Rolul si funcțiile bursei de valori in economia contemporana

Bursele joacă, în prezent, un rol important în desfăşurarea comerţului internaţional, facilitând

derularea schimburilor internaţionale.Una din funcţiile importante ale burselor este reflectarea situaţiei
prezente şi a tendinţei viitoare a preţurilor internaţionale ale produselor de bază şi a titlurilor de
valoare. Stabilirea preţului cel mai reprezentativ, care să reflecte toţi factorii de influenţă, implică un
punct de întâlnire al cererii cu oferta, unde vânzarea-cumpărarea să se echilibreze. Bursele constituie
tocmai acest loc de întâlnire al intereselor cumpărătorului cu cele ale vânzătorului.
Factorii care determină preţul în cadrul burselor sunt nu numai simplul raport cerere-ofertă (dacă
cererea este în surplus sau deficit faţă de ofertă), dar şi toate influenţele şi circumstanţele economice
care pot să afecteze atitudinea cumpărătorului şi vânzătorului: teama de inflaţie sau modificările
cursurilor de schimb, previziunile asupra situaţiei viitoare pe piaţa respectivă şi, în general, în
economia mondială, evoluţia unor evenimente politice sau sociale importante. De exemplu, un
cumpărător hotărăşte să achiziţioneze la bursă o anumită cantitate de marfă, în ciuda faptului că preţul
este relativ ridicat datorită ofertei limitate, ca urmare a ştirilor privind o posibilă grevă în ţara
furnizoare principală care ar putea determina o nouă majorare a preţului. În acelaşi timp, un vânzător
poate să decidă vânzarea cantităţii de marfă pe care o deţine, chiar dacă preţul este scăzut, deoarece
informaţiile care ajung la bursă indică drept posibilă majorarea rapidă a producţiei şi ofertei în lunile
următoare şi deci o nouă scădere de preţ. Preţurile care se stabilesc la bursă, sub influenţa tuturor
acestor factori, constituie nivelul cel mai reprezentativ al preţurilor internaţionale. De aceea, cotaţiile
bursiere, în mod deosebit cotaţiile de la închiderea bursei, sunt folosite în practica internaţională ca
informaţii despre nivelul preţurilor internaţionale.
În acelaşi timp, existenţa în cadrul bursei a pieţei cotaţiilor la termen furnizează informaţii demare
valoare privind tendinţa viitoare a preţurilor. Atât pentru producători, cât şi pentru consumatori,
cotaţiile bursiere la termen constituie un adevărat ghid în planificarea acţiunilor lor viitoare. Mai mult,
piaţa şi cotaţiile la termen constituie un mecanism de protejare a producătorilor şi vânzătorilor. Prin
operaţiunile de hedging, se pot reduce pierderile, dar în acelaşi timp, sunt anihilate şi posibilităţile de
câştig din evoluţia favorabilă a preţurilor. Cu alte cuvinte, o parte din factorii aleatori inerenţi
producţiei şi cererii de materii prime, datorită condiţiilor meteorologice,ciclului economic etc., sunt
parţial atenuaţi prin mecanismul burselor, al hedgingului şi cotaţiilor la termen. De aceea, bursele
joacă un rol important în formarea unei imagini asupra tendinţei viitoare a preţurilor internaţionale.
Pe de altă parte, bursa constituie o oglindă destul de fidelă a situaţiei generale de pe piaţa mondială.
Bursele reprezintă adevărate „bănci de informaţii”, unde se primesc din întreaga lume şi se analizează
sub toate aspectele informaţiile. Pentru a supravieţui, operatorii de bursă (dealerii, brokerii) trebuie să
fie bine informaţi şi, în consecinţă, dispun de cel mai bun serviciu de informaţii posibil, care le permite
realizarea de contacte în întreaga lume.Bursele îşi verifică utilitatea în comerţul internaţional şi prin
aceea că ele contribuie la ameliorarea circulaţiei informaţiilor privind preţurile curente şi la termen ale
produselor.Cunoaşterea şi difuzarea cursurilor de schimb la termen determină negocierea cu mai multă
încredere,din moment ce se pot obţine cu uşurinţă informaţii despre preţuri. Atunci când aceste
informaţii nu sunt difuzate pe scara largă, micilor operatori le este foarte greu să acţioneze în mod
eficace.
În general, participanţii la burse dispun de suficiente informaţii în domeniu. În acest context, agenţii
de bursă, ca şi autorităţile bursiere, încearcă să atragă clienţii punându-le la dispoziţie diverse studii
asupra pieţei. Unele dintre acestea sunt liber accesibile, în timp ce altele nu sunt comunicate decât
clienţilor importanţi şi sunt foarte tehnice. În ţările dezvoltate, există multe ziare profesionale, reviste
financiare şi chiar presa cotidiană care tratează aspecte referitoare la produsele negociate la bursă.
În cazul în care nu există pieţe la termen, producătorii, consumatorii şi negociatorii sunt obligaţi
să deţină singuri aproape totalitatea stocurilor de produse. Producătorii trebuie să suporte partea cea
mai mare a poverii finanţării stocurilor, mai ales atunci când acestea depăşesc nivelul considerat
normal. Atunci când cererea de produse primare nu este elastică, producătorii au interesul să-şi
păstreze stocurile în loc să le desfacă pe piaţă, ceea ce duce la creşterea preţurilor. Prezenţa unei burse
de mărfuri dă posibilitatea finanţării stocurilor în condiţii mai favorabile. Mijlocul cel mai simplu
constă în vânzarea stocurilor excedentare ale unui produs direct printr-o bursă de comerţ, livrând
marfa la destinaţii stabile când un contract de vânzare ajunge la scadenţă, ceea ce are ca efect
sustragerea de pe piaţă a unei părţi din surplus. În cazul unui produs perisabil nu poate fi decât o
măsură temporară, deoarece produsul va trebui retras din stocurile bursei şi vândut unui consumator
înainte de a se degrada, fiind deci repus pe piaţă.În ceea ce priveşte produsele neperisabile, ca
metalele, este posibilă conservarea stocurilor excedentare câţiva ani, în antrepozitele pieţelor la termen
(aproape 10% din consumul actual mondial de cupru a fost stocat în antrepozitele LME şi COMEX în
1974 şi 1978. Faptul că aceste două burse au putut să absoarbă un tonaj atât de mare de cupru atestă
rolul major pe care îl pot juca bursele de mărfuri în finanţarea stocurilor

Funcţiile bursei de valori

Bursa răspunde la trei tipuri de trebuinţe – separate şi, totuşi, distincte:
-tebuinţe de ordin macroeconomic (pentru economia naţională);
-trebuinţe de ordin microeconomic (pentru firme);
-trebuinţe de ordin individual (pentru posesorii de titluri sau pentru cei care deţin economii disponibile
pentru a fi investite).
Satisfacerea acestor trebuinţe dă conţinutul rolului pe care bursele de valori îl îndeplinesc, care îşi
găseşte expresia în următoarele funcţii, macroeconomice, microeconomice şi funcţii în plan individual.
Funcţii macroeconomice
1. Bursa are rol de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi necesităţile economice transformând
economiile în capital.În momentul în care un investitor cumpără acţiuni sau obligaţiuni nou emise,
banii pe care i-a economisit ajung în posesia firmei şi vor fi folosiţi pentru achiziţionarea de capital
productiv.
2. Bursa permite realizarea unor proiecte investiţionale de anvergură care nu ar putea fi înfăptuite cu
fondurile unui grup restrâns de întreprinzători. Astfel, firmele care doresc să mobilizeze capitaluri
însemnate, vor plasa o parte din acţiunile lor publicului prin distribuţie primară sau distribuţie
secundară, aceasta înseamnă operaţiunea de difuzare a capitalului în masa investitorilor. Ca atare,
firmele respective se transformă din firme cu caracter privat, în societăţi cu caracter public, în sensul
că acţiunile lor se negociază pe piaţa bursieră. Este demn de reţinut faptul că emitenţii de acţiuni sau
obligaţiuni nu ezită să folosească simultan ambele modalităţi de finanţare: apelează atât la
împrumuturi bancare, cât şi la bursa de valori. În SUA, spre exemplu, folosirea sistemului bancar, în
combinaţie cu bursa, a permis atragerea unor resurse financiare uriaşe, care au asigurat dezvoltarea
extraordinară şi foarte rapidă a informaţiei şi biotehnologiilor. În Europa, construcţia „Eurotunelului”
s-a realizat din resurse obţinute prin vânzarea de acţiuni, iar mai apoi cu ajutorul unor credite bancare.
Această soluţie ar putea fi utilizată şi de ţara noastră în realizarea unor proiecte de mare importanţă.
3. Bursa este piaţa pe care se realizează evaluarea activelor financiare şi se stabileşte preţul titlurilor.
Titlurile financiare cunosc dedublare: între valoarea nominală (la care au fost emise şi care au ca bază
costul activelor reale) şi valoarea de piaţă (dată de cursul bursei), care oscilează zilnic, în funcţie de
raportul cerere/ofertă. În cazul societăţilor cu caracter public, bursa oferă atât o evaluare a acţiunilor,
cât şi o evaluare a firmei. Valoarea unei firme (valoarea capitalizată) este produsul dintre numărul
acţiunilor şi cursul bursier curent al acestora.
4. Bursa este un factor de stimulare a interesului pentru afaceri în rândul deţinătorilor de fonduri.
Faptul că preţul titlurilor se modifică zilnic, ca efect al cererii şi ofertei de titluri financiare, permite
investitorilor ca, pe lângă rezultatele pe care le aduce în mod direct investiţia, să poată urmări un alt
obiectiv, obţinerea de profit din diferenţa de curs dintre momentul cumpărării şi al vânzării titlurilor.
De aici, întregul miraj al câştigului imens prin jocul de bursă, care dincolo de potenţialul de risc, are
rol major nu numai în creşterea atractivităţii bursei şi în funcţionarea ordonată a pieţei secundare, ci şi
în formarea unor preţuri corecte şi echilibrate pentru titluri.
5. Piaţa bursieră are un rol însemnat în reorientarea şi restructurarea activităţilor economice.Prin
funcţionarea acestei pieţe, distribuirea fondurilor pe ramuri ale economiei şi firme se realizează în
raport cu gradul de atractivitate a titlurilor, fiind o reflectare a performanţelor firmelor respective, a
gradului de rentabilitate. Deci bursa distribuie fondurile, în principiu, spre domeniile cele mai
profitabile şi/sau cu cele mai mari perspective de dezvoltare. În acest fel, firmele performante vor fi
alimentate cu fonduri, în timp ce domeniile în declin vor pierde o parte din masa investitorilor.
6. Bursa este un barometru extrem de sensibil al stării economiei, volumul tranzacţiilor şi evoluţia
cursurilor reacţionând brusc, uneori cu anticipaţie la modificarea conjuncturii economice.Mişcarea
bursei, reflectată de indicele bursei, poate să arate o direcţie ascendentă sau, dimpotrivă, o direcţie
descendentă, fiecare din situaţiile respective având un ecou rapid în ansamblul vieţii de afaceri.
Funcţii microeconomice
Principalele funcţii microeconomice sunt următoarele:
1.Bursa facilitează creşterea sau scăderea notorietăţii firmelor cotate şi prin aceasta, influenţează
motivaţia principală a întreprinzătorilor care se prezintă pe piaţă pentru a vinde sau cumpăra.
2. Bursa permite creşterea fondurilor proprii, societăţile noi care apar pe piaţă nu pot să realizeze decât
indirect o creştere de capital (vânzarea acţiunilor deţinute de vechii acţionari nu le sporeşte capitalul)
prin emiterea de noi acţiuni, care se vor vinde direct prin bursă.
3. Bursa incită la o bună administrare a întreprinzătorilor în scopul unei sporiri a valorii activelor, care
să determine o creştere a profiturilor acţionarilor, acest argument este invocat mai frecvent de către
iniţiatorii burselor din ţările aflate în tranziţie spre economia de piaţă.
4. Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme, la stimularea tranzacţiilor
intercorporaţii prin dedublarea activelor reale sub formă de titluri financiare, firmele capătă, pe lângă
existenţa lor reală, şi o existenţă financiară. Cumpărarea şi vânzarea de acţiuni înseamnă
comercializarea în totalitate sau în parte a firmelor respective. O companie poate fi achiziţionată prin
cumpărarea titlurilor ei, concentrarea unui volum de acţiuni suficient de important fiind mijlocul de a
controla o firmă cu caracter public. Lupta pentru putere financiară se dă pe piaţa bursieră şi ea se duce
între marile grupări financiare, singurele în măsură să mobilizeze un capital suficient de important
pentru a viza acapararea unei firme întregi. Principala formă de realizare a acestor tranzacţii este oferta
publică de cumpărare, respectiv operaţiunea prin care un terţ anunţă acţionarii unei societăţi cu
caracter public că se angajează să cumpere total sau parţial acţiunile lor în anumite condiţii.
Funcţii în plan individual
În plan individual, bursa facilitează obţinerea lichidităţii patrimoniului acţionarilor şi
asigură,totodată, o evaluare cât mai exactă a averii personale. Acţionarii pot, în orice moment, să-şi
vândă integral sau parţial titlurile pe care le deţin în schimbul unui preţ de piaţă acceptabil, fixat la
bursă.Numai piaţa bursieră asigură o asemenea supleţe. Această mobilitate permite acţionarilor
minoritari sa lichideze titlurile fără a periclita continuitatea activităţii firmei respective.Aşadar,
creşterea şi dezvoltarea economică a unei ţări sunt strâns legate de posibilităţile de finanţare de care
dispune societatea respectivă. Aceste mijloace financiare pot fi asigurate atât prin sistemul bancar, cât
mai ales prin bursă. Se apreciază că bursa modernă, ca urmare a faptului că a reuşit să reducă
substanţial costul operaţiunilor, precum şi a faptului că efectuează ordinele de tranzacţii şi furnizează
informaţii în timp real, va ajunge, în scurt timp, să depăşească sistemul bancar din punct de vedere al
capacităţii de a asigura aport de capital.Bursa este indispensabil legată de economia de piaţăexistenţa
economiei de piaţă nu este o condiţie necesară pentru dezvoltarea pieţei bursiere.