FAMILIA CA GRUP

SOCIAL

Curs V, Sociologie
Prof. Florica Petrila
II.
FAMILIA CA GRUP SOCIAL
(GRUPUL FAMILIAL) CURS
V
 Teme :
1. Interpretarea sociologica a familiei
2.Tipologii ale familiei
3.Familia în societate
4.Funcţii ale familiei

1. Interpretarea sociologica a familiei
 
 Familia este grupul cel mai important
dintre toate grupurile sociale deoarece ea
influenteaza si modeleaza persoana umana.
 Unii merg chiar mai departe si sustin ca
actiunea ei asupra persoanei e atat de
mare,incat ea egaleaza actiunea celorlalte
grupuri sociale.
 familia
este: adevaratul laborator de
formare a persoanei.

 Transformarea individului in persoana adica

in “individ cu status social” este intai de toate
opera familiei.
 Suntdoua cauze care explica aceasta influeta
a familiei asupra persoanei;

 una este legata de faptul ca actiunea familiei

se exercita mai de timpuriu

 iara doua de acela ca multa vreme familia e

calea prin care se canalizeaza oricare alta
actiune de socializare, ea fiind identica cu
intreaga lume sociala a copilului.
 Termenul de „familie” provine din
latinescul
 „famulus”, care în sens larg semnifică
„supus”, „ascultător”, iar în sens
restrâns, „slugă”, „slujitor”.
 Dicţionarul de sociologie menţionează 2
sensuri ale termenului de familie:
 
 1) Familia = un grup social al cărei membrii
sunt legaţi prin raporturi de vârstă,
căsătorie, sau adopţie, care trăiesc
împreună şi cooperează sub aspect economic
şi au grijă de copii.

 2)
Familia, în sens, restrâns desemnează
cuplul căsătorit şi copiii lor.
 Familia este vazută drept o formă de
comunitate umană întemeiată prin căsătorie,
care uneşte pe soţi şi pe descendenţii lor prin
relaţii strânse de ordin biologic, economic,
psihologic şi spiritual.
 Familiaeste o formă de comunitate umană, un
grup primar cu toate caracteristicile lui, dar care
se deosebeşte de celelalte grupuri primare prin
câteva note specifice:

 uneşte
membrii prin relaţii de căsătorie,
consangvinitate sau adopţie;

 membrii unei familii trăiesc împreună (de

regulă), alcătuiesc un singur menaj;

 desfăşoară o activitate economică comună;

 membrii sunt legaţi prin anumite relaţii de ordin
biologic, spiritual şi ideologic, menţinând şi
perpetuând cultura societăţii date;

 îşiacordă sprijin emoţional-afectiv,

înteracţionând în cadrul rolurilor de soţ-soţie,
mamă-fiu.

 Acest grup se întemeiază pe anumite reguli,

prevăzute în acte oficiale, în condiţiile statului şi
a dreptului.
 2. Tipologii ale familiei
 
 1. În raport cu gradul de cuprindere al
sistemului familial, există:
 familia nucleară (familia simplă) – alcătuită
dintr-o singură pereche maritală şi urmaşiilor,
care locuiesc şi gospodăresc împreună.
 În familiile nucleare incompete se stabilesc
diade: soţ-soţie, tată-copil, mamă-copil;
 familia extinsă, lărgită – este tipul de familie
ce cuprinde pe lângă nucleul familial şi alte
rude şi generaţii, constituite din cuplul
conjugal şi copiii lor la care se pot adăuga:
părinţii soţului şi /sau soţiei, bunicii acestora,
fraţii şi surorile soţului şi/sau soţiei, copiii lor,
unchi, mătuşi ai cuplului.
 De regulă, în familia lărgită trăiesc trei
generaţii.
 Există familia extinsă propriu-zisă, familia
liniară şi familia tulpină.

3. Familia in societate
 Familia care reprezinta un bun mediu educativ
 Familia trebuie sa fie un colectiv sanatos, adica
in componenta sa sa existe toti membrii care
alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv
(doi parinti),
 intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect,
intrajutorare, sa traiasca in deplina armonie, sa
duca o viata cinstita, onesta.
 parintiitrebuie sa fie un bun exemplu,
avand in vedere cat de puternic este
spiritul de imitatie la copii.
 In comparatie cu familia cu un singur
copil, familia cu mai multi copii
reprezinta un mediu educativ mai bun.
 Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra
copilului.
 "Adevarata autoritate deriva din exigenta
parintilor fata de comportarea copiilor,
imbinata cu respectul fata de acestia".
 "Dragostea este astfel nu numai cheagul
familiei, ci si calea cea mai eficienta a
educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu
masura".
 "pentru a fi un bun mediu educativ,
familia trebuie sa aiba o situatie
economica apta sa satisfaca trebuintele de
prim ordin ale membrilor sai".
 Familia care nu reprezinta un bun mediu educativ

a) Familia descompusa - familia care ramane

descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu
este un mediu educativ ideal.
 Dar totusi conditia de viata a copilului orfan de un
parinte depinde foarte mult de puterea de dragoste a
celui ramas, care poate compensa dragostea celui
disparut. In trecut divortul era extrem de daunator
pentru copii.
 b)Familia reconstituita - Recasatorirea
creeaza o familie reconstituita sau
combinata formata din doi parinti, din
care cel putin unul aduce in aceasta
unitate familiala noua unul sau mai multi
copii dintr-o casatorie anterioara.
c) Violenta in familie este un fenomen
ce ia amploare. Maltratarea
partenerului si a copiilor are loc in
toate clasele sociale, dar posibilitatea
maltratarii creste o data cu problemele
financiare.
 d)
Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu
educativ:

- Certurile si neintelegerile dintre parinti au efecte

traumatizante asupra copiilor.

-Divergentele dintre parinti cu privire la masurile

educative au urmari negative asupra educatiei.

-Daca parintii mint, fura, injura, sunt necinstiti, in

cele mai multe cazuri copilul va imita
comportamentul acestora.
Forme familiale alternative

 Astfel,“familia nucleara”, caracteristica

perioadei anterioare, a trecut la modele
familiale alternative.
 Sexualitatea, casatoria si copiii tind sa fie
realitati distincte, fragmentare, fara
legatura intre ele.
 “Familia nu mai este o institutie
fundamentala pentru supravietuirea
individului si reproducerea societatii.
 Aceasta functie a fost preluata de alte
institutii si grupuri sociale.
 Rolul social al familiei, functiile ei sociale,
importanta ei pentru functionarea societatii
se estompeaza continuu” (Georgeta Ghebrea,
“Regim social-politic si viata privata”).
 Dintr-un alt aspect, relatiile sexuale inainte de
casatorie nu mai constituie un tabuu, ci o realitate
generalizata ale carei consecinte nu s-au lasat prea
mult asteptate:

 nasterile sunt in scadere datorita utilizarii pe scara

larga a contraceptiei moderne,

 tinerii isi amana tot mai mult data casatoriei sau

renunta definitiv la aceasta practicand un celibat cu
tendinte libertine.
 Casatoria nu mai reprezinta debutul constituirii
uniunilor conjugale si, prin aceasta, debutul
procrearii.

 Paralel cu scaderea ratei nuptialitatii, creste varsta la

prima casatorie, atat pentru femei, cat si pentru
barbati.

 Multe tinere prefera sa aiba copii fara a se casatori,

nici cu tatal copilului, nici cu altcineva iar in familia
nucleara moderna copiii devin o sarcina
suplimentara prin costul întretinerii si educarii lor.
 4. Funcţiile familiei din perspectiva
sociologica

 Cat de importanta este cresterea copilului,

dar si evolutia adultului, intr-o familie
completa, care sa contracareze dezechilibrele
venite din mediul extern, este subliniat
amanuntit in lucrarile de sociologie.
 Familia constituie cadrul de realizare al
sociabilitatii, premisa deprinderii normelor
deziderabile, a modelelor de conduita
asteptate.
 In cadrul familiei, individul stabileste:
 primele contacte a perceperii notiunilor de
responsabilitate si rationalitate,
 primele confruntari cu situatii supuse
interdictiilor si evaluarii normelor si
idealurilor cadrului social extins.
 Din aceeasi perspectiva, se stabilesc patru
situatii specifice de realizare a functiei de
socializare a familiei:

 1) situatiile de educatie morala, care au la baza

relatiile de autoritate, prin intermediul carora i se
fundamenteaza copilului regulile morale.

 2) situatiile de invatare cognitiva, prin care

copilul deprinde sistemul de cunostinte, atitudini,
deprinderi necesare convietuirii in societate
 3)situatiile angajand inventia si imaginatia,
prin care se dezvolta capacitatile creatoare si
gindirea participativa

 4)situatiile de comunicare psihologica care

dezvolta activitatea specific umana, cu un rol
deosebit de important in echilibrul moral si
psihologic al individului.