INDICII BURSIERI

Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse in structura lor, cu reprezen-tativitate pentru piata bursiera respectiva, dand o imagine asupra evolutiei pietei bursiere, la un moment dat. Cand vorbesc despre analiza bursiera, investitorii trebuie sa inteleaga faptul ca si pentru acest sector, ca pentru oricare altul, analiza se realizeaza cu indicatori, iar acesti indicatori, in cazul burselor de valori mobiliare, sunt indicii bursieri. Indicii bursieri ne ajuta sa vedem, in timp, evolutia pietei de capital, dar si a diferitelor titluri listate pe piata pe care dorim sa incepem sa tranzactionam Prin indici este determinat nivelul general al cotatiilor bursiere la un moment dat, fata de un moment de referinta din trecut. Astfel, pentru momentul de referinta si apoi pentru fiecare sedinta bursiera se calculeaza un nivel mediu al tuturor cotatiilor sau al celor mai reprezentative actiuni listate la cota bursei. Cotatia curenta a titlurilor este importanta, pentru ca ponderea este importanta in capitalizarea zilnica a bursei, exprimata ulterior, procentual, prin raportare la cotatia medie a momentului de referinta. Indicii bursieri dau posibilitatea de a avea o privire de ansamblu a evolutiei pietei intr-o anumita perioada. Se poate analiza evolutia generala a bursei de valori in orice moment si pe orice perioada, cu ajutorul acestor elemente de lucru.

CARACTERISTICILE INDICILOR BURSIERI Crearea contractelor futures pe instrumente sintetice se incadreaza in tendinta de intensa inovatie financiara care a caracterizat dezvoltarea pietelor bursiere in ultimele doua decenii. Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul intre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere, indicele caracterizeaza starea economica in general, daca structura indicelui e reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate

Scurt istoric
1

In februarie 1982, la Kansas City Board of Trade (Bursa de Marfuri din Kansas City), a fost introdus primul contract futures pe indici bursieri - Value Line Composite Average. In acelasi an 1982, au fost lansate alte doua contracte: NYSE Composite Index, la New York Futures Exchange - NYFE (filiala a NYSE) si Standard&Poor's 500 Index, la Chicago Mercantile Exchange (CME), pentru ca in 1984 Chicago Board of Trade (CBOT) sa introduca Major Market Index. In practica bursiera exista doua categorii de indici: - indici din prima generatie, ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei. Principala caracteristica se refera la faptul ca in componenta acestor indici se include valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor in functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrans; - indici din a doua generatie (compoziti), cum sunt NYSE, Composite Index, Financial Times, 100 TOPIX. Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra in compozitia indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea anumitor criterii ca: a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui - din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate, inclusiv sectoare bancare, de asigurari si servicii necomerciale de toate tipurile; b) dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui - ceea ce inseamna ca difuzia acestora in randul investitorilor sa fie foarte mare, astfel incat nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse; c) gradul de capitalizare bursiera - adica in structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera, atat din punct de vedere al valorilor tranzactionate cat si prin prisma nivelului dividendelor pe actiune repartizate de emitent; d) gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui - se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant; e) reprezentativitatea (ponderea) valorilor mobiliare in structura indicelui poate fi: - pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate in considerare; - pondere cu capitalizare bursiera, caz in care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare pentru care dividendul pe actiune e mai ridicat; - ponderea atribuita numai prin prisma evolutiei preturilor valorilor mobiliare, ceea ce inseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs in crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel incat sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.
2

f) alegerea datei de referinta pentru care nivelul indicelui se egaleaza cu 100, 1.000, 10.000 sau mai multe puncte ale indicelui. Prin urmare, nivelul initial al indicelui corespunde unui anumit moment, dupa care orice fluctuatie a indicelui pune in evidenta o crestere sau o scadere fata de nivelul de baza. Orice indice bursier se masoara, asadar, in numar de puncte de indice, iar in alcatuirea lui se tine seama de eventualele modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse in indice precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui. Pe orice piata, organismele reprezentative ale bursei isi asuma dreptul de calcul, cu conditia ca orice modificare sa fie justificata si comunicata in piata anterior producerii ei. 3.1.2. Indicii bursieri pe diferite piete A. Indici bursieri pe piata americana a) Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 - Share Industrial Average) - cuprinde 30 de actiuni reprezentative din ramura industriei americane. Acest indic e cel mai frecvent folosit de presa pentru a caracteriza standardul economiei americane la un moment dat. Pentru analisti financiari insa, importanta indicelui nu e aceeasi deoarece o analiza pe baza lui e restransa la ramura industriei; b) Cel mai folosit indice ce caracterizeaza ansamblul pietei americane e indicele Corporatiei Standard and Poor, numit Standard and Poor 500. In alcatuirea lui intra 500 de societati reprezentative pentru toate ramurile, sectoarele si domeniile de activitate. Acest indice este recalculat in fiecare minut al zilei de tranzactionare, motiv pentru care e considerat indice in timp real. Actiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri industriale la Bursa de Valori din New York. Valoarea totala de piata a actiunilor ce compun indicele reprezinta 80% din valoarea actiunilor tranzactionate in New York Stock Exchange. Acest indice reprezinta suportul contractelor futures tranzactionate la CME si al optiunilor tranzactionate la NYSE; c) Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de actiuni cotate in Statele Unite (din punct de vedere al capitalizarii bursiere) si reprezinta aproximativ 98% din piata valorilor mobiliare din SUA. Aceste indice are doua forme: Russel 1000 si Russel 2000. Acesti indici sunt cotati la fiecare 15 secunde. B. Indici bursieri pe piata britanica a) Indicele Financial Times 30 (FT-30), fiind cunoscut sub denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaza pe cursul a 30 de actiuni tranzactionate intens fiind recalculat ori de cate ori se produc modificari ale cursurilor actiunilor care intra in componenta
3

indicelui; b) Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al actiunilor calculat in timp real (in fiecare moment al zilei). Intentia initiala la data de referinta a acestui indice (31 decembrie 1983) a fost de a evidentia importanta primelor 100 de companii cotate la bursa londoneza. In prezent, se considera ca el caracterizeaza ansamblul pietei britanice. Acest indice constituie suportul pentru contractele futures, dar mai ales pentru optiunile tranzactionate la Bursa de Valori Mobiliare Derivate din Londra. C. Indici bursieri pe piata japoneza a) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit si Nikkei Dow, este compus din 225 de actiuni din prima sectiune a bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetica ponderata. Indicele se modifica in mod egal pentru aceeasi variatie a cursului actiunilor, indiferent de capitalizarea bursiera; b) Indicele TOPIX este indicele primei sectiuni al bursei din Tokyo si cuprinde in componenta sa toate (aproximativ 1200) actiunile companiilor cotate la prima sectiune a bursei. Este indicele cu cea mai larga baza de calcul, fiind structurat astfel incat sa dea cea mai buna imagine a pietei japoneze. Indicele TOPIX este calculat la fiecare 60 de secunde. D. Indici bursieri pe pietele internationale Indicii internationali ofera o baza de analiza a pietei bursiere mondiale. Exista trei indici si anume:"MSCI World Index" (Morgan Stanley Capital International), "FT Actuariers World Index" si "Solomon-Russel Global Equity Index". DETERMINAREA INDICILOR BURSIERI Indicii bursieri sunt produse sintetice ale pietei de capital. Necesitatea introducerii indicilor bursieri era determinata de inexistenta unui produs bursier prin care sa se realizeze urmarirea n ansamblu a pietei respective si care sa nu reflecte doar evolutia unui singur titlu cotat. Asadar, principala functie a unui indice bursier e aceea de a reflecta evolutia de ansamblu a pietei bursiere respective. Pe lnga aceasta functie indicii se constituie ca un important suport pentru tranzactiile cu contracte futures si optiuni, efectuate att n scopul obtinerii unui cstig, ct si n scopuri de acoperire mpotriva unor posibile riscuri (hedging).

O etapa noua n evolutia indicilor bursieri a reprezentat-o aparitia n ultimele decenii a indicilor asa zisi din "categoria a doua" care includ un numar mult mai mare de actiuni componente din diverse sectoare ale economiei, ducnd la o caracterizare mai buna a pietei bursiere si la o mai buna satisfacere a nevoilor de informatie cu privire la aceasta. Desi, initial, indicii bursieri au fost determinati doar pentru actiuni, astazi exista indici care urmaresc evolutia altor titluri de valoare cum ar fi obligatiunile sau titlurile emise de fondurile mutuale. Diversificarea indicilor bursieri este si o consecinta directa a diversificarii produselor bursiere si a pietei de capital, n general. O alta tendinta n evolutia indicilor este data si de extinderea lor din planul unei singure piete de capital, localizata ntr-o anume tara, n planul pietei financiare mondiale, fapt pus n evidenta prin aparitia indicilor mondiali. n tara noastra desi piata bursiera a functionat si n perioada interbelica si apoi din nou din 1995, primul indice bursier oficial a aparut abia n septembrie 1997, respectiv indicele BET1[1] (Bucharest Exchange Trading) sau Indicele Bursei de Valori Bucuresti. Acest indice a masurat evolutia a zece din cele mai importante actiuni ce erau tranzactionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucuresti. Indicele BET a fost urmat la scurt timp de BET-C, indice compozit care urmareste miscarea majoritatii actiunilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, lansat n primavara anului 1998, ca si de indicele oficial al pietei extrabursiere, RASDAQ-C, lansat la 1 august 1998. n concluzie indicii bursieri reprezinta unul din cele mai interesante si atractive produse bursiere, att sub aspectul capacitatii de sintetizare a evolutiei ntregii piete, ct si prin prisma avantajelor pe care le ofera investitorilor prin folosirea ca suport pentru tranzactii bursiere sub forma contractelor. 1.2 Clasificarea indicilor bursieri Indicii bursieri se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:
1 5

a) Dupa valorile mobiliare care constituie suportul indicelui, se pot deosebi urmatoarele categorii de indici: 1) Indici bursieri pentru actiuni.

Acestia sunt cei mai raspnditi indici si se calculeaza n aproape toate tarile din lume unde exista o piata de capital. Printre cei mai cunoscuti indici se numara Dow Jones Industrial Average, Standard & Poor's 500 si Nasdaq 100 (n S.U.A.), indicii FT-SE (n Marea Britanie), DAX (n Germania), Nikkei si Topix (n Japonia), CAC-40 (n Franta). n Romnia cei mai cunoscuti indici sunt BET (care reflecta evolutia a 10 actiuni cotate la prima categorie a Bursei de Valori), BET-C si indicele pietei extrabursiere Rasdaq-C. 2) 3) Indici bursieri pentru obligatiuni Indici ai volatilitatii

4) Indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale si alte institutii de acest fel. b) Dupa modalitatea de calcul indicii pentru actiuni se mpart n:

1) Indici din prima generatie, care se calculeaza, n general, ca o simpla medie aritmetica a cursului actiunilor componente, ajustata cu un divizor care sa exprime diversele modificari ce se petrec asupra actiunilor componente, cum ar fi fuziuni si modificari de capital. Acestia sunt cei mai vechi indici bursieri calculati si au o traditie puternica. Din aceasta categorie fac parte Dow Jones, creat n 1896 si indicele Nikkei, cel mai vechi indice bursier de pe piata japoneza, creat n 1950 si revizuit ulterior. Indicii din prima categorie prezinta o capacitate de informare limitata si, initial cuprindeau numai actiunile unor emitenti apartinnd unui singur domeniu de activitate. n ultima vreme indicii din prima categorie au fost supusi unui proces de revizuire pentru a tine pasul cu cerintele utilizatorilor. 2) Indicii bursieri din generatia a doua se caracterizeaza prin urmatoarele:
6

- cuprind un numar mai mare de firme (500 n cazul S&P, 2000 sau chiar 3000 n cazul indicilor Frank Russell); - actiunile componente apartin mai multor domenii de activitate (mai putin n cazul indicilor sectoriali); - metodologia lor de calcul presupune, de cele mai multe ori, ponderarea actiunilor cu cursul bursier sau capitalizarea bursiera. c) n functie de gradul de cuprindere indicii bursieri se clasifica astfel:

1) Indici generali ai pietei, care cuprind actiuni apartinnd mai multor domenii de activitate, cautnd sa exprime ct mai bine structura pietei respective. Indicii generali ai pietei reflecta evolutia economiei n ansamblu. 2) Indicii sectoriali2[2] Acesti indici reflecta evolutia unui singur sector al economiei prin intermediul firmelor apartinnd acestui sector care sunt cotate la bursa. d) n functie de intervalul la care sunt calculati, indicii se mpart n: indici calculati n timp real, de obicei la intervale cuprinse ntre 15 secunde si un minut (majoritatea indicilor existenti la ora aceasta n lume); indici calculati doar la sfrsitul zilei de tranzactionare (BET compozit). e) n functie de numarul de piete financiare care intra n calculul indicelui avem: indici ce cuprind n portofoliul lor actiuni cot pe o singura piata bursiera, fie actiunile unor firme autohtone, fie ale unor firme straine cotate si pe piata respectiva;

2 7

 indici mondiali, care iau n calcul actiuni ce coteaza pe diverse piete ale lumii care au criterii suplimentare referitoare la tarile care intra n calcul, pe lnga criteriile stabilite pentru un titlu individual. f) n functie de tipul pietei de capital pe care sunt calculati indicii exista: g) indici calculati pe piata bursiera, cum este indicele BET; indici ai pietei extrabursiere (indicele RASDAQ-C pe piata romneasca). n functie de institutia care calculeaza indicele avem:

indici oficiali, calculati de catre organismele pietei de capital respective, cum este cazul indicelui BET; indici calculati de aceste institutii n colaborare cu publicatii financiare, cum ar fi DJIA (calculat n colaborare cu The Wall Street Journal), indicii FTSE calculati de Financial Times, n colaborare cu bursa din Londra; indici calculati de diverse publicatii economico-financiare;

indici calculati de catre societati de valori mobiliare, firme de consultanta si alte institutii financiare. n tara noastra indicii din aceste ultime doua categorii au precedat aparitia celui oficial. 1.3 Metodologia determinarii indicilor bursieri Principiile folosite in determinarea indicilor Aceste principii au fost definite ca atare de catre Bursa din Londra si ziarul Financial Times si sunt folosite la calculul indicilor de pe piata londoneza, dar se regasesc n constructia tuturor indicilor bursieri, indiferent de locul sau modul de determinare al acestora. Ele pot fi sintetizate astfel: 1) Indicii bursieri, statisticile si orice alte materiale referitoare la acestea sunt utilizate n mod primar n analiza strategiilor de investitii si ca masura a

performantei portofoliilor pentru investitori profesionali cum ar fi fonduri de pensii, societati de asigurari, fonduri mutuale si alti investitori institutionali. 2) Metodele de calcul ale indicilor bursieri vor trebui sa reflecte ntotdeauna realitatea. 3) Utilizatorii indicilor trebuie sa fie capabili sa replice indicii ori de cte ori este nevoie. Ca urmare, metodele de calcul ale indicilor nu trebuie sa prezinte o complexitate deosebita, iar informatiile si datele folosite la determinarea indicilor trebuie sa fie disponibile oricui. 4) Informatiile folosite n calculul indicilor trebuie sa aiba la origine surse autorizate. In cazul indicilor care tin seama de evenimente cum ar fi cresteri sau scaderi de capital, acordari de dividende, emisiuni de drepturi de subscriere, datele folosite trebuie sa provina de la compania respectiva si se urmareste folosirea datelor cu ct mai putine modificari fata de cele existente n documentele publicate de firma respectiva. Acest principiu este folosit si pentru calculul indicatorilor cum ar fi PER sau DY. 5) n orice moment trebuie sa se asigure continuitatea si comparabilitatea cu momentele anterioare, n masura posibilitatilor. 6) Consistenta datelor si a metodelor de calcul trebuie mentinuta, oriunde este posibil. Aceste doua principii presupun ca metodele de calcul si determinare a indicilor sa ramna, pe ct posibil, aceleasi si, de asemenea, datele sa provina de la aceleasi surse. n general datele folosite provin de la institutiile pietei de capital, ceea ce face ca sursele sa fie stabile. 7) Toti cei implicati n activitatea bursiera, inclusiv brokerii si investitorii, trebuie sa fie implicati n mod activ n determinarea celor mai bune practici si metode care trebuie folosite n calculul indicilor si sa se asigure ca indicii continua sa satisfaca nevoia de informatii existenta pe piata bursiera si sa faca orice fel de propuneri pe care le considera utile n acest domeniu. Etapele constructiei unui indice bursier
9

Principalele etape n constructia unui indice bursier sunt: 1) Selectarea actiunilor ce intra n portofoliul indicelui Acest proces se face cu respectarea anumitor conditii referitoare la capitalizarea bursiera, lichiditatea, provenienta, domeniul de activitate al emitentului sau alte criterii n legatura cu actiunile ce urmeaza sa intre n componenta indicelui. 2) Atribuirea unei anumite importante fiecarei actiuni, aici existnd mai multe posibilitati: - ponderi egale atribuite fiecarei actiuni; - ponderarea cu capitalizarea bursiera; - stabilirea constructiei indicelui fara atribuirea de ponderi. 3) Alegerea datei de referinta, pentru care indicele se echivaleaza cu 100, 1000 sau 10000 de puncte. Selectia valorilor mobiliare ce intra n componenta indicelui O importanta deosebita prezinta etapa selectiei valorilor mobiliare care intra n componenta indicelui. Criteriile folosite pentru determinarea actiunilor care vor fi selectate difera mult de la indice la indice. Unul din criteriile prezente la determinarea componentei multor indici este acela conform caruia actiunile trebuie sa fie cotate la prima categorie a pietei bursiere respective. Acest criteriu este folosit n cazul indicelui Nikkei 225, FT-SE 30 si a multor altor indici, inclusiv a indicelui BET. De obicei acest criteriu se aplica la calculul celor mai importanti indici de pe piata respectiva, indici care contin actiunile considerate "blue chips" ale pietei de capital respective. n multe cazuri, ca de exemplu pentru Nikkei 225, retrogradarea unui titlu la categoria a doua a bursei duce la excluderea automata a acestuia din componenta indicelui.

10

De asemenea, sunt cautate actiunile emise de firme puternice, stabile, cu o crestere sustinuta a activitatii, si ale caror indicatori economici le recomanda ca o buna investitie. n cazul indicelui Dow Jones, formularea este "companii puternice, cu o crestere sustinuta si care prezinta interes pentru investitori". Actiunile intrate n componenta indicelui trebuie sa reprezinte ct mai bine piata bursiera respectiva, n cadrul indicilor generali ai pietei, sau sectorul economic respectiv, n cadrul indicilor sectoriali. n cadrul indicilor generali ai pietei se urmareste ca structura valorilor mobiliare ce compun indicele sa urmeze repartitia pe sectoare de activitate a titlurilor nscrise la Cota oficiala a bursei. Un criteriu des prezent n determinarea actiunilor componente ale indicilor este lichiditatea3[3] definita ca volum al tranzactiilor efectuate cu un anumit titlu de valoare ntr-o anumita perioada de timp, urmarindu-se ca aceasta sa fie ct mai mare. Lichiditatea se poate urmari si ca procent al volumului tranzactiilor desfasurate cu actiunile ce intra n componenta indicelui din totalul tranzactiilor desfasurate pe piata respectiva. n cazul indicelui BET se urmareste ca acest procent sa fie mai mare de 60. n alte cazuri lichiditatea este privita ca volum minim al tranzactiilor zilnice pentru un anumit titlu. Este cazul indicelui NASDAQ 100 care are drept conditie a includerii unui titlu n portofoliul sau un volum minim de 100000 de actiuni tranzactionate zilnic. Un alt criteriu esential se refera la capitalizarea bursiera a actiunii respective. De remarcat ca aceasta conditie apare si n cazul unor indici care nu sunt ponderati cu capitalizarea bursiera. Explicatia acestui criteriu rezida n faptul ca prin constructia indicelui se urmareste o reflectare ct mai buna a pietei respective si aceasta se poate realiza cel mai bine daca indicele include n componenta sa actiuni a caror capitalizare bursiera nsumata sa reprezinte o pondere ct mai mare din capitalizarea bursiera totala a pietei. Anumiti indicii cum sunt Dow Jones, FT3 11

SE 100 Nikkei sau DAX-100 ajung sa reprezinte, prin actiunile pe care le includ peste 90 % din capitalizarea totala a pietei respective. n cazul indicelui BET lichiditatea celor zece actiuni luate n calcul trebuie sa reprezinte cel putin 60% din capitalizarea ntregii piete bursiere. Un criteriu ntlnit la mai multi indici, printre care FT-SE 1 00, indicii Nasdaq sau DAX se refera la necesitatea ca actiunile incluse n structura indicelui sa fie emise de o companie autohtona. n cazul indicilor calculati pe piata londoneza necesitatea ca toate actiunile componente sa fie ale unor firme autohtone este determinata si de introducerea unui indice care reflecta evolutia companiilor multinationale, respectiv al unuia care exprima miscarea actiunilor emise de firme straine, dar care coteaza si la Londra. n opozitie cu acesti indici care urmaresc doar evolutia companiilor dintr-o anumita tara sau listati doar la o anumita bursa, exista indici mondiali. Acestia iau n considerare actiuni cotate pe diverse piete si, astfel, genereaza noi criterii legate de selectia titlurilor componente, n sensul ca aceasta este precedata de o selectie a tarilor componente, respectiv a tarilor pe a caror piete de capital coteaza actiunile care vor fi luate n calculul indicelui. De asemenea, n cazul unor indici care urmaresc si actiuni autohtone si straine, se poate ntmpla ca pentru titlurile straine sa fie stabilite si unele conditii speciale, de multe diferite de cele impuse actiunilor emise de companii ce si au sediul n tara respectiva. Astfel, indicele Nasdaq - 100 are drept conditie obligatorie pentru actiunile straine o valoare de piata mondiala de cel putin 10 milioane, coroborata cu o valoare de piata minima de 4 milioane dolari pe piata americana. De asemenea actiunile straine trebuie sa aiba un volum de tranzactionare de cel putin 200000 de actiuni zilnic. Desigur ca n cazul altor indici mondiali pot aparea si alte criterii, n functie de specificul indicilor respectivi. Un criteriu ntlnit la unii indici, cum ar fi Topix sau indicii Nasdaq se refera la intervalul de timp care s-a scurs de la momentul listarii actiunilor pe piata respectiva.
12

De exemplu, indicele Nasdaq - 1004[4] stabileste conditia referitoare la vechimea listarii actiunilor n legatura cu capitalizarea bursiera, astfel: - actiunile care se afla n primele 25% n ceea ce priveste capitalizarea bursiera trebuie sa fi fost cotate timp de cel putin un an; - celelalte actiuni trebuie sa fi fost cotate timp de cel putin doi ani; Un alt criteriu comun multor indici se refera la tipul valorilor mobiliare luate n calculul indicelui. Acesta difera n functie de tipul indicelui. Astfel, pentru indicii pentru actiuni, actiunile luate n calcul trebuie sa fie actiuni comune sau actiuni preferentiale participative (actiuni care au dreptul la un dividend mai mare dect cel fix, stabilit prin prospectul de emisiune, dividend care devine egal cu acel ce revine pe o actiune proportionala. Aceasta prevedere se aplica numai n cazul n care dividendul ce ramne pentru o actiune comuna, dupa deducerea celui fix este mai mare dect dividendul fix.). n calculul anumitor indici se includ doar actiunile comune, fara a le lua n calcul pe cele preferentiale, indiferent de tipul lor. De obicei, actiunile preferentiale neparticipative nu se iau n calculul indicilor bursieri. n structura unor anumiti indici pentru actiuni se mai pot include alte titluri, cum ar fi unitati de participare ale fondurilor mutuale si alte valori emise de acestea. n concluzie, principalele criterii n functie de care se stabileste componenta indicilor bursieri se pot sintetiza astfel: 1) conditii privind capitalizarea bursiera; 2) conditii privind lichiditatea actiunilor; 3) conditii privind cotarea la prima categorie a pietei respective; 4) conditii privind domeniul de activitate al firmei emitente, ndeosebi n cadrul indicilor sectoriali; 5) conditii privind apartenenta sau nu la o anumita tara a emitentului;
4 13

6) conditii privind ponderea din totalul actiunilor care trebuie sa fie disponibile pe piata; 7) conditii privind necesitatea trecerii unui anumit interval de timp de la listare; 8) alte conditii specifice unor anumiti indici. La aceste conditii se adauga conditiile necesare cotarii la bursa. Atribuirea de ponderi Atribuirea de ponderi este o etapa importanta, desi nu se regaseste n constructia tuturor indicilor bursieri. n general, ponderile cu care sunt luate n calcul actiunile apar la indicii din a doua categorie. Atribuirea unor anumite ponderi indicilor bursieri este justificata de necesitatea de a se evita situatia n care evolutia cursului unei anumite actiuni ar avea o influenta prea mare asupra indicelui. De exemplu, daca am construit un indice bursier care ar avea n componenta urmatoarele actiuni. 1) 2) 3) A, cu o valoare nominala de 25.000 lei B, cu o valoare nominala de 1.000 de lei si C, cu o valoare nominala de asemenea de l.000 de lei. Cursurile celor trei actiuni la 13 mai sunt: A 92.500 lei, B 650, iar C 4.500. Presupunem ca indicii sunt luati n calcul fara nici un fel de pondere, nivelul indicelui ar fi determinat prin calculul mediei aritmetice a cursurilor actiunilor ce fac parte din portofoliul indicelui. Formula de calcul5[5] va fi:

5 14

Valoare indice = Ca urmare, pe 20 noiembrie, indicele ar avea valoarea de (92.500 + 650 + 4.500) /3 /100, adica 325,5 puncte, unde 100 este un factor de corectie introdus pentru a se lucra cu valori mai reduse ale indicelui. Capitalizarea bursiera a celor trei actiuni este: A - 10.000 de actiuni pe piata x 92.500 u.m. / actiune adica 925.000.000 u.m. B - 5 milioane actiuni pe piata x 650 u.m. / actiune, adica 3.250.000.000 u.m. C - 400.000 actiuni pe piata x 4.500 u.m. / actiune, adica 1.800.000.000 u.m. Pentru a se evita fenomene de tipul celui prezentat mai sus indicii sunt construiti folosindu-se un sistem de ponderi. Exista doua modalitati: ponderi egale atribuite fiecarei actiuni; ponderarea cu capitalizarea bursiera;

n primul caz, dezavantajele influentei unei actiuni sunt eliminate n totalitate, deoarece fiecarei actiuni i se atribuie o astfel de pondere nct modificarea fiecarei actiuni cu un anumit procent va imprima indicelui o modificare identica. n al doilea caz, actiunile sunt ponderate cu capitalizarea bursiera ceea ce va face ca o modificare cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere importanta n capitalizarea totala a pietei va avea o influenta mai mare asupra indicelui dect o modificare cu acelasi procent a unei actiuni mai putin importanta sub aspectul capitalizarii. Stabilirea datei de referinta Data de referinta este o data cu o semnificatie deosebita pentru indicele bursier respectiv. Pentru data respectiva indicele primeste valoarea de 100, 1000 sau 10000 de puncte, dupa caz.
15

Deseori data de referinta este data de la care ncepe calculul indicelui, cum este cazul cu indicele BET, a carui data de referinta este 19 septembrie 1997, pentru care indicelui i s-a atribuit valoarea de 1000 de puncte. Data de referinta este folosita n cadrul analizei evolutiei indicilor, prin compararea valorii indicelui la o anumita data cu cea din data de referinta. Indicele aferent oricarei alte perioade exprima ntotdeauna o crestere sau o scadere fata de perioada de baza. Metodologia de calcul Metodologia de calcul este diferita n functie de tipul indicelui. Astfel, n cazul indicilor din prima categorie, indicele se calculeaza ca o medie aritmetica a preturilor (cursurilor) actiunilor componente, ajustate cu un divizor a carui valoare se modifica periodic, n functie de modificarile petrecute cu actiunile componente. Formula de calcul este:

Valoare indice = n cazul indicilor ponderati se tine cont de capitalizarea bursiera, cursul actiunilor fiind nmultit cu numarul de actiuni. Formula de calcul este:

Indext6[6] = unde: n = numarul actiunilor ce intra n componenta indicelui; pi0 = pretul actiunii i la data de referinta; qi0 = numarul actiunilor companiei i la data de referinta;
6 16

pit = cursul actiunii i la momentul t; qit = numarul actiunilor companiei i la momentul t; KT = divizor; cit = factorul de corectie pentru actiunea t; O formula mai simpla unde nu exista factori de corectie pentru fiecare actiune, ci doar un factor general de corectie care ia n considerare modificarile petrecute cu actiunile componente, se foloseste pentru indicele BET, astfel:

BETt = unde : n = 10 este numarul de actiuni din portofoliul indicelui pi0 = pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t = 0 (19 septembrie 1997) pit = pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t qi0 = numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t = 0 f = factor de corectie recalculat, ori de cte ori se produc modificari cu actiunile componente Modificari n metodologia de calcul n cadrul determinarii indicilor bursieri apar o multitudine de momente n care metodologia de calcul a indicelui trebuie sa se modifice, datorita actiunii unor diverse mprejurari. Aceste modificari trebuie ntelese drept modificari n formula de calcul a indicelui si nu schimbari n nsusi continutul indicelui, cum ar fi trecerea, de exemplu, de la ponderarea cu capitalizarea bursiera la calculul indicelui fara a se folosi ponderi.
17

Principalele evenimente care genereaza ajustari ale formulei de calcul a indicelui sunt: acordari de dividende; cresteri de capital; reduceri de capital;

modificari n valoarea nominala a titlurilor de valoare din componenta indicelui; conversii de actiuni preferentiale n actiuni comune; fuziuni ale firmelor din structura indicelui; adaugari sau stergeri de firme n / din portofoliul indicelui.

Aceste modificari nu genereaza modificari n formula de calcul a tuturor indicilor bursieri pentru actiuni, ci numai pentru acei indici care tin seama n determinarea lor de aceste evenimente. Esential este ca nu toti indicii bursieri suporta modificari. n cazul indicilor din categoria nti orice modificare de acest tip se reflecta n modificarea divizorului la care se mparte suma cursurilor actiunilor. n cazul indicilor care contin n formula lor de calcul un divizor general, cum este si cazul indicelui BET, o modificare n sensul celor prezentate mai sus determina o schimbare a valorii divizorului respectiv. Factorul de corectie este modificat n ziua n care are loc schimbarea, pentru a se putea realiza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui. Modificari determinate de acordari de dividende n acest caz ci se va calcula astfel:

18

unde: pi, t - 1 = pretul actiunii respective n ziua anterioara acordarii de dividende Di,t = valoarea dividendului respectiv acordat Aceste modificari nu sunt reflectate de catre toti indicii bursieri, ci numai de anumiti indici, care mai sunt denumiti si indici ai performantei actiunilor care se calculeaza ndeosebi n S.U.A. si Germania. Modificari determinate de cresteri de capital n acest caz, coeficientul ci va avea urmatoarea formula:

unde: pi, t - 1 = pretul actiunii respective n ziua anterioara acordarii de dividende; BRi,t-1 = valoarea drepturilor de subscriere; pb = pretul drepturilor de subscriere BV = rata de subscriere DN = dezavantajul dividendului n cazul cresterilor de capital prin ncorporarea de rezerve, pb este 0. Modificari determinate de reduceri de capital n acest caz ci se determina astfel:

19

unde Vit este rata reducerii capitalului. Aceste modificari sunt luate si n calculul indicilor neponderati sau a celor care au un singur factor de corectie general. Modificari generate de schimbarea valorii nominale n acest caz se presupune ca pretul (cursul) actiunilor se va modifica n acelasi sens cu valoarea nominala. Aceasta presupunere se reflecta si n formula de calcul, prin modificarea coeficientului actiunii respective, astfel:

unde este vechea valoare nominala a actiunii, iar valoare nominala.

este noua

20