UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT ĨN ADMINISTRAŢIA
PUBLICĂ
FORMA DE ĨNVĂŢĂMÂNT ZI

DIAGNOSTICUL FINANCIAR

STUDIU DE CAZ SC CONFORT SA

Coord:

Lect.univ. dr. CHIRILĂ EMIL

Absolventă
CORHA ( TARAU) VIOLETA

ORADEA 2006
 2

CUPRINS

CAPITOLUL I CONSIDERATII GENERALE DESPRE DIAGNOSTICUL

FINANCIAR………………………………………………………………………4
CAPITOLUL II. ANALIZA STRUCTURII BILANTULUI………………….7
2.1. Analiza Ratelor De Structura A Activului……………………………………8
2.2. Analiza Ratelor De Structura A Pasivului……………………………………10
CAPITOLUL III CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE SI
SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE………………………….12
3.1. Cifra de afaceri………………………………………………………………14
3.2. Marja comerciala……………………………………………………………..15
3.3. Valoarea adăugată…………………………………………………………….15
3.4. Excedentul brut de exploatare………………………………………………..17
3.5. Rezultatul exploatării………………………………………………………...18
3.5. Rezultatul curent………………………………………………………………18
3.6. Rezultatul net al exerciţiului…………………………………………………..19
CAPITOLUL IV ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR…………………21
4.1. Analiza patrimoniului net………………………………………………………21
4.2. Fondul de rulment………………………………………………………………21
4.3. Nevoia de fond de rulment……………………………………………………..23
4.4. Trezoreria netă………………………………………………………………….23
.
CAPITOLUL V. ANALIZA RISCULUI FINANCIAR………………………..25
5.1. Lichiditatea ……………………………………………………………………25
5.2. Solvabilitatea…………………………………………………………………..26
 3
CAPITOLUL VI. ANALIZA RENTABILITĂŢII……………………………..28
6.1. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate………………………………………..28
6.2. Analiza rentabilitatii pe baza pragului de rentabilitate…………………………29

CAPITOLUL VII. Studiu de caz la SC CONFORT SA ………………………31

Analiza structurii bilantului ………………………………………………………..31
Soldurile intermediare de gestiune…………………………………………………35
Analiza echilibrului financiar………………………………………………………38
Analiza riscului financiar…………………………………………………………..41
Analiza rentabilităţii………………………………………..………………………42
Concluzii……………………………………………………………………………45
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..47
ANEXE: ………………………………………………………………………..48-54
Bilanţ Contabil si Contul de profit şi pierderi pentru anul 2003
Bilanţ Contabil si Contul de profit şi pierderi pentru anul 2004
 4

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII GENERALE DESPRE

DIAGNOSTICUL FINANCIAR

Întreprinderea este un sistem deschis, aflat în relaţii de dependenţă cu numeroşi

parteneri sociali, care, în mod direct şi/sau indirect, condiţionează performanţele
acesteia. Mediul natural, economic, politic, social, cultural constituie adesea o sursă
de impulsionare, iar alteori un mijloc de limitare a activităţii economice. Orice
întreprindere, la un moment dat, se poate confrunta cu probleme acute: reducerea
cererii pentru produsele/serviciile sale, creşterea riscului financiar prin scăderea
capacităţii de plată, reducerea rentabilităţii, degradarea imaginii, pierderea
furnizorilor etc. Aceste deficienţe şi multe altele îşi găsesc rezolvarea, în
exclusivitate, printr-o cercetare ştiinţifică riguroasă a cauzelor generatoare.
Analiza economico-financiară şi în special diagnosticul global al întreprinderii au
devenit în ultimii ani domenii de maxim interes pentru teoreticieni dar mai ales
pentru practicieni, în demersurile iniţiate pentru asigurarea continuităţii şi dezvoltării
activităţii agenţilor economici. În prezent, nu se poate vorbi despre extinderea unei
afaceri fără a efectua în prealabil un studiu care să argumenteze oportunitatea unei
astfel de decizii: vânzarea sau fuziunea unei întreprinderi are ca punct de plecare în
negocierea valorii diagnosticul global; restructurarea oricărei activităţi necesită în
primul rând o analiză economico-financiară; declararea stării de faliment se
realizează pe baza diagnosticării generale a întreprinderii etc. În aceste condiţii, se
 5
apreciază că diagnosticul global reprezintă cea mai bună soluţie pentru caracterizarea
activităţii unei întreprinderi, fie că se confruntă sau nu la un moment dat cu probleme.
Diagnosticul financiar, componentă a diagnosticului global, are ca obiect
stabilirea capacităţii de profit a întreprinderii, starea echilibrului financiar, a
lichidităţii financiare, capacităţii de autofinanţare, totalul veniturilor şi al
cheltuielilor. Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente si metode
care permit aprecierea situatiei financiare si a performantelor unei intreprinderi.
Diagnosticul financiar, rezultat al unui proces de evaluare a potenţialului financiar al
unei întreprinderi, exprimă starea de sănătate economico-financiară a intreprinderii
Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menţinere si
dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea
diagnosticului financiar consta în oferirea de informaţii financiare atat celor din
interiorul intreprinderii, cât si celor interesaţi din afara acesteia.
Cand problema diagnosticului este pusă din interiorul intreprinderii (diagnostic
financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii.
Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru
financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare a intreprinderii. Aceste decizii se
bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de
alta parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.Este necesar ca
managementul firmei sa cunoască starea actuală a firmei , sa identifice punctele slabe
si cele forte ale acesteia. Diagnosticul financiar reprezintă deci prima etapă în
stabilirea măsurilor necesare corectării deficienţelor şi accentuării laturilor pozitive
ale activitaţii firmei.
Trebuie avut în vedere ca acest proces este deosebit de complex, deoarece sunt
situaţii cand acelaşi efect poate fi generat de cauza diferite sau pot avea loc
combinaţii de efecte care determină o rezultantă cu totul nouă.
Când problema este pusă din exteriorul intreprinderii (diagnostic financiar
extern) utilizatorii pot fi analiştii financiari, posibili acţionari, investitori potenţiali,
clienţi şi furnizori potenţiali ,organisme bancare şi financiare sau chiar statul.
Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a intreprinderii de a genera profit,
 6
capacitatea intreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung
(lichiditatea si solvabilitatea întreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie
pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea
deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acţionari potenţiali sau alte
întreprinderi).
Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea
performanţelor întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc:
analiza rentabilităţii; analiza riscului şi analiza valorii întreprinderii.
De obicei, diagnosticul este efectuat numai în caz de grave dificultăţi sau când
cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere
sau de desfasurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie sa
aiba loc periodic. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabili
care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.
De cele mai multe ori informaţiile diagnosticului financiar trebuie completate cu
informaţii referitoare la mediul extern al întreprinderii (starea economiei, a sectorului
de activitate), informaţii referitoare la potenţialul tehnic şi uman, potenţial comercial
si juridic, managementul întreprinderii (informatii dependente de întreprinderi). Toate
aceste elemente influenţeaza performanţele financiare ale întreprinderii determinând,
în final, competitivitatea acesteia.
Folosind metode şi tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea
situaţiei financiare trecută şi actuală, pe baza informaţiilor furnizate pentru luarea
deciziilor de către conducere acesta vizeaza viitorul.
Informaţiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt preluate din
situaţiile financiare simplificate care cuprind: bilanţul, contul de profit si pierdere,
anexa la bilanţ.
 7

CAPITOLUL II ANALIZA STRUCTURII BILANTULUI

Concepţia funcţională a bilanţului răspunde cerinţelor unei analize dinamice a

acestuia, bazându-se pe continuitatea activităţii întreprinderii. Potrivit acestei
concepţii, activitatea unei întreprinderi este analizată pe cicluri de operaţiuni, luând în
considerare rolul fiecărui ciclu în funcţionarea acesteia. Concepţia funcţională a
bilanţului porneşte de la premisele că elementele de activ şi pasiv reflectă valori
tranzitorii, structuri trecătoare în procesualitatea
patrimoniului. Bilanţul contabil şi anexele sale răspund multiplelor exigenţe de ordin
juridic, contabil şi fiscal , fiind stabilite pe baza reglementărilor legale . Între datele
furnizate de bilanţul contabil şi realitatea economico financiară a întreprinderii
analizate pot să apară diferenţe. Din acest motiv, majoritatea analiştilor financiari
consideră că se impune operarea cu un aşa zis „ bilanţ suport al analizei ”. Prin
valoarea teoretică şi utilitatea practică în literatura economică se disting :bilanţul
patrimonial şi bilanţul funcţional.
Bilanţul patrimonial prezintă o importanţă deosebită pentru acţionari (care doresc să
cunoască valoarea averii lor ) şi creditori ( pentru care patrimoniul reprezintă o
garanţie pentru realizarea drepturilor lor). Dintre cele trei concepţii cunoscute de
teoria contabilităţii (juridică, economică şi financiară) privind conţinutul bilanţului ,
pentru analiza situaţiei financiar – patrimoniale a întreprinderii prezintă o importanţă
deosebită concepţia financiară , care defineşte activul bilanţului ca un ansamblu de
mijloace folosit pentru achitarea datoriilor la scadenţă iar pasivul reflectă totalitatea
datoriilor grupate în funcţie de termenul de exigibilitate . Bilanţul patrimonial este
folosit în analiza financiară pentru evaluarea firmei, analiza structurii mijloacelor
 8
economice şi a surselor de finanţare a acestora, analiza lichidităţii şi solvabiliţăţii,
analiza echilibrului financiar etc.
Bilantul funcţional oferă o imagine asupra modului de funcţionare din punct
de vedere economic a întreprinderii, punând în evidentă stocurile ( utilizările) şi
resursele corespunzătoare fiecarui ciclu de funcţionare ( ciclurile de investiţii, de
finanţare şi de trezorerie).
Bilantul funcţional stă la baza analizei echilibrului financiar şi a solidităţii structurale
a întreprinderii . Construirea bilanţului funcţional este rezultatul retratării diferitelor
posturi ale bilanţului contabil, în funcţie de apartenenţa lor la diferite cicluri (de
investiţii, de exploatare, de finanţare, de trezorerie), în scopul obţinerii unor mărimi
care să permită o analiză economică şi financiară adecvată.

2.1 Analiza ratelor de structură a activului

Analiza se realizează pe baza datelor din activul bilanţului patrimonial. Metoda de

analiză recomandată este metoda ratelor. Literatura de specialitate operează cu o
multitudine de rate, având diverse denumiri, indicându-se şi anumite limite
considerate a fi normale, în care trebuie să se înscrie acestea.
Valorile ratelor de caracterizare a structurii activului se determină raportând valoarea
diferitelor posturi din activ la cea a totalului bilanţului şi sunt, în general, puternic
influenţate de aspecte juridice, tehnice sau economice ale activităţii agenţilor
economici .
Principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:
a) rata activelor imobilizate- masoară ponderea activelor imobilizate în
patrimoniul total al agenţilor economici.
Activele imobilizate cuprind diferite categorii de imobilizări (corporale şi
financiare) care pot fi considerate ca fiind aferente activităţii de exploatare sau în
afara exploatării. Realizarea acestora este o consecinţă a operaţiunilor angajate prin
cicluri de investiţii.
Rata activelor imobilizate = Active imobilizate/ Activ total x 100
 9
Conţinutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifică utilizarea şi a
unor rate complementare.
a1) Rata imobilizarilor necorporale
Imobilizari necorporale/ Total activ x 100

Mărimea acestui indicator reflectă ponderea activelor intangibile (brevete,

licenţe, mărci, fond comercial etc.) în cadrul patrimoniului firmei. În cadrul
întreprinderilor româneşti , imobilizarile necorporale deţin în general o pondere foarte
redusă. În alte ţări, ponderea activelor necorporale este importantă, de exemplu în
SUA aceasta este cuprinsă între 40% si 80% din valoarea de înlocuire a firmelor
( 94% la Microsoft, 96% la Coca Cola, 82 % la General Eleectric)
a2) rata imobilizarilor corporale :
Imobilizari corporale/ Total activ x 100

Această rată reflectă ponderea capitalurilor fixe în cadrul patrimoniului

întreprinderii. Ea înregistrează valori foarte mari în cadrul firmelor care folosesc o
infrastructură importantă sau echipamente costisitoare , în industria grea, în
activităţile care presupun importante investiţii imobiliare sau funciare. Mărimea
acestei rate este influenţată şi de politică de amortizare practicată de firme.
a3) rata imobilizărilor financiare:
Imobilizări financiare/ Total activ x 100

Rata reflectă intensitatea legăturilor şi relaţiilor financiare pe care firma analizată le-a
stabilit cu alte firme cu ocazia operaţiunilor de creştere externă ( participaţii,investiţii
de portofoliu , credite acordate, etc.)
Aceasta rată are valori foarte ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de
activitate il constitue gestionarea unui portofoliu de participaţii. Rata are valori foarte
scăzute la firmele mici dar şi la firmele care sunt puţin axate pe o politică de investiţii
financiare.
b) rata activelor circulante
 10
Active circulante/ Total activ x 100

Este un indicator care reflectă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor

economice ale întreprinderii.
Rate complementare pot fi determinate :
b1)rata stocurilor
Stocuri / Total activ x 100

Rata înregistrează valori ridicate în cazul firmelor cu activitate de producţie , care au

un ciclu lung de fabricaţie dar şi în cazul firmelor de distribuţie de bunuri materiale şi
are valori mici în cazul firmelor a căror obiect de activitate este prestarea de servicii.
b2) rata creanţelor comerciale
Clienţi şi conturi asimilate/ Total activ x 100

Această rată ia valori ridicate în cazul întreprinderilor industriale şi valori

scăzute în cazul firmelor care vin în contact direct cu acei clienţi care plătesc în
numerar.
Rata reflecta importanţa pe care o are portofoliul de creanţe în cadrul
patrimoniului şi este influenţată de durata în care se fac plăţile de către clienţi
dar şi de specificul activităţii desfaşurate de către firmă.
b3) rata disponibilităţilor:
(Disponibilităţi băneşti+ titluri de plasament)/ Total activ x 100

Rata are o valoare informationala scazuta deoarece nu intodeauna ponderea ridicata a

disponibilitatilor în totalul activului este un lucru pozitiv şi semnifică o activitate
bună a firmei .

2.2 Analiza ratelor de structură a pasivului

Analiza se realizează pe baza datelor din pasivul bilanţului patrimonial. Ratele

de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin
 11
punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a
acesteia, obiectivul analizei constând în stabilirea ponderii şi evoluţiei principalelor
categorii de surse care participă la acoperirea mijloacelor economice a întreprinderii .
Principalele rate de caracterizare a structurii pasivului bilanţului sunt:
a) rata stabilităţii finanţării
Capital Permanent / Total pasiv x 100

Aceasta rata reflectă legătura dintre capitalul permanent de care unitatea dispune în
mod stabil ( cel puţin un an ) şi patrimoniul total.
Capitalul permanent este format din capitalul propriu şi datoriile pe termen mediu şi
lung.
b) Rata autonomiei financiare globale
Capital propriu/ Total pasiv x 100

Rata arată gradul de independenţă financiară a societăţii reflectând ponderea

surselor proprii folosite în finanţarea mijloacelor economice a societăţii. Se
consideră că existenţa unui capital propriu de cel puţin 1/3 din pasivul total
constituie o premisă esenţială pentru autonomia financiară a societăţii.
c)Rata autonomiei financiare la termen arată gradul de independenţă
financiară al unităţii pe termen lung.
Capital propriu/Capital permanent x 100
d) Rata datoriilor pe termen scurt
Datorii pe termen scurt/ Total pasiv x 100

Rata semnifică ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an

în totalul surselor firmei.
e) rata datoriilor totale
Datorii totale / Total pasiv x 100
 12
Rata semnifică ponderea datoriilor totale în totalul surselor firmei şi reflectă în
ce proporţie activele firmei sunt finanţate pe seama datoriilor pe termen scurt , mediu
şi lung.

CAPITOLUL III CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE SI

SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la sfârşitul

exerciţiului financiar, contul de profit şi pierdere reprezintă documentul contabil care
exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de
venituri şi cheltuieli care au marcat traiectoria evoluţiei întreprinderii între începutul
şi finele exerciţiului financiar.
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate (sintetizează rezultatul fluxurilor
economice şi financiare de intrare, prelucrare şi ieşire aferente unei perioade
analizate) reprezintă documentul contabil de sinteză care măsoară performanţele
activităţii unei intreprinderi.
Soldurile intermediare de gestiune contribuie la caracterizarea comportamentului
economic al unei întreprinderi. Ele se prezintă sub forma unor marje de acumulare
bănească, care pun în evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului, pe baza
elementelor de venituri şi cheltuieli aferente fiecărei categorii de activităţi.
Aceste solduri reprezintă de fapt paliere succesive în formarea rezultatului final.
Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune răspunde, pe de o parte, necesităţilor
analizei economico-financiare a întreprinderii, iar pe de altă parte, funcţionării
contabilităţii naţionale (aceste solduri asigură legătura între nivelul microcontabil şi
conturile naţionale).
 13
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reprezintă o sursă suplimentară de
informaţii în ceea ce priveşte determinarea şi explicarea modului în care se
formează rezultatul, ştiut fiind faptul că prin soldurile intermediare de gestiune se
înţelege o serie de indicatori sub forma unor solduri de acumulări băneşti potenţiale,
destinate să remunereze factorii de producţie şi să finanţeze activitatea viitoare a
întreprinderii.
Construcţia indicatorilor de analiză a rezultatelor porneşte de la cel mai cuprinz ător
(producţia exerciţiului + marja comercială) şi se încheie cu cel mai sintetic
(rezultatul net al exerciţiului).
Acest fapt a sugerat denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune,
fiecare sold intermediar reflectând rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă
de acumulare.
Astfel, soldurile intermediare de gestiune reprezintă mărimi relative (indicatori)
obţinute prin calcule economice în funcţie de legăturile reciproce existente între
aceştia, permiţând aprecierea creşterii avuţiei generată de activitatea întreprinderii,
precum şi înţelegerea modului de formare a rezultatului net.
Dacă în situaţiile financiare contul de profit şi pierdere este structurat în trei p ăr ţi
(exploatare, financiar şi extraordinar), studiul cu ajutorul soldurilor intermediare de
gestiune implică structurarea acestuia în mai multe trepte, care reprezint ă de fapt tot
o serie de indicatori, aşa cum poate fi observat în figura urmatoare:
14
 15
3.1. Cifra de afaceri
Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază
volumul activităţii întreprinderii. În termeni concreţi ea face parte din categoria
indicatorilor de rezultate economico financiare contribuind la diagnosticarea si
evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienţei managementului
practicat.
Întreprinderea reprezintă o entitate socio- economică de sine statatoare cu o
structură proprie delimitată în timp şi spaţiu, care pentru a putea fi viabile şi a
desfăşura o activitate în mediul lor instituţional intră în relaţii de intercondiţionare cu
factorii existenţi în mediul lor ambiant fiind susţinute în demersul lor economic de
clienţi, furnizori, forţă de muncă, bănci , instituţii guvernamentale, cu intenţia
declarată să demonstreze că sunt capabile să desfăşoare o activitate eficientă. În
condiţiile economiei de piaţă toţi aceşti factori işi pun amprenta asupra activităţii
întreprinderii fapt pentru care analiza cifrei de afaceri este considerată ca
hotărâtoare pentru aprecierea locului şi rolului întreprinderii în cadrul sectorului său
de activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a capacităţii acesteia de a desfăşura o activitate
profitabilă.
Conceptual cifra de afaceri poate fi abordată prin prisma următorilor indicatori:
a) Cifra de afaceri totală, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii
nr. 82/1991, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri,
executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, exclusiv
rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
b) Cifra de afaceri netă reprezintă, în conformitate cu prevederile Ordinului
ministrului finanţelor nr. 403/1999 privind aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele
de Contabilitate Internaţionale, un indicator al Contului de profit şi pierdere care
cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce intră în categoria
activităţilor curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei
pe valoarea adăugată precum şi a altor impozite şi taxe aferente.
c) cifra de afaceri încasată, reprezintă valoarea totală a încasărilor întreprinderii
pentru o anumită perioadă de timp, ca urmare a vânzărilor de produse şi mărfuri şi se
 16
poate stabili pe baza rulajului creditor al contului 411 “Clienţi”, corectat cu T.V.A.
aferentă.
d) cifra de afaceri minimă (CAmin), reprezintă suma vânzărilor care permite
acoperirea cheltuielilor variabile aferente şi a tuturor cheltuielilor fixe ale
întreprinderii.

3.2 Marja comercială

Marja comercială (adaosul comercial) vizează în exclusivitate întreprinderile
comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă
(industrială şi comercială). Activitatea comercială presupune cumpărarea şi
revânzarea mărfurilor, mărfurile fiind considerate bunuri cumpărate pentru a fi
revândute în aceeaşi stare.
MJ=Venituri din vânzări de mărfuri-Costul de cumpărare al mărfurilor
vândute

3.3. Valoarea adaugata

Valoarea adăugată (Va) exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor
de producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea materialelor şi
serviciilor cumpărate de întreprindere de la terţi. Valoarea adăugată asigură
remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică a
întreprinderii:
- personalul, prin salarii, îndemnizaţii şi alte cheltuieli;
- statul, prin impozite, taxe şi vărsăminte;
- creditorii, prin dobânzi, dividende şi comisioane plătite;
- acţionarii, prin dividende;
- întreprinderea, prin capacitatea de autofinanţare.
Valoarea economică adăugată (VA), indicator propus în anul 1991 de către Bennet
Stewart, este un instrument de măsurare care oferă o imagine clară a modului în care
bogăţia deţinătorilor de capital se creează sau se distruge, evidenţiind abilitatea
întreprinderii de a obţine câştiguri mai mari decât costul real al capitalului, măsurat
prin rentabilitatea aşteptată.
 17
Formula generală de calcul a valorii economice adăugate pune în relaţie directă
performanţa
VA = Profitul din exploatare - Impozitul pe profit - Costul capitalului
Profit net al exploatării  Profitul din exploatare - Impozitul pe profit
Ca indicator de apreciere a performanţei capitalului investit, valoarea economică
adăugată se poate calcula având în vedere raportul celor două variabile implicate cu
capitalul investit.
Astfel, pornind de la relaţiile de determinarea a ratelor de rentabilitate a capitalului
investit şi a costului mediu ponderat al capitalului:

rata rentabilităţii (ROIC) = rezultatul net al exploatarii /Capitalul investit x 100

costul mediu ponderat piki = rezultatul net al exploatarii x 100

al capitalului (CMPC) Capitalul investit

unde:
pi = ponderea diferitelor categorii de capital investit în total;
ki = costul diferitelor categorii de capital investit;
se poate determina valoarea economică adăugată ca fiind:
VA = (ROIC – CMPC) x capital investit

Această formă alternativă de exprimare a valorii economice adăugate evidenţiază

faptul că sensul şi mărimea sa depind de raportul dintre rentabilitatea obţinută de
întreprindere prin exploatarea capitalului investit şi costul acestui capital, negociat cu
furnizorii de resurse. O mărime superioară a ratei prevăzute a rentabilităţii capitalului
investit în raport cu cea estimată a costului capitalului constituie premisa creării de
valoare. A crea valoare înseamnă a da proprietarilor mai mult decât se aşteptau
aceştia prin estimarea costului capitalului.
 18
Interesul proprietarilor întreprinderii nu este acela de a-şi maximiza rentabilitatea,
fără termen de referinţă, ci excedentul rentabilităţii în raport cu costul mediu ponderat
al capitalului investit. Acest ecart evidenţiază capacitatea întreprinderii de a degaja
prin exploatarea activelor sale o rentabilitate superioară costului finanţării acestora,
deci de a crea valoare.

3.4. Excedentul brut al exploatării

Excedentul brut de exploatare (EBE) exprimă acumularea brută din activitatea de
exploatare, ţinând cont de faptul că amortizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli
calculate, nu şi plătite. EBE exprimă capacitatea potenţială de autofinanţare a
investiţiilor (din amortizări, provizioane şi profit), de achitare, a datoriilor către
bugetul statului şi de remunerare a investitorilor de capital (acţionarii şi creditorii).
Excedentul brut al exploatării este utilizat în procesul de analiză pentru efectuarea de
comparaţii, în dinamica şi în spatiu cu rezultatul firmelor care îşi desfăşoară
activitatea în acelaşi domeniu. Comparativ cu ceilalţi indicatori utilizaţi în procesul
de analiza , excedentul brut al exploatării prezintă avantajul că nu este influenţat de
sistemul de amortizare practicat , de politica de constituire a provizioanelor, de
politica financiară ( gradul de îndatorare), de politica fiscală( sistemul de impozitare
a profitului) sau de politica de distribuire a dividendelor.
Analiza excedentului brut al exploatării, poate fi aprofundată utilizând următoarele
rate de structură:
a) rata amortizării

Ra = Cheltuieli cu amortizarea/ E.B.E. x 100

b) rata provizioanelor

Rp = Chelt. cu provizioanele aferente exploatării/ E.B.E. x 100

c) rata cheltuielilor financiare cu dobânzile

 19
Rcf = Cheltuieli cu dobânzile/ E.B.E. x 100

d) rata impozitului pe profit

Ri = Impozit pe profit/ E.B.E. x100

e) rata dividendelor

Rd = Dividende/ E.B.E x 100

3.5. Rezultatul exploatării

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) priveşte activitatea de exploatare normală
şi curentă a întreprinderii. Rezultatul exploatării (RE) se circumscrie la nivelul
activităţii de bază a întreprinderii şi caracterizează în mărime absolută rentabilitatea
ciclului de exploatare . El se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare
(Ve) şi cheltuielile aferente acestora (Ce), astfel:
RE = Ve - Ce
sau
RE=EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare + Alte venituri din
exploatare) - (Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare+Alte
cheltuieli pentru exploatare)

3.6. Rezultatul curent (profit sau pierdere)

Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atât de rezultatul exploatării
normale şi curente, cât şi de cel al activităţii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor
operaţiilor curente ale întreprinderii.

RC = RE+Venituri financiare-Cheltuieli financiare

 20
3.7. Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul net al exerciţiului (RNE) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii

financiare cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.
RNE=RC+Venituri excepţionale-Cheltuieli excepţionale-Impozit pe profit

3.8 .Capacitatea de autofinanţare (CAF)

Reflectă potenţialul financiar degajat de activitatea rentabilă a unei întreprinderi la

sfârşitul unui exerciţiu financiar destinată să remunereze capitalurile proprii prin
devidende şi investiţii de menţinere şi înlocuire, precum şi cele noi (de dezvoltare).
CAF se poate calcula prin două metode puse în evidenţă prin structura contului de
profit şi pierdere:
- metode deductivă;
- metoda adiţională;
metoda deductivă:
CAF se calculeză ca o diferenţă între venituri încasabile şi cheltuieli plătibile, ca
punct de plecare se ia EBE .
CAF = (ven. Încasabile - ven. din cesiuni)- chelt. Plătibile;
CAF = EBE + (alte ven. Încasabile (exclusiv cele din cesiuni) -alte chelt.
Plătibile);
metoda adiţională:
Capacitatea de autofinanţare se calculează în modul următor:
CAF = RNE + Amortizări şi provizioane (de exploatare, financiare,
excepţionale) calculate – Cote părţi din subvenţii pentru investiţii virate asupra
rezultatului exerciţiului – Reluări asupra amortismentelor şi provizioanelor –
Venituri din cesiunea elementelor de activ + Valoarea net contabilă a
elementelor de activ cedate.
Mărimea autofinanţării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de
semnalizator al performanţelor întreprinderii. Ea indică potenţialilor investitori ai
întreprinderii că este capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredinţate şi să le
 21
asigure o remunerare atrăgătoare. Pentru creditori, mărimea absolută şi relativă a
autofinanţării certifică nivelul capacităţii de rambursare ca şi nivelul riscului de
neplată.
 22

CAPITOLUL IV ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Mecanismele pieţei tind să elimine întreprinderile în pierdere. Teoria concurenţei

perfecte prezintă eliminarea întreprinderilor cu deficit, cu proces normal, care permite
raţionalizarea şi eficientizarea economiei. Cunoaşterea mărimii şi structurii rezervelor
financiare ale unor întreprinderi cu pierdere permite stabilirea unor soluţii de
menţinere "în viaţă" a acestor întreprinderi, ale căror dimensiuni umane, sociale,
politice, economice şi chiar financiare pledează adesea în favoarea salvării lor.
Potrivit modului de structurare a elementelor bilanţului financiar , realizarea
echilibrului funcţional financiar este pusa în evidenta de trei niveluri ale bilanţului
financiar, şi anume: fondul de rulment (FR) sau nivelul finanţării stabile; nivelul
nevoii de fond de rulment şi nivelul trezoreriei nete (TN).

4.1. Analiza patrimoniului net

Patrimoniul net reflectă activele întreprinderii neangajate în datorii. Patrimoniul net
exprimă averea acţionarilor stabilită pe baza bilanţului patrimonial. Acest indicator
este echivalentul activului net contabil ( forma de evaluare patrimonială a firmei)
Patrimoniul net se poate determina în două moduri:
a) ca diferenţa intre activul total şi datoriile totale ( exprimarea materială a
patrimoniului net)
b) ca sumă a surselor de finanţare a acestuia.
4.2. Fondul de rulment

Fondul de rulment reprezintă un indicator clasic, frecvent utilizat în analiza

financiara. În teoria economică s-au impus conceptele de fond de rulment net (sau
fond de rulment patrimonial), respectiv, fondul de rulment funcţional (sau fond de
rulment net global).
Regula de bază este aceea că resursele durabile (capitalurile proprii şi împrumuturile
pe termen lung) trebuie să asigure finanţarea nevoilor stabile (imobilizări) datorită
rotaţiei mai lente a acestora, în timp ce sursele temporare (datorii pe termen scurt)
 23
trebuie să servească la finanţarea unor nevoi ciclice ( active circulante). În realitate,
practica românească dovedeşte o asimetrie între datoriile exigibile şi activele lichide,
ceea ce face ca, din motive de securitate financiară, resursele durabile ale
întreprinderii să fie utilizate, pe de o parte, pentru finanţarea unor nevoi ciclice legate
de exploatare.
Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a
fondurilor băneşti, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de securitate, care o pune
la adăpost de evenimente neprevăzute.
Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finanţare al investiţiilor,
poate fi rulat pentru reânnoirea stocurilor şi creanţelor. Această utilizare potentială a
marcat şi denumirea lui, şi anume aceea de fond de rulment. El este expresia
echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la realizarea
echilibrului finanţării pe termen scurt.
FR = surse pemanente - alocari permanente
FR = (Capitaluri proprii + Datorii financiare ) - Imobilizari nete
Indiferent de modalitatea de calcul, în logica financiară nu există decât un singur
fond de rulment (rezultatele obţinute prin cele două formule coincid).
Fondul de rulment financiar poate fi analizat, în continuare, în funcţie de structura
capitalurilor permanente (capitaluri proprii şi datorii cu scadenţă mai mare de un an),
analiză care pune în evidenţă gradul în care echilibrul financiar se asigură prin
capitalurile proprii. Indicatorul care relevă acest grad de autonomie financiară este
fondul de rulment propriu, adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu
imobilizările nete, determinat conform relaţiei:
FR propriu = Capitaluri proprii - Imobilizări nete

4.3. NEVOIA DE FOND DE RULMENT

 24
Desfăşurarea activităţii de exploatare antrenează formarea nevoilor de finanţare, dar,
în acelaşi timp, presupune şi constituirea în contrapartida a resurselor adecvate
finanţării unor nevoi.
Procedând la compararea globală a nevoilor de finanţare ale ciclului de exploatare cu
resursele de finanţare corespunzătoare, se naşte nevoia de fond de rulment.
În mod corespunzător, nevoile de finanţare aferente ciclului de producţie sau nevoile
ciclice reprezintă o blocare de lichidităţi pentru constituirea stocurilor şi creanţelor. În
vederea acoperirii acestor nevoi, întreprinderea, pe măsura desfăşurării ciclului de
exploatare, generează resurse ciclice care trebuie să asigure finanţarea nevoilor
ciclice.
Din finanaţarea nevoilor ciclice cu resursele ciclice rezultă nevoia de fond de
rulment totală (NFRT).
NFRT = Nevoi ciclice - Resurse ciclice
NFR = (STOCURI + CREANTE) - DATORII DE EXPLOATARE

4.4.Trezoreria neta
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi
echilibrate şi eficiente.
Trezoreria neta Tn este indicatorul care exprima corelaţia dintre fondul de rulment şi
nevoia de fond de rulment , reflectând situatia financiară a firmei atât pe termen
mediu şi lung cât şi pe termen scurt.
Trezoreria netă se poate calcula pe baza bilanţului funcţional astfel:
Tn = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment
Trezoreria netă pozitivă este un excedent monetar al exerciţiului financiar, fiind
obţinut ca urmare a unei activităţi rentabile. În cazul în care necesarul de fond de
rulment este constant, atunci trezoreria netă pozitivă este echivalentul profitului net,
diminuat cu dividendele plătite în cursul aceleiaşi perioade, la care se adună
amortizarea.
Trezoreria netă negativă reflectă un deficit monetar la sfârşitul anului şi care a fost
acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În situaţia în care necesarul de fond de
 25
rulment este constant, trezoreria netă negativă este efectul înregistrării de pierderi.
Atunci când întreprinderea realizează produse rentabile, dispune de piaţă (de
aprovizionare şi de desfacere), dar înregistrează o creştere a necesarului de fond de
rulment, ca urmare a dezvoltării activităţii, constatarea unei trezorerii nete negative
nu semnifică o situaţie economico-financiară nefavorabilă, ci înregistrarea unui
decalaj între termenul mediu de transformare a stocurilor şi creanţelor în lichidităţi şi
durata medie de onorare a obligaţiilor pe termen scurt.
 26

CAPITOLUL V ANALIZA RISCULUI FINANCIAR

5.1.LICHIDITATEA
Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani.
Riscul de lichiditate este acela de incapacitate a firmei de a plăti datoriile care au
devenit scadente. Pentru a face fată plăţilor firma trebuie să desfăşoare o activitate
prin care transformă activele sale în produse şi servicii, din vănzarea cărora va încasa
bani. Riscul de lichiditate este, în general, analizat de bănci, dar şi de alţii interesaţi să
observe capacitatea de plată a firmei. Pentru caracterizarea lichidităţii unei firme se
impune compararea pasivelor pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeaşi
perioadă. În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute şi sub
denumirea de rate de trezorerie şi au rolul de a măsura capacitatea de plată a
întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.
Cele mai utilizate rate sunt :
Rata de lichiditate generală – se determină prin raportarea valorii activelor curente
la valoarea pasivelor curente
Rlc = Active curente/ Pasive curente

Rata lichidităţii generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilităţii pe
termen scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt
sunt perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate în lichidităţi în
decursul unei perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor.

Rata de lichiditate restrânsă (rata lichidităţii rapide) - exprimă capacitatea firmei

de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi bãneşti
Rlc = (Active curente -Stocuri )/ Pasive curente sau
 27

Rlc = (Creante +Disponibilitati)/ Pasive curente

Această rată este de regulă subunitară. Ea trebuie însă analizată şi interpretată cu

prudenţă prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor
(număr de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor etc.). În teoria economică există
opinii potrivit cărora o rată cuprinsă între 0,8 şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în
ceea ce priveşte solvabilitatea parţială.
Rata de lichiditate imediată - apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi
acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti. Nivelul asiguratoriu pentru aceastã rată
este de 1/3.
Rli = Plasamente si disponibilitati/ Datorii imediat exigibile

Pentru interpretarea acestei rate trebuie luate în considerare o serie de informaţii

privind condiţiile de desfăşurare a activităţii. Un nivel ridicat al ratei indică o
lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicată, dar care poate fi consecinţa unei utilizări
mai puţin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicată a acestei rate nu
constituie în acelaşi timp o garanţie a solvabilităţii, dacă restul activelor circulante au
un grad redus de lichiditate.
O valoare redusă a ratei lichidităţii imediate poate fi compatibilă cu menţinerea
echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităţilor
sale, deţinând în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri uşor mobilizabile în
concordanţă cu exigibilitatea datoriilor imediate.

5.2.SOLVABILITATEA
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de
plata la scadenţă. Acest fapt este evidenţiat de valorile ratelor de solvabilitate (rata de
îndatorare, levierul, perioada de acoperire prin câştig a dobânzilor), care corespund
nivelelor impuse adesea de catre bănci.
Pentru a măsura gradul în care întreprinderea face faţă datoriilor sale se utilizează
 28
rata solvabilităţii globale (Rsg). Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt
acoperite de către activele totale ale întreprinderii (active imobilizate şi active
circulante) şi se determină, astfel:
Rli = Activ total/ Datorii totale

O valoare mai mare decât 1,5 a acestei rate semnifică faptul că întreprinderea are
capacitatea de a-şi achita obligaţiile băneşti, imediate şi îndepărtate, faţă de terţi. Tot
aşa, o valoare situată sub acest nivel evidenţiază riscul de insolvabilitate pe care şi l-
au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziţia întreprinderii.
 29

CAPITOLUL VI ANALIZA RENTABILITATII

6.1. Analiza ratelor de rentabilitate

Analiza rentabilităţii firmei se realizează pe baza ratelor de rentabilitate economică şi

financiară, dar mai ales pe baza factorilor de influenţă cantitativi şi calitativi în care
se descompun aceste rate. Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor
de eficienţă de tipul efect/efort.
Efectul reprezintă profitul sub diversele sale forme de exprimare: brut, net, din
exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor (proprii,
permanente), resurselor consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor părţi din
acestea, veniturilor etc.

6.1.1. Analiza ratei rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi
mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei
rentabilităţii economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării sau
excedentul brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul
total) sau o parte a acestora. Rata rentabilităţii economice este independentă de
structura financiară (gradul de îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului,
precum şi de elementele excepţionale.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:
a) Rentabilitatea economică netă
R ec. netă =(Rezultatul Exploatării/Capital economic)*100
Capitalul economic=Imobilizări brute + Active de trezorerie+ Nevoia de
Fond de Rulment Total
 30
b) Rentabilitatea economică brută, nefiind perturbată de deciziile privind
amortizarea, este folosită frecvent în analize externe deoarece permite efectuarea
comparaţiilor în spaţiu, între întreprinderi aparţinând aceluiaşi sector sau sectoare
diferite de activitate, indiferent de mărimea lor sau forma de proprietate.
R ec. brută =(Excedentul brut de exploatare/Capital economic)*100

6.1.2. Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de

surse de finanţare a activităţii întreprinderii. Rata rentabilităţii financiare trebuie să
fie superioară ratei medii a dobânzii.
Rf =(Rezultatul Net al Exerciţiului/Capitaluri proprii exclusiv profitul
nerepartizat)*100

6.2. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic (pragul rentabilităţii)

Punctul critic, denumit şi prag de rentabilitate sau punct de echilibru, reflectă acea
dimensiune a activităţii la care veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor
etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente volumului de activitate şi fixe totale),
profitul fiind nul.
În raport cu dinamica volumului de activitate elementele de cheltuieli se grupează în
variabile şi fixe. Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs
(suma lor creşte direct proporţional cu volumul activităţii) iar cheltuielile fixe sunt
variabile pe unitatea de produs (suma lor totală fiind constantă, înseamnă că ele se
reduc odată cu sporirea volumului de activitate prin creşterea gradului de folosire a
capacităţii de producţie).
Metodologia de calcul şi analiză a pragului de rentabilitate diferă după cum studiul
se efectuează pe produs sau pe total întreprindere.
 31
În situaţia unei activităţi omogene ( un singur produs), pragul de rentabilitate poate fi
determinat prin reprezentare grafică, astfel:

unde :
OX reprezintă volumul fizic al producţiei;
OY - indicatorii valorici (cifra de afaceri, cheltuieli etc.);
ct - cheltuieli totale pe produs;
cv - cheltuieli variabile pe produs;
cf - suma cheltuielilor fixe pe produs;
.OAB - zona pierderilor;
.BCD - zona profitului.
Profitul maxim (Pmax) care poate fi obţinut, în condiţiile date este latura CD din
triunghiul BCD, se poate determina astfel:
Pmax = qmax (p - cv) - cf = qmax mbv – cf
 32

CAPITOLUL VII STUDIU DE CAZ SC CONFORT SA ORADEA

Prezentul studiu va încerca să analizeze din punct de vedere financiar activitatea

unei întreprinderi pe parcursul a două exerciţii financiare .
După cum rezultă din situaţia patrimonială a firmei SC CONFORT SA ORADEA
obiectul activităţii îl constituie producţia şi furnizarea de utilităţi .Firma dispune de
active imobilizate reprezentate prin maşini, utilaje, mijloace de transport, aparatură de
birotică, etc. şi active circulante: stocuri de materii prime şi materiale, obiecte de
inventar, producţie în curs de execuţie, semifabricate, produse finite, etc. toate
necesare bunei desfăşurări a procesului de producţie.
Drept surse de date pentru diagnosticul financiar am folosit următoarele
documente:
a. bilanţul contabil al firmei pentru anii 2003 şi 2004;
b. contul de profit şi pierdere aferent exerciţiilor financiare 2003 şi 2004;
c.anexele la bilanţ (situaţia activelor imobilizate în valoare brută şi
amortizările înregistrate pentru acestea ).

Analiza ratelor de structurã ale activului

Datele sunt prezentate în tabelul nr.1

Specificatie simbol 2003 Structura 2004 Structura

mii.lei % mii.lei %
Imobilizări necorporale Inn 443792 0,22 0 0,0
Imobilizări corporale Inc 183306276 91,57 177179889 92,56
Imobilizări financiare If 634742 0,32 651467 0,34
Active imobilizate In 184384810 92,11 177831356 92,90
Stocuri St 3173512 1,59 863047 0,45
Creanţe totale Cr 9839459 4,92 9112164 4,76
Titluri de plasamente Tp 51865 0,03 11505 0,01
Disponibilităţi băneşti Db 2693335 1,35 2589821 1,35
Active circulante Ac 15758171 7,87 12576537 6,57
Ct. De regularizare si Ra 32268 0,02 1016501 0,53
 33
asimilate – activ
TOTAL ACTIV At 200175249 100 191424394 100

In=Inn+Inc+If
Ac=St+Cr+ Tp+Db
At=In+Ac+Ra

- Rata activelor imobilizate= In/At măsoarã gradul de investire a capitalului fix.

Nivelul ei este ridicat datorită ponderii mari a dotărilor tehnice, echipamente,
utilaje şi instalaţii necesare unor astfel de activităţi. Rata activelor imobilizate
creşte în anul 2004 la 92,9% faţă de 92,11 în anul 2003 datorită modificării
structurale a activelor în sensul creşterii valorii ponderii activelor imobilizate mai
ales pe seama creşterii ponderii activelor corporale deşi activele imobilizate sunt
mai mici la finele anului 2004 faţă de 2003 cu 6.553.454 mii lei. Nivelul acestei
rate este influenţat nefavorabil de înregistrarea cheltuielilor lunare cu amortizarea
care diminuează valorile rămase ale activelor imobilizate.
- Rata imobilizărilor necorporale =Inn/At are un nivel neglijabil în anul 2003 , în
anul 2004 aceasta fiind 0 datorită amortizarii integrale a imobilizarilor
necorporale ( studii de exploatare mediu, licenta windows şi programe
informatice).
- Rata imobilizărilor financiare=If/At ca urmare a inexistenţei imobilizărilor
financiare, nivelul acestei rate este de asemenea neglijabil, înregistrând totuşi o
uşoară creştere în anul 2004 faţă de 2003.
- Rata activelor circulante =Ac/At
Ca urmare a scăderii ponderii stocurilor în anul 2004 fata de 2003 şi o mentinere
relativ constantă a ponderii disponibilităţilor băneşti şi a creanţelor totale se
înregistrează o uşoară scădere a ratei activelor circulante în 2004 faţă de 2003.
- Rata creanţelor =Cr/At creanţele au scazut uşor atât în valori absolute cât şi în
valori relative în anul 2004 faţă de anul 2003, cu influenţã pozitiva asupra
gradului de lichiditate. Aceasta se datorează unei creşteri a încasărilor în
condiţiile creşterii şi a cifrei de afaceri .
 34
- Rata disponibilităţilor =Db/At este influenţată de raportul dintre durata medie
de încasare a creanţelor şi durata medie de achitare a obligaţiilor, care se menţine
constantă in anul 2004 faţă de 2003.

Analiza ratelor de structură ale pasivului

Datele sunt prezentate în tabelul nr.2

Specificatie Simbo 2003 Structu 2004

Structură
l mii.lei ra mii.lei
%
%
Capital social CPS 133035360 66,46 133035350 69,5
Rezerve Rez 47592984 23,78 43055360 22,49
Alte Fonduri Fd 4011419 2,00 4359477 2,28
Rezultatul reportat Rr 0 0 210588 0,11
Profit Pn 1291367 0,65 234294 0,12
Repartizarea Rep 1291367 0,65 234294 0,12
profitului
Subventii pentru Sbvi 157142 0,08 157144 0,08
investitii
Capital propriu Cpr 184796905 92,32 180817919 94.46
Credite pe termen Îtml 0 0 0 0
mediu şi lung (Itml)
Credite pe termen Îts 0 0 0 0
scurt (Its)
Furnizori şi conturi Fz 9410592 4,70 8111067 4.24
asimilate
Alte obligaţii de Ob 5924913 2,96 2495408 1.30
exploatare
Datorii totale Dt 15335505 7,66 10606475 5,54
Ct. de regularizare Rp 42839 0,02 0 0
si asimilate – pasiv
TOTAL PASIV Pt 200175249 100 191424394 100

Cpr=CPS+Rez+Fd+Rr+Sbvi
Dt=Itml+Its+Fz+Ob
Cpm=Cpr+Itml
 35
Specificaţie Simbol 2003 2004
Rata stabilitatii financiare Cpm/Pt 92,32 94,46
Rata autonomiei fin globale Cpr/Pt 92,32 94.46
Rata auton fin la termen Cpr/Cpm 100 100
Rata de indatorare globala Dat/Pt 7,66 5,54
Rata de indatorare la Itml/Cpr 0 0
termen
Rata creantelor de Its/NFR 0 0
trezorerie

100 Rata stabilitatii financiare

90
80 Rata autonomiei fin globale
70
60 Rata auton fin la termen

50
Rata de indatorare globala
40
30
Rata de indatorare la
20 termen
10 Rata creantelor de
trezorerie
0
2003 2004

- Rata stabilităţii financiare Nivelul ratei în perioada analizată înregistrează o

tendinţă de îmbunătaţire în condiţiile reducerii valorii absolute a capitalului
permanent dar intr-o proportie mai mica fata de ponderea cu care s-a diminuat
patrimoniul societăţii în anul 2004 fata de anul 2003.
- Rata autonomiei financiare globale este identica cu rata stabilităţii financiare
datorită faptului ca societatea nu are contractate împrumuturi pe termen lung,
manifestând o tendinţă de îmbunătăţire, în condiţiile în care există un grad de
 36
independenţă financiară ridicată atât în anul 2004 dar şi în anul 2003, mult peste
nivelul de 1/3 .
- Rata autonomiei financiare la termen= Nivelul acestei rate este de 100% atât
în 2003 cât şi în anul 2004, datorita faptului ca societatea nu are contractate
împrumuturi pe termen lung, capitalul propriu fiind egal cu capitalul permanent.
- Rata de îndatorare globală Nivelul ratei înregistrează o tendinţă de scadere
accentuată în perioada analizată.
- Rata de îndatorare la termen Nivelul ratei este 0 în ambele exerciţii datorită
faptului ca societatea nu are contractate împrumuturi pe termen mediu si lung.
- Rata creditelor de trezorerie. Nivelul ratei este 0 în ambele exerciţii datorită
faptului ca societatea nu are contractate împrumuturi pe termen scurt.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, paliere succesive în formarea

rezultatului final.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune se prezintă astfel:
Tabel nr.3
Nr. Specificatie Simbol 2003 2004
mii lei mii lei
Vânzări de mărfuri Vmf 584812 4017156
Cheltuieli privind mărfurile Chmf 576621 3884031
1 Marja comerciala MJ 8191 133125
Productia vandută Qv 43483304 47373399
2 Cifra de afaceri CA 44068116 51390555
Producţia stocată Qs 2008633 -2008633
Producţia imobilizată Qimb 1916973 7549347
3 Producţia exerciţiului Qex 47408910 52914113
Cheltuieli cu materiale şi servicii Chms 30837326 30736707
4 Valoarea adăugată Va 16579775 22310531
Impozite şi taxe Imp 3188560 3226952
Subvenţii pentru exploatare Sbv 0 0
Cheltuieli cu personalul – totale Chp 11113032 14504651
5 Excedent brut de exploatare EBE 2278183 4578928
 37
Venituri din provizioane Vpv 0 0
Alte venituri din expoatare Ave 2356049 9142698
Alte cheltuieli din exploatare Ace 1195853 2464426
Cheltuieli privind amortizarea si Cha 1863493 10761982
provizioanele
6 Profit din exploatare Pe 1574886 495218
Venituri financiare Vf 226082 88286
Cheltuieli financiare Chf 168483 109371
7 Profit curent Pc 1632485 474133
Rezultatul excepţional Rexc 0 0
8 Profit brut Pb 1632485 474133
Impozit pe profit Ipr 341118 239839
9 Profit net Pn 1291367 234294

Reprezentarea grafică a soldurilor intermediare de gestiune înregistrate se

prezintă astfel:

60000000

MJ CA Qex
50000000

40000000

30000000 Va EBE Pe

20000000

10000000
Pc Pb Pn

0
2003 2004

1.CA= Vmf+Qv

Cifra de afaceri înregistrează o creştere accentuată în anul 2004 faţă de anul 2003
datorită atât creşterii producţiei vândute dar şi datorită creşterii vânzărilor de mărfuri .
2.MJ = Vmf – Chmf
Marja comercială realizată în 2004 demonstrează un excedent din vânzarea
mărfurilor, rezultând obţinerea unui profit din activitatea comercială. În plus,
creşterea înregistrată de acest indicator semnifică o îmbunătăţire, din punct de vedere
financiar, a activităţii comerciale a firmei.
 38
3.Qex = Qv + Qs + Qîmb - reducerea stocurilor

raportul PE(2004)/PE(2003)=1,116 se calculează indicele nominal de creştere al

producţiei întreprinderii, acesta fiind de 111,6 %, rezultând o rată nominală de
creştere a producţiei de 11,6 % în anul 2004 faţă de 2003
Prin raportarea indicelui nominal de creştere al producţiei întreprinderii la indicele
creşterii preţurilor din aceeaşi perioadă se obţine indicele real al creşterii producţiei
întreprinderii, iar din acesta rata reală a creşterii producţiei realizate de întreprindere.

4.Va=Vmf+Qex-Chmf-Chms
Raportul VA(2004)/VA(2003)=1,346 exprimă o creştere a valorii adăugate în
anul 2004 faţă de 2003, fapt ce influenţează pozitiv rezultatele financiare ale
întreprinderii.

5.EBE=Va-Imp+Sbv-Chp
Indicatorul înregistrează creştere în valoare absolută .

6.Pe=EBE+Ave-Ace-Cha
Indicatorul înregistrează în anul 2004 o scădere accentuată datorată creşterii
cheltuielilor cu amortizarea activelor corporale şi necorporale. Societatea a reevaluat
activele imobilizante în conformitate cu HG 403/2000.

7.Pc=Pe+Vf-Chf
Din valorile înregistrate de acest indicator se observă o scădere considerabilă
a acestuia în anul 2004 fata de anul 2003, valoarea corespunzătoare anului 2004
reprezentând doar 29,04% din valoarea înregistrată în 2003

8.Pb=Pc+Rexc
Acest indicator corespunde cu rezultatul curent, în anul 2003 şi respectiv
2004 societatea neânregistrând cheltuieli şi venituri excepţionale .
 39
9.Pn=Pb-Ipr
Spre deosebire de anul 2003, când activitatea întreprinderii era mai rentabilă, în
anul 2004, întreprinderea se confruntă cu numeroase dificultăţi, scăderea majoră a
rezultatului din activitatea de exploatare şi înregistrarea unui rezultat net al
exerciţiului pozitiv dar foarte scazut fiind consecinţa gestionării necorespunzătoare
a activităţii întreprinderii. De aceea, se impune ca întreprinderea să depisteze
cauzele deficitelor sale şi să le remedieze.

Evolutia profitului net comparativ cu cifra de afaceri se poate reprezenta

grafic astfel :

60000000

50000000

40000000

30000000

20000000

10000000

0
2003 2004

Cifra de afaceri 44068116 51390555

profit net 1291367 234294

Analiza echilibrului financiar

Nivelul indicatorilor de echilibru este prezentat în tabelul nr.4

Tabelul nr.4
2003 2004
Nr Indicatori Formula
mii lei mii lei
 40
1 Imobilizări nete In 184384810 177831356
2 Stocuri St 3173512 863047
3 Creanţe Cr 9839459 9112164
4 Titluri de plasament Tp 51865 11505
5 Disponibilităţi băneşti Db 2693335 2589821
6 Conturi de regularizare si asimilate – activ Ra 32268 1016501
7 Capital propriu Cpr 184796905 180817919
8 Credite pe termen mediu şi lung Itml 0 0
9 Capital permanent Cpm 184796905 180817919
10 Creante pe termen scurt Its 0 0
11 Furnizori şi asimilate Fz 9410592 8111067
12 Alte obligaţii de exploatare Ob 5924913 2495408
13 Conturi de regularizare si asimilate – pasiv Rp 42839 0
14 Pasiv total = Activ total Pt = At 200175249 191424394
15 Fondul de rulment FR 412095 2986563
16 Fondul de rulment propriu FRp 412095 2986563
17 Necesar de fond de rulment NFR -2281240 396745
18 Trezoreria netă TN 2693335 2589821

Cpm = Cpr + Itml

FR = Cpm – In
FRp = Cpr – In
NFR=(St+Cr+Tp+Ra)-(Fz+Ob+Rp)
TN=FR-NFR=Db-Its

3000000
Fondul de rulment
2000000

1000000 Fondul de rulment

propriu
0
Necesar de fond de
-1000000 rulment

-2000000 Trezoreria netă

-3000000
2003 2004

- Fondul de rulment (FR) Pe perioada analizată fondul de rulment este pozitiv şi

înregistrează o creştere continuă, ca urmare a faptului ca valoarea imobilizărilor
nete a scazut în anul 2004 mai mult decât capitalul permanent. Aceasta descreştere
 41
a activelor în anul 2004 se realizează în cea mai mare măsură pe seama amortizării
activelor necorporale şi corporale. Ca urmare a faptului că societatea nu a avut
contractate credite pe termen mediu şi lung, fondul de rulment propriu are aceeaşi
valoare cu fondul de rulment global. Deoarece FR este pozitiv, capitalurile
permanente respectiv capitalul propriu finanţează o parte din activele circulante,
după finanţarea integrală a imobilizărilor nete. Această situaţie permite realizarea
echilibrului financiar atât pe termen lung dar şi pe termen scurt.
- Necesarul de fond de rulment (NFR). Nivelul indicatorului are o valoare
negativă în anul 2003 evidenţiind un surplus de surse de finanţare nefolosite
pentru care trebuiau găsite plasamente adecvate . Indicatorul cunoaşte o tendinţă
de creştere la nivelul anului 2004 ca urmare a reducerii substanţiale cu 4.729.030
mii lei a furnizorilor şi obligatiilor de exploatare faţă de 3.037.760 mii lei cât
reprezintă valoarea cu care s-au redus creanţele şi stocurile societăţii în anul
2004 faţă de 2003 ,dar şi creşterii ale valorilor din conturile de regularizare şi
asimilate de activ în anul 2004.
Nevoia de fond de rulment din anul 2004 evidenţiază un decalaj nefavorabil
între lichiditatea stocurilor şi creanţelor, pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor
de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor şi urgentarea
plăţilor.

- Trezoreria netã (Tn) reprezintã diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de

fond de rulment. În perioada analizată indicatorul înregistrează o tendinţă de
scădere în anul 2004 faţă de anul 2003 determinată de creşterea NFR.
Trezoreria netã este pozitivă în exerciţiile financiare 2003 si 2004 evidentiind că
exercitiile financiare s-au încheiat cu un surplus monetar, existand lichidităţi
disponibile în casă, cont bancar etc.

Analiza lichidităţii societăţii

Analiza lichidităţii societăţii urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita
obligaţiile curente (de exploatare) din active curente, cu diferite grade de lichiditate,
precum şi evaluarea riscului incapacităţii de plată.
 42
Indicatorii de lichiditate sunt redaţi în tabelul nr.5

Tabelul nr.5
Nr Indicatori Formula 2003 2004
1 Stocuri St 3173512 863047
2 Creanţe Cr 9839459 9112164
3 Titluri de plasament Tp 51865 11505
3 Disponibilităţi băneşti Db 2693335 2589821
4 Active circulante Ac=St+Cr+Tp+Db 15758171 12576537
5 Datorii pe termen scurt Dts=Its+Fz+Ob 15335505 10606475
6 Rata de lichiditate curentă Ac/Dts 1,027 1,186
7 Rata de lichiditate rapidă (Cr+Tp+Db)/Dts 0,820 1,104
8 Rata de lichiditate imediată Db/Dts 0,176 0,244

1,2

1 Rata de lichiditate curentă

0,8

0,6 Rata de lichiditate rapidă

0,4

0,2 Rata de lichiditate imediată

0
2003 2004

- Rata de lichiditatea curentă - compară ansamblul activelor circulante, cu

ansamblul datoriilor pe termen scurt (scadente sub un an). La această rată nivelul
asiguratoriu este 1,2 . Chiar dacă indicatorul are o valoare nefavorabilă,situându-
se sub acest nivel atât în anul 2003 cât şi în anul 2004, activele circulante acoperă
datoriile exigibile pe termen scurt, firma având capacitatea de rambursare a
 43
datoriilor. În anul 2004 indicatorul înregistrează o tendinţă de remediere a acestei
situaţii.
- Rata de lichiditatea rapidă - exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe
termen scurt din creanţe şi disponibilităţi băneşti. Nivelul acestei rate, în perioada
analizată, este în creştere, fiind situată peste nivelul asiguratoriu de 2/3.
- Rata de lichiditatea imediată - apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi
acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti. Nivelul asiguratoriu pentru această
rată este de 1/3. Se constata creşterea nivelului acestei rate în anul 2004, ceea ce
înseamna o creştere a capacităţii de onorare a obligaţiilor pe termen scurt din
disponibilităţi existente .În teoria economică această rată mai este cunoscută sub
denumirea de trezoreria la vedere sau rata solvabilităţii imediate.
Nivelul ratelor de rentabilitate este redat în tabelul nr.7
Tabel nr.7
Nr
Specificaţie Simbol 2003 2004 Um
.
1 Venituri din exploatare Ve 50349771 66073967 Mii lei
2 Cheltuieli de exploatare Che 48774885 65578749 Mii lei
3 Profit din exploatare Pe = Ve-Che 1574886 495218 Mii lei
4 Profit curent Pc 1632485 474133 Mii lei
5 Profit net Pn 1291367 234294 Mii lei
6 Capital propriu = capital Cpr 184796905 180817919 Mii lei
permanent
7 Activ total At 200175249 191424394 Mii lei
8 Rata rentabilităţii veniturilor rv = Pe / Ve 3,128 0,749 %
9 Rata rentabilităţii resurselor rc = Pe / Che 3,228 0,755 %
consumate
10 Rentabilitatea economica re=Pe / Cpm 0,852 0,274 %
11 Rentabilitatea financiara rf = Pn / Cpr 0,698 0,130 %
 44

3,5 Rata rentabilităţii veniturilor

3

2,5 Rata rentabilităţii resurselor

consumate
2

1,5 Rentabilitatea economica

1

0,5
Rentabilitatea financiara
0
2003 2004

re=Pe/Cpm – rentabilitatea economica

rf=Pn/Cpr – rentabilitatea financiara
rv = Pe / Ve - rentabilitatea veniturilor
rc = Pe / Che - rentabilitatea resurselor consumate

În perioada 2003-2004 nivelul ratelor de rentabilitate este nesatisfacător.

 Rentabilitatea veniturilor care exprimă eficienţa valorificării produselor şi
serviciilor oferite de unitate inregistreaza o scadere continuă in perioada analizată.
 Rentabilitatea costurilor care măsoară eficienţa consumului de resurse umane şi
materiale, se situează de asemenea la un nivel scăzut, înregistrând aproximativ
aceeaşi evoluţie ca şi rata rentabilităţii veniturilor.
 Rentabilitatea economică reprezină remunerarea brută a capitalurilor investite pe
termen lung, atât proprii cât şi împrumutate. Rata rentabilităţii economice
înregistrează un nivel foarte scăzut în anii 2003 şi 2004, situandu-se mult sub
nivelul ratei minime de randament pe economie (rata medie a dobanzii) şi cu o
evolutie nefavorabilă , descrescatoare în 2004 faţă de 2003 . Ca urmare, acţionarii
 45
şi-au asumat risc economic ridicat, activitatea desfăşurată având o rentabilitate
economică foarte scazută.
 Rentabilitate financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Si
rata rentabilităţii financiare este mult inferioară ratei medii a dobânzii având o
tendinţă accentuată de descreştere continuă determinată de descreşterea mai
agresiva a rezultatului net în comparaţie cu capitalul propriu.

Analiza pragului de rentabilitate din exploatare

Riscul de exploatare evaluează capacitatea societăţii de a se adapta la timp şi cu

cel mai mic cost la variaţia mediului în care işi desfăşoară activitatea.
Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de
rentabilitate. Pragul de rentabilitate al exploatării este redat în tabelul nr. 8.
Tabelul nr. 8
Nr Specificatie Simbol 2003 2004 U.M.
1 Venituri din exploatare Ve 48069622 66073967 Mii lei
2 Cheltuieli de exploatare Che 47614797 65578749 Mii lei
3 Profit din exploatare Pe = Ve-Che 454825 495218 Mii lei
4 Costuri variabile totale Cv 45818905 54729514 Mii lei
5 Costuri fixe totale Cf 1795892 10849235 Mii lei
6 Marja costurilor Mcv=Ve-Cv 2250717 11344453 Mii lei
variabile
7 Rata marjei costurilor Rmcv=Mcv/V 0,047 0,172 -
variabile e
8 Pragul de rentabilitate Vepr=Cf/rmc 38210468 63076948 Mii lei
din exploatare v
9 Preţ unitar Pru /Gcal 285 338 Mii lei
10 Prag de rentabilitate Qr 134078 186618 Gcal
(punct critic sau punct
de echilibru)
9 Indicatorul de pozitie
- absolut Ipoz=Ve-Vepr 9859154 2997019 Mii lei
- relativ Ipo 25,8 4,75 %
%=Ipoz/Vepr
10 Momentul realizarii Pm=(Vepr/Ve 290 348 zile
pragului de rentabilitate )*365
11 Coeficientul de Ke=Ve/(Ve- 4,875 22,047 -
elasticitate Vepr)
 46

CONCLUZIILE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Analiza economică a societăţii pentru perioada 2003-2004 demonstrează ca în
prezent societatea are o situaţie bună ilustrată prin:
1. Structura activelor corespunde obiectului de activitate al societăţii. Se
înregistrează o rata ridicată a activelor corporale imobilizate de peste 90%,atât în
anul 2003 cât şi în anul 2004 datorită ponderii mari a dotarilor tehnice , echipamente,
utilaje si instalatii necesare unei astfel de activităţi. În ceea ce priveşte rata
imobilizarilor necorporale aceasta are un nivel neglijabil ( sub 1%) în ambele
exerciţii financiare , de altfel aceasta situaţie fiind caracteristica pentru majoritatea
intreprinderilor românesti. Rata imobilizarilor financiare are deasemenea un nivel
neglijabil ,societatea nefiind axată pe o politica de investiţii financiare ( slabe relaţii
financiare cu alte firme privind operaţiunile de creştere externă).
Referitor la rata activelor circulante , aceasta înregistrează o uşoară scădere în anul
2004 faţă de anul 2003 ca urmare a scaderii ponderii stocurilor şi o menţinere relativ
constantă a ponderii disponibilităţilor băneşti şi a creanţelor
2. Existenţa unei marje de siguranţă financiară determinată de un surplus de surse

permanente constatându-se ca rata stabilitaţii financiare şi rata autonomiei financiare

globale au nivele foarte ridicate ( peste 90 % faţă de nivelul 1/3 considerat acceptabil)
şi în creştere în anul 2004 faţă de anul 2003. De asemenea în anul 2004 se constată şi
o reducere a indatorarii societăţii 7,66% faţă de 5,54 %
3. Evolutie satisfacatoare a soldurilor intermediare de gestiune înregistrându- se
rezultate pozitive în exercitiul financiar 2004 faţă de 2003 pentru cifra de afaceri,
marja comercială, producţia exerciţiului, valoarea adăugată şi Excedentul brut al
exploatării. În ceea ce priveşte profitul din exploatare acesta a înregistrat o scădere
accentuată în anul 2004 faţă, de anul 2003 datorita creşterii cheltuielilor cu
 47
amortizarea activelor corporale şi necorporale, societatea reevaluând activele
imobilizate în conformitate cu prevederile HG nr. 403/2000 .
4. Fondul de rulment în perioada analizată este pozitiv şi înregistrează creştere în
anul 2004 faţă de anul 2003 , ceea ce permite realizarea echilibrului financiar atât pe
termen lung cât şi pe termen scurt.
5. Nevoia de fond de rulment are valoare negativă în anul 2003 evidenţiind un
surplus de surse de finanţare nefolosite pentru care se impunea găsirea unor
plasamente adecvate. Indicatorul are valoare pozitivă in anul 2004 , existând un
decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor pe de o parte şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de alta parte.
6. Trezoreria netă este pozitivă atât în anul 2003 cât şi în anul 2004 , ce evidenţiază
faptul că exerciţiile financiare s-au încheiat cu surplus monetar , existând lichidităţi
disponibile în casă, conturi bancare, etc.
7. Nivel modest, sub cel asiguratoriu indicat pentru rata de lichiditate curenta si
rapidă dar în creştere pentru toate cele trei rate: de lichiditate curentă, rapidă şi
lichiditate imediate astfel încât în anul 2004 se apropie de nivelul minim indicat.
Dintre aspectele negative se evidenţiază nivelul scăzut al rentabilitatii. Activitatea
s-a realizat in conditii de eficienta modesta , rata de rentabilitate economică şi rata de
rentabilitate financiară înregistrează un nivel foarte scazut şi cu o evoluţie
nefavorabilă, descrescătoare în perioada analizată, nivelul acestora fiind mult
inferioare ratei medii a dobanzii , care ar asigura un nivel minim de randament pe
economie .
 48

BIBLIOGRAFIE

1. CHIRILA EMIL, Finanţele întreprinderii , Editura Universitaţii, Oradea 2001

2.Contabilitate si informatică de gestiune ASE Bucuresti nr. 1-10, 2003-2004
3. GHEORGHIU, A., Diagnosticul global al firmei, Revista Tribuna Economică,
nr.49/1997
4. ILIE, V., Gestiunea financiară a întreprinderii, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, Pedagogică, 1999
5. IŞFĂNESCU, A,STĂNESCU, C.,BĂICUŞI, A. Analiza economico-financiară,
Editura Economică, Bucureşti, 1999.
6. IŞFĂNESCU, A., ROBU, V.,ANGHEL, I.,TUŢU A.Evaluarea întreprinderii-ediţia
a II-a, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1999.
7. MĂRGULESCU, D.NICULESCU, M.ROBU, V.Diagnostic economico-financiar,
concepte, metode şi tehnici, Editura Romcart, Bucureşti, 1994,
8. MĂRGULESCU, D.Analiza economico-financiară a întreprinderii, metode şi
tehnici, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
9. MARIA NICULESCU “ Diagnostic economico-financiar ”, Editura
Economica,1997
10. RISTEA M., Bilanţul în gestiunea patrimoniului, Bucureşti, Editura Academiei,
1989
11. RISTEA, M., Contabilitatea rezultatului întreprinderii , Bucureşti, Tribuna
Economică, 1997
12. TOMA, M.,ALEXANDRU, F .Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Ed.
Economică, Bucureşti, 1998.
13. ION STANCU, Gestiunea Financiară, Editura Economică, 1994