Analiză Economic-Financiară

Aspecte teoretice privind analiza economico - financiară
Unitate de învăţare Nr. 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO-
FINANCIARĂ
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10

1.1 Analiza economico-financiară - instrument esenţial în eşalonul conducerii firmei.. 10
1.2 Informaţia economică utilizată în analiza economico-financiară ............................ 12
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................................... 13
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 13
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1............................................................................. 13
9
Analiză economico - financiară
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Definirea conceptului de analiză economico-financiară;
 Explicarea conceptului de analiză economico-financiară;
 Particularizarea diferitelor tipuri de analiză;
 Definirea informaţiei economice.
1.1 Analiza economico-financiară - instrument esenţial în eşalonul conducerii firmei
Creşterea numărului de întreprinderi ce se află într-o permanentă stare

de concurenţă, cât şi acţiunea factorului timp ce determină schimbări
Concurenţa, semnificative la nivelul costului resurselor, cât şi în calitatea acestora
resurse imprimă mediului economic un caracter extrem de dinamic care are
drept rezultat necesitatea adaptării firmei la noile condiţii în parametrii
de competitivitate.
Analiza economico-financiară reprezintă un instrument esenţial ce

trebuie utilizat de managerii firmelor şi care are ca rezultat formularea
Definiţie unor aprecieri calitative şi cantitative despre starea, evoluţia şi
perspectivele unei întreprinderi. Informaţiile obţinute în analiză stau la
baza elaborării diagnosticului economico financiar necesar în studiile
de fezabilitate, în evaluarea întreprinderii etc.
Principalele etape ale demersului metodologic de realizare a analizei

economico-financiare sunt următoarele:
1) Determinarea obiectului ce este supus diagnosticului
Etapele economico-financiar
analizei 2) Construirea bazei informaţionale necesare diagnosticului
3) Verificarea şi prelucrarea bazei informaţionale
4) Efectuarea analizei propriu-zise
5) Formularea concluziilor
6) Aplicarea măsurilor şi monitorizarea rezultatelor obţinute,
precum şi efectuarea corecţiilor.
Beneficiarii analizei economico –financiare:

Analiza economico-financiară este necesară conducerii unei firme, caz
în care poartă denumirea de diagnostic intern şi permite realizarea
Diagnosticul procesului de fundamentare a previziunii activităţii acesteia,
intern identificarea şi examinarea dificultăţilor întreprinderii reprezentând un
instrument de control al realizării performanţelor prestabilite.
Informaţiile obţinute pe această cale sunt utilizate în scopul
comunicării interne în cadrul firmei.
De asemenea, diagnosticul poate fi solicitat şi realizat în beneficiul

Diagnosticul unei entităţi exterioare firmei ce poate fi interesată de situaţia
extern economico-financiară a firmei, de performanţele sale, putând evalua
10
pe această cale riscurile pe care şi le asumă angajând relaţii cu aceasta.
Diagnosticul extern, cum este denumit de această dată, este utilizat de

instituţiile financiare şi bănci în fundamentarea deciziilor de acordare a
creditelor şi în definirea modalităţilor de stabilire a unor relaţii
financiare durabile. Ele sunt interesate să cunoască fluxurile de
autofinanţare şi rentabilitatea întrucât solvabilitatea şi lichiditatea
firmei constituie cea mai bună garanţie de rambursare a datoriei.
Clienţii şi furnizorii sunt interesaţi de sănătatea financiară a firmei,

întrucât o eventuală încetare a plăţilor este generatoare de pierderi şi
Beneficiarii pentru unii şi pentru ceilalţi. Analiza are rol şi în cunoaşterea situaţiei
analizei diverselor întreprinderi în cazul acordării unui sprijin sau anulării unei
subvenţii, informaţiile astfel obţinute fiind importante pentru organele
administraţiei locale sau centrale.
Tribunalele utilizează analiza pentru declanşarea procedurilor de

redresare sau lichidare judiciară. De asemenea, deciziile privind
investiţiile financiare, fuzionările, participaţiile etc. luate de către
investitorii potenţiali au la bază diagnosticuri desfăşurate în scopul
cunoaşterii situaţiei diferitelor firme.
Un element important într-o economie concurenţială îl constituie

identificarea de către firmele concurente a stării întreprinderilor care
fac parte din aceeaşi ramură, precum şi a punctelor lor forte şi slabe, în
vederea definirii strategiei şi fundamentării deciziei privind portofoliul
de produse şi activităţi.
Şi salariaţii, la rândul lor, sunt interesaţi de o situaţie economico-

financiară sănătoasă a firmei prin cunoaşterea evoluţiei şi viabilităţii
întreprinderii, aceasta fiind premisa păstrării locului de muncă şi a
părţii ce li se cuvine din bogăţia creată. Diagnosticul firmei este
utilizat ca un instrument de lucru de către consultanţi şi auditori pentru
informarea şi protecţia furnizorilor de fonduri şi a creditorilor.
Textul de la 1.1 scris cu Times New Roman de 12 puncte, la un rând
spaţiu, aliniament Justify. Se lasă un spațiu liber între paragrafe și
după ultimul paragraf.
Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce reprezintă analiza economico-financiară?
2. Care sunt etapele analizei economico-financiare?
Răspunsul la test se găseşte la pagina 13.
11
1.2 Informaţia economică utilizată în analiza economico-financiară
Informaţia economică reprezintă una din formele de bază ale

informaţiei în general, iar pentru analiza economico-financiară,
aceasta constituie materia primă de bază deoarece analiza se bazează
Definiţie pe informaţii şi furnizează informaţii ce stau la baza desfăşurării
întregii activităţi a firmei. Informaţia economică reprezintă un
ansamblu de indicatori care constituie setul de date necesare
organizării şi conducerii activităţii economice.
Informaţia economică, la nivelul unei firme, îmbracă forma de:

Formele  factor de producţie;
informaţiei  resursă intangibilă a firmei;
economice  suport în procesele de analiză, decizie şi control;
 formă specifică de reprezentare, capitalizare, şi a cunoaşterii
organizaţionale;
 mediu al integrării şi operării organizaţionale.
Întreprinderea apare în triplă ipostază: generator de informaţie,

consumator de informaţie, purtător de informaţie.
Prin participarea firmei la activitatea economică, prin

Întreprinderea - comportamentul său, prin produsele şi serviciile pe care le creează şi
generator de le desface pe piaţă, firma este un generator de informaţii, informaţii
informaţie ce pot fi grupate astfel:
 informaţii despre starea de ansamblu a firmei;
 informaţii despre activităţile şi proiectele individualizate;
 informaţii destinate instituţiilor din afara firmei, cu atribuţii în
evidenţă, urmărire şi control;
 informaţii destinate acţionarilor privind activitatea firmei;
 informaţii destinate potenţialilor clienţi.
Întreprinderea - Ca receptor de informaţii, firma trebuie să fie interesată să-şi asigure

receptor de un flux constant de informaţii despre evoluţia domeniului principal în
informaţie care activează.
Întreprinderea - Calitatea firmei de purtător de informaţii rezultă din însăşi

purtător de apartenenţa firmei la mediul economic care generează un ansamblu de
informaţie relaţii juridice de evidenţă şi care angajează responsabilităţi
patrimoniale şi comerciale.

1. Ce este informaţia economică?
2. În ce ipostaze poate aparea întreprinderea în relaţie cu informaţia

economică?

12
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte

În loc de prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
rezumat început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de

învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
Prezentaţi succint care sunt beneficiarii analizei economico-financiare.
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
Răspuns 1.1
1. Analiza economico-financiară reprezintă un instrument esenţial ce
trebuie utilizat de managerii firmelor şi care are ca rezultat formularea
unor aprecieri calitative şi cantitative despre starea, evoluţia şi
perspectivele unei întreprinderi.
2. Principalele etape ale demersului metodologic de realizare a analizei
economico-financiare sunt: determinarea obiectului supus
diagnosticului economico-financiar, construirea bazei informaţionale
necesare diagnosticului, verificarea şi prelucrarea bazei informaţionale,
efectuarea analizei propriu-zise, formularea concluziilor, aplicarea
măsurilor şi monitorizarea rezultatelor obţinute, precum şi efectuarea
corecţiilor.
Răspuns 1.2
1. Informaţia economică este un ansamblu de indicatori care constituie
setul de date necesare organizării şi conducerii activităţii economice.
2. În relaţie cu informaţia economică, întreprinderea apare în triplă
ipostază: ca generator de informaţie, ca şi consumator de informaţie şi
ca purtător de informaţie.
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
1) Anghel, I. (coord.) - Analiza si evaluare economico-

financiara. Studii de caz, Ed. ASE, 2016
2) Hristea, A. M. - Analiza economică și financiară a
activității întreprinderii. De la intuiție la știință, volumul
2 (editia a doua), Ed. Economică, București, 2015;
3) Sobolesvchi-David, M.I., Robu, V, Petcu, M.A., Curea,
S.C. - Ghid practic de analiza economico-financiara, Ed.
13
ASE, Bucureti, 2020

4) Spătariu E. C., Noţiuni de analiză economico-
financiară la nivel microeconomic. Teorie, teste grilă şi
probleme, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2007, pag. 8 -
21;
14
Metode şi tehnici utilizate în analiza economico-financiară

METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE ÎN ANALIZA ECONOMICO-
FINANCIARĂ
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 16

2.1 Tipologia analizei economico-financiare ................................................................. 16
2.2 Metodologia analizei activităţii economico-financiare ........................................... 16
15

 Cunoaşterea tipologiei analizei economico-financiare;
 Definirea metodologiei analizei activităţii economico-financiare;
 Înţelegerea şi explicarea metodelor utilizate în analiza activităţii
economico-financiare.
2.1 Tipologia analizei economico-financiare
Tipologia analizei economico-financiare este vastă şi utilizează mai

multe criterii dintre care se pot menţiona:
1. Nivelul la care se desfăşoară analiza:
 analiza microeconomică.
Criterii de  analiză macroeconomică.
clasificare a 2. Studierea şi determinarea în timp a fenomenelor şi proceselor
analizei economice:
 analiza statică.
 analiza dinamică
3. Orizontul temporal în care se desfăşoară analiza şi cel al desfăşurării
fenomenului:
 analiză post-factum (analiză operativă).
 analiza previzională (analiză prospectivă).
4. Natura însuşirilor fenomenului analizat:
 analiză calitativă.
 analiza cantitativă

Ce criterii de clasificare a analizei economico financiare cunoașteti?
2.2 Metodologia analizei activităţii economico - financiare
Metodologia analizei activităţii economico-financiare reprezintă

Metodologia ansamblul metodelor folosite de această disciplină ştiinţifică, metoda
arătând calea ce trebuie să o urmeze gândirea în cercetarea realităţii şi
în formularea rezultatelor. Printre metodele cunoscute sunt:
Tipuri de Descompunerea sau diviziunea rezultatelor este o metodă care se
metode foloseşte pentru studierea fenomenelor, a rezultatelor economice din
Diviziunea activitatea unităţilor ce se exprimă cu ajutorul unor indicatori sintetici
rezultatelor rezultaţi prin descompunerea lor în funcţie de anumite criterii.
16
Principalele criterii după care poate avea loc diviziunea fenomenelor şi

Criterii de a rezultatelor economice sunt următoarele:
diviziune  descompunerea după timpul de formare a rezultatelor;
 descompunerea rezultatelor în funcţie de locul formării;
 descompunerea pe părţi sau elemente componente a rezultatelor.
Modelarea şi implicit modelul reprezintă un instrument util în

evaluarea fenomenelor economice studiate. Modelul, care poate fi
Modelarea realizat numai pe baza cunoaşterii în profunzime a fenomenului
economic studiat, poate determina luarea deciziilor în activitatea
economică.
În analiza economico-financiară se utilizează modelele simbolice care

pot fi: de corelaţie, aditive, multiplicative.
Comparaţia rezultatelor are un rol important în analiza activităţii

unei firme întrucât studiul acestora doar ca mărimi de sine stătătoare nu
poate oferi informaţii suficiente, ci doar în raport cu un anumit criteriu
ce constituie bază de comparaţie care permite determinarea abaterilor în
Comparaţia timp şi spaţiu. În funcţie de această bază utilizată, se pot efectua mai
rezultatelor multe tipuri de comparaţii:
1. Comparaţii în timp care pot fi între:
 rezultatele efective şi cele programate;
 rezultatele din perioada curentă şi cele din perioada precedentă.
2. Comparaţii în spaţiu ce se pot realiza între:

 rezultatele verigilor organizatorice din interiorul unei firme;
 rezultatele întreprinderii analizate şi rezultatele ramurilor;
Tipuri  rezultatele unor firme cu profil similar din ţară şi străinătate.
de comparaţii
3. Comparaţii mixte care se bazează pe îmbinarea lor în timp şi
spaţiu.
4. Comparaţii cu caracter specific ce pot interveni îndeosebi la
alegerea variantei optime de acţiune.
Gruparea este o metodă prin intermediul căreia colectivitatea cercetată

este despărţită în grupe omogene de unităţi după variaţia uneia sau mai
Gruparea multor caracteristici. Alegerea caracteristicii de grupare este în funcţie
de scopul cercetării, de esenţa fenomenului studiat, fiind foarte
importantă întrucât de aceasta depinde separarea tipurilor calitative
conturate în colectivitatea cercetată.
Analiza structurală se face cu ajutorul mărimilor relative de structură

care stabilesc în ce raport se află fiecare element sau grup de elemente
Analiza
faţă de nivelul total al colectivităţii. Conţinutul informaţional al
structurală mărimilor relative de structură poate fi acela de pondere sau greutate
specifică, formula de calcul fiind următoarea:
17
ci
gi  n
 100 ,
c
i 1
i
Utilizarea în care: g i = ponderea fiecărui element faţă de nivelul rezultatelor

indicatorilor de
totale;
structură şi
dinamică în ci = elementele rezultatelor notate de la 1 la n.
analiza
rezultatelor Analiza în dinamică utilizează indicii individuali sau sistemul de
întreprinderii indici individuali la nivelul produsului şi sistemul indicilor de grup la
nivelul producţiei marfă, la nivelul producţiei fabricate într-o perioadă
de timp dată sau la nivelul întregii activităţi. La nivel de produs
dinamica diferiţilor indicatori utilizează următoarele relaţii:
x
I x  1 100  indicele individual al indicatorului X exprimat în
x0
procente;
 x %  Ix 100  modificarea relativă indicatorului X.
Analiza factorială este utilizată atunci când între factori există relaţii
Analiza de raport sau produs şi are ca scop determinarea abaterilor faţă de o
factorială anumită bază de comparaţie, explicarea acestora prin prisma factorilor
ce influenţează cauzele acţiunii lor şi identificarea rezervelor de
optimizare a consumului de resurse, pe total sau pe anumite structuri
implicate în calcul. Legătura directă de condiţionare a factorilor, în
forma cea mai simplă, capătă expresia unei funcţii: Y = f(x).
Esenţa metodei constă în determinarea succesivă a influenţei fiecărui

factor asupra modificării fenomenului analizat, ceilalţi factori rămânând
la valori constante.
Principiile care stau la baza acestei metode sunt următoarele:

o scrierea factorilor în relaţiile de cauzalitate se face în ordinea
condiţionării lor economice, adică întâi factorii cantitativi şi apoi
cei calitativi. Factorii cantitativi exprimă cantitatea (ex: volumul
producţiei), factorii calitativi au aceeaşi esenţă cu fenomenul
analizat dar diferă prin gradul de extensie (ex: fondul de salarii -
fenomenul analizat şi salariul mediu orar - factor calitativ);
o substituirea factorilor se realizează în mod succesiv, începând cu
factorii cantitativi şi terminând cu cei calitativi;
o factorul care a fost substituit anterior rămâne substituit până la
sfârşitul perioadei de analiză şi se ia în calcul la valoarea lui
efectivă;
o factorul care nu a fost substituit se ia în calcul la valoarea sa
programată sau din perioada de bază.
Metoda se poate folosi pentru calcularea influenţelor factorilor, în cazul

relaţiei de produs sau raport între factori, când aceştia sunt exprimaţi,
18
Metoda fie în mărimi absolute, fie în mărimi relative (sub formă de indici).
balanţieră
Metoda balanţieră se foloseşte în analiza economică pentru elaborarea
programelor privind activitatea curentă şi viitoare a firmelor. Aplicarea
metodei balanţiere este posibilă când între elementele fenomenului
analizat există relaţii de sumă sau diferenţă.
Această metodă este aplicabilă numai în cazul unor analize economico-

financiare de tip structural, explicaţia variaţiei fenomenului economico-
financiar supus investigării fiind făcută prin prisma acţiunii elementelor
sale componente care reprezintă o balanţă.
Metoda analizei regresionale se utilizează în cazul în care între

Metoda analizei
fenomenul analizat şi factorii săi există legături de tip stocastic. Acest
regresionale
tip de legătură se întâlneşte atunci când pentru fiecare valoare a
variabilei independente sau factoriale se obţin mai multe valori pentru
variabila dependentă sau rezultativă eşalonate într-o zonă de
probabilitate cu o limită minimă şi una maximă.
Metoda ratelor Utilizarea ratelor în analiza activităţii unei întreprinderi reprezintă un
instrument necesar pentru evaluarea performanţelor şi
disfuncţionalităţilor apărute şi permite realizarea unor studii
comparative în timp şi spatiu determinante în reglarea activităţii.
Rata reprezintă un raport între două mărimi comparabile ce are o

valoare informaţională mai mare decât a fiecărui indicator judecat
separat. În funcţie de conţinutul lor ratele pot fi de structură, de
gestiune, de echilibru, de eficienţă.

Ce reprezintă metodologia analizei activităţii economico-financiare?
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

În loc de
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.
19
Care sunt particularităţile metodei substituţiei în lanţ?
Răspuns 2.1
Criteriile de clasificare a analizei sunt: nivelul la care se desfăşoară
analiza, studierea şi determinarea în timp a fenomenelor şi proceselor
economice, orizontul temporal în care se desfăşoară analiza şi cel al
desfăşurării fenomenului, natura însuşirilor fenomenului analizat.
Răspuns 2.2.
Metodologia analizei activităţii economico-financiare reprezintă
ansamblul metodelor folosite de această disciplină ştiinţifică, metoda
arătând calea ce trebuie să o urmeze gândirea în cercetarea realităţii şi
în formularea rezultatelor.
1. Anghel, I. (coord.) - Analiza si evaluare economico-financiara.

Studii de caz, Ed. ASE, 2016
2. Hristea, A. M. - Analiza economică și financiară a activității
întreprinderii. De la intuiție la știință, volumul 2 (editia a doua),
Ed. Economică, București, 2015;
3. Sobolesvchi-David, M.I., Robu, V, Petcu, M.A., Curea, S.C. -
Ghid practic de analiza economico-financiara, Ed. ASE,
Bucureti, 2020
4. Spătariu E. C., Noţiuni de analiză economico-financiară la
nivel microeconomic. Teorie, teste grilă şi probleme, Editura Ex
Ponto, Constanţa, 2007, pag. 13 - 35;
20
Analiza actvităţii de producţie şi comercializare pe baza principalilor indicatori economici

ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
PE BAZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICI
Cuprins Pagina

3.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare ............................... 22
3.2 Rapoartele statice ...................................................................................................... 23
3.3 Rapoartele dinamice .................................................................................................. 24
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3.............................................................................. 25
21

 Explicarea noţiunii de indicator al activităţii de producţie şi
comercializare;
 Particularizarea corelaţiilor dintre indicatorii activităţii de producţie
și comercializare;
 Familiarizarea cu noţiunile de raport static şi raport dinamic.
3.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare
Pe parcursul activităţii sale, o firmă include în spectrul activităţilor

proprii, următoarele activităţi de bază:
 cumpărarea de bunuri necesare activităţii productive;
Activităţile  vânzarea produselor proprii;
firmei  efectuarea diverselor plăţi;
Principalii indicatori utilizaţi sunt:
Cifra de afaceri (CA) - reprezintă suma veniturilor realizate din

Indicatori vânzări de bunuri, de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de
servicii, mai puţin rebuturile, remizele şi alte reduceri acordate
clienţilor.
Cifra de afaceri
Producţia marfă fabricată (Pmf) - caracterizează volumul rezultatelor
activităţii industriale şi include produsele finite, semifabricatele
destinate vânzării, valoarea lucrărilor executate pentru terţi, valoarea
serviciilor prestate.
Producţia marfă
fabricată Valoarea adăugată (Va) - exprimă măsura valorii realizate din
activitatea firmei, respectiv capacitatea acesteia de a produce bogăţie.
Valoarea adăugată netă (Van) - reprezintă valoarea nou creată într-o

perioadă determinată din care se scad amortizările.
Valoarea
adăugată Producţia exerciţiului sau producţia globală (Pg) - reprezintă volumul
total al activităţii productive într-o perioadă determinată. Cuprinde
producţia vândută, diferenţele de producţie stocată şi producţia
realizată în scopuri proprii şi capitalizată.
Producţia
globală Într-un interval de timp dat, între indicatorii valorici menţionaţi, trebuie
să existe anumite corelaţii, normale din punct de vedere economic şi
care, dacă sunt respectate, asigură bunul mers al procesului economic.
Corelaţii între Astfel, se consideră ca fiind normale, următoarele situaţii:
indicatorii a. I CA ≥ I Pmf
valorici b. I Pmf > I Pg
c. I Va > I Pg.
22

1. Care sunt principalii indicatori ai activităţii unei firmei?
2. Ce reprezintă cifra de afaceri?
3.2 Rapoartele statice
Pe baza indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi

comercializare, analiza poate fi completată cu rapoartele statice.
Analiza rapoartelor statice permite caracterizarea dinamicii elementelor

care diferenţiază indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi
Ce se urmăreşte comercializare, de exemplu, raportul dintre producţia marfă fabricată şi
producţia globală caracterizează evoluţia stocurilor de producţie
neterminată şi a consumului intern productiv.
Pe baza indicatorilor valorici se determină următoarele rapoarte statice:

1.
Acest raport exprimă modificările intervenite în stocurile de produse
finite şi a altor venituri din activitatea de bază. Situaţia se consideră
favorabilă când valoarea raportului este mai mare sau egală cu 1.
2.
Rapoarte Acest raport static caracterizează evoluţia stocurilor de producţie
statice neterminată şi a consumurilor interne productive. Situaţia se consideră
3.
Acest raport static evidenţiază modificarea ponderii cheltuielilor
materiale. Situaţia se consideră favorabilă când valoarea raportului este
mai mare sau egală cu 1.

Care este scopul analizei rapoartelor statice dintre indicatorii valorici?
23
3.3 Rapoartele dinamice
Pe baza indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi

comercializare, se analizează şi rapoartele dinamice.
Analiza rapoartelor dinamice se realizează pe baza indicatorilor cu bază

Ce se urmăreşte fixă şi caracterizează evoluţia comparativă a indicatorilor valorici faţă
de un anumit criteriu.
Principalele tipuri de rapoarte dinamice sunt:

I
1. CA
I Pmf
Acest raport dinamic reflectă relaţia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul de

fabricaţie. Situaţia se consideră favorabilă când valoarea raportului este
mai mare sau egală cu 1.
I Pmf
2.
Rapoarte I Pg
dinamice
Acest raport dinamic sintetizează legătura dintre ritmul finalizării
producţiei şi ritmul volumului total de activitate. Situaţia se consideră
IVa
3.
I Pg
Acest ultim raport dinamic evidenţiază creşterea sau scăderea gradului

de valorificare a resurselor materiale provenite de la terţi. Situaţia se
consideră favorabilă când valoarea raportului este mai mare sau egală
cu 1.

Care este scopul analizei rapoartelor dinamice?

În loc de în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
24
Explicaţi conţinutul indicatorilor activităţii de producţie şi

comercializare şi relaţiile dintre aceştia.
Răspuns 3.1
1. Principalii indicatori ai activităţii unei firmei sunt: cifra de afaceri,
producţia marfă fabricată, valoarea adăugată, producţia globală.
2. Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor realizate din vânzări de
bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii,
mai puţin rebuturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
Răspuns 3.2
Rapoartele statice au drept scop caracterizarea dinamicii elementelor
care diferenţiază indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi
comercializare.
Răspuns 3.3
Rapoartele dinamice au drept scop evidenţierea evoluţiei indicatorilor
valorici faţă de un anumit criteriu.

Bucureti, 2020
25
Analiza indicatorului economic de producţie fizică

ANALIZA INDICATORULUI ECONOMIC DE PRODUCȚIE FIZICĂ
Cuprins Pagina

4.1 Analiza producţiei fizice ........................................................................................... 27
4.2 Modalităţi de analiză a structurii producţiei ............................................................. 28
26

 Explicarea noţiunii de producţie fizică;

 Înţelegerea modalităţilor de analiză a stucturii producţiei fizice;
4.1 Analiza producţiei fizice
Definiţia Producţia fizică este constituită din totalitatea valorilor de întrebuinţare

producţiei fizice rezultate din activitatea industrial-productivă.
Urmărirea operativă a producţiei are în vedere modul de realizare a
programului de fabricaţie pe secţii, echipe, respectiv pe subdiviziuni
organizatorice. Se calculează zilnic şi se cumulează pe luni, trimestre,
Pentru an. Pentru caracterizarea îndeplinirii programului de fabricaţie, se pot
îndeplinirea utiliza:
programului, se  indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie;
utilizează  ponderile sau greutăţile specifice;
 coeficientul mediu de sortiment;
 coeficientul de nomenclatură.
Coeficientul mediu de sortiment se poate calcula prin relaţiile

următoare:
Calcularea
1) K S 
 q min p 0
coeficientului q p 0 0
mediu de
sortiment 2) K S 
 g  i   g 
0 q 0
2
100 100
3) K S  1 
  qp
,
 q0 p0
unde:
 q min p0 - producţia recalculată, în limita prevederilor, stabilită prin
compararea valorilor realizate pe produse cu valorile prevăzute şi luarea
în calcul a nivelului minim (conform principiului neadmiterii
compensărilor);
g 0 - ponderea valorică la sortimentele la care nu s-au realizat
prevederile;
iq - indicele de realizare a prevederilor la sortimentele respective;
g 0 - ponderea valorică a sortimentelor la care s-a realizat, respectiv,
depăşit programul de fabricaţie;
 qp - suma abaterilor negative pe sortimente;
27
Pentru urmărirea acestor asprecte, se recomandă ca analiza ce are la bază

coeficientul mediu de sortiment să fie completată cu coeficientul de
nomenclatură (Kn), calculat astfel :
n
Kn  1
N
n - numărul poziţiilor la care nu s-a realizat programul;
Coeficientul de
N - numărul total al poziţiilor programate.
nomenclatură
Care sunt modalităţile de analiză a programului de producţie?
4.2 Modalităţi de analiză a structurii producţiei
Programul de producţie pe sortimente este realizat în proporţii diferite,

ceea ce conduce la modificări în structura producţiei, respectiv
modificări în ponderile pe care le deţin diferitele sortimente din
nomenclatorul de fabricaţie.
Procedeele de
analiză Procedeele specifice de analiză a structurii producţiei sunt:
 ponderile (greutăţile specifice);
 coeficientul mediu de structură.
Caracterizarea structurii producţiei se poate realiza cu ajutorul

coeficientului mediu de structură, determinat astfel:
Kst = 100 - , unde:
Kst - coeficientul mediu de structură;
- modificarea ponderii fiecărui sortiment.
Un alt model are la bază relaţia:

Kst =
Acest model presupune prcurgerea următoarelor etape:

a) Recalcularea producţiei realizate, conform stucturii prevăzute;
b) Compararea valorii efective pe fiecare sortiment cu cea
recalculată, luându-se în considerare valoarea minimă.
Valoarea maximă a coeficientului de structură este 1 şi evidenţiază

realizarea structurii sortimentale conform programului.

Care sunt procedeele de analiză a structurii producţiei?

28

rezumat
1. Cum este definită producţia fizică?
2. Care sunt modalităţile de analiză a producţiei fizice?
Răspuns 4.1
Pentru caracterizarea îndeplinirii programului de fabricaţie, se pot
utiliza: indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie,
ponderile sau greutăţile specifice, coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul de nomenclatură.
Răspuns 4.2.
Procedeele specifice de analiză a structurii producţiei sunt: ponderile
(greutăţile specifice), coeficientul mediu de structură.

Bucureti, 2020
29

ANALIZA CALITǍŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR
Cuprins Pagina

5.1 Analiza calităţii produselor şi serviciilor .................................................................. 31
30
 Cunoaşterea modalităţilor de analiză a calităţii produselor şi

serviciilor;
Analiza calităţii produselor şi serviciilor
Eforturile continue ale firmelor de a-şi spori eficienţa au dus la o

abordare din punct de vedere financiar a problemelor legate de calitatea
Scopul unei produselor şi serviciilor.
întrprinderi –
obţinerea Pentru a avea succes, o întreprindere trebuie să aducă pe piaţă produse
succesului sau servicii care au o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit,
satisfac aşteptările clientului, sunt produse în conformitate cu
standardele şi specificaţiile aplicabile şi sunt furnizate la un cost ce vă dă
posibilitatea firmei să obţină un anumit profit.
Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunt

următoarele:
a) Parametrul echivalenţei tehnice.
b) Parametrul de exploatare.
c) Parametrul calităţii medii
Calitatea d) Procedeul preţului mediu
produselor şi e) Alte procedee:
serviciilor se - dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, folosind ca
face cu ajutorul indicator ponderea produselor refuzate din totalul produselor;
- dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor, folosindu-se
numărul de reclamaţii, valoarea produselor reclamate,
numărul de reclamaţii la 1000 livrări;
- indicatorii tehnico-economici specifici fiecărei ramuri (viteza
de lucru, puterea maşinilor, consumul de materii prime în
procesul de exploatare).
Relaţia calitate - cost - profit poate fi urmărită prin intermediul bilanţului

calităţii. Acesta cuprinde:
Tripticul  în activ - efectele economice ale calităţii ;
calitate – cost -  în pasiv - costurile calităţii, plus pierderile determinate de
profit noncalitate.
31

Care sunt modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi
serviciilor?


rezumat
1. Care sunt modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi

serviciilor?
Răspuns 5.1.
Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunt: p
arametrul echivalenţei tehnice, parametrul de exploatare, parametrul
calităţii medii, procedeul preţului mediu şi alte procedee.

Bucuresti, 2020
32

ANALIZA RITMICITĂŢII ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE
Cuprins Pagina

6.1 Analiza ritmicităţii activităţii de producţie ............................................................. 34
33

 Familiarizarea cu noţiunea de ritmicitate a producţiei.
6.1 Analiza ritmicităţii activităţii de producţie
Ritmicitatea Asigurarea ritmicităţii procesului de producţie are consecinţe pozitive

producţiei are asupra tuturor indicatorilor cantitativi şi calitativi ce caracterizează
efecte pozitive activitatea economico-financiară a unităţilor.
în activitatea
economică
Scopul analizei Analiza ritmicităţii are menirea să precizeze cauzele nerespectării
ritmicităţii ritmicităţii, consecinţele economice ale acesteia şi stabilirea programelor
care să contribuie la reglarea ritmicităţii.
Procedee de Caracterizarea ritmicităţii fabricării producţiei, se poate realiza prin

caracterizare a folosirea mai multor procedee:
ritmicităţii  indicele de realizare a programului pe diviziuni de timp;
producţiei  coeficientul de ritmicitate;
 coeficientul de aritmicitate;
 coeficientul de variaţie.

Care este scopul analizei ritmicităţii activităţii de producţie?
În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.

rezumat

34
1. Ce procedee de caracterizare a ritmicităţii fabricării producţiei

cunoaşteţi?
Răspuns 6.1
Analiza ritmicităţii are drept scop identificarea cauzelor nerespectării
ritmicităţii, consecinţele economice ale acestor abateri şi stabilirea
programelor care să contribuie la reglarea ritmicităţii.

Bucureti, 2020
35
Analiza cifrei de afaceri

ANALIZA CIFREI DE AFACERI
Cuprins Pagina

7.1 Analiza cifrei de afaceri ............................................................................................ 37
36

 Înţelegerea noţiunii de cifră de afaceri

 Explicarea principalelor modalităţi de caracterizare şi analiză a cifrei
de afaceri;
7.1 Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor realizate din
operaţiuni comerciale efectuate de o firmă într-o perioadă de timp.
În cifra de afaceri nu se includ veniturile financiare şi extraordinare. În

determinarea cifrei de afaceri se iau în considerare vânzările de bunuri,
contravaloarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, alte venituri.
Se poate spune că cifra de afaceri poate fi caracterizată de o serie de

indicatori:
Tipuri  Cifra de afaceri totală (CAt);
 Cifra de afaceri netă (CAn);
 Cifra de afaceri medie ( );
 Cifra de afaceri marginală (CAmg);
 Cifra de afaceri minimă (CAmin).
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

În analiza evoluţiei cifrei de afaceri se utilizează mărimile de dinamică
(indici, ritmuri de creştere).
Indicii caracterizează evoluţia cifrei de afaceri la modul general, iar

mărimile relative arată procentul de creştere a cifrei de afaceri faţă de
Analiza anumite criterii.
dinamicii şi
structurii cifrei Modalităţile de analiză structurală sunt:
de afaceri  mărimile relative de structură:
CAi
g 100
 CA
 coeficientul de concentrare Gini-Struck (G);
 indicele Herfindhal (H);
 metoda ABC.
Analiza factorială a cifrei de afaceri urmăreşte identificarea şi

cuantificarea factorilor care o influenţează în vederea elaborării
măsurilor care duc la corectarea aspectelor negative apărute în
Analiza
activitatea firmei.
factorială
37
Există un număr mare de modele de analiză factorială a cifrei de

Modele de afaceri:
analiză a) analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu numărul de salariaţi (L),
factorială productivitatea muncii (Pmf) şi gradul de valorificare a producţiei
(g). Relaţia de calcul este următoarea:
Pmf CA
CA  L    L  WL  g
L Pmf
b) Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi
cererea de mărfuri. Se utilizează în acest sens o serie de indicatori:
- gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Gp):
Pmf
Gp   100 , unde:
Kp
Pmf = Producţia marfă fabricată
Kp = Capacitatea de producţie
- gradul de satisfacere a cererii estimate (Gc) :

CA
Gc   100 , unde:
Ce
Ce = Cererea estimată
- gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată (Gmf) :
CA
Gmf   100
Pmf
Segmentarea pieţei apare ca urmare a insuficienţei informaţiilor legate
Segmentarea de aprecierea generală a pieţei şi reprezintă evidenţierea raportului
pieţei dintre volumul vânzărilor proprii şi volumul total al vânzărilor pe o
anumită piaţă.
Segmentarea pieţei foloseşte indicatorul cotă globală de piaţă (Cp) şi

reprezintă un raport între vânzările proprii ale unui produs (Vp) şi
totalul vânzărilor produsului respectiv (V).
n
Cota globală
de piaţă Vp
g i  cp
Cp   Vp  V  Cp  V  i 1
V 100
g i - structura vânzărilor pe zone;
cp - cota de piaţă pe zone.
Prin urmare, influenţa interdependenţelor dintre vânzările totale, cota

de piaţă şi structura pieţelor asupra evoluţiei vânzărilor proprii poate fi
pusă în evidenţă prin intermediul: modificării vânzărilor totale, a
structurii vânzărilor pe zone şi a cotelor de piaţă pe zone.
38
Piaţa produsului trebuie analizată în funcţie de mai mulţi factori:

conjunctura economică, politică, socială, structura demografică,
particularităţile social-economice, conjunctura internaţională.
Factorii care
determină piaţa c) Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu preţurile unitare de vânzare
produsului (factorul calitativ) şi cantităţile vândute din fiecare produs (factorul
cantitativ).
Determinarea sensului influenţei şi mărimii influenţelor exercitate

de cei doi factori are ca scop orientarea politicilor comerciale ale
firmei în raport cu cele ale concurenţei.
n
CA   qi  pi
i 1

1. Enumeraţi indicatorii care caracterizează cifra de afaceri.
2. Care sunt modalităţile de analiză structurală?
În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

1. Prezentaţi modalităţile de analiză a cifrei de afaceri.
Răspuns 7.1
1. Indicatorii care caracterizează cifra de afaceri sunt cifra de afaceri
totală, cifra de afaceri netă, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri
marginală, cifra de afaceri minimă.
2. Modalităţile de analiză structurală sunt mărimile relative de
structură, coeficientul de concentrare Gini-Struck, indicele Herfindhal
39
şi metoda ABC.

Bucureti, 2020
nivel microeconomic. Teorie, teste grilă şi probleme”, Editura
Ex Ponto, Constanţa, 2007, pag. 114 - 124;
40
Analiza valorii adăugate

ANALIZA VALORII ADĂUGATE
Cuprins Pagina

8.1 Analiza valorii adăugate ............................................................................................ 42
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8............................................................................ 43
41

 Înţelegerea noţiunii de valoare adăugată;

 Utilizarea modalităţilor de analiză a valorii adăugate.
8.1 Analiza valorii adăugate
Definiţia valorii Valoarea adăugată reprezină unul dintre cei mai importanţi indicatori
adăugate ce reflectă performanţele unei firme şi exprimă dimensiunea valorii
realizate în activitatea firmei, respectiv plusul de valoare (de bogăţie),
ca urmare a utilizării eficiente a potenţialului de care dispune aceasta,
peste valoarea consumurilor provenite de la terţi.
Metode de Determinarea valorii adăugate utilizează două metode:

realizare  Metoda de repartiţie
 Metoda diferenţei,
Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate

Modalităţi de Analiza structurală a cifrei de afaceri se poate realiza cu ajutorul
analiză metodei balanţiere, informaţiile necesare putând fi structurate astfel:
1. cheltuieli cu salariile personalului;
2. cheltuieli privind asigurările şi protecţie socială;
3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3)
4. cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;
5. cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate (exclusiv
impozitul pe profit);
6. cheltuieli privind dobânzile;
7. rezultatul exploatării recalculat (exclusiv cheltuielile financiare
cu dobânzile şi rezultatul din alte operaţiuni decât cifra de afaceri);
8. valoarea adăugată (3 + 4 + 5 + 6 + 7).
Ratele valorii Ratele valorii adăugate pot fi enunţate astfel:

adăugate  rata medie a valorii adăugate
 ratele de remunerare ale valorii adăugate (ratele de structură)
servesc la efectuarea de comparaţii între sectoare şi între
perioade şi se determină prin raportarea fiecărui element la
totalul valorii adăugate.
42
Analiză economico – financiară

1.Ce este valoarea adăugată?
2. Care sunt ratele valorii adăugate?


1. Prezentaţi modalităţile de analiză a valorii adăugate.
Răspuns 8.1.
1. Valoarea adăugată reprezină unul dintre cei mai importanţi indicatori
ce reflectă performanţele unei firme şi exprimă plusul de valoare (de
bogăţie), ca urmare a utilizării eficiente a potenţialului de care dispune
aceasta, peste valoarea consumurilor provenite de la terţi
2. Ratele valorii adăugate sunt rata medie a valorii adăugate şi ratele de
remunerare.

43
Bucureti, 2020
nivel microeconomic. Teorie, teste grilă şi probleme”, Editura
Ex Ponto, Constanţa, 2007, pag. 114 - 124;
44
Costul de producţie

COSTUL DE PRODUCŢIE
Cuprins Pagina

9.1 Definiţia şi caracteristicile costurilor ........................................................................ 46
9.2 Funcţiile costurilor .................................................................................................... 46
45

 Explicarea noţiunii de cost;

 Explicarea caracteristicilor notiunii de cost;
 Prezentarea principalelor funcţii ale costurilor.
9.1 Definiţia şi caracteristicile costurilor
Costul de Costul de producţie este un indicator economic care cuprinde

producţie ansamblul consumurilor de muncă vie şi materializată exprimate în
formă bănească, efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru
procurarea, producerea sau desfacerea unei unităţi de bunuri
economice, lucrări executate sau servicii prestate de către o
întreprindere.
Caracteristicile noţiunii de cost sunt:

a) costul exprimă consumul de resurse. în această calitate,
costurile cuprind consumul factorilor de producție, respectiv
materii prime, materiale, combustibil, energie, apă, forţă de
muncă, etc.;
b) costul include cheltuielile efectuate de întreprindere pentru
obţinerea realizărilor firmei care se identifică cu bunurile
produse, lucrările executate sau serviciile prestate, destinate fie
consumului, fie desfacerii;
c) consumurile de resurse sunt evaluate în unităţi monetare. în
expresie bănească, costul reprezintă numărul de unități
monetare necesare înlocuirii resurselor consumate şi care sunt
încorporate în valoarea bunurilor şi serviciilor realizate de
firmă;
d) costul este componenta preţului de vânzare a produsului.

Cum definiţi costul de producţie?
9.2 Funcţiile costurilor
Costul de producţie trebuie caracterizat, de asemenea, şi prin prisma

funcţiilor sale. Profesorul universitar doctor Niţă Dobrotă defineşte
următoarele funcţii ale costului:
46
1) Funcţia de măsurare a cheltuielilor necesare obţinerii

producţiei şi a corelaţiilor ce pot apărea între eforturi – costuri şi
efect – bunuri produse. Prin această funcţie, costul îşi manifestă
caracterul de important indicator economic calitativ.
2) Funcţia de cercetare – dezvoltare a costului constă în aceea că
tehnologiile şi noile produse apar ca efect al cheltuielilor de
cercetare. Cu cât raportul dintre tehnologiile noi şi costuri este mai
mare, cu atât funcţia respectivă se manifestă mai pregnant.
3) Funcţia de producţie a costurilor se referă la faptul că acestea
Funcţiile joacă un rol important în realizarea conceptelor constructive şi
costurilor tehnologice pe baza inovărilor şi investiţiilor.
4) Funcţia de personal presupune compararea costurilor cu
pregătirea, perfecţionarea şi cu motivaţia în muncă, pe de o parte,
cu sporirea productivităţii muncii şi ridicarea calităţii bunurilor, pe
de alta.
5) Funcţia comercială evidenţiază efectul benefic al cheltuielilor
făcute cu livrarea la timp a bunurilor şi asigurarea pieţelor de
desfacere.
6) Funcţia financiar-contabilă arată costurile necesare asigurării
fondurilor băneşti în mărimea şi structura corespunzătoare unei
acţiuni rentabile.
7) Funcţia de optimizare presupune asigurarea şi determinarea
costului cel mai mic ce revine unui nivel maxim al producţiei.
8) Funcţia de control şi reglare este cea prin care se evidenţiază
modul de fundamentare a deciziilor de politică economică prin care
se dirijează consumul de resurse”.1
Se consideră că aceste funcţii trebuie completate cu cea

referitoare la protecţia mediului, întrucât, în prezent, companiile
poluante trebuie să facă eforturi financiare considerabile pentru
reducerea sau chiar eliminarea acestui proces, iar toate cheltuielile
efectuate în acest sens, direct sau indirect, afectează costurile agenţilor
economici.

Enumeraţi funcţiile costurilor.
1
Niţă Dobrotă, Economia politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 129
47

În loc de
rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

Definiţi şi caracterizaţi costurile.
Răspuns 9.1
Costul de producţie este un indicator economic care cuprinde
ansamblul consumurilor de muncă vie şi materializată exprimate în
formă bănească, efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru
procurarea, producerea sau desfacerea unei unităţi de bunuri
economice, lucrări executate sau servicii prestate de întreprindere.
Răspuns 9.2
Costurile îndeplinesc următoarele funcţii: funcţia de măsurare a
cheltuielilor necesare obţinerii producţiei şi a corelaţiilor ce pot apărea
între eforturi – costuri şi efect – bunuri produse, funcţia de cercetare,
funcţia de producţie a costurilor, funcţia de personal, funcţia
comercială, funcţia financiar-contabilă, funcţia de optimizare, funcţia
de control şi reglare

Bucureti, 2020
48
Modalităţi de analiză a costurilor

MODALITĂȚI DE ANALIZĂ A COSTURILOR
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10............................................................................ 50

10.1 Modalităţi de analiză a costurilor ............................................................................ 50
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10............................................................. 52
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10........................................................................... 53
49

 Prezentarea metodelor de analiză a costurilor, exemplificarea

practică a acestora;
 Caracterizarea noţiunii de cost al calităţii.
10.1 Modalităţi de analiză a costurilor
Modalităţile de analiză a costurilor sunt următoarele:

a) Analiza structurală a costului de producţie;
b) Analiza factorială a cheltuielilor;
c) Analiza cheltuielilor prin metoda indicelui ratei de eficienţă a
cheltuielilor;
d) Metoda de analiză a costurilor bazată pe activităţi (Activity
Based Costing-ABC);
e) Metoda costului ţintă (Target-Costing);
f) Analiza costurilor calităţii
a) Analiza structurală a costului de producţie. Utilizarea acestui tip de

analiză este necesară datorită faptului că la realizarea unui bun
concură o serie de cheltuieli care au influenţă asupra rezultatului
Analiza final.
structurală
Analiza structurală a costului se bazează pe diferitele clasificări ale
cheltuielilor şi prin acest tip de analiză se pun în evidenţă
rezultatele obţinute, evoluţia fiecărei subgrupe de cheltuieli,
posibilităţile de optimizare ale acestora.
b) Analiza factorială a cheltuielilor. Metoda substituţiei în lanţ se

Analiza utilizează pentru analiza diferitelor categorii de cheltuieli rezultate
factorială din activitatea agenţilor economici.
Activitatea unui agent economic necesită resurse materiale,

financiare, umane. După natura lor şi după felul cum se realizează şi
Cheltuielile şi grupează în contul de profit şi pierdere, cheltuielile şi veniturile
veniturile firmei firmei se împart astfel:
 de exploatare;
 financiare;
 extraordinare.
c) Analiza cheltuielilor prin metoda indicelui ratei de eficienţă a

cheltuielilor. Pentru a analiza gestionarea consumului de resurse se
Metoda ratei utilizează metoda ratei cheltuielilor care se bazează pe gruparea pe
cheltuielilor termen scurt a cheltuielilor în fixe şi variabile.
50
Pentru aplicarea acestei metode se consideră că evoluţia

cheltuielilor variabile este direct proporţională cu cea a cifrei de
afaceri, fapt ce conduce la ideea că diminuarea relativă a
cheltuielilor fixe stă la baza reducerii costurilor. Demersul acestei
metode presupune determinarea ratei optime de cheltuieli, precum
şi a ratei efective a cheltuielilor.
1 
Pentru generalizare se utilizează relaţia x  z   1  1 .
Generalizare y 
RCT 1 CA1 CF
x ; y ; z .
RCT 0 CA0 CT
d) Metoda de analiză a costurilor bazată pe activităţi (Activity Based

Costing-ABC). Ideea de bază a metodei este că produsele consumă
Modelul de activităţile, iar acestea consumă resursele. Esenţial în această
metodă este focalizarea atenţiei asupra factorilor ce cauzează
calcul
costurile. Aceştia poartă numele de conducători de cost şi măsoară
prestaţiile furnizate de activitatea respectivă produselor.
Construcţia modelului de calcul al costurilor potrivit acestei metode
presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Identificarea activităţilor şi, respectiv, a centrelor de analiză
corespunzătoare acestora
2. Determinarea resurselor consumate pe activităţi.
3. Determinarea inductorilor de cost şi calculul costurilor
unitare pe inductori.
Costul resurselor pe activitati

Costul unitar al inductorului =
Volumul inductorului
4. Stabilirea costului unui produs

Metoda ABC vizează pe de o parte calculul şi analiza costurilor, iar
pe de cealaltă parte poate fi privită ca un instrument de măsură a
Definire performanţelor întreprinderii.
e) Metoda costului ţintă (Target-Costing) este un concept ce a fost
aplicat şi dezvoltat de către întreprinderile japoneze fiind utilizat, în
special, în cazul produselor industriale şi se caracterizează prin
aceea că la calcularea costului produsului contribuie în mod evident
Costurile ţintă factorii exogeni.
Costurile ţintă se bazează pe regula potrivit căreia piaţa dictează

preţurile de vânzare şi nu costurile întreprinderii. Metoda reprezintă
un program complex de reducere a costurilor pe toată durata
Analiza ciclului de viaţă al produsului fără să fie afectată calitatea
costurilor produselor.
calităţii
Eforturile continue ale firmelor de a-şi spori eficienţa au dus la o
51
abordare din punct de vedere financiar a problemelor legate de

calitatea produselor şi serviciilor.
În funcţie de natura costurilor privind calitatea identificăm mai

multe categorii de costuri:
1. Costurile de prevenire a defectelor
Tipuri de costuri 2. Costurile identificării defectelor
3. Costurile remedierii
f) Analiza costurilor calităţii. Eforturile continue ale firmelor de a-şi

spori eficienţa au dus la o abordare din punct de vedere financiar a
problemelor legate de calitatea produselor şi serviciilor.
În funcţie de natura costurilor privind calitatea identificăm mai

multe categorii de costuri:
Tipuri de costuri 1. Costurile de prevenire a defectelor;
2. Costurile identificării defectelor;
3. Costurile remedierii.
Caracterizaţi metoda costului ţintă.


Analizaţi costurile prin toate metodele cunoscute.
Răspuns 10.1.
Metoda costului ţintă este un concept ce a fost aplicat şi dezvoltat de
către întreprinderile japoneze fiind utilizat, în special, în cazul
produselor industriale şi se caracterizează prin aceea că la calcularea
costului produsului contribuie în mod evident factorii exogeni.
52

Bucureti, 2020
53
Contul de profit şi pierdere

RENTABILITATEA FIRMEI- CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11........................................................................... 55

11.1 Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinarea
performanţelor firmei ..................................................................................................... 55
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr.11............................................................. 56
54
Rentabilitatea firmei - contul de profit şi pierdere

 Însuşirea noţiunilor de rentabilitate, profit, rate de rentabilitate;

 Explicarea noţiunilor de cont de profit şi pierdere
11.1 Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinarea

performanţelor firmei
Performanţa firmei are în vedere, printre altele şi rezultatele obţinute

prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi
prezentate în contul de profit şi pierdere.
Rentabilitatea reprezintă una din formele de manifestare a eficienţei

Definiţia activităţii economico-financiare ale unei firme, respectiv a utilizării
rentabilităţii mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în toate stadiile circuitului
economic (aprovizionare, producţie, desfacere) şi utilizează două tipuri
de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate.
Profitul este considerat ca o diferenţă între venitul total şi costul total.
Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a

activităţii întreprinderii, sunt mărimi relative care se determină ca
raport între indicatori de efect (rezultat) şi indicatori care reflectă un
flux de activitate sau un „stoc”.
Analiza rentabilităţii porneşte de la contul de profit şi pierdere şi de la

Definirea indicatorii economico-financiari, care se pot construi plecând de la
contului de informaţiile furnizate de acesta împreună cu bilanţul şi notele
profit şi pierdere explicative ale situaţiilor financiare.
Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile financiare de

închidere a exerciţiului financiar, fiind un document contabil de sinteză
care redă imaginea activităţii firmei într-o perioadă dată, respectiv
sintetizează fluxurile economice, cheltuielile şi veniturile perioadei de
gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiară şi
extraordinară.
Structurarea veniturilor şi cheltuielilor se face după natura activităţilor:

Tipuri de  activitatea de exploatare
activităţi
 activitatea financiară
 activitatea extraordinară
În urma analizei informaţiilor rezultate din cele trei tipuri de activităţi,

se pot calcula trei indicatori parţiali ai rentabilităţii:
55
- rezultatul exploatării;
Indicatori ai - rezultatul financiar;
rentabilităţii - rezultatul extraordinar.
Informaţiile rezultate din analiza contului de profit şi pierdere sunt

utilizate de acţionari, creditori, salariaţi, manageri, stat.
Cum este definită rentabilitatea firmei?
11.2 - Ce reprezintă profitul unei firme?


1. Caracterizaţi contul de profit şi pierdere.

2. Care sunt indicatorii parţiali ai rentabilităţii?
Răspuns 11.1
Rentabilitatea reprezintă eficienţa utilizării mijloacelor de producţie şi a
forţei de muncă în toate stadiile circuitului economic.
Răspuns 11.2
Profitul este considerat ca o diferenţă între venitul total şi costul total.
56

3. Işfănescu A. (coordonator) şi colectiv, Ghid practic de analiză
economico-financiară, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
1999.
Bucureti, 2020
57
Analiza soldurilor intermediare de gestiune

ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
Cuprins Pagina

12.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune............................................................ 59
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12 ............................................................ 60
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12 ......................................................................... 61
58

 Însuşirea noţiunilor solduri intermediare de gestiune

 Explicarea noţiunilor de analiza soldurilor intermediare de gestiune;
12.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
Analiza Analiza structurală a rezultatelor firmei pe baza grupării veniturilor şi

structurală şi cheltuielilor după natura lor utilizează soldurile intermediare de
soldurile gestiune. Acestea pun în evidenţă etapele formării rezultatului unui
intermediare de exerciţiu financiar, respectiv modul de folosire al resurselor materiale,
gestiune financiare şi umane în activitatea întreprinderilor.
Definirea SIG Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali realizaţi pe

construcţia în trepte pornind de la cel mai cuprinzător (producţia
exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai sintetic
(profitul net al exerciţiului).
Soldurile intermediare de gestiune au ca sursă de informaţii tabloul a

cărui întocmire, chiar dacă nu este obligatorie, oferă date utile
proceselor decizionale.
Soldurile intermediare de gestiune sunt:

1. Marja comercială - cuantifică nivelul de performanţă
înregistrat de firmă din activitatea comercială, permite
determinarea rezultatului obţinut din vânzarea mărfurilor;
2. Producţia exerciţiului - reprezintă valoarea producţiei
globale a unei întreprinderi, are un caracter eterogen şi este un
amesteec de venituri din exploatare cu origine şi principii de
evaluare diferite: vânzările de produse finite şi prestările de
servicii (evaluate în preţuri de vânzare), producţia stocată şi
imobilizată (exprimată în costuri de producţie);
3. Valoarea adăugată - constituie diferenţa dintre intrări şi
ieşiri, măsoară rezultatul creat de firmă, având ca destinaţie
remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea
economică a firmei:
- salariaţii: prin salarii, sporuri, indemnizaţii, premieri;
- statul: prin impozite, taxe;
- creditorii: prin dobânzi, comisioane plătite;
- acţionarii: prin dividende;
- firma: prin capacitatea de autofinanţare.
În activitatea industrială obţinerea unei valori adăugate ridicate
59
înseamnă utilizarea de personal calificat, de tehnici şi tehnologii

avansate şi integrare pe verticală accentuată.

Definiţi soldurile intermediare de gestiune.
Test de autoevaluare 12.2 Care sunt soldurile intermediare de

gestiune?


1. Ce reflectă soldurile intermediare de gestiune?
Răspuns 12.1
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali realizaţi pe
construcţia în trepte pornind de la cel mai cuprinzător (producţia
exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai sintetic
(profitul net al exerciţiului).
Răspuns 12.2
Soldurile intermediare de gestiune sunt: marja comercială, producţia
exerciţiului şi valoarea adăugată
60

3. Işfănescu A. (coordonator) şi colectiv, Ghid practic de analiză
economico-financiară, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
1999.
Bucureti, 2020
61
Analiza rentabilităţii

ANALIZA RENTABILITĂŢII
Cuprins Pagina

13.1 Capacitatea de autofinanţare ................................................................................... 63
13.2 Analiza factorială a profitului ................................................................................. 64
62

 Însuşirea noţiunilor de capacitate de autofinanţare şi analiza

factorială a profitului
 Explicarea noţiunilor de capacitate de autofinanţare şi analiza
factorială a profitului
13.1 Capacitatea de autofinanţare
Capacitatea de autofinanţare exprimă în termeni monetari capacitatea

firmei de a-şi dezvolta activitatea prin mijloace financiare proprii. Prin
Definiţie urmare, „aceasta reflectă potenţialul financiar de creştere economică a
firmei, respectiv sursa financiară, generată de activitatea industrială şi
comercială a firmei după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o
anumită scadenţă.”
Altfel spus, capacitatea de autofinanţare reprezintă posibilitatea firmei

de a creşte necesarul de fond de rulment, investiţiile şi de a rambursa
datoriile, de a finanţa anumite nevoi de gestiune curentă, de a remunera
capitalurile investite.
Având în vedere ca acest indicator măsoară numerarul potenţial creat

de firmă prin desfăşurarea actvităţii sale, în determinarea sa se iau în
Mod de calcul calcul veniturile încasabile ce sunt încasate şi toate cheltuielile de plătit
ce sunt achitate.
CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile.
În calculul capacităţii de autofinanţare se utilizează două metode:

a) metoda deductivă - în caest caz, se porneşte de la rezultatul brut
din exploatare la care se adaugă veniturile financiare şi cele
Metode de extraordinare şi se scad cheltuielile financiare şi cele
calcul utilizate extraordinare;
b) metoda aditivă - în acest caz, se porneşte de la profitul net din
care se scad veniturile calculate şi se adaugă cheltuielile
calculate.

1. Cum definiţi capacitatea de autofinanţare?
2. Care sunt metodele utilizate in calculul capacităţii de autofinanţare?
63
13.2 Analiza factorială a profitului
Profitul se regăseşte sub o diversitate de forme, analiza factorială a

acestuia putând fi aprofundată prin luarea în considerare a mai multor
categorii de rezultate.
a) Modelul factorial al rezultatului brut al exploatării (Rbe)

 Ct 
Rbe  Ve1  e 
 Ve 
Modele de
analiză Ve Rbe
Rbe  Ae  
factorială a Ae Ve
profitului Ve Rbe
Rbe  L   , unde
L Ve
Ve = veniturile din exploatare;
Cte = costurile totale din exploatare
Ae = valoarea activelor de exploatare (active imobilizate şi active
circulante aferente exploatării);
b) Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profitul brut total).

Modelul de analiză este:
Re  Vt  pr
c) Analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă partea principală a veniturilor din
exploatare, iar rezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta
cea mai importantă a rezultatului exploatării.
Modelul ce poate fi folosit în analiza factorială a profitului aferent

cifrei de afaceri (Pf) este următorul:
Pf   q  p   q  c   q p  c  , unde:
q - cantitatea de produse sau servicii realizate de către firmă;
p - preţurile de vânzare ale produselor sau serviciilor;
c - costurile unitare de producţie ale produselor sau serviciilor.

Care este modelul de analiza factorială a rezultatului aferent cifrei de
afaceri?

În loc de
rezumat
64

1. Care este modeul de calcul al capacităţii de autofinanţare?

2. Care sunt modelele de analiză factorială a profitului?
Răspuns 13.1
Capacitatea de autofinanţare exprimă în termeni monetari capacitatea
firmei de a-şi dezvolta activitatea prin mijloace financiare proprii.
Răspuns 13.2.
Modelul ce poate fi folosit în analiza factorială a profitului aferent
cifrei de afaceri este următorul:
Pf   q  p   q  c   q p  c 

3. Niculescu M., Diagnostic economic, vol.1, Editura Economică,
Bucureşti, 2003.
Bucureti, 2020
65
Analiza rentabilităţii pe baza ratelor

ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA RATELOR
Cuprins Pagina

14.1 Analiza rentabilităţii pe baza ratelor ....................................................................... 67
66

 Însuşirea noţiunilor de analiza pe baza ratelor rentabilităţii;

 Explicarea noţiunilor de analiza pe baza ratelor rentabilităţii.
14.1 Analiza rentabilităţii pe baza ratelor
Definiţie Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a

Principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza economico-
financiară sunt:
a) Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice (Re) se determină ca un raport între
rezultatele economice şi mijloacele economice ce sunt angajate în
Tipuri de rate vederea obţinerii acestui rezultat.
Rbe Re xp
Re   100 ; Re   100 ;
At At
Re 
Pf
 100 
 qp   qc  100 .
At At
b) Rata rentabilităţii comerciale
Rata rentabilităţii comerciale (Rc) are ca modalitate de calcul
raportarea profitului total la cifra de afaceri a firmei şi are ca
importanţă evidenţierea eficienţei politicii comerciale a firmei.
Modelele de calcul şi analiză ale acestei rate sunt:
1) Rc 
Pf
 100 
 qp   qc  100
CA  qp
Ordinea factorilor în analiza ratei rentabilităţii comerciale în modelul
de mai sus este: volumul producţiei vândute, costurile unitare şi
preţurile medii de vânzare.
c) Rata rentabilităţii fondurilor consumate

67
Acest tip de rată se calculează ca raport între profitul aferent cifrei de

afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.
Modelul de calcul este următorul:
RCt 
Pf
100 
 qp   qc 100
Ct  qc
Factorii implicaţi în analiza factorială au următoarea succesiune:
structura producţiei vândute, nivelul costurilor unitare, nivelul
preţurilor medii de vânzare.
Mărimea optimă a acestei rate variază între 9% şi 15%.
d) Rata rentabilităţii financiare

Capitalurile reprezintă surse de finanţare a activităţii unei firme. Rata
rentabilităţii financiare (Rf) face legătura între aceste capitaluri şi
profit.
În funcţie de componentele capitalului există două tipuri de rate:

1) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii exprimă
eficienţa cu care au fost folosite sursele de natură proprie fiind
bază pentru determinarea ratelor de remunerare a capitalului
adus ca aport de către acţionarii firmei.
Formula de calcul este:

Pf net Vt At Pf
Rf   100    net  100 , unde:
Kprop At Kprop Vt
Vt
- viteza de rotaţie a activelor totale;
At
At
- factorul de multiplicare a capitalului propriu;
Kprop
Pf net
- profitul net la 1 leu venituri (rentabilitatea netă a
Vt
veniturilor totale).
2) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente pune în
evidenţă legătura dintre capitalurile permanente şi profitul brut
înainte de deducerea cheltuielilor financiare legate de dobânzi şi a
impozitului pe profit.
Pf b CA Pf b
Rf   100    100
Kper Kper CA
Kper - capitalul permanent
CA
- cifra de afaceri medie la 1 leu capital permanent;
Kper
Pf b
- profitul brut la 1 leu cifră de afaceri.
CA
68

Ce reprezintă ratele de rentabilitate?


1. Care sunt principalele rate utilizate în analiza rentabilităţii?

2. Ce tipuri de rate ale rentabilităţii financiare cunoaşteţi?
Răspuns 14.1.
Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a

3. Niculescu M., Diagnostic economic, vol.1, Editura Economică,
Bucureşti, 2003.
Bucureti, 2020
69
70

Analiză Economic-Financiară

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză Economic-Financiară

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aspecte teoretice privind analiza economico - financiară

Unitate de învăţare Nr. 1

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

1.1 Analiza economico-financiară - instrument esenţial în eşalonul conducerii firmei

Creşterea numărului de întreprinderi ce se află într-o permanentă stare

Analiza economico-financiară reprezintă un instrument esenţial ce

Principalele etape ale demersului metodologic de realizare a analizei

Beneficiarii analizei economico –financiare:

De asemenea, diagnosticul poate fi solicitat şi realizat în beneficiul

pe această cale riscurile pe care şi le asumă angajând relaţii cu aceasta.

Diagnosticul extern, cum este denumit de această dată, este utilizat de

Clienţii şi furnizorii sunt interesaţi de sănătatea financiară a firmei,

Tribunalele utilizează analiza pentru declanşarea procedurilor de

Un element important într-o economie concurenţială îl constituie

Şi salariaţii, la rândul lor, sunt interesaţi de o situaţie economico-

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

2. Care sunt etapele analizei economico-financiare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 13.

1.2 Informaţia economică utilizată în analiza economico-financiară

Informaţia economică reprezintă una din formele de bază ale

Informaţia economică, la nivelul unei firme, îmbracă forma de:

Întreprinderea apare în triplă ipostază: generator de informaţie,

Prin participarea firmei la activitatea economică, prin

Întreprinderea - Ca receptor de informaţii, firma trebuie să fie interesată să-şi asigure

Întreprinderea - Calitatea firmei de purtător de informaţii rezultă din însăşi

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

2. În ce ipostaze poate aparea întreprinderea în relaţie cu informaţia

Răspunsul la test se găseşte la pagina 13.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Prezentaţi succint care sunt beneficiarii analizei economico-financiare.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1) Anghel, I. (coord.) - Analiza si evaluare economico-

ASE, Bucureti, 2020

Unitate de învăţare Nr. 2

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 16

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

2.1 Tipologia analizei economico-financiare

Tipologia analizei economico-financiare este vastă şi utilizează mai

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.

2.2 Metodologia analizei activităţii economico - financiare

Metodologia analizei activităţii economico-financiare reprezintă

Principalele criterii după care poate avea loc diviziunea fenomenelor şi

Modelarea şi implicit modelul reprezintă un instrument util în

În analiza economico-financiară se utilizează modelele simbolice care

Comparaţia rezultatelor are un rol important în analiza activităţii

2. Comparaţii în spaţiu ce se pot realiza între:

Gruparea este o metodă prin intermediul căreia colectivitatea cercetată

Analiza structurală se face cu ajutorul mărimilor relative de structură

Utilizarea în care: g i = ponderea fiecărui element faţă de nivelul rezultatelor

Esenţa metodei constă în determinarea succesivă a influenţei fiecărui

Principiile care stau la baza acestei metode sunt următoarele:

Metoda se poate folosi pentru calcularea influenţelor factorilor, în cazul

Această metodă este aplicabilă numai în cazul unor analize economico-

Metoda analizei regresionale se utilizează în cazul în care între

Rata reprezintă un raport între două mărimi comparabile ce are o

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 19.