Ministerul ,, Educaţiei, Tineretului şi Sportului,, din Republica Moldova

,,Academia de Studii Economice din Moldova,,

Catedra ,,Finanţe şi Asigurări,,

Teză anuală

Tema : Diagnosticul financiar al rentabilităţii şi riscurilor

întreprinderii (pe baza IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL)

Chişinău 2006

1
 PLANUL TEZEI:

Introducere:
Capitolul 1: Noţiuni generale privind diagnosticul rentabilităţii şi al
riscului întreprinderii.
1.1 Diagnosticul financiar al întreprinderii . pag. 5-8
1.2 Conţinutul economic şi importanţa analizei lichidităţii întreprinderii. pag.8-14
1.3 Definirea indicatorilor lichidităţii, rentabilităţii şi stabilităţii întreprinderii.
Pag.14-17
Capitolul II : Calculul şi analiza indicatorilor rentabilităţii financiare
şi lichidităţii a IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL
2.1. Determinarea şi analiza lichidităţii IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL
pag.17-26
2.2. Determinarea şi analiza stabilităţii financiare. Pag.26-29
2.3.Aprecierea rezultatelor financiare, riscului şi rentabilităţii întreprinderii.
Pag. 30-36
Capitolul III : Căi de ameliorare a lichidităţii şi stabilităţii financiare a
IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL
3.1 Reducerea stocurilor şi investirea capitalului. Pag.36-38
3.2 Asigurarea – soluţia stabilităţii economico financiare. Pag.39-40
Încheiere pag. 41-42
Bibliografie: Anexa : Raportul privind rezultatele economico- financiare ale
IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL

2
 Introducere:

Este cunoscut faptul, că pentru a asigura o activitate de producţie profitabilă sunt

necesare unele condiţii specifice de desfăşurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta
poate fi explicat prin faptul că în condiţiile economiei de piaţă numai o astfel de
activitate asigură prosperarea şi dezvoltarea previzională a întreprinderii. Cu regret,
mulţi producători pînă în prezent nu se pot adapta la noile condiţii ale pieţii. Ele duc
povara unui şir de datorii în creştere faţă de salariaţi, bănci comercaile, stat şi practic
pînă în prezent nu pot ieşi din criza economică.
Considerăm, că analiza rentabilităţii financiare şi a riscurilor întreprinderii este realistă
şi responsabilă fără presiuni de natură politică şi conjuncturală este absolut necesară
pentru toţi producătorii, indiferent de activitatea pe care o desfăşoară. Numai în astfel
de condiţii ei vor avea posibilitatea să-şi determine sa şi elaboreze propria strategie de
dezvoltare.
Analiza rentabilităţii şi al riscurilor contribuie la formarea gîndirii economice a
specailiştilor, la sporirea capacităţii acestora de a înţelege complexitatea fenomenelor
economico-financiare, sprijinindu-i în efortul de explicare, apreciere ştiinţifică,
diagnosticare şi soluţionare a diverselor situaţii care apar în întreprindere.
Am abordat tema dată deoarece diagnosticul rentabilităţii şi al riscurilor a
întreprinderii este una din principalele condiţii care asigură activitatea eficientă a
întreprinderii şi competitivitatea acesteia, iar diponibilităţile de lichidităţi asigură
întreprinderii o capacitate de plată înaltă, un proces de producţie continuu şi o
rentabilitate optimă. În funcţie de indicatorii rentabilitaţii şi lichidităţii firmei un
manager performant îşi poate prognoza, respectiv planifica activitatea firmei în sensul
dezvoltării eficiente a întreprinderii.
Este cunoscut faptul, că pentru a asigura o activitate de producţie profitabilă sunt
necesare unele condiţii specifice de desfăşurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta

3
poate fi explicat prin faptul că în condiţiile economiei de piaţă numai o astfel de
activitate asigură prosperarea şi dezvoltarea previzională a întreprinderii. Cu regret,
mulţi producători pînă în prezent nu se pot adapta la noile condiţii ale pieţii. Ele duc
povara unui şir de datorii în creştere faţă de salariaţi, bănci comercaile, stat şi practic
pînă în prezent nu pot ieşi din criza economică.
Considerăm, că analiza rentabilităţii financiare şi a riscurilor întreprinderii realistă şi
responsabilă fără presiuni de natură politică şi conjuncturală este absolut necesară
pentru toţi producătorii, indiferent de activitatea pe care o desfăşoară. Numai în astfel
de condiţii ei vor avea posibilitatea să-şi determine sa şi elaboreze propria strategie de
dezvoltare.
Analiza rentabilităţii şi al riscurilor contribuie la formarea gîndirii economice a
specailiştilor, la sporirea capacităţii acestora de a înţelege complexitatea fenomenelor
economico-financiare, sprijinindu-i în efortul de explicare, apreciere ştiinţifică,
diagnosticare şi soluţionare a diverselor situaţii care apar în întreprindere.
Am abordat tema dată deoarece diagnosticul rentabilităţii şi al riscurilor a
întreprinderii este una din principalele condiţii care asigură activitatea eficientă a
întreprinderii şi competitivitatea acesteia, iar diponibilităţile de lichidităţi asigură
întreprinderii o capacitate de plată înaltă, un proces de producţie continuu şi o
rentabilitate optimă. În funcţie de indicatorii rentabilitaţii şi lichidităţii firmei un
manager performant îşi poate prognoza, respectiv planifica activitatea firmei în sensul
dezvoltării eficiente a întreprinderii.

Capitolul 1: Noţiuni generale privind diagnosticul rentabilităţii şi al riscului

întreprinderii.
1.1 Diagnosticul financiar al întreprinderii :

4
 Diagnosticul unei firme urmăreşte descrierea modului de funcţionare şi stabilirea
tendinţelor de evoluţie ale activităţii acesteia ţinând cont de mediul dinamic în care
aceasta îşi desfăşoară activitatea .
Principalele faze ale realizării unui diagnostic sunt :
➨ pregătirea diagnosticului
➨ analiza documentelor şi informaţiilor
➨ elaborarea concluziilor diagnosticului
Diagnosticul se poate referi la perioade diferite de timp şi poate avea finalităţi
diferite:
➨ stabilirea unor deficienţe în activitatea desfăşurată şi a cauzelor care le-au generat.
➨ stabilirea impactului modificărilor realizate în cadrul firmei
➨ identificarea avantajelor competitive ale firmei evaluate
➨ stabilirea unei direcţii de dezvoltare strategică
Pentru activitatea de evaluare se foloseşte un diagnostic general care urmăreşte analiza
principalelor funcţii ale firmei: productivă, financiară, comercială, de exploatare,
resurse umane, organizare şi management şi un diagnostic special care urmăreşte
analiza de detaliu a situaţiei financiar contabile şi juridice a firmei.
Diagnosticul financiar poate interveni în diverse situaţii, căpătând în funcţie de
acestea nuanţări diferite:
 este un diagnostic strategic atunci când urmăreşte punctele tari şi punctele
slabe ale activităţii întreprinderii, atât în utilizarea potenţialului său economic cât şi în
relaţiile cu mediul extern de afaceri;
 se constituie sub forma unui diagnostic bursier când are în vedere relaţiile şi
încadrarea întreprinderii pe piaţa bursieră.
 Indicatorii furnizaţi de acest diagnostic financiar reprezintă un element
important în ghidarea deciziilor de investire sau de dezinvestire în titluri de valoare,atât
pentru firma în cauză cât şi pentru ceilalţi investitori de pe piaţa de capital;

5
  este un diagnostic de evaluare atunci când contribuie la clarificarea unor
elemente necesare stabilirii valorii întreprinderii, în cazul unor operaţiuni de investire,
de fuziune sau absorbţie etc. Diagnosticul financiar poate determina în mod direct
valoarea patrimonială a firmei sau poate furniza indicatorii necesari stabilirii valorii de
randament a acesteia, deoarece permite aprecierea capacităţii beneficiare durabile a
firmei;
 atunci când intervine pentru a determina dificultăţile cu care se confruntă o
firmă şi urmăreşte redresarea ei ,este un „diagnostic de criză”. În această situaţie,
scopul prioritar al diagnosticului este de a determina dacă firma este aptă să-şi menţină
sau să-şi refacă solvabilitatea pe termen scurt. În aceste cazuri efectuarea diagnosticului
reprezintă o obligaţie legală în cadrul procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară.
Dificultăţile întâlnite de firmă impun o examinare globală a situaţiei şi a
performanţelor acesteia, deoarece dificultăţile de plată, chiar şi temporare, pot ridica
semne de întrebare cu privire la posibilităţile de aprovizionare, de demarare a
producţiei, cu privire la aptitudinea întreprinderii de a-şi menţine solvabilitatea.
În cazul întreprinderilor sănătoase din punct de vedere financiar, diagnosticul are
caracterul unui instrument de control al realizării performanţelor, fiind angajat într-o
manieră preventivă.
Diagnosticul de control presupune parcurgerea următoarelor etape:
 observarea tuturor indicatorilor ce se referă atât la situaţia firmei cât şi la
performanţele (evoluţia) ei;
 analizarea acestor indicatori, în vederea clarificării tuturor aspectelor
semnificative ale activităţii firmei;
 identificarea punctelor forte şi a celor slabe ale întreprinderii, formularea
strategiilor de urmat şi a recomandărilor cu privire la luarea deciziilor.

Diagnosticul de criză e ancorat pe aceleaşi trei etape de derulare, dar acestea au un

conţinut diferit:

6
  observarea simptomelor dificultăţilor ce au motivat demersul acestui
diagnostic
(exemplu: deteriorarea rezultatelor; dificultăţi repetate de natură legală);
 orientarea analizei pe dificultăţile observate (exemplu: studierea solvabilităţii;
studierea rentabilităţii);
 identificarea cauzelor care au determinat dificultăţile observate (exemplu:
insuficienţa surselor de finanţare stabile; gestionarea defectuoasă a stocurilor;
dezinvestirea; marje comerciale reduse), stabilirea măsurilor necesare redresării situaţiei
şi a responsabilităţilor care revin decidenţilor în acest sens.
În această etapă, diagnosticul de criză capătă, în ultimă instanţă, valenţe juridice, în
unele cazuri fiind luată decizia de declanşare a procedurii de redresare sau lichidare
judiciară, conform Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării şi lichidării
judiciare (Legea falimentului). Activitatea financiară are o contribuţie esenţială în
reglementarea şi controlul activităţii firmei, deoarece finalizarea oricărei activităţi
economice este enunţată în termeni financiari, iar reluarea procesului de „producere de
valoare” presupune utilizarea de resurse financiare.
În cazul întreprinderilor în dificultate, diagnosticul determină, în mod esenţial,
continuitatea activităţii întreprinderii. Diagnosticul întreprinderilor în dificultate trebuie
să se desfăşoare într-un mod rapid şi trebuie să permită determinarea originii
dificultăţilor întâmpinate de firmă. Pe de altă parte, diagnosticul presupune utilizarea
unor tehnici diferite de analiză, ţinându-se seama de faptul că întreprinderea poate sau
nu să intre într-un proces de reorganizare judiciară. Dacă aceasta este redresabilă,
diagnosticul trebuie să stabilească măsurile pe care firma trebuie să le aibă în vedere
pentru a-şi relua activitatea în condiţii de viabilitate, condiţii de a căror îndeplinire sunt
responsabile persoanele desemnate pentru reorganizarea activităţii din firmă,
pe baza Legii falimentului. Diagnosticul financiar reprezintă un element foarte
important în cadrul raportului de evaluare şi aduce confirmarea performanţelor
financiare ale celorlalte categorii de diagnostic.

7
 În elaborarea acestuia se analizează bilanţul unei firme (pentru a se observa felul în
care se realizează echilibrul pe termen scurt şi lung) împreună cu contul de profit şi
pierdere (pentru a se analiza rentabilitatea activelor firmei).
Este cunoscut faptul că bilanţul reflectă poziţia financiară a firmei la un moment dat,
iar contul de profit şi pierdere reflectă performanţele ca rezultat al fluxurilor economice
şi financiare. Deoarece în cadrul bilanţului elementelor de activ şi pasiv sunt prezente
pe o perioadă de doi ani (exerciţiul curent şi cel anterior) se facilitează o primă analiză a
evoluţiei tuturor elementelor bilanţiere. Realizarea diagnosticului financiar pe baza
bilanţului şi a contului de profit şi pierdere presupune parcurgerea etapelor:
1) Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ
2) Analiza pe baza contului de rezultate
3) Analiza cash flow-urilor
4) Analiza rentabilităţii firmei
5) Analiza patrimonială a riscului de faliment.

1.2 Conţinutul economic şi importanţa analizei lichidităţii întreprinderii

Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ

În cadrul acestei etape se analizează indicatorii: situaţia netă, fondul de rulment (F.R.),
necesarul de fond de rulment (N.F.R.), trezoreria netă (T.N.).
a) Situaţia netă (S.N.) se calculează ca diferenţă între total active şi total datorii.
S.N. = T.A – T.D
În situaţia în care gestiunea economică din cadrul unei firme se desfăşoară în condiţii
normale, când se maximizează valoarea capitalurilor proprii,
situaţia netă este pozitivă şi poate fi crescătoare de la an la an. Când profitul net din
exerciţiul anterior este reinvestit, se produce o creştere a capitalurilor proprii, cea ce va
conduce spre o
mărire a situaţiei nete S.N..

8
 Varianta în care situaţia netă S.N. este negativă semnifică depăşirea activelor de
volumul total al datoriilor, ceea ce poate însemna o situaţie prefalimentară.
Această situaţie poate fi reflectată de faptul că exerciţiile financiare anterioare au fost
încheiate cu pierdere.
b) Fondul de rulment (F.R.)
Se cunoaşte faptul că elementele de activ reprezintă alocări băneşti pentru a se obţine
structura de producţie necesară desfăşurării activităţii şi că acestea sunt structurate în
bilanţ după gradul de lichiditate. În bilanţ sunt trecute mai întâi activele cu perioada cea
mai mare de recuperare: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări
financiare. Acestea poartă denumirea de alocari permanente (stabile).
Ulterior se înscriu activele circulante, care au un grad de lichiditate mai mare şi sunt
denumite alocări temporale. De asemenea, în pasivul bilanţului elementele sunt
structurate după gradul de exigibilitate al acestora. Capitalurile proprii, rezervele,
subvenţiile şi provizioanele reglementate, sunt înscrise la început fiind numite şi surse
permanenete (stabile).
Pentru finanţarea necesităţilor de productie, apar în continuare în pasivul bilanţului
datorii cu scadenţa mai mică de un an, denumite şi pasive curente.
Ca o regulă a gestiunii financiare, pentru ca activitatea unei firme să se desfăşoare
corespunzător este necesar ca sursele permanente să finanţeze nevoile permanente, iar
nevoile temporare să fie acoperite din resursele temporare.
Excedentul surselor permanente este generat de ciclul de finanţare a investiţiilor şi
este cunoscut sub denumirea de fond de rulment.
Astfel, F.R. = Surse permanente – Alocari permanente = Capital permanent (Kperm) –
Active imobilizate (A.I.) Capital permanent (Kperm.) = Capital propriu (Cpr.) + Datorii
pe termen lung (D.T.L.)
Fondul de rulment reprezintă expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung,
iar pentru o firmă să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime este necesar ca valoarea
acestuia să fie supraunitară. (F.R.).

9
 La stabilirea nivelului minim pe care trebuie sa-l atinga fondul de rulment net trebuie
sa se tina seama si de influenta îndatorarii asupra nivelului performantelor financiare,
care poate orienta, în parte, optiunea între cresterea capitalului prin noi aporturi în
numerar si o îndatorare pe termen lung.
c) Nevoia de fond de rulment ( N.F.R.)
Diferenţa dintre nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de
exploatare se numeşte nevoie de fond de rulment. Aceasta reprezintă realizarea
echilibrului financiar pe termen scurt. N.F.R. = A.C. - D.T.S. Nevoia de fond de
rulment structural nefavorabila pentru echilibrul financiar al întreprinderii implica
masuri de reducere a acesteia prin accelerarea rotatiei stocurilor, reducerea termenelor
de plata acordate clientilor si obtinerea de termene de plata mai lungi de la furnizori.
Masurile de reducere a nevoii de fond de rulment se lovesc de o serie de obstacole,
dintre care: în gestiunea foarte activa a stocurilor trebuie sa se tina seama de faptul ca
ritmul aprovizionarilor trebuie stabilit cu consimtamântul furnizorilor, ca procesul de
fabricatie nu poate fi accelerat datorita conditiilor tehnice de productie; restrângerea
creditelor si a termenelor de plata acordate clientilor nu se poate realiza usor mai ales
când uzantele sunt bine stabilite în sectorul de activitate respectiv;

creditul-furnizor, în general, nu poate fi adaptat cerintelor cumparatorului cu exceptia

situatiei în care întreprinderea se afla într-o pozitie dominanta fata de furnizorii sai; cei
care apeleaza excesiv la aceasta finantare nu vor avea credibilitate în fata furnizorilor si
îsi asuma riscul de a nu mai beneficia de livrari regulate.

 d) Trezoreria netă (T.N.)Trezoreria netă reflectă desfăşurarea unei activităţi

performante atât pe termen lung cât şi pe termen scurt şi reprezintă un excedent de
finanţare a fondului de rulment peste nivelul nevoii de fond de rulment.
 T.N. = F.R. – N.F.R.

10
 Când acest indicator este strict pozitiv se confirmă faptul că exerciţiul anterior s-a
încheiat cu profit, iar în sens contrar firma se confruntă cu un deficit monetar care va
trebui acoperit în cel mai scurt timp şi cu cele mai mici costuri posibile.

În estimarea unor elemente necesare diagnosticării financiare a firmei se folosesc

următorii indicatori:
 viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment (N.F.R.)
v = 365 x( NFR /CA)
unde CA reprezintă cifra de afaceri
viteza de rotaţie a fondului de rulment (F.R.)
v = 365 x(FR /CA)
unde CA reprezintă cifra de afaceri
 rata autonomiei financiare
Raf= Cpr/ (Cpr+Cimpr)
Unde, Cpr. – capitalurile proprii ,Cimpr. – capitalurile împrumutate
 rata de finanţare a stocurilor
R fs = FR / Stocuri
 rata de finanţare a activelor circulante
Rf AC = FR / AC

 rata de finanţare a N.F.R.

Rf NFR = FR / NFR
 rata de autofinanţare a activelor
Ra f = Cpr / Active.

Analiza pe baza contului de rezultate

11
 Rentabilitatea activităţii unei firme este determinată de o serie de indicatori pe baza
contului de profit şi pierdere. Toţi indicatorii sunt construiţi treptat şi sunt cunoscuţi sub
denumirea de solduri intermediare de gestiune. Cum ar fi:
a) Marja comercială (M.C.)
M.C. = Vânzări de marfuri – Costul mărfurilor vândute
b) Valoarea adăugată (V.A.)
V.A. = M.C. + Producţia exerciţiului – Consumuri externe
Indicatorul valoare adăugată reprezintă creşterea de valoare rezultată din utilizarea
factorilor de producţie, peste valoarea materialelor, serviciilor, cumpărate de la terţi.
c) Excedentul brut din exploatare (E.B.E.)
E.B.E = V.A. + Subvenţii – Cheltuieli de personal –Impozite, taxe asimilate
Excedentul brut din exploatare exprimă capacitatea de autofinanţare a investiţiilor pe
baza amortizării, provizioanelor şi profitului, capacitatea de onorare a obligaţiilor către
bugetul statului şi către acţionari şi creditori.
d) Rezultatul exploatării (R.E.)
R.E. = E.B.E. – Amortisment – Provizioane + Alte venituri din exploatare – Alte
cheltuieli din exploatare
Acest indicator expimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare.
e) Rezultatul curent (R.C.)
Rezultatul curent se obţine prin însumarea rezultatului financiar (RF) cu rezultatul
exploatării (RE). R.C. = R.E. + R.F.
f) Rezultatul brut (R.B.)
Rezultatul brut se obţine prin adăugarea la rezultatul curent a rezultatului excepţional.
R.B. = R.C. + Rezultat excepţional
g) Rezultatul net (R.N.)
Rezultatul net se obţine prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut.
R.N. = R.B. – Impozit pe profit.

12
  Analiza cash flow-urilor ( CFW )

Cash flow-ul reprezintă fluxul trezoreriei nete pe parcursul unui exerciţiu financiar.
Cash flow-ul sintetizează modificările rezultate ca urmare a operaţiunilor de gestiune şi
de capital ale firmei.Conform specialiştilor în domeniu, cash flow-ul poate fi exprimat
în două feluri, în funcţie de criteriul contabil practicat. Astfel, în concepţia franceză
cash flow-ul este în strânsă legătură cu echilibrul pe termen lung şi scurt:
CFW. = Variaţia T.N. = Variaţia F.R. – Variaţia N.F.R.
Din punct de vedere anglosaxon cash flow-ul este privit ca un rezultat al operaţiilor de
gestiune a firmei, CFWgest = P.net + Amortisment + Dobânzi
Cash-flow-ul din activitatea de gestiune este cel mai important dintre cash-flow-urile
intreprinderii, iar nivelul acestui indicator trebuie să fie suficient de mare pentru a se
acoperi plăţile de gestiune, autofinanţare, rambursare de credite, plata dobânzilor şi
plata eventualelor dividende. În strânsă legătură cu noţiunea de cash flow se foloseşte în
practica evaluării şi indicatorul cash flow din activităţi de investiţii. Acest tip de cash
flow reprezintă plăţi pentru achiziţionarea de active necorporale, corporale şi financiare,
dar şi încasări din vânzarea de active fixe amortizate parţial sau complet,
răscumpărare de active financiare etc. Dacă se analizează firma la nivel general (se ia în
calcul şi rezultatul operaţiunilor de capital) se foloseşte indicatorul cash flow disponibil.
CFWD = CFgest. – Imob. – ∆ N.F.R. – ∆ Disp.băneşti , unde Imob. – reprezintă
investiţiile în imobilizări.
În funcţie de destinaţiile sale, cash flow-ul disponibil se împarte în cash flow-ul
acţionarilor ( CFW.acţionari ) şi cash flow-ul creditorilor ( CFW.creditori ).
CFW.acţionari = Dividende – ∆ Cap.Social ,
unde variaţia capitalului social trebuie privită ca emitere de noi acţiuni.
CFW.creditori = Dobânzi - ∆ Datoriilor financiare
În concluzie, cash flow-ul folosit la evaluarea firmei este diferit de variaţia trezoreriei
nete prin :

13
 ➨ dobânzile se adună, reprezentând remunerarea împrumutătorilor pentru capitalul
împrumutat
➨ în cash flow-ul investiţiilor se cuprinde variaţia activelor imobilizate

1.3 Definirea indicatorilor lichidităţii, rentabilităţii şi stabilităţii

întreprinderii.

 Analiza rentabilităţii firmei:

Analiza rentabilităţii firmei are loc prin intermediul ratelor de rentabilitate. Se

realizează diferite comparaţii în raport cu diferite standarde, sau cu diferite perioade de
gestiune. Aceste rate completează diagnosticul financiar al firmei prin capacitatea lor
informaţională. În literatura de specialitate se operează cu o mulţime de rate, printre
care amintim:
 rentabilitatea economică. Această rată caracterizează eficienţa elementelor
naturale angajate în activitatea firmei:

Rec = (Pnet / Active) x 100

Rentabilitatea economică poate fi exprimată şi în funcţie de rata rentabilităţii

veniturilor şi de viteza de rotaţie a activelor, astfel;
Rec = (Pnet / CA) x (CA / Active) x 100 unde, C.A. – cifra de afaceri
 Rata rentabilităţii veniturilor
Rrv = (Pnet / CA) , iar viteza de rotaţie a activelor
v =(CA / Active)
 rentabilitatea financiară. Aceasta poate fi privită prin prisma a doi indicatori :
1 - rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii

14
 R fcp = (Pnet / Cpr) x 100
2 - rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente
R fkp= Pnet / (Kperm+ Kimpr) x 100
Dintre cei doi indicatori, cel mai folosit este rata rentabilităţii financiare a
capitalurilor proprii cunoscut şi sub denumirea de rata rentabilităţii financiare. Acest
indicator poate fi exprimat şi în următoarele moduri:
R f = (Pnet / Cpr)x 100=(Pnet / CA) x (CA / Cpr)x 100, unde raportul (CA/ Cpr)
reprezintă rata rentabilităţii capitalurilor proprii, sau:
R f =(Pnet / Cpr)x 100 =(Pnet / CA) x( CA / Activ)x( Activ / Cpr )x 100
Unde raportul
(Cpr/ Activ) reprezintă rata de structură a capitalurilor proprii.
 efectul de levier
Rentabilitatea economică este o rezultantă a rentabilităţii financiare, fapt pus în
evidenţă de următoarea relaţie:
Rf= Rec+ (Rec - Rdob) x (Dtot/ Cpr)
unde (Rec - Rdob) x (Dtot/ Cpr) − reprezintă efectul de levier şi este evident faptul
că este strict pozitiv doar când Rec> Rdob
Legătura dintre rentabilitatea economică, cea financiară şi rata dobânzii este realizată
astfel încât efectul de levier să acopere riscul asumat de acţionari prin acceptarea
îndatorării.

 Analiza patrimonială a riscului de faliment

În elaborarea diagnosticului financiar al unei firme, analiza patrimonială a riscului de
faliment se realizează prin abordarea economico-financiară şi cu ajutorul indicatorilor
de solvabilitate şi lichiditate. Abordarea economico-financiară este realizată prin
intermediul indicatorilor fond de rulment, raportul dintre situaţia netă şi total activ
abordarea patrimonială), raportul dintre datorii pe termen lung şi capacitatea de
autofinanţare (abordarea economică).

15
 R1 =( SN / Activ) unde S.N. – situaţia netă
şi
R2= (DTML / CAF ) , unde
D.T.M.L. – datorii pe termen mediu şi lung
C.A.F. – capacitatea de autofinanţare
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor pe termen lung.
Rata solvabilităţii generale se calculează cu ajutorul formulei:
S g = ( TA / D T) unde T.A. – total activ, TD – total datorii
Cu cât acest indicator este mai mare decat 1, cu atât situaţia financiară a firmei
evaluate este mai bună.
Lichiditatea exprimă capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt. În
practică sunt folosite următoarele rate de lichiditate:
 rata lichidităţi generale
Lg = (AC / DTS )
unde,
A.C. – active circulante
D.T.S. – datorii pe termen scurt
Se apreciază că lichiditatea generală a unei firme este satisfăcătoare dacă se
încadrează în intervalul 1.2 - 1.8
 rata lichidităţii parţiale ( curente ). .
L p =(AC- S)/ DTS unde,
S – stocurile,
A.C. – active circulante,
D.T.S. – datorii pe termen scurt
Intervalul satisfăcător pentru o firmă se situează între 0.85 şi 1.

 rata lichidităţii imediate

Li = (Disponibil / DTS) , unde

16
 D.T.S. – datorii pe termen scurt.
Însă pentru calcularea stabilităţii financiare, Guţu Mila opereazăcu următorii
indicatori:
1. Coeficientul de imobilizare= Active pe termen lung / Total active, Valoarea
optimă este cuprinsă între 0 – 0,52.
2. Coeficientul de manevrare = (Capital propriu – Active pe termen
lung)/Capital propriu ,
Nivelul optim se cuprinde între 1,0 – 0,5.
3. Coeficient de asigurare cu capital circulant propriu = (Capital propriu –
Active pe termen lung)/Active curente,
Se apreciază pozitiv situaţia cînd este poziţionat între 0,5 – 1,0.
Nivelul nesatisfăcător al stabilităţii financiare poate fi cauzat de :
 Extinderea excesivă a producţiei;
 Existenţa echipamentelor inutile;
 Echipament în arendă;
 Capital propriu insuficient;
 Depăşirea excesivă a capitalului propriu de către activele pe termen lung, sau
activele curente.

17
 Capitolul II : Calculul şi analiza indicatorilor stabilităţii
financiare şi lichidităţii a S.A. ”Ionel”

2.1. Determinarea şi analiza rentabilităţii şi lichidităţii pe baza IM

,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL.

Prin intermediu unei analize retrospective,diagnosticul financiar detecteaza

eventualeletari de dezechilibru fnanciar, in scopul identificarii originii si cauzelor care
le-au generat si al stabilirii masurilor de redresare. Diagnosticul financiar are ca
obiective: măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderilor şi aprecierea condiţiilor
de echilibru economic şi financiar, pentru a evalua gradul de risc(economic ,financiar şi
de risc) al întreprinderii.
Diagnosticul rentabilităţii întreprinderii se realizazeă pri două categorii de rate de
eficieţă:
 Rata de rentabilitate economică
 Rata de rentabilitate financiară

Rata de rentabilitate economică

Această rata măsoră eficienţa mijloacelor materiale şi financiare aocate întregii
activităţi a întreprinderii. Se poate face o anumită distincţie între ratel de
rentabilitate şi ratele de marjă.
Capitalurile asupra corora se analizează profitabilitatea sunt cele angajate de
întreprindere , cadrul exerciţiului,pentru creşterea averiiproprietarilor şi
remunerarea furnizorilor de capitaluri. Rentabilitatea economică a acestor
capitaluri investite ne apare ca o rentabilitate intrisecă, ce nu ţine seama de

18
modalitatea de procurare a capitalurilor. Este deci independentă de politica de
finanţare promovata de întreprindere. Dece formula de calcul este următoarea:
Re zultatuleconomic
100%
Recon= Activtotal

2149304
Recon (0)= 64028620  100% =3,35%
1794165
Recon(1)= 45250190  100% =3,96%

 Recon =3.35-3.96=-0,61%

Rezultatul economic ,excluzîdelementul financiar şi excepţional,permite aprecierea

reală a utilizării elementelor patrimoniale . În economiile occdentale se consideră
corespuzătoare o rentabilitate economică ai mare de 25 %, ceea ce înseamnă că în
maxim 4 ani întreprinderea îşi poate reînoi capitalurile angajate.Reeşin din
rezultatele activităţii IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL putem spune că are
o situaţie foarte coibilă, deoarece nu atinge nici 50 % din nivelul minim. Am putea
face si o previziune pe viitor , in cazul in care întreprinderea nu-şi concentreză
capitalul eficient atunci ea va avea de suferit sa-u chiar spre o cale de faliment.
Mai există şi o altă metodă de calculare a rentabilităţii economice:

Re zultatulactivitatiioperationale
Recon=  100%
Activtotal
1597044
Recon(0)= 64028620  100% =2,49%
1674946
Recon(1)= 45250190  100% =3,7

 Recon=2,49-3,7=-1,21

19
 Această metodă se foloseşte în cazul cînd se apreciază în raport cu media pe
ramură, şi nivelulu satisfăcător este de 10-15 %. Aici iarăşi vedem că
întreprinderea ni pe aproape nu se alătură de acest nivel.Ba chia şi mai mult vedem
o scădere totală a rentabilităţii cu -1.21 % ceea ce este o situaţie grea pentru ea.
Următoarea metodă se calculează avind în vedere rezultatul perioadei de gestiune
pînă la impozitare:

Re zultatulPerioadeideGestiunepinala Im pozitare
Recon=  100%
ActivTotal
2409322
Recon(0)= 64028620  100% =3,76%
1884736
Recon(1)= 45250190  100% =4,15%

 Recon=7,05-13,09=-0,39 %

Cu părere de rău nici aici nu intră in nivelu minim căci nivelul minim este de
25%.Ba chiar şi aici vedem o dinamică cu o scădere degraduasă.
Rentabilitatea vînzărilor:

Rentabilitatea vînzărilor apreciază influienţa constrîngerilor pieţii şi a politicii

preţurilor de vînzare:
Pr ofitBrut
Rvînz= VinzariNet e  100%
15890644
Rvînz(0)= 75540405 100% =21,02%
12501926
Rvînz(1)= 41756074  100% =29,9%

 Rvînz=21,02- 29,9 = -8,9

Rentabilitatea veniturilor
PtofitPinaLa Im pozitare
Rvenit=  100%
VenituriTo tale

20
 2409322
Rvenit(0)= 75540405  1587928  100 =3,12%
1884736
Rvenit(1)= 41756074  100% =4,5%

 Rvenit=3,12-4,5=-1,4
Aprecierea rentabilităţiivînzărilor se face în raport cu media pe ramură, sa-u în raport
cu cu nivelul concurenţilor. Creşterea Rvînz în raport cu nivelul concurenţilor indică
o poziţie forte a întreprinderii pe piaţă .
Creşterea ratei însoţită de o diminuare a vînzărilorsemnifică faptul că întreorinderea
încearcă să-şi menţină nivelul venitului, promovînd o politică de preţuri înalte şi
invers. Oricum cresterea Rvinz relevă o situaţie favorabilă pentru întreprindere.

 Analiza patrimonială a riscului de faliment

R1 =( SN / Activ)
R2= (DTML / CAF )

48131798
R1(0)= 64028620
x100=75,17%

Rata de rentabilitate financiară:

Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net

prin capitalurile angajate în activitatea sa, sa-u mai exprimărandamentul capitalului
propriu.
Pr ofitNet
Rfinan= Capita Pr opriu  100%
2149304
Rfinan(0)= 15896822  100% =13,5%
1794165
Rfinan(1)= 8854876  100% =20,26%

21
  Rfinan=13,5-20,26=-6,76%
Această rentabilitate se apreciază în raport cu rata dobînzii acordată de către bănci
pentru depozitele bancare. O rată a rentabilităţii superioare ratei dobinzii va
înconjura vechii acţionari şi va atrage o masă nouă de investitori.
Pentru a putea supraveţui în condiţiile unei concurenţe intense, întreprinderea
trebuie să asigure rezolvarea a două probleme:

1. Rentabilitatea tuturor produselor (pragul de rentabilitate );

2. Creşterea rentabilităţii fiecărui produs pentru a se asigura o creştere economică
a întreprinderii.
CheltuieliFixeTotale
Pragul de rentabilitate= Pr eţţDeVînza re  CheltuieliVariabileU nitare
CF  VN
Prag de rentabilitate= VN  CV

Prag de rentabilitate= VN  CV

Pragul de rentabilitate reprezintă cantitatea minimă(valoarea minimă ) pe care

agentu economic trebuie s-o producă şi s-o vîndă pentru a nu înregistra pierderi.
Asigurarea unei rentabilitati superioare pragului de rentabilitate implică rezolvarea
următoarelor probleme:
 Diversificarea furnizorilor de materie prime şi materiale şi alegerea acestora
după anumite criterii:
 Modernizarea mijloacelor de producţie.
 Diversificarea şi studierea pieţiei de desfacere :
 Diversificarea produselor fabricate.

22
 Pr ofitNet
Rfinan= TotalActiv  100%
2149304
Rfinan(0)= 64028620  100% =3,35%
1794165
Recon(1)= 45250190  100% =3,96%

 Rfinan=3,35-3,96=-0,61%
Pentru a desfăşura o activitate de producţie prosperă,nivelul acestui indicator
trebuie să atingă cel puţin 15%. Iarăşi observăm ca intreprinderea in aceştii 2
ani nici pe aproape nu a atins acest nivel.
Rata de lichiditate:

Lichiditatea exprimă capacitatea activelor întreprinderii de a se transforma în

bani într-o perioadă anumită de timp.Gradul de lichiditate se exprimă ca un
raport între activele întreprinderii şi datoriile pe termen scurt.
În bilanţul contabil ,activele sunt aşezate în ordinea creşterii gradului de
lichiditate,adică sunt intîi activele fixe şi apoi cele circulante. În această situaţie
,posturile din partea de jos a activului bilanţului contabil au gradul de lichidare
cel mai mare,iar posturile din partea de sus a activului au gradul de lichidare
cel mai redus.
Gradul de lichiditate a înteprinderii se calculează prin intermediu Ratelor de
lichiditate:
 Rata lichidităţii generale
 Rata lichidităţii intermediare
 Rata lichidităţii imediate
Lichiditatea mai presupunecapacitatea întreprinderii de a-şi vindeprodusele sale şi a
le transforma în bani
MijloaceBăneşeş
Lichiditatea generală= DatoriiPeTermenScurt  100%

23
 265935
Lichiditatea generală(0)= 47096779  100% =0,56%

106564
Lichiditatea generală(1)= 35360295  100% =2,82%

 Lichiditatea generală=0,56-2,82=-2,26%
Conform acestei metode ,se acceptă un nivel între 20- 25%. La acest capitol putem
afirma faptul că administraţia întrepriinderii nici nu au încercat să prezinte un
inbold de logică şi o intensificare a cunoştinţelor necesare unei întreprindere la etapa
acuală. Conform lichidităţii anului precedent putem spune căci acest nivel de
lichiditate scăzută a putut să influienţeze şi nivelul investiţiior, rentabilităţii etc.
Dinamica negativă a lichidităţii generale ne arată situaţia pozitivă ,care se genereză
prin investiţii sau achitarea datoriilor în bani cheşi sa-u achitarea în avans
furnizorilor de materie primă şi materiale.

ActiveCure nte  StocuriDeMărfuriŞiMateriale

Lichiditatea intermediară=  100%
DatoriiPeTermenScurt

53971261  31654000
Lichiditatea intermediară(0)=  100% =47.3%
47096779

38013010  24904902
Lichiditatea intermediară(1)=  1000% =37.07%
35360295

 Lichiditatea intermediară=47.3-37.07=10.23%

Rata lichidităţii intermediare reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi achita

datoriile pe termen scurt, fără a fi obligată să-şi vîndă stocurile de mărfuri şi
materiale.În condiţiile favorabile pentru activitatea de producţie , acest indicator
trebuie să tindă spre o mărime unitară, adică la un nivel de 70-100%. Precum vedem

24
rezultatele acestui indicator putem afirma că aceasta întreprindere încearcă să facă
careva schimbări , însă nu sa-u sfîrşit cu succes.

ActiveCurente
Rata lichidităţii imediate= DatoriiPeTermenScurt  100%
53971261
Rata lichidităţii imediate (0)=  100% )=114.5%
47096779
38013010
Rata lichidităţii imediate(1)=  100% =107.5%
353

 Rata lichidităţii imediate=114.5-107.5=7%

Rata lichidităţii imediate reflectă posibilitatea activelor curente ,de care dispune
întreprinderea, de a se transforma conform datelor din bilanţîn lichidităţi necesare de
a satisface obligaţiile de plată pe termen scurt. Se înregistreză o lichiditate normală
în condiţiile cînd acest indicator atinge o mărime de 100-250% .
Precum observăm rezultatele acestui indicator putem spune că întreprinderea a intrat
în nivelul optim numai în perioada precedentă. Rata lichidităţii imediate a scăzut
deoarece au scăzut activele curente.

Solvabilitatea:
Solvbilitatea înteprinderii reprezintă capactatea întreprinderii de a-şi achita
obligaţiile de platî pe termen lung.
Capital Pr opriu
Solvabilitatea patrimonială=  100%
DatoriiTot ale

15896822
Solvabilitatea patrimonială (0)= 48131798  100% =33.02%
8854886
Solvabilitatea patrimonială(1)= x100%=24.3%
36395314

 Solvabilitatea patrimonială=33.02-24.3=8.72%

25
 Nivelul optim ar fi de minimum 50 %.Cu cît această rată este mai mare , cu atît
nivelul datoriilor este mai mic şi gradul de autonomie este mai mare.
Aici vedem că IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL nici pe aproape nu se
alătură de acest nivel.

2.2. Determinarea şi analiza stabilităţii financiare.

Pentru aprecierea corectă şi multilaterală a echilibrului financiar permanent al

întreprinderii, analiza trebuie să includă în sfera cercetării sale următoarele aspecte
importante :
1. Situaţia generală a trezoreriei;
2. Situaţia asigurării cu disponibilităţi băneşti;
3. Situaţia asigurării cu fondul de rulment.
Prima sarcină a unui manager financiar este asigurarea întreprinderii cu lichidităţi
necesare onorării obligaţiilor de plată, care au termenul de scadenţă în viitorul apropiat.
Aspecte referitoare la fenomenul economico-financiar de lichiditate sunt reflectate în
imaginea trezoreriei. Astfel fiind spus trezoreria poate fi definită ca imaginea
disponibilităţilor băneşti la întreprindere, disponibilităţi care trebuie să facă faţă
scadenţelor în mod continuu.
a) Situaţia netă (S.N.) se calculează ca diferenţă între total active şi total datorii.
S.N. = T.A – T.D
S.N. (0)=64028620- 48131798 =15896822
S.N. (1)=45250190- 36395314 =8854876
 S.N=15896822-8854876=7041946
Observăm ca variaţia Situatiei Nete este pozitivă.

b) Fondul de rulment (F.R.)

26
 Astfel, F.R. = Surse permanente – Alocari permanente = Capital permanent (Kperm) –
Active imobilizate (A.I.) Capital permanent (Kperm.) = Capital propriu (Cpr.) + Datorii
pe termen lung (D.T.L.)
Deci Fondul de Rulment(0)=AF-Cpr=5249815-15896822=-10647007
FR(1)=3249815-8854876=-5605061
 FR=-10647007+5605061=-5041946
Fondul de rulment reprezintă expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung,
iar pentru o firmă să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime este necesar ca valoarea
acestuia să fie supraunitară. (F.R.).
La stabilirea nivelului minim pe care trebuie sa-l atinga fondul de rulment net trebuie
sa se tina seama si de influenta îndatorarii asupra nivelului performantelor financiare,
care poate orienta, în parte, optiunea între cresterea capitalului prin noi aporturi în
numerar si o îndatorare pe termen lung.
Deci luînd în considerare variaţa FR se observă o situaţie pozitivă,de creştere,şi
osituaţie favorabilă pentru întrprindere.
c) Nevoia de fond de rulment ( N.F.R.)
Diferenţa dintre nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de
exploatare se numeşte nevoie de fond de rulment. Aceasta reprezintă realizarea
echilibrului financiar pe termen scurt. N.F.R. = A.C. - D.T.S.
NFR(0)=53971261-47096779=6874482
NFR(1)=38013010-35360295=2652715
 NFR=6874482-2652715=4221767
. Nevoia de fond de rulment structural nefavorabila pentru echilibrul financiar
al întreprinderii implica masuri de reducere a acesteia prin accelerarea rotatiei
stocurilor, reducerea termenelor de plata acordate clientilor si obtinerea de termene
de plata mai lungi de la furnizori. Masurile de reducere a nevoii de fond de rulment
se lovesc de o serie de obstacole, dintre care: în gestiunea foarte activa a stocurilor
trebuie sa se tina seama de faptul ca ritmul aprovizionarilor trebuie stabilit cu
consimtamântul furnizorilor, ca procesul de fabricatie nu poate fi accelerat datorita

27
conditiilor tehnice de productie; restrângerea creditelor si a termenelor de plata
acordate clientilor nu se poate realiza usor mai ales când uzantele sunt bine stabilite
în sectorul de activitate respectiv;

creditul-furnizor, în general, nu poate fi adaptat cerintelor cumparatorului cu

exceptia situatiei în care întreprinderea se afla într-o pozitie dominanta fata de
furnizorii sai; cei care apeleaza excesiv la aceasta finantare nu vor avea credibilitate
în fata furnizorilor si îsi asuma riscul de a nu mai beneficia de livrari regulate.Deci
observăm în urma indicatorilor calculaţi că variaţia NFR este negativă ,ceea ce
semnifică o situatie de crestere a optimizării echilibrului şi regula a 2-a .

d) Trezoreria netă (T.N.)

TN=FR-NFR

TN(0)= -10647007-6874482=17521489
TN(1)= -5605061-2652715=8257776
 TN=17521489-8257776=9263713

În urma calculelor observam că în perioada curentă se obervă o diminuare a TN,

deci este o situaţie negativă dar totodată pozitiă deoarece această scadere a TN este
influienţată de careva factori ca: Investiţiile, Avansuri acordate etc. Trezoreria netă
reflectă desfăşurarea unei activităţi performante atât pe termen lung cât şi pe termen
scurt şi reprezintă un excedent de finanţare a fondului de rulment peste nivelul
nevoii de fond de rulment. Când acest indicator este strict pozitiv se confirmă faptul
că exerciţiul anterior s-a încheiat cu profit, iar în sens contrar firma se confruntă cu
un deficit monetar care va trebui acoperit în cel mai scurt timp şi cu cele mai mici
costuri posibile.

28
 e) rata autonomiei financiare
Raf= Cpr/ (Cpr+Cimpr)
Unde, Cpr. – capitalurile proprii ,Cimpr. – capitalurile împrumutate

15896822
Raf(0)= 48131798  100% =33,02%

8854876
Raf(1)= 36395314  100% =24,3%

 Raf=33,02-24,3=8,72%

Observăm o creştere a Raf ,ceea ce este o situaţie de dezvoltare pentru intreprindere.

f) rata de finanţare a stocurilor

R fs = FR / Stocuri

- 10647007
Rfs(0)= 31654000
x100=-33.6%

- 5605061
Rfs(1)= 24904902 x100=-22.5%

 Rfs=-33.6+22.5=-11.1%

Deci se observă o crestere negativă a Rfs, ceea ce redă o situaţie de crestere a

dependenţei.

g) rata de finanţare a activelor circulante

Rf AC = FR / AC
- 5605061
RfAC(0)= 38013010 =14,7%
38750107
RfAC(1)= 36978927,7 =104,7%

 RfAC=14,7-104,7=-90,07%

29
2.3.Aprecierea rezultatelor financiare, riscului şi rentabilităţii
întreprinderii.

În teoria şi practica evaluării,diagnosticul rentabilităţii reprezintă o

deosebită importanţă,întrucît oferă informaţii asupra situaţiei trecute şi
prezente,realizînd premise utile pentru viitorul afacerii,care formează
obiectul evaluării.
Astfel, cumpărătorul potenţial a unei întreprinderi , cel care
investeşte,doreşte nu numai să-şi recupereze suma avansată,dar şi să obţină
un pr0fit superior unui plasament fără risc.Cu cît o afacere e mai rentabilă,
cu atît valoarea acestea şi, implicit,preţul ce se va negociae mai mare.
Deci studierea rentabilităţii e absolute necesară pentru aplicarea
metodelor de evaluare bazate pe randament,indifferent de modul de
exprimare a acestuia.
În activitatea de evaluare a întreprinderii, diagnosticul rentabilităţii poate
fi structurat în forme diferite.
Principala sursă de informaţie în realizarea diagnosticului rentabilităţii o
reprezintă "Raportul privind rezultatele financiare”,care arată modul în care
s-a atins o anumită stare financiară,un anumit rezultat,carr au fost fluxurile
de venituri şi cheltuieli pe domenii de activitate.
În elaborarea diagnosticului întreprinderii,ratele de rentabilitate
permit efectuarea de comparaţii în spaţiu,precum şi-n raport cu anumite
norme sau standarte elaborate şi acceptate de organisme abilitate în
domeniul evaluărilor.

30
 Exprimarea relativă a nivelului de rentabilitate completează diagnosticul
prin capacitatea informaţională a indicatorilor respectivi.
Fiecare formă de exprimare a rentabilităţii, în raport cu elementele luate
în calcul, are o anumită putere informaţională, îndeplinind o funcţie
specifică în activitatea practică de gestionare a capitalului şi
plasamentelor de capital.Pentru activitatea practică de evaluare pot fi
utilizate, de exemplu, următoarele forme de exprimare a rentabilităţii:

Rentabilitatea vînzâritor (Rv) reflectă în ce măsură întreprinderea este

capabilă să obţină profit din activitatea de desfacere sau profitabilitatea
acesteia. Rv = Profit brut: Vînzări nete (22)
Rentabilitatea economică- două
variante:

1.Varianta engleză, care caracterizează eficienţa utilizării activelor

angajate în activitatea întreprinderii, indiferent de sursele provenienţei
lor. În practica analitică şi literatura de specialitate acest indicator se
utilizează cu denumirea de rentabilitatea activelor (Ra):

Ra = Pi : TA (23)

unde: Pi - profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare.

Actualmente, acestui indicator i se acordă o atenţie deosebită, deoarece,
după conţinutul lui, unitatea economică de producţie îşi demonstrează
capacitatea de utiliza cu eficacitate cît mai marc patrimoniul său.
Parametrii acestui indicator pot fi diferiţi, însă pentru activitatea de
producţie normală în RM el trebuie să atingă un nivel nu mai mic de 10-
15%. Cu alte cuvinte, acest indicator ne demonstrează că întreprinderea

31
 de producţie trebuie să obţină pe parcursul unui an de activitate la fiecare
leu patrimoniu de 10-15 bani (profit pînă la impozitare).
1. Varianta franceză. Rentabilitatea economică reflectă eficienţa

utilizării mijloacelor materiale şi financiare ale întreprinderii în

vederea desfăşurării activităţii sale :
Rec.=Pi : CP (24)
unde: Rec.- rentabilitatea economică; Pi – profitul perioadei de gestiune pînă
la impozitare; CP- capitalul permanent.
Rata rentabilităţii economice trebuie să permită întreprinderii reînnoirea
şi creşterea activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă.
Pentru ca unitatea de producţie să activeze normal în condiţiile dure de
piaţă, indicatorul respectiv trebuie să atingă un nivel de cel puţin 20-25%.
Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poale face decît prin
studierea evoluţiei în timp a componentelor acestora (rezultate,
capitaluri),referitoare la aceeaşi întreprindere. De asemenea, rata
rentabilităţii economice trebuie să fie superioara ratei de inflaţie, pentru ca
întreprinderea să-şi poată menţine substanţa .
Rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare
capitalurilor şi, de aceea, este sensibilă la structura financiară.
Din punct de vedere al conţinutului economic, rentabilitatea financiară
reflectă gradul de autofinanţare a întreprinderii sau, cu alte cuvinte, arată
capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în vederea destaşurării
unei activităţi normale de producţie. Acest indicator se determini prin
raportarea profitului net la gapitalulu propriu al întreprinderii:
Rfin=PN : CPr (25)
unde, Rfin – rentabilitatea financiară.
Alături de analiza rentabilităţii, un aspect esenţial pentru
diagnosticarea

32
 întreprinderii îi reprezintă analiza riscului, care, în fond, reprezintă cealaltă
faţă a
rentabilităţii.
Noţiunea de echilibru financiar nu are sens decît în cadrul dualităţii:
rentabilitate— risc. În funcţie de problemele pe care le îmbracă riscul,
problematica poate fi structurată astfel:
- analiza riscului financiar;
- analiza riscului economic;
-analiza riscului de faliment.
Riscul economic sau riscul de sensibilitate a profilului ţine de problema
stăpînirii unui aminut nivel de risc pentru o creştere a rentabilităţii scontate.
Riscul economic - incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp şi la
cel mai mic costn la variaţia condiţiilor de mediu.Acest risc poate fi analizat
din două unghiuri de vedere:
- a întreprinderii;
- a investitorilor fnanciari dinafară,interesaţi în relizarea celui mai bun
plasament.
Riscul economic se măsoară în funcţie de variabilitatea profitului din
activitate şi a poziţiei de activitate a întreprinderii faţă de punctul
mort.Variabilitatea profitului la o variaţie a nivelului de activitate a
întreprinderii reprezintă efectul de levier de exploatare.

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub

incidenţa structurii financiare a întreprinderii, deoarece capitalurile împrumutate prin
mărimea lor şi prin suportarea unor cheltuieli financiare duc spre o
variabilitate a rezultatelor, modificînd riscul financiar.
Riscul de faliment. Diagnosticul riscului de faliment constă în evaluarea
capacităţii întreprinderii de a face faţă angajamentelor asumate faţă de terţi, adică a
solvabilităţii ei.Analiza riscului de faliment se poate face prin:

33
 - metoda statică,avînd învedere analiza echilibrului financiar al
bilanţului;
-metoda dinamică, având în vedere analiza fluxurilor fmanciare;
-metoda scorului;
Determinarea riscului de faliment prin metoda scorului (metoda Altman)
porneşte de la o grupare de rate strîns corelate cu starea de "sănătate" sau de
"slăbiciune" a întreprinderii. Se iau apoi caracteristicile fmanciare
(calcularea cu ajutorul ratelor ) ale întreprinderii cu funcţionare normală
şi a celor cu dificultăţi.Se caută apoi cea mai bună combinaţie a ratelor,
care să diferenţieze întreprinderea sănătoasă de cele falimentare. Această
combinaţie duce la determinarea unui indice numit scor (Z), care dă o
bună aproximaţie a riscului de faliment pentru întreprindere dată. Pentru
exemplificare,redăm ultima versiune a funcţiei scor,constituită în baza
modelului Altman: Z=6,56*X1+3,26*X2+6,72*X3+l,05*X4 ,
X1=Fondul de rulment/total activ
X2=Profitul net/total activ ;
X3=rezultatul operaţional/total activ ;
X4=rezultatul operaţional/total activ ;

Reeşind din datele obţinute , avem următoarea situaţie :

 Viabilitatea întreprinderii este foarte scăzută deoarece rezultatul
financiar al activităţii de producţie şi desfacere este foarte scăzut
şi oscilează pe parcursul perioadei analizate. Această situaţie a fost
cauzată de o activitate de producţie nerentabilă. Însă, faptul că
venitul din vînzări a scăzut ameleorează situaţia creată.
 Faptul că IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL activează cu
puţin profit,se explică prin desfăşurarea unor activităţi neeficiente,
care nu corespund cerinţelor pieţei şi nivelului concurenţial

34
 existent, precum şi suportarea unor cheltuieli foarte mari pentru
întreţinerea stocurilor de mărfuri şi materiale.
 Gradul scăzut al rentabilităţii vînzărilor denotă faptul că IM
,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL practic nu obţine profit din
activitatea de desfacere,adică ponderea profitului brut în totalul
vînzărilor nete este foarate scăzută.
 Rezultatul negativ obţinut la calculul rentabilităţii activelor şi celei
economice este cauzat de utilizare neeficientă a activelor şi
pasivelor pe termen lung angajate în activitatea
întreprimderii.Respectiv IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL
nu numai că nu are posibilitatea să-şi reînnoească şi mărescă
activele dar şi suportă cheltuieli la fiecare leu al valorii
patrimoniului .
 Rentabilitatea financiară înregistrează o abatere negativă
considerabilă faţă de perioada precedentă a cărei consecinţă este
înregistrarea pierderilor nete în capitalul propriu.Deci, în
momentul dat IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL nu este
capabilă să utilizeze capitalul propriu în vederea desfăşurării
normale şi eficiente a procesului de producţie .
Diagnosticul riscului de faliment al IM ,,BasarabiaLuvin Invest,,
SRL îl vom face după metoda Altman. Conform formulei metodei date am
obţinut:
X1 = 0,54
X2 = 0,06
X3 = 0,05
X4 = 0,06
Z= 6,56 * 0,54 + 3,26 *0,06+ 6,72 *0,05+ 1,05 * 0,06 = 4,06.

35
 Faptul că coeficientul este pozitiv denotă faptul că situaţia S.A.“Ionel”
nu este riscantă, dar se află între starea de faliment iminentă şi situaţie
fananciară nu chiar bună.
Starea de faliment iminentă este creată de o rată a lichidităţii în general
,scăzută (cu abateri negative) şi o capacitate de plată puţin satisfăcătoare,
precum şi reducerea fondului de rulment .
În fine, dacă IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL îşi va reînnoi
activele fixe şi-şi va reduce cheltuielile de întreţinere a stocurilor,
rentabilitatea activităţii de bază va creşte. O altă cale de ameliorare a
situaţiei IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL ar fi promovarea unor
produse noi a căror eficienţă este cu mult mai mare, respectiv veniturile
întreprinderii vor creşte şi gradul de stabilitate a întreprinderii date va depăşi
cel existent.

Capitolul III : Căi de ameliorare a lichidităţii şi stabilităţii

financiare a S.A. „Hidropompa”

3.1 Reducerea stocurilor şi investirea capitalului.

Întreprinderea este un sistem deschis,aflat în relaţii de dependenţă cu numeroşi

parteneri, care, în mod direct şi/sau indirect,condiţionează performanţele acesteia.
Mediul natural, economic, social, cultural constituie adesea o sursă de impulsionare,iar
alteori un mijloc de limitarea activităţii economice.Orice întreprindere, la un moment
dat,se poate confrunta cu problame acute: reducerea cererii pentru produsele/serviciile
sale ,creşterea riscului financiar prin scăderea capacităţii de plată,reducerea
rentabilităţii,degradarea imaginii, pierderea furnizorilor etc.Aceste deficienţe şi multe

36
alteleîşi găsesc rezolvarea, în exclusivitate,printr-o cercetare ştiinţifică riguroasă a
cauzalor generatoare.
Analizînd întreprinderea IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL şi observînd
evoluţia negativă a indicatorilor în dinamică putem spune că activitatea dusă de acestă
întreprindere nu este profitabilă.
În principiu această situaţie i se datorează struucturii neadecvate a activelor
curente,care, în prealabil sunt formate din stocuri de mărfuri şi material. Acest fapt
asigură lichiditatea întreprinderii dar stopează dezvoltarea acesteia limitînd :
1. capacitatea de plată a întreprinderii, pe baza unui coeficient scăzut al
activelor cu-n grad de lichiditate înalt;
2. profitul întreprinderii din activitatea de desfacere,pînă la pierderi nete
considerabile,rezultînd cu rate negative ale rentabilităţii actvelor, economice şi
financiare.
La toate acestea se mai adaugă şi rezultatul redus al scorului calculat după metoda
Altman, potrivit căruia situaţia financiară a IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL
este dificilă, cu performanţe vizibil diminuate şi apropiate de pragul stării de faliment.
Cele spuse mai sus corespund analizei stabilităţii financiare a IM
,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL din capitolul II.
Principalele căi de îmbunătăţire a capacităţii de plată la întreprinderile care au o
stabilitate financiară variabilă,sunt :
1. Îmbunătăţirea permamentă a structurii capitalului permanent în favoarea
celui propriu şi folosirea eficientă a celui împrumutat ;
2. Reducerea activelor fixe(din contul vînzărilor sau dării în arendă a surselor
de bază neutilizate) şi creşterea eficienţei activului total;
3. Reducerea mărimii stocurilor de mărfuri şi materiale pînă la nivelul
optimal (pînă la mărimea stocurilor curente şi de asigurare);
4. Reducerea datoriilor pe termen scurt prin achitarea acestora din contul
noilor credite şi împrumuturi pe termen lung,care, ar duce şi la mărirea gradului de

37
rentabilitate şi a fonduluil de rulment pe termen lung – indicator responsabil de
stabilitatea economico – financiară a întreprinderii ;
5. Efectuarea plasamentelor financiare pe termen scurt pentru obţinerea unor
venituri suplimentare în viitor ;
6. Creştera cifrei de afaceri concomitent cu majorarea gradului de valorificare
a producţiei exerciţiului;
7. Creşterea eficienţei utilizării factorilor de producţie , deci a rentabilităţii
activului ;
8. Creşterea rentabilităţii firmei prin maximizarea rezultatelor şi minimizarea
resurselor folosite prin îmbunătăţirea calităţii, creşterea cifrei de afaceri în acord cu
cerinţele pieţei, reducerea costurilor, perfecţionarea pregătirii personalului, etc.
Din propunerile menţionate mai sus o importanţă primordială are reducerea stocurilor
de mărfuri şi materiale prin mărirea vitezei de rotaţie a acestora, fapt care ar soluţiona
într-o mare măsură restructurarea activelor curente, micşorarea cheltuielilor de
întreţinere etc.
Un alt remediu important sunt – investiţiile, efectuate cu ajutorul leasing-ului, care are
o serie de avantaje în comparaţie cu achiziţionarea directă de mijloace fixe, şi anume că
nu necesită mobilizări imediate de mijloace fixe în cantităţi mari, utilajele fixe
nefigurînd deasemenea în bilanţul contabil, ceea ce exclude impozitele pentru aceste
bunuri.
Totodată, pentru creşterea tuturor indicatorilor microeconomici şi a îmbunătăţirii
situaţiei economico finanaciare la întreprindere mai poate fi efectuată cercetarea pieţii
interne şi externe pentru a determina cerinţelor efective ale ei, în condiţii de
profitabilitate. Pentru a creşte rentabilitatea este nevoie de utilizarea raţională a
resurselor şi a capacităţii potenţiale ale întreprinderii şi totodată de asigurarea unor
standarte sociale acceptabile pentru forţa de muncă.
O mare importanţă pentru activitatea fără întrerupere a întreprinderii o are şi
asigurarea deplină şi la timp cu resurse necesare.Astfel ciclul de producţie este
continuu.

38
 3.2 Asigurarea – soluţia stabilităţii economico financiare.
3.3
Şansele să nu vi se întîmple ceva sunt egale cu cele de a vi se întîmpla.
Soluţia – asigurarea!
Într-o economie concurenţială, aceasta este singura soluţie pentru ca o persoană fizică
sau juridică să fie competitivă.
Şi acest lucru este posibil, deoarece în ciuda apariţiei unor evenimente, societatea de
asigurări trebuie să plătească la timp şi la valoarea reală orice pagubă provocatoare de
prejudicii. În acest fel, asiguratul va putea să-şi vîndă produsele, să presteze serviciile la
preţurile anterioare evenimentelor. Sau pur şi simplu, să ducă, ca o persoană fizică, o
viaţă normală, fără griji.
De exemplu, faceţi producţie de export, iar beneficiarul bunurilor pe care le exportaţi
devine insolvabil pe parcursul derulării contractului. E bine să încheiaţi o asigurare
pentru riscuri financiare, prin care dumneavoastră, ca exportator, să fiţi protejat de
incapacitatea de plată a debitorului.
Dacă dumneavoastră, ca persoană juridică, aveţi încheiată o asigurare de răspundere
civilă legală, persoana accidentată va fi despăgubită de societatea de asigurare care va
încheiat această asigurare, despăgubirea fiind stabilită în funcţie de gradul de
invaliditate stabilit de medicul legist.

Socetăţile de saigurări trebuie să constituie condiţii optime pentru:

1. Constituirea fondului de asigurare;
2. Acordarea operativă a despăgubirilor şi a sumelor asigurate;
3. Adoptarea formelor de asigurare (facultative) la cerinţele pieţei.

39
 Cea mai importantă condiţie,constituirea fondului deasigurare,este deosebit de
importantă, deoarece este folosit pentru acoperirea unor daune ca urmare a unor
evenimente viitoare,aleatorii şi nesigure.
În caz de eveniment asigurat, promisiunea asigurătorului de la momentul contractării
se transformă în realitate, adică despăgubirea trebuie plătită la timp şi la valoarea reală a
pagubelor.Această problemă poate fi realizată în mai multe moduri:
 Plata sumei se face în bani, atunci cînd asiguratul este un client bun
platnic.
 Înlocuirea bunului distrus cu altul nou, dacă clientul nu are unele
dificultăţi fananciare.
 Refacerea bunului distrus (reinstate).
În ceea ce priveşte adaptarea formelor de asigurare (facultative) la condiţiile pieţei, în
ţara noastră se preferă societăţile cu tarife mici,indiferent de calitatea serviciilor.Din
păcate trebulie de ştiut că nu întotdeauna ceea ce este ieftin nu şi bun. Deaceea credem
că a venit momentul ca asiguraţii să aleagă societăţile „mai scumpe”,dar solvabile.
Asigurarea riscului este un factor important în activitatea unei întreprinderi,
deoarece,asigurîndu-se orice antreprenor poate fi sigur în viitor pe o stabilă funcţionare
indiferent de modificarea factorilor externi .

40
 Încheiere

Analiza sistemului economico-finanaciar este necesară tuturor unităţilor economice, în

primul rînd, pentru determinarea propriei strategii finanaciare.De regulă,dacă unitatea
economică dispune de mijloace financiare libere,atunci apare problema utilizării
eficiente a acestora.Şi invers,dacă se imte insuficienţa mijloacelor financiare pentru
efectuarea unor operaţiieconomice,atunci este necesar să se determine din ce surse vor
fi alocate aceste mijloace şi eficacitatea lor.Concomitent în procesul activităţii
economice a intreprinderii,în condiţiile economiei de piaţă,tot mai des apare necesitatea
de a analiza situaţia financiară a partenerilor săi ,cît şi a agenţilor economici cu care
colaborează întreprinderea dată.
În lucrarea dată am vorbit despre importaţnţa analizei indicatorilor lichidităţii şi
stabilităţii esonomico-financiare a unei întreprinderi,care,ne informează asupra situaţiei
activelor şi pasivelor întreprinderii,raportului dintre acestea,eficienţa utilizării lor şi
gradul de dependenţă a întreprinderii faţă de factorii externi.
În capitolul I am descris în linii generale noţiunile de lichiditate şi stabilitate
financiară,indicatorii relativi şi absoluţi ai acestora,precum şi diferite modele de
determinare a lichidităţii şi stabilităţii intreprinderii.Tot aici ammenţionat importanţa
acestor indicatori,factorii care-i influenţează şi caracteristixa lor.
În capitolul II am analizat IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL în baza
indicatorilor din primul capitol.În mod succint analiza di capitolul II poate fi prezentată
astfel:
 Stabilitatea economico-financiară a IM ,,BasarabiaLuvin Invest,,
SRL este variabilă,cauzată de micşorarea surselor de autofinanţare-activelor curente
nete,a capitalului proăriu şi a fondului de rulment net,care în rezultat a slăbit capacitatea
de plată a întreprinderii pînă la limite critice.

41
  Lichiditatea întreprinderii este asigurată doar pe contul stocurilor de
mărfuri şimateriale,ceea ce reflectă structura neadecvată a activelor curente,respectiv
insuficienţa activelor cu un grad de lichiditate înalt, fapt ce se răsfrînge în mod direct
asupra gradului de autonomie financiară a întreprinderii.
 Rentabilitate economico-financiară a întreprinderii este negativă, adică,
activitatea de bază a IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL nu este destul de
eficientă pentru a-şi acoperi cheltuielile,respectiv întreprinderea nu obţine profit din
activitate de desfacere,deoarece venitul din vînzări este utilizat pentru acoperirea
cheltuielilor de producţie şi întreţinerea stocului de mărfuri şi materiale, în rezultat
dezvoltarea întreprinderii este stopată şi gradul de dependenţă faţă de creditorii şi
investitorii străini creşte.
În capitolul III am propus multiple căi de ameliorare a situaţiei IM
,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL. Ele se bazează pe restructurarea activelor curente
pe contul reducerii ponderii stocurilor de mărfuri şi materiale în totalul activelor curente
şi creşterea ponderii activelor cu lichiditate înaltă – disponibilităţi băneşti şi creanţe pe
termen scurt.
Următorul pas în stabilizarea situaţiei IM ,,BasarabiaLuvin Invest,, SRL sunt
invetiţiile, efectuate cu ajutorul leasing-ului, care reprezintă una din cele mai eficiente
soluţii a micşorării cheltuielilor şi maximizării rezultatelor finanaciare a activităţii
întreprinderii.
În cele din urmă aş vrea să menţionez faptul că pe parcursul elaborării tezei date, am
pătruns în esenţa temei abordate şi am concis importanţa efectuării analizei economico
– financiare a întreprinderii.

42
 Bibliografia

1. N. Ţiriulnicova “Analiza rapoartelor financiare” ASEM, p. 283-300

2. A. Nederiţă “Contabilitatea managerială” ASEM, p.156-230
3. N. Hoandă „Finanţele firmei” Sibiu 1996, p. 42-48
4. I.-A. Panaite “Finanţele întrerpinderii. Note seminar” Bucureşti 2000, p. 49-57
5. N. Botnari „Analiza financiară – instrument de apreciere şi fundamentare
economică” ASEM 2000, p. 99-120
6. C. Frăsineanu „Studiul privind evaluarea întreprinderii: analiza comparative”
Bucureşti 2002, p. 55-83
7. P. Brezeanu „Diagnostic financiar (instrumente de analiză financiară)”
Bucureşti 2003, p. 199-280
8. D. Ţuţui, N. Tomescu “Tribuna economică” ASEM 2002, nr. 21
9. В.В. Бочаров “Финансовый анализ” изд. ”Питер”,2003 , стр.85-99

43
44