CURS 3.

PIETE FINANCIARE SI GESTIUNEA PORTOFOLIILOR CAA 2

PARTICIPANTII PE PIETELE FINANCIARE

3.1. Investitorii si emitentii

Investitorii sunt acele persoane fizice sa juridice care cumpara, pe cont propriu, detin si vand
valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de comert. Nivelul de risc si de castig
pe care il au investitorii este in mare masura determinat de felul in care actioneaza pe piaţa, de
identitatea lor si de strategia lor investitionala. Clasificarea investitorilor este urmatoarea:
Dupa importanta lor pe piaţa se deosebesc:

- institutii financiare si investitori institutionali – care tind sa domine cel mai mult pietele
financiare: bancile comerciale, societatile de investitii si fondurile deschise de investitii,
societatile de asigurare, bancile centrale, institutiile multinationale;

- societatile comerciale – care investesc surplusul de fonduri ce pot aparea in procesul

desfasurarii activitatii.

- Orice tip de societate comerciala poate efectua investitii pe piaţa de capital ca activitate
financiara adiacenta celei de baza. Astfel societatile cu raspundere limitata (SRL) au cerinte
reduse de investitii pe piaţa de capital iar societatile pe actiuni (SA) prezinta din punct de
vedere investitional doua feluri de surplus: lichiditati zilnice variabile din punct de vedere
cantitativ si, din cauza naturii reduse a duratei de viata a acestui tip de ‘‘cash‘‘, cele mai multe
societati isi plaseaza fondurile in conturi la vedere sau depozite pe termen scurt prin intermediul
pietei bancare. Daca totusi in strategia de dezvoltare a societatii exista o cerinta de constituire
a unor balante de lichiditati pe un termen mai lung in acest caz investitiile pe termen lung vor
putea fi concentrate catre piaţa de capital si achizitia de actiuni sau obligatiuni. Cat priveste
celelalte forme de organizare a societatilor comerciale, ele nu prea investesc pe pietele de
capital sau o fac sporadic, lucru motivat atat de lichiditatile mici cat si de lipsa de experienta in
ceea ce priveste piaţa de capital;

- persoane fizice (sau'' mici investitori‘‘) – care isi investesc economiile personale in cantitati
reduse de valori mobiliare pentru ca in principiu detin sume mici si au tendinta sa investeasca in
sistemul bancar pentru ca li se pare mai putin sofisticat si cu un grad mai mic de risc. Sunt
situatii cand „micii investitori‖ se orienteaza catre fonduri mutuale unde este mai mare riscul dar
si profitul. Dupa strategia investitionala a investitorilor, se deosebesc:

- investitori strategici – care cumpara un pachet cel putin semnificativ de actiuni ale unei
societatea cu scopul de a-l pastra o perioada mai mare de timp si cu dorinta de a se implica
activ in managementul societatii. H.G. nr. 55/1998, pentru aprobarea normelor metodologice
privind privatizarea societatilor comerciale si vanzarea de active, defineste investitorul strategic
ca fiind acel cumparator ce achizitioneaza un procent de 51% din actiunile cu drept de vot
emise de societatea comerciala;

- investitorii de portofoliu sau investitorii institutionali – care cumpara actiuni ale unei societati
comerciale din considerente de performante ale companiei si compatibilitate a acestor actiuni
cu celelalte active din portofoliu. Ei pot pastra o perioada mai mare de timp acele actiuni in
functie de cresterea pe care o aduc in portofoliu sau le pot vinde atunci cand exista nevoie de
lichiditati si vanzarea acelor actiuni aduce profit. In H.G. nr. 55/1998 se defineste investitorul de
portofoliu ca fiind acel cumparator ce achizitioneaza cel mult 33% din actiunile cu drept de vot
emise de societatea comerciala la care statul este actionar;

- investitori speculativi- care urmaresc numai obtinerea unui profit prin vanzarea actiunilor
„scump‖ si cumpararea lor „ieftin‖ nefiind interesati de societatea in sine ci doar de evolutia
cursului actiunilor respective. Dupa nationalitate, investitorii sunt:

- investitori autohtoni – sunt acei investitori, persoane fizice romane sau persoane juridice
romane sau straine inregistrate in Romania, care investesc in produse ale pieteide capital din
Romania;

- investitori straini – sunt acei investitori persoane fizice straine rezidente sau persoane
nerezidente in Romania sau persoane juridice straine neinregistrate in Romania care investesc
in Romania. Cadrul legislativ se recomanda a fi diferentiat pentru cele doua categorii de
investitori: protectionist pentru autohtoni si stimulativ pentru straini. Cei mai importanti
investitori pe piaţa secundara de capital sunt institutiile financiare si investitorii institutionali.

-
- Bancile comerciale

- Cea mai mare partea fondurilor bancare este reinvestita in procesul bancar. Reinvestirea face
parte din managementul de cative al fiecarei banci prin care se cauta asigurarea unui raport
optim intre tendinta de obtinere a unui randament ridicat de plasament si mentinerea unui
anumit nivel de lichiditate necesar lichidarii depozitelor clientilor si celorlalte solicitari de
numerar. Una din caile de optimizare a acestui raport o reprezinta investitiile pe o piaţa
alternativa a pietei bancare cea mai importanta fiind piaţa valorilor mobiliare. In functie de
politica proprie de investitii, bancile isi creeaza un fond propriu care reprezinta portofoliul da
valori mobiliare. Acest fond este utilizat pe piaţa valorilor mobiliare, cu ajutorul lui obtinindu-se
profituri considerabile si prezinta avantajul dispersiei riscului investitional.

-
- Bancile centrale

-
- Organismele din sectorul public sunt cunoscute mai ales ca fiind solicitanti de imprumuturi prin
emisiunea de obligatiuni, deci ele sunt mai mult emitente decat cumparatoare pe pietele locale
sau multinationale. Cu toate acestea, unele banci centrale la ordinul Guvernului, fac investitii
substantiale de valori mobiliare atunci cand exista fluxuri de trezorerie pozitive.

- Societatile de asigurare

- Societatile de asigurare sunt societati in general cu un grad ridicat de risc si ca atare necesita o
investire eficienta, pe perioade ce presupun un timp indelungat, a sumelor ce reprezinta prime
de asigurare. Specificitatea acestui domeniu consta in faptul ca contractele de asigurare se
incheie pe perioade mari de timp 10-15 ani. Primele de asigurare sunt incasate in rate, iar
nevoia de lichiditati are caracter spontan. Aceste particularitati impun administratorilor
societatilor de asigurare sa constituie un portofoliu de investitii diversificat.

- Piata de capital reprezinta o alternativa de investire foarte buna pentru aceste societati pentru
ca ofera posibilitatea obtinerii de lichiditati insemnate intr-un timp scurt si permite efectuarea
de investitii pe orice perioade si cu sume relativ mici.

- Institutiile multinationale

Piete financiare_____________________________________

79

Acestea sunt cunoscute pe piaţa de capital mai mult ca emitenţi de valori mobiliare (solicitanti de
imprumuturi), dar ele pot inregistra in anumite perioade de timp surplus de fonduri ceea ce le
readuce in pozitia de investitori ( ex.: Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare etc.).

Societatile de investitii si fondurile deschise de investitii Sunt intrinsec legate de piaţa de

capital aparitia lor fiind determinata de dezvoltarea pietelor de capital. Aceasta legatura intrinseca
trebuie privita sub doua aspecte: atat societatile de investitii cat si fondurile deschise de investitii
(numite si fonduri mutuale) investesc fonduri banesti, pe care le au la dispozitie, in produse ale
pietei de capital. Si fondurile mutuale concentreaza disponibilitatile banesti ale micilor investitori,
fapt ce le asigura acestora o participare activa la piaţa de capital.

Principalele reguli care asigura succesul unui program de investitii sunt: „nu puneti niciodata toate
ouale intr-un singur cos‖, „nu investiti niciodata in ceva decat daca intelegeti bine cum
functioneaza acest ceva‖ si „nu investiti niciodata in ceva pe care nu il puteti urmari periodic‖.
Investind prin intermediul fondurilor mutuale, investitorii beneficiaza de doua avantaje foarte
importante: diversificarea ( cu o suma unica de bani ei pot investi intr-un portofoliu diversificat) si
managementul profesional (asigurat de o societate de administrare).

In Romania se intalnesc doua tipuri de organisme colective de plasament: fondurile deschise de

investitii (fondurile mutuale) si societatile de investitii.

Emitentii de valori mobiliare

Acestea sunt cunoscute pe piaţa de capital mai mult ca emitenţi de valori mobiliare (solicitanti de
imprumuturi), dar ele pot inregistra in anumite perioade de timp surplus de fonduri ceea ce le
readuce in pozitia de investitori ( ex.: Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare etc.).

Societatile de investitii si fondurile deschise de investitii

Sunt intrinsec legate de piaţa de capital aparitia lor fiind determinata de dezvoltarea pietelor de
capital. Aceasta legatura intrinseca trebuie privita sub doua aspecte: atat societatile de investitii
cat si fondurile deschise de investitii (numite si fonduri mutuale) investesc fonduri banesti, pe care
le au la dispozitie, in produse ale pietei de capital. Si fondurile mutuale concentreaza
disponibilitatile banesti ale micilor investitori, fapt ce le asigura acestora o participare activa la
piaţa de capital . Principalele reguli care asigura succesul unui program de investitii sunt: „nu
puneti niciodata toate ouale intr-un singur cos‖, „nu investiti niciodata in ceva decat daca
intelegeti bine cum functioneaza acest ceva‖ si „nu investiti niciodata in ceva pe care nu il puteti
urmari periodic‖.

Investind prin intermediul fondurilor mutuale, investitorii beneficiaza de doua avantaje foarte
importante: diversificarea ( cu o suma unica de bani ei pot investi intr-un portofoliu diversificat) si
managementul profesional (asigurat de o societate de administrare).

In Romania se intalnesc doua tipuri de organisme colective de plasament: fondurile deschise de

investitii (fondurile mutuale) si societatile de investitii.

Emitentii de valori mobiliare

Piete financiare_____________________________________

80

Dupa cum stim, piaţa secundara de capital este piaţa investitorului, fluxurile financiare fiind
directionate de la un investitor la altul, iar piaţa primara de capital este piaţa emitentilor. Emitentii
nu atrag de pe piaţa secundara resurse financiare ci castiga numai prestigiu si publicitate. Deci,
emitentii de valori mobiliare actioneaza in mod indirect pe piaţa secundara de capital.
Emitentii de valori mobiliare sunt acele persoane juridice sau organe ale administratiei publice
centrale sau locale ce fac emisiuni de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni).

Emitentii de valori mobiliare pot fi clasificati astfel:

-institutiile sau organizatiile multinationale – care sunt emitenţi activi de valori mobiliare prin
lansarea de imprumuturi pe pietele internationale de capital si pe cele locale in care reglementarile
nationale permit accesul solicitantilor de imprumuturi straini;

- Guvernul si organele administratiei publice centrale si locale –

- Guvernul, in cele mai multe cazuri, este principalul generator de imprumuturi obligatare.
Existenta unei piete secundare pentru imprumutul contractat de Guvern este de o importanta
majora pentru ca piaţa secundara ii ofera posibilitatea de a strange aceste fonduri intr-un cadru
organizat, in cele mai bune conditii din punct de vedere al costurilor. Conditiile de obtinere a
imprumutului guvernamental sunt de o importanta cruciala pentru bunastarea economica a tarii;

- Societatile comerciale – sunt cei mai activi emitenţi de valori mobiliare. Societatile pot emite
atat actiuni cat si obligatiuni. Cat priveste societatile comerciale mici, acestea emit foarte rar
valori mobiliare deoarece capitalul solicitat este prea mic pentru a constitui o oferta atractiva
pentru investitori;

- Bancile comerciale – emit atat actiuni cat si obligatiuni pentru propriile lor necesitati ca orice
societate comerciala. Caracteristica valorilor mobiliare emise de bancile comerciale este
volumul mare al valorilor mobiliare emise si gradul de atractivitate ridicat, cunoscut fiind faptul
ca actiunile bancare au un grad de risc scazut si un grad de profitabilitate ridicat.