Un brevet de inventie cuprinde esenta informatiilor, proceselor şi mecanismelor
prin care se realizeaza şi se promoveaza un produs tehnico-economic nou. Ele se licentiaza sub aceasta denumire pentru a putea fi protejate. Protejarea lor se face pe o perioada de ani diferentiata, în funcţie de legislatiile statelor. Pentru evaluarea brevetelor de inventie se analizeaza 2 indicatori: - profitul net viitor realizabil cu ajutorul brevetului de inventie - o rata de comparatie, şi anume rata dobanzii creditarii, comparabile cu rata nominala (adică a obligatiunilor de pe piata respectiva). Aceasta rata trebuie sa fie una reala şi sa fie net competitiva ratei nominale. In primul caz, primul indicator, trebuie asigurata coerenta calculelor de actualizare a profiturilor nete viitoare, care se poate face în 2 moduri: - fie acestea se vor exprima în preturi curente (deci incluzand şi creşterea inflationista a acesteia) şi ele vor fi actualizate cu o rata de actualizare care sa includa şi evolutia ratei inflatiei, vom avea deci o rata de actualizare nedeflatata; - fie ca profiturile nete viitoare se vor exprima în preturi constante, deci vor fi actualizate cu o rata de actualizare deflatata, aceasta incluzand şi ea o prima de risc aferenta incertitudinii de obtinere a unui profit net anual prin utilizarea brevetului pe parcursul perioadei de protectie. In cazul evaluării brevetului de inventie, evaluatorul este obligat sa estimeze care este durata de viata ramasa probabila a brevetului, în funcţie de doi factori principali de influenta: − durata ramasa de protectie legala, calculata ca diferenţa intre data brevetarii şi data cumpararii brevetului; − ritmul innoirilor (a inovatiilor) tehnice şi tehnologice în domeniul de utilizare al brevetului, daca de exemplu aparitia unei generatii noi de tehnologie, utilaje, instalatii, intr-un domeniu este de 5 ani, în mod evident durata de viata ramasa a brevetului trebuie sa se incrie în acest număr de ani. Cum şi pentru o astfel de perioada exista riscul aparitiei unor inventii, marimea acestui risc trebuie evaluata şi inclusa în nivelul ratei de actualizare. In cazul în care un brevet de inventie este obtinut de firma care il şi aplica în procesul de producţie, valoarea brevetului trebuie calculata astfel:
Suma actualizata a profitului economic pe durata de viata
ramasa a brevetului – Cheltuielile aferente brevetului (cercetare, pregatirea fabricatiei) – Cheltuieli de inregistrare şi de protectie a brevetului în tara şi în strainatate = Valoare brevet
Prin cumpararea brevetelor de inventie la un preţ determinat pe baza principiilor de
evaluare, acestea sunt înregistrate în capitolul bilantier „Imobilizări necorporale” la costul de achizitie şi se amortizeaza pe perioada prevazuta pentru utilizarea lor de catre unitatea patrimoniala care le detine. Ca urmare, forma de insusire a profitului economic rezultat din utilizarea în producţie a brevetului se va modifica în sensul obţinerii unui cash-flow brut compus din: − amortizarea anuala a brevetului − profitul net anual efectiv realizat din exploatarea brevetului Din aceasta explicatie, rezulta coerenta dintre evaluarea unui brevet, fie pe baza profitului net anual realizabil, fie pe baza cash flow-ului rezultat din utilizarea lui, cu următoarele precizari: 1) daca în exploatarea brevetului pe parcursul anilor de previziune explicita nu sunt necesare nici un fel de cheltuieli suplimentare pentru fabricatie, valoarea brevetului calculata prin actualizarea profitului net sau prin actualizarea cash-flow-ului brut sunt în mod necesar identice; 2) daca pentru utilizarea brevetului sunt necesare cheltuieli anuale suplimentare evaluarea brevetului trebuie facuta prin metoda DCF.
Evaluarea marcii comerciale
Metoda principala de evaluare este cea a capitalizării profitului economic, inteles
în doua acceptiuni: − supraprofit, respectiv cel atribuit în mod direct imaginii de marca, acest supraprofit trebuie perceput de evaluator în cazul în care exista un termen de comparatie, respectiv profiturile obtinute de concurentii principali, care au o structura a producţiei apropiata de cea a firmei evaluate; − economiile de scara, rezultate ca urmare a asigurarii prin imaginea de marca a unui volum mare al vanzarilor catre clientii fideli marcii respective. Economiile de scara sunt obtinute şi în cazul inexistentei unui supraprofit.
Succesiunea formulelor de calcul a valorii marcii comerciale prin capitalizarea
supraprofitului net sunt: Supraprofit (premium price) = Pretul produsului vandut cu marca evaluata – Pretul produsului identic cu alta marca
Supraprofit anual = Supraprofit pe produs x numarul de
produse vandute
Supraprofit net anual = Supraprofit anual – Cheltuielile de
mentinere a marcii
Unde K = coeficientul multiplicator ce exprima numarul anilor în care se estimeaza
mentinerea supraprofitului
O alta metoda de evaluare a marcii comerciale, dar cu un grad de relevanta mai
scazut, se bazeaza nu pe veniturile care s-ar obtine din imaginea de marca, ci pe costurile de creare şi de mentinere pe piata a marcii şi se numeşte metoda evaluării prin costul crearii imaginii de marca. Ea consta în însumarea cheltuielilor necesare pentru introducerea marcii pe piata, respectiv cheltuielile de marketing şi de publicitate, de design al produsului şi ambalajelor, de inregistrare a marcii. Cheltuielile medii pentru introducerea pe piata a unei mărci de produs variaza în funcţie de structura produsului şi de marimea pietei. După unele studii, în SUA, cheltuielile de introducere a unei mărci de produs nou la nivelul unei piete de 250 milioane de locuitori, costa circa 20 milioane USD.