CURS 9 Evaluarea Intreprinderii

Evaluarea brevetelor de inventie

Un brevet de inventie cuprinde esenta informatiilor, proceselor şi mecanismelor

prin care se realizeaza şi se promoveaza un produs tehnico-economic nou.
Ele se licentiaza sub aceasta denumire pentru a putea fi protejate. Protejarea lor se
face pe o perioada de ani diferentiata, în funcţie de legislatiile statelor.
Pentru evaluarea brevetelor de inventie se analizeaza 2 indicatori:
- profitul net viitor realizabil cu ajutorul brevetului de inventie
- o rata de comparatie, şi anume rata dobanzii creditarii, comparabile cu rata
nominala (adică a obligatiunilor de pe piata respectiva). Aceasta rata trebuie sa fie una
reala şi sa fie net competitiva ratei nominale.
In primul caz, primul indicator, trebuie asigurata coerenta calculelor de
actualizare a profiturilor nete viitoare, care se poate face în 2 moduri:
- fie acestea se vor exprima în preturi curente (deci incluzand şi creşterea
inflationista a acesteia) şi ele vor fi actualizate cu o rata de actualizare care sa
includa şi evolutia ratei inflatiei, vom avea deci o rata de actualizare
nedeflatata;
- fie ca profiturile nete viitoare se vor exprima în preturi constante, deci vor fi
actualizate cu o rata de actualizare deflatata, aceasta incluzand şi ea o prima
de risc aferenta incertitudinii de obtinere a unui profit net anual prin utilizarea
brevetului pe parcursul perioadei de protectie.
In cazul evaluării brevetului de inventie, evaluatorul este obligat sa estimeze care
este durata de viata ramasa probabila a brevetului, în funcţie de doi factori principali de
influenta:
− durata ramasa de protectie legala, calculata ca diferenţa intre data brevetarii
şi data cumpararii brevetului;
− ritmul innoirilor (a inovatiilor) tehnice şi tehnologice în domeniul de utilizare al
brevetului, daca de exemplu aparitia unei generatii noi de tehnologie, utilaje,
instalatii, intr-un domeniu este de 5 ani, în mod evident durata de viata ramasa a
brevetului trebuie sa se incrie în acest număr de ani. Cum şi pentru o astfel de
perioada exista riscul aparitiei unor inventii, marimea acestui risc trebuie
evaluata şi inclusa în nivelul ratei de actualizare.
In cazul în care un brevet de inventie este obtinut de firma care il şi aplica în
procesul de producţie, valoarea brevetului trebuie calculata astfel:

Suma actualizata a profitului economic pe durata de viata

ramasa a brevetului
– Cheltuielile aferente brevetului (cercetare, pregatirea
fabricatiei)
– Cheltuieli de inregistrare şi de protectie a brevetului în tara şi
în strainatate
= Valoare brevet

Prin cumpararea brevetelor de inventie la un preţ determinat pe baza principiilor de

evaluare, acestea sunt înregistrate în capitolul bilantier „Imobilizări necorporale” la costul
de achizitie şi se amortizeaza pe perioada prevazuta pentru utilizarea lor de catre unitatea
patrimoniala care le detine.
 Ca urmare, forma de insusire a profitului economic rezultat din utilizarea în
producţie a brevetului se va modifica în sensul obţinerii unui cash-flow brut compus din:
− amortizarea anuala a brevetului
− profitul net anual efectiv realizat din exploatarea brevetului
Din aceasta explicatie, rezulta coerenta dintre evaluarea unui brevet, fie pe baza
profitului net anual realizabil, fie pe baza cash flow-ului rezultat din utilizarea lui, cu
următoarele precizari:
1) daca în exploatarea brevetului pe parcursul anilor de previziune explicita nu sunt
necesare nici un fel de cheltuieli suplimentare pentru fabricatie, valoarea brevetului
calculata prin actualizarea profitului net sau prin actualizarea cash-flow-ului brut sunt în
mod necesar identice;
2) daca pentru utilizarea brevetului sunt necesare cheltuieli anuale suplimentare
evaluarea brevetului trebuie facuta prin metoda DCF.

Evaluarea marcii comerciale

Metoda principala de evaluare este cea a capitalizării profitului economic, inteles

în doua acceptiuni:
− supraprofit, respectiv cel atribuit în mod direct imaginii de marca, acest
supraprofit trebuie perceput de evaluator în cazul în care exista un termen de
comparatie, respectiv profiturile obtinute de concurentii principali, care au o
structura a producţiei apropiata de cea a firmei evaluate;
− economiile de scara, rezultate ca urmare a asigurarii prin imaginea de marca a
unui volum mare al vanzarilor catre clientii fideli marcii respective. Economiile de
scara sunt obtinute şi în cazul inexistentei unui supraprofit.

Succesiunea formulelor de calcul a valorii marcii comerciale prin capitalizarea

supraprofitului net sunt:
Supraprofit (premium price) = Pretul produsului vandut cu
marca evaluata – Pretul produsului identic cu alta marca

Supraprofit anual = Supraprofit pe produs x numarul de

produse vandute

Supraprofit net anual = Supraprofit anual – Cheltuielile de

mentinere a marcii

Unde K = coeficientul multiplicator ce exprima numarul anilor în care se estimeaza

mentinerea supraprofitului

O alta metoda de evaluare a marcii comerciale, dar cu un grad de relevanta mai

scazut, se bazeaza nu pe veniturile care s-ar obtine din imaginea de marca, ci pe costurile
de creare şi de mentinere pe piata a marcii şi se numeşte metoda evaluării prin costul
crearii imaginii de marca. Ea consta în însumarea cheltuielilor necesare pentru
introducerea marcii pe piata, respectiv cheltuielile de marketing şi de publicitate, de design
al produsului şi ambalajelor, de inregistrare a marcii.
Cheltuielile medii pentru introducerea pe piata a unei mărci de produs variaza în
funcţie de structura produsului şi de marimea pietei. După unele studii, în SUA, cheltuielile
de introducere a unei mărci de produs nou la nivelul unei piete de 250 milioane de
locuitori, costa circa 20 milioane USD.