CURS 7. EVALUAREA ECONOMICO FINANCIARA A INTREPRIDERII.

CIG3

Evaluarea valorilor mobiliare (a titlurilor de plasament)

Ca si in cazul celorlalte categorii patrimoniale, titlurile de plasament sunt evaluate

in patru momente :
1.Ceea ce este de remarcat este faptul ca, spre deosebire de multe alte categorii pa-
trimoniale, dar la fel ca si celelalte categorii de titluri, cheltuielile accesorii de cumpărare
(comisioanele vărsate cu ocazia cumpărării) nu fac parte din costul de achiziţie ci din chel-
tuieli (înregistrate prin intermediul contului 627 ’’Cheltuieli cu serviciile bancare si asimi-
late’’).
2. Valoarea de inventar : titlurile de plasament sunt recenzate si evaluate la valoa-
rea lor actuala, adică :
-la cursul mediu al ultimei luni, pentru titlurile cotate ;
-la valoarea probabila de negociere, pentru titlurile necotate.
Constituie titluri cotate, titlurile înscrise la cota oficiala, a unei burse de valori.
Spre deosebire de titlurile de participare si de titlurile imobilizate in activitatea de
portofoliu, dar la fel ca si alte titluri imobilizate, creşterea sau scăderea bursei are in mod
necesar o incidenta asupra valorii de inventar.
Valoarea probabila de negociere a titlurilor necotate se determina pe baza unuia
sau mai multor criterii obiective ceea ce presupune utilizarea datelor din ultimele conturi
anuale si a celor privind modalităţile de cesiune eventuala :
- preturile stipulate cu ocazia celor mai recente tranzacţii cu aceste titluri;
- valoarea matematica;
- randamentul;
- mărimea profitului;
- activitatea întreprinderii;
- mărimea acesteia;
- volumul creditelor etc.
In contextul inventarierii, trebuie sa se precizeze pentru fiecare categorie de titluri
de plasament asemănătoare :
- numărul de titluri;
- preţul de cumpărare;
- modul de evaluare ;
- valoarea actuala care rezulta din aplicarea acestui mod de evaluare.
3. Valoarea la închiderea conturilor impune comparaţia intre valoarea de inventar
si valoarea de intrare, in contextul aplicării principiului prudentei. Plusurile sau minusurile
de valoare se stabilesc pe categorii de titluri de aceeaşi natura si care conferă aceleaşi
drepturi, cu alte cuvinte, ele au un caracter global. Este si motivul pentru care in deter-
minarea eventualelor provizioane pentru depreciere, evaluarea se va face la preţul de
cumpărare mediu ponderat.
Deşi minusurile de valoare latenta fac obiectul provizionarii, doua excepţii sunt po-
sibile :
· Atunci când titlurile de plasament sunt utilizate pentru conservarea substanţei trezo-
reriei (deci când ele constituie o rezerva de lichiditate) : ele sunt considerate un an-
samblu de bunuri confundabile a căror valoare de utilitate este data de preţul de
vânzare. Valoarea de utilitate poate fi determinata de o maniera globala in bilanţ, ţinân-
du-se cont de deprecierea data de eventualul excedent al minusurilor de valoare fata
de plusurile de valoare. In legătura cu eventualele compensări trebuie precizat ca nu
sunt admise compensări cu plusurile de valoare ale titlurilor in creştere.
 De asemenea, nu sunt admise compensări intre titlurile cotate si cele necotate
ca de altfel si intre plusurile si minusurile de valoare ale titlurilor necotate.
In schimb, sunt admise compensări intre titlurile cotate, dar numai cu respectarea
a doua condiţii :
- titlurile sa fi fost cotate in mod curent pe piaţa financiara organizata ;
- titlurile sa nu fi fost acţiuni sau obligaţiuni emise de societate si deţinute de
aceasta, astfel de titluri nefiind confundabile cu celelalte titluri cotate.
· Atunci când, evident in cazul titlurilor cotate, se constata o scădere anormala a cur-
sului iar aceasta scădere are un caracter tranzitoriu.
Intr-o astfel de situaţie, minusul de valoare poate fi compensat cu plusurile de va-
loare ale altor titluri.
Literatura de specialitate precizează ca ‘‘o scădere anormala tranzitorie’’ trebuie sa
îndeplinească următoarele condiţii :
- scăderea sa fi fost importanta si sa fi avut loc cu câteva zile înainte de data de
închidere a exerciţiului ;
- scăderea sa fi fost anulata in primele zile care succed închiderii exerciţiului ;
- evoluţia cursurilor pana la data publicării cursurilor anuale sa demonstreze in mod
evident, ca aceasta scădere brutala si tranzitorie nu este începutul unei tendinţe noi.

4. Valoarea la ieşirea din patrimoniu

Cesiunea titlurilor de plasament presupune intervenţia a doua operaţii :
- vânzarea titlurilor, caz in care se utilizează un preţ de cesiune (de vânzare)
- ieşirea bunurilor respective din patrimoniu, caz in care se pune problema anularii
valorii lor contabile.
Diferenţa intre preţul de cesiune si valoarea contabila constituie rezultatul cesiunii care
imbraca forma de plusuri sau minusuri de valoare.
Preţul de cesiune este cel indicat in actul de vânzare - cumpărare, el nefiind afectat
de (diminuat cu) cheltuieli de vinzare.Ca si in cazul achiziţionării, aceste cheltuieli fac
obiectul cheltuielilor de exploatare fiind înregistrate prin intermediul contului 627 ‘‘Cheltuieli
cu serviciile bancare si asimilate’’.
Valoarea contabila cu ocazia cesiunii este data de valoarea bruta a titlurilor, neţi-
nându-se cont de un eventual provizion pentru depreciere.
Valoarea bruta este, in principiu, costul de intrare (eventual reevaluat) al titlurilor
cedate. Atunci când insa cesiunea reprezintă numai o parte din ansamblul titlurilor de
aceeaşi natura si care conferă aceleaşi drepturi, costul de intrare al fracţiunii cedate este
estimate fie la preţul de cumpărare mediu ponderat, fie presupunând ca primul ele-
ment ieşit este primul intrat(metoda FIFO).
Exemplu: SC ‘‘X’’, poseda in portofoliul sau de titluri de plasament, la 1 Ianuarie /n,
un număr de 500 titluri de aceeaşi natura, emise de societatea ‘‘S’’, din care :
- 250 achiziţionate la 15 noiembrie/n-2, la un preţ unitar de 2.000lei ;
- 150 achiziţionate la 15 februarie/n-1, la un preţ unitar de 4.000lei ;
- 100 achiziţionate in decembrie/n-1, la un preţ unitar de 5.000 lei.
Pe parcursul exerciţiului n ea vinde fracţiuni din aceste titluri, după cum urmează :
- in luna mai, 300 titluri, la un preţ unitar de cesiune de 4.500 lei ;
- in luna septembrie, 150 de titluri, la un preţ unitar de cesiune de 5.200 lei.

1)In cazul aplicării metodei costului mediu ponderat:

250 titluri x 2.000 lei/titlu = 500.000 lei
150 titluri x 4.000 lei/titlu = 600.000 lei
100 titluri x 5.000 lei/titlu = 500.000 lei
500 titluri 1.600.000 lei
 Costul unitar mediu ponderat(înaintea primei cesiuni) =
1.600.000 lei/500 titluri = 3.200 lei/titlu
Valoarea contabila a titlurilor vândute in mai/n :
300 titluri x 3.200 lei/titlu = 960.000 lei
Plusul de valoare =(4.500 lei -3.200 lei) x 300 titluri = 390.000 lei

Cele 300 titluri cedate in mai sunt repartizate astfel:

-250 titluri x 300titluri = 150 titluri achiziţionate in noiembrie/n-2,

500titluri la un preţ unitar de 2.000lei ;
-150 titluri x 300titluri = 90 titluri achiziţionate in februarie/n-1,la
500titluri un preţ unitar de 4.000lei ;
-100 titluri x 300titluri = 60 titluri achiziţionate in decembrie/n-1,
500titluri la un preţ unitar de 5.000 lei.

Ţinând cont de titlurile ramase fiecărui ‘‘lot’’ achiziţionat, după efectuarea scăzăminte-
lor aferente primei cesiuni, se calculează costul de cumpărare mediu ponderat pentru a
doua cesiune :
(250-150) titluri x 2.000 lei/titlu = 200.000 lei
(150- 90) titluri x 4.000 lei/titlu = 240.000 lei
(100- 60) titluri x 5.000 lei/titlu = 200.000 lei
----------------------------------------------------------------
200 titluri 640.000 lei
Costul unitar mediu ponderat (înaintea celei de a doua cesiuni)=
640.000 lei/200 titluri = 3.200 lei/t

Remarca : acest context este neschimbat (fata de prima cesiune) deoarece aceasta
a afectat proporţional (3/5) toate cele trei ‘loturi’ achiziţionate . Valoarea contabila a titluri-
lor vândute in luna septembrie/n:
150 titluri x 3.200 lei/titlu = 480.000 lei
Plusul de valoare = (5.200 lei – 3.200 lei) x 150 titluri = 300.000 lei

2. In cazul aplicării metodei ‘‘primul intrat-primul ieşit’’ (FIFO):

Prima cesiune de 300 titluri este considerata a fi constituita din 250 titluri aferente pri-
mei achiziţionări si 50 de titluri din 150 ale acelei de a doua achiziţionări.
Valoarea contabila a titlurilor vândute in luna mai/n = 250titluri x 2.000 lei/titlu + 50 tit-
luri x 4.000 lei/titlu = 700.000 lei
Plusul de valoare = 4.500lei/titlu x300titluri –700.000lei = 650.000lei
A doua cesiune de 150 titluri este considerata a fi constituita din 100 titluri care au
mai rămas din a doua achiziţionare (150-50) si 50 titluri din 100 ale celei de a treia achi-
ziţionări.
Valoarea contabila a titlurilor vândute in luna septembrie/n =
100 titluri x4.000Lei/titlu + 50 titluri x 5.000 lei/titlu = 650.000 lei
Plusul de valoare = 5.200 lei/titlu x 150 titluri – 650.000 lei = 130.000 lei.

Crearea si dezvoltarea unor metode de evaluare a valorii prezente a acţiunilor (alte

valori mobiliare) pe baza fluxurilor viitoare degajate (dividend sau profit net), care repre-
zintă un obiectiv de evaluare important, poate fi privita din doua unghiuri de vedere :
· pe baza analizei evoluţiei indicatorilor principali ai bursei dintr-un număr apreciabil
de ani (curs indici bursieri volumul tranzacţiilor) prin extrapolarea acestor tendinţe,
ceea ce, insa, nu poate fi susţinuta in mod ştiinţific.
 · pe baza folosirii tehnicilor moderne de informare si prelucrare a indicilor bursieri, cu
ajutorul unor modele matematico – economice unde cursul acţiunilor reflecta val-
oarea intrinseca (sincera) care este definita ca fiind raportul dintre valoarea în-
treprinderii calculata prin metoda activului net corectat si numărul acţiunilor
emise.
Prin aceasta teorie, se considera ca nivelul cursului cotidian al acţiunii, este identic
cu valoarea actuala a acţiunii (CO = VO ).
Valoarea actuala a acţiunii calculata pe baza actualizării si capitalizării veniturilor vi -
itoare ( profit net sau dividend

METODA GOOD – WILL

7.1. Definirea Good-will-ului

In terminologiile economice internationale exista mai multe viziuni asupra Good-will-

ului, de asemenea exista teoria anglo-saxona, cea franceza şi o teorie romaneasca.
Cunoasterea acestor teorii are importanta teoretica dar şi practica pentru a delimita şi in -
terpreta metodele de calcul ale marimii Good-will-ului, cat şi pentru practica contabila, re-
spectiv modalitatile de inregistrare contabila şi de amortizare a valorii acestuia.
In contextul evaluării unei intreprinderi, marimea Good-will-ului este aproape intot-
deauna subiectul negocierilor privind preţul la care se convine adjudecarea partiala sau to -
tala a vanzarii unei intreprinderi.
Exista în practica economica trei notiuni apropiate ca sfera de cuprindere şi care
reprezintă acest element economic:
1) Good-will;
2) Fond de comert;
3) Fond comercial.

1) Good-will-ul este un activ intangibil care reprezintă în mod normal surplusul val-
orii unei intreprinderi fata de valoarea activelor sale tangibile. Surplusul de valoare este
datorat indeosebi faptului ca afacerea genereaza un profit suplimentar fata de masa
dobanzii care ar rezulta din investirea unei sume echivalente cu vânzarea activelor sale
tangibile.
Good-will-ul este un activ vandabil, atunci cand întreprinderea este vanduta, şi
uneori este inregistrat în bilantul întreprinderii. în SUA, legea privind societatile comerciale
stipuleaza ca Good-will-ul cumparat poate fi amortizat prin contul de profit şi pierdere, intr-
o perioada de timp care nu depaseste durata lui de viata economica.
Putem concluziona:
- Good-will-ul exprima valoarea globala a activelor necorporale;
- marimea Good-will-ului este în funcţie de diferenţa dintre profitul mai mare obt-
inut din functionarea unei firme, şi dobanda care ar rezulta din plasarea unui
capital, echivalent cu valoarea imobilizărilor corporale, în obligatiuni de stat, în
scopul obţinerii de dobanda;
- marimea valorii Good-will-ului poate fi calculata şi inclusa în valoarea totala a în-
treprinderii şi în preţul ei de vânzare;
- Good-will-ul poate fi amortizat prin includerea unei parti din valoarea lui în chel -
tuielile anuale de exploatare, la capitolul “amortizare”;
- Good-will-ul sau suprabeneficiu (in exprimarea franceza) este un cont de activ
intangibil care indica prima platita peste valoarea de inventar a unei achizitii;
 - Good-will-ul reprezintă ansamblul elementelor necorporale care contribuie la
valoarea finala a întreprinderii;
- in optica franceza, Good-will-ul este excedentul valorii globale a întreprinderii
fata de suma valorilor elementelor corporale şi necorporale pe care acesta le
detine;
- tot în optica franceza, marimea Good-will-ului reflecta o valoare suplimentara a
activelor necorporale fata de cele inscrise în bilant, şi care are potentialitatea
unui profit suplimentar sau supraprofit;
- in optica franceză, notiunea de Good-will (care este de origine anglo-saxona)
este utilizata prin alte doua notiuni usor mai restrictive, respectiv supravaloare şi
mai ales fond de comert.

2) Fondul de comert este definit ca reprezentand un ansamblu de elemente corpo-

rale şi necorporale gestionate de un comerciant sau industrias în cadrul întreprinderii sale.
Fondul de comert este în general alcatuit din elemente mobiliare, necorporale şi
corporale, elementele imobiliare fiind excluse.

Elementele necorporale ale fondului de comert:

a) Clientele permanenta;
b) Clientela ocazionala. Aceste doua elemente sunt variabile şi depind de ex-
ploatare şi de conjunctura, dar constituie elemente esenţiale ale fondului de
comert;
c) Numele comercial (optiune franceza) este denumirea sub care se executa o ac-
tivitate de comert (lucrativa, aducatoare de profit);
d) Firma este denumirea sau emblema pe care o alege un comerciant şi care ser -
veste la identificarea întreprinderii şi la atragerea clientelei;
e) Dreptul la locatie sau dreptul la acces sau dreptul la reinnoire;
f) Licentele şi autorizatiile administrative care sunt atasate fondului şi nu au carac-
ter personal (licenta de vânzare a bauturilor alcoolice, autorizatie de transport
public, etc.);
g) Drepturile de proprietate industriala, comerciala, artistica, drepturile de autor;
h) Diversele elemente care adeseori sunt considerate ca nefiind transmisibile
odata cu fondul de comert, de exemplu diferite contracte de asigurare sau
furnizare, semnate de catre vanzatorul fondului de comert.