresti, Vol. 2, 2015

Analiza - Cursuri PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza - Cursuri PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 2 Analiza valorii adăugate

 Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o companie,

a) Metoda sintetică (metoda diferenţei):

 În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se

 În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie şi activitate de

Servicii de la terţi (raparaţie

VALOAREA ADĂUGATĂ (VA)

 b) Metoda de repartiţie (aditivă):

 salarii şi contribuţii privind asigurările şi protecţia socială,

Abordând valoarea adăugată astfel, se deduce că ea serveşte la

 proprietarii capitalului tehnic.

Procedeele folosite în analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate sunt:

Se pot realiza comparaţii:

 în cadrul aceleiaşi companii, între diferite perioade de timp,

 a) Rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri

• Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară

b) Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc

Indicatori Simbol P0 P1 Rate VA % Modificarea Indici %

 1. În cazul în care indicele unui element component al valorii

 2. La nivel de întreprindere, se consideră că situaţia este normală

Din punct de vedere factorial,

2. Analiza resurselor materiale

1. Analiza dimensiunii şi structurii personalului

 Resursele umane constituie forţa motrice a activităţii

 Numărul de salariați la un moment dat - reprezintă efectivul de salariați și

 Numărul mediu de salariați - se calculează ca o medie aritmetică simplă a

 Numărul maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară a

 Studiile statistice au demonstrat că rezultatele economice ale unei

 Mobilitatea excesivă a salariaţilor, ineficienţa utilizării timpului de

Aflat în opoziţie cu acest indicator, gradul de stabilitate a personalului

Nr. INDICATORI T-1 T

Efect : Indicatori de performanţă economică

Exemplu: Pe baza producţiei obţinute destinate vânzării (Qf) se obţin indicatorii:

1. IWa > IWz

4. IWa > IWh

Indiferent de domeniu, productivitatea medie a muncii se poate analiza pe unităţi de timp

Succint, interpretarea economică a rezultatelor, în limita informaţiilor

2.1) durata medie a zilei de lucru a crescut de la 7,5 la 8 ore (+6,6%); în

2.2.1) astfel, creşterea ponderii grupelor de personal cu o productivitate

– profitul mediu la un leu cifră de afaceri (pr ) .

Notă: valorile în galben sunt considerate date initiale de intrare

Modificarea profitului mediu pe salariat se prezinta astfel:

Influenţa factorilor explică această creştere a profitului pe salariat cu 78,1%:

= (407,9545-365,7075) · 0,9566 · 0,0508 = +2,053 mii lei,

t Pr/ NS = (t1 − t 0 )  Wh (0Qf ) 

1.2) influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

= 1.984 · (0,2056 – 0,1950) · 0,9566 · 0,0508= +1,0219 mii lei,

= 1.984·(0,1958 – 0,1950) · 0,9566 · 0,0508 = +0,0771 mii lei;

1.2.2) influenţa modificării productivităţii orare a muncii pe grupe de

= 1.984·(0,2056-0,1958)·0,9566·0,0508= +0,9448 mii lei;

2) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate:

= 407,9545·(0,9536 – 0,9566)·0,0508 = –0,0628 mii lei;

3) influenţa modificării profitului mediu la un leu cifră de afaceri:

Cu excepţia gradului de valorificare a producţiei-marfă fabricate, factorii

▪ a crescut timpul mediu de lucru cu efecte pozitive şi asupra rentabilităţii;

Cea mai mare influenţă asupra profitului pe salariat a avut-o profitul la un

Din analiza realizată rezultă că activitatea a generat un spor de eficienţă.

Probleme ale analizei gestiunii resurselor materiale

1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe

Analiza dinamicii mijloacelor fixe - sistem de indicatori care să reflecte

▪ coeficientul intrărilor de mijloace fixe ( K I ) – evidenţiază efortul întreprinderii de

▪ coeficientul ieşirilor de mijloace fixe ( K E ) – evidenţiază procesul de dezinvestire,

▪ coeficientul mişcării totale ( K MT )– evidenţiază fluxurile totale ale mijloacelor fixe