Universitatea OVIDIUS Constanta

Facultatea de Științe Economice

Departamentul Finanțe Contabilitate

NOTE DE CURS

METODE ȘI TEHNICI FISCALE

MASTER CAA II sem II an univ. 2019-2020

Prof. Univ. Dr. DOBRE ELENA

www.dobreelena.ro

CONSTANȚA 2020

1
Prof. univ.dr. DOBRE Elena www.dobreelena.ro
UOC-FSE Master CAAII sem II 2019-2020 Metode și Tehnici Fiscale

CURS 1 FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA –Prezentare generală

1.1. Impozitele și taxele percepute în România -Codul fiscal

Scopul și sfera de cuprindere a Codului fiscal

Codul fiscal aprobat prin lege1 stabilește următoarele:

 cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii care sunt
venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat,
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru
șomaj și fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale;
 contribuabilii au obligația să plătească impozite, taxe și contribuții sociale;
 modul de calcul și de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale;
 procedura de modificare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale;
 autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme metodologice,
instrucțiuni și ordine în aplicarea Codului fiscal și a legilor de ratificare a
convențiilor de evitare a dublei impuneri.
 cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii
este stabilit prin Codul de procedură fiscală.
Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal sunt următoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
c) impozitul pe venit;
d) impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți;
e) impozitul pe reprezentanțe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele și taxele locale;
i) impozitul pe construcții.

Contribuțiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal sunt următoarele:

a) contribuțiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată Fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate;
c) contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.
Menționăm că în Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003 nu cuprindea reglementarea
contribuțiilor de asigurări sociale. Există susțineri că aceste contribuții la sistemele de
asigurări sociale nu pot fi considerate ca venituri fiscale, chiar dacă acestea constituie un
exemplu de impozite deghizate2.

1
Legea 227/2015 privind Codul Fiscal publicată în M. Of. nr. 688/10.09.2015 actualizată la 01.02.2020 În: Codul fiscal; Codul de
procedură fiscală.-Ed. a7-a.-București: Editura Hamangiu, 2020 ISBN 978-606-27-1454-3
2
Curtea Supremă a SUA, 28 iunie 2012, National Federation of Independent Business și alții contra Sebelius, citată de
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, București ISBN 978-606-27-0776-7 (traducere și
control științific : Buliga M., Codruț M., Bufan R., Mihu G. ) p. 2

2
Principiile fiscalității în România
Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal au la bază următoarele principii:
 Neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și
capitaluri, precum și cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții
egale investitoilor, capitalului străin și român;
 Certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis
stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv, aceștia să poată urmări și înțelege sarcina
fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de
management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
 Justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui
contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de
mărimea veniturilor sau a proprietății acestuia;
 Eficiența impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exercițiu
bugetar la altul prin menținerea randamentului impozitului, taxelor și contribuțiilor în
toate fazele ciclului economi, atât în perioadele de avânt economic cât și în cele de
criză.
 Predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor
obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot interveni
modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe și contribuții
obligatorii.

1.2. Administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii în România –

Codul de procedură fiscală

Codul de procedură fiscală aprobat prin lege3 stabilește următoarele:

 Principiile generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale și în aplicarea
legislației fiscale;
 Raportul juridic fiscal și raportul sarcinii fiscale;
 Proceduri generale;
 Înregistrarea fiscală;
 Stabilirea creanțelor fiscale;
 Controlul fiscal-formele controlului fiscal: (i) inspecția fiscală; (ii) controlul inopinat;
(iii) controlul antifraudă; (iv) verificarea situației fiscale personale; (v) verificarea
documentară.
 Colectarea creanțelor fiscale;
 Soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale;
 Soluționarea litigiilor fiscale privind acordurile și convențiile de evitare/eliminare a
dublei impuneri;
 Aspecte internaționale-cooperarea administrativă în domeniul fiscal (inclusiv,
schimbul de informații);
 Sancțiuni:
-Contravenții și sancțiuni aferente (art 336-art 3374); ………………………….
-Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor (art 338-3395);

3
Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală publicată în M. Of. nr. 547/23.07.2015 actualizată la 01.02.2020 În: Codul fiscal;
Codul de procedură fiscală.-Ed. a7-a.-București: Editura Hamangiu, 2020 ISBN 978-606-27-1454-3
4
Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 336 lit a-x, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii,
infracțiuni.

3
CURS 2 FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA –Facilități fiscale actuale

Facilități fiscale urmare situației de urgență 20206

A. Bonificații pentru plata până la termenul scadent a impozitului pe profit și a

impozitului specific
Contribuabilii plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată
prevăzut de art. 41 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, care plătesc impozitul datorat pentru trimestrul I al anului 2020,
respectiv pentru plata anticipată aferentă aceluiaşi trimestru, până la termenul scadent de 25
aprilie 2020 inclusiv, beneficiază de o bonificaţie calculată asupra impozitului pe profit
datorat, astfel:
a) 5% pentru contribuabilii mari stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală nr. 3.609/2016 privind organizarea activităţii de administrare a
marilor contribuabili;
b) 10% pentru contribuabilii mijlocii stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.610/2016 privind organizarea activităţii de
administrare a contribuabililor mijlocii, cu modificările ulterioare;
c) 10% pentru ceilalţi contribuabili care nu se încadrează la lit. a) şi b).
De aceleași facilități beneficiază și contribuabilii care au optat pentru un exerciţiu financiar-
contabil diferit de anul calendaristic și pentru care anul fiscal corespunde cu exerciţiul
financiar. Aceşti contribuabili beneficiază de bonificaţia dacă plătesc impozitul datorat pentru
trimestrul/plata anticipată trimestrială până la termenul scadent cuprins în perioada 25
aprilie-25 iunie 2020

Contribuabilii care intră sub incidenţa Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor
activităţi beneficiază de aceleași facilități pentru impozitul pe profit aferent trimestrului I al
anului 2020, determinat pentru activităţile desfăşurate, altele decât cele corespunzătoare
codurilor CAEN prevăzute de lege.
Atenție!

profit de plată prin scăderea din impozitul datorat a bonificaţiei calculate.

bonificaţia calculată se înscrie în mod distinct în
declaraţia anuală de impozit pe profit

B. Bonificații pentru plata până la termenul scadent a impozitului pe veniturile

microintreprinderilor
Pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului I al anului
2020 până la data de 25 aprilie 2020 inclusiv, contribuabilii beneficiază de o bonificaţie de
10% calculată asupra impozitului datorat pentru trimestrul respectiv.
Contribuabilii care beneficiază de reducere, determină impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor de plată prin scăderea din impozitul datorat a bonificaţiei calculate.

5
Dispozițiile Codului de procedură fiscală se completează cu prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare (Atenție! abrogarea dispozițiilor privind achitarea a jumătate din minimul
amenzii contravenționale).
6
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr 33/30.03.2020 privind unele măsuri fiscale și modificarea unor acte normative

4
C. Facilități privind TVA aferentă importului de medicamente, echipamente de protecţie,
alte dispozitive sau echipamente medicale şi materiale sanitare care pot fi utilizate în
prevenirea, limitarea, tratarea şi combaterea COVID-19
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr.
227/2015, în perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă conform Decretului nr.
195/2020 şi în următoarele 30 de zile calendaristice de la data încetării stării de urgenţă, nu
vor face plata efectivă a TVA la organele vamale pentru importurile de medicamente,
echipamente de protecţie, alte dispozitive sau echipamente medicale şi materiale sanitare
care pot fi utilizate în prevenirea, limitarea, tratarea şi combaterea COVID-19, bunuri
prevăzute în anexa 1 din OUG 33/30.03.2020.
În aceste situații, TVA aferentă importurilor se evidenţiază de către importatori în decontul
de TVA atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.

D. Certificatul pentru situaţii de urgenţă - utilitate

Prin certificatul pentru situaţii de urgenţă, emis potrivit Ordinului nr 791/24.03.2020, se
constată în baza declaraţiilor pe propria răspundere:
- diminuarea veniturilor sau a încasărilor cu minimum 25% în luna martie 2020 prin raportare
la media lunilor ianuarie şi februarie 2020;
- întreruperea parţială sau totală a activităţii ca efect al deciziilor emise de autorităţile publice
competente pe perioada stării de urgenţă decretate.

Șomajul tehnic urmare situației de urgență 20207

A. Care este cuantumul indemnizației de care beneficiază salariații aflați în șomaj tehnic?
Pe perioada stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020, pentru perioada suspendării temporare a
contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii – SOMAJ TEHNIC - indemnizaţiile de care beneficiază salariaţii se stabilesc la 75%
din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat şi se suportă din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020.
ț ș = %∗ ă ă ț
ă . ș = %∗ = %∗ = .
Dacă valoarea indemnizației pentru șomaj tehnic este mai mare de 4.072 lei, atunci partea ce depășește 4.072 lei
se suportă de angajator, în situaţia în care bugetul angajatorului destinat plăţii cheltuielilor de personal permite.
B. Cine beneficiază de indemnizația pentru șomaj tehnic?
Beneficiază salariaţii angajatorilor care reduc sau întrerup temporar activitatea total sau parţial ca urmare a
efectelor epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă decretate, conform unei
declaraţii pe propria răspundere a angajatorului. Pe perioada instituirii stării de urgenţă, nu beneficiază de
indemnizaţia pentru șomaj tehnic angajatul are încheiate mai multe contracte individuale de muncă, din care cel
puţin un contract cu normă întreagă este activ. Beneficiază de indemnizaţia pentru șomaj tehnic aferentă
contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase angajatul care are încheiate mai
multe contracte individuale de muncă şi toate sunt suspendate ca urmare a instituirii stării de urgenţă.
C. Care sunt impozitele și taxele care se calculează și se plătesc pentru indemnizația pentru
șomaj tehnic?
Pentru indemnizația pentru șomaj tehnic se calculează și se plătesc de către angajator din indemnizaţiile încasate
din bugetul asigurărilor pentru şomaj: -impozitul pe venit: = %∗ %∗(
− − ) -contribuţia de asigurări sociale de stat (25%) -contribuţia de asigurări sociale de sănătate
(10%) Nu se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă pentru indemnizația pentru șomaj tehnic! Termenul
de plată şi declarare a impozitelor și taxelor salariale aferente indemnizației pentru șomaj tehnic este data de 25,
inclusiv, a lunii următoare celei în care se face plata din bugetul asigurărilor de şomaj .

7
OUG nr. 30/18 martie 2020 actualizată prin OUG nr. 32/30 martie 2020 - ȘOMAJ TEHNIC

5
D. Cum obțin angajatorii indemnizatia pentru șomaj tehnic de la agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă?
Angajatorii depun prin poşta electronică, la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, precum şi a
municipiului Bucureşti, în raza cărora îşi au sediul social, în luna curentă pentru plata indemnizaţiei din luna
anterioară: - o cerere semnată şi datată de reprezentantul legal, - declaraţie pe propria răspundere, - lista
persoanelor care urmează să beneficieze de aceasta indemnizaţie, asumată de reprezentantul legal al
angajatorului..
E. Cum se face plata indemnizatiei pentru șomaj tehnic de către agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă către angajatori, iar apoi de angajatori către salariați?
Plata din bugetul asigurărilor pentru şomaj a indemnizaţiilor pentru șomaj tehnic se va face către conturile
deschise de angajatori la băncile comerciale, în cel mult 15 de zile de la depunerea documentelor. Plata
indemnizaţiei pentru șomaj tehnic se efectuează salariatului în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la
primirea de către angajator a sumelor de la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
F. Pot beneficia de indemnizație de șomaj tehnic profesioniștii? Profesioniştii, astfel cum sunt
reglementaţi de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, care întrerup activitatea ca urmare a efectelor
coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020, beneficiază din
bugetul de stat de o indemnizaţie egală cu 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat pentru anul 2020 nr. 6/2020, în baza declaraţiei pe propria răspundere.
G. Pot beneficia de indemnizație de șomaj tehnic persoanele fizice care obţin venituri din
drepturile de autor şi drepturile conexe? Persoanele fizice care obţin venituri exclusiv din drepturile de
autor şi drepturile conexe (reglementate de Legea nr. 8/1996), care întrerup activitatea ca urmare a efectelor
coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020, beneficiază din
bugetul de stat prin agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti de o
indemnizaţie lunară de 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de
stat pentru anul 2020 nr. 6/2020, în baza documentelor solicitate de către Agenţia Naţională pentru Plăţi şi
Inspecţie Socială.
H. Stagiul de cotizare pentru indemnizația pentru carantină Persoanele asigurate pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au dreptul la concediu şi
indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără îndeplinirea condiţiei de stagiu de asigurare, în cazul
urgenţelor medicochirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA. Lista
cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A este stabilită prin
hotărâre a Guvernului. În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii
de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au dreptul la concediu şi indemnizaţie
pentru carantină, fără îndeplinirea condiţiei privind stagiul de asigurare. Certificatele de concediu medical, care
cuprind a 91-a zi sau depăşesc 183 de zile, acordate în perioada stării de urgenţă instituite prin Decretul nr.
195/2020, se eliberează şi se decontează fără avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

CURS 3 EVITAREA IMPOZITĂRII și EVAZIUNEA FISCALĂ în context internațional

Evitarea impozitării și prevenirea evitării impozitării8

În context internațional, impozitele constituie un atribut al suveranității fiscale naționale ale

fiecărui stat. Veniturile fiscale sunt sursa bugetară de bază în întreaga lume. Rata procentuală
a veniturilor fiscale colectate față de produsul intern brut diferă de la țară la țară. Un studiu
publicat de OCDE pentru anul 20109 arată că aceasta se poate situa de la cca. 20% (Mexic,
Chile), la cca. 25% (SUA, Coreea), peste 25% (Australia, Turcia, Japonia, Irlanda) peste 30%

8
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, București ISBN 978-606-27-0776-7 (traducere și
control științific : Buliga M., Codruț M., Bufan R., Mihu G. ) cap. 6 pp. 108-140.
9
http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/ocde/taxation/revenue-statistics-2012_rev_stats-2012-en-fr#page32. Site indicat de:
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, p.2

6
(Canada, Portugalia, Noua Zeelandă, Polonia, Spania, Israel, Estonia), cca. 35% (Regatul Unit
al Marii Britanii, Rep. Cehă), aproape 40% (Olanda, Ungaria, Slovenia, Luxemburg,
Germania), peste 40% (Belgia, Italia, Norvegia, Franța, Finlanda, Austria), iar în alte cazuri
până aproape de 50% (Danemarca, Suedia).

În acest context, contribuabilul cu activități impozabile în mai multe țări poate evita
impozitele manevrând granițele suveranității fiscale sau speculând regulile unui stat suveran
împotriva celuilalt. Deoarece măsurile unilaterale nu au capacitatea de a preveni ceea ce este
în afara sferei lor de acțiune, tratatele bilaterale între state sunt mai eficiente deși
interacțiunea a metodelor fiscale diferite ridică anumite probleme.

Companiile multinaționale își pot structura grupul de societăți în plan geografic și fiscal,
astfel încât să minimalizeze cuantumul total al impozitelor. Acestea pot acționa sub diferite
forme:

-pot subcapitaliza filialele, astfel încât să extragă profitul sub forma dobânzilor la
împrumuturile acționarilor (capitalizare redusă);

- pot înregistra/înmatricula entități în anumite jurisdicții pentru a limita sau amâna impozitele
în jurisdicția sursă (companii conductă) sau în jurisdicția de rezidență (companii de bază);

- pot manevra prețurile de transfer pentru bunuri sau servicii în cadrul propriului grup
multinațional pentru a obține avantaje fiscale.

O serie dintre aceste probleme de politică fiscală privind evitarea impozitării și prevenirea și
contracararea evitării impozitării, sunt abordate de planul de acțiune al OCDE privind
erodarea bazei de impozitare și transferul profitului- Proiectul Baze Erosion&Profit Shifting
(BEPS).

Noțiunea de evitare a impozitării este legată de legalitatea impozitelor. Într-un sistem al

proprietății private, impozitele constituie o știrbire a dreptului de proprietate10.
Legalitatea impozitelor ar trebui înțeleasă în acest sens, în conformitate anumite prevederi
din documente de reglementare internațională și anume:
- Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 17(2): „Nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa”.
- Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articolul 1 din Protocolul întâi: :

10
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, p.108.

7
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu
poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile
prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile
precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră
necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a
asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
În cele mai multe sisteme fiscale, impozitele pot fi impuse în mod valabil decât prin lege sau
act al Parlamentului, motiv pentru care situațiile care nu se încadrează în sfera legii nu sunt
impozitate. Totuși, ca un corolar11 este acceptat pe scară largă dreptul contribuabilului de a-și
organiza afacerile/ activitățile economice astfel încât să evite obligația de a plăti impozite,
cunoscut c ași dreptul de a alege varianta cea mai puțin impozitată. Este vorba de un
comportament fiscal general acceptat de a plăti impozit cât mai puțin sau pentru a nu plăti
deloc impozite, dacă există diferite cote de impozitare sau facilități care se referă la tipuri de
activități economice, în diferite condiții de realizare. Aici se află rădăcina optimizării fiscale
care a ajuns a fi considerată de autoritățile fiscale drept planificare fiscală agresivă.
Impozitele par să înclace regula conform căreia „tot ce îmi aparține este al meu” și nu al
statului, astfel că normele fiscale trebuie interpretate restrictiv atunci când sunt puse în
aplicare de administrația fiscală, sub controlul judecătorului (în cazul litigiilor fiscale).

Evaziunea fiscală se definește prin nerespectarea sau încălcarea intenționată a legii fiscale.
Fapta de evaziune fiscală reprezintă o infracțiune în cele mai multe jurisdicții. În Franța și în
lb. Franceză, expresia évasion fiscale sugerează și ideea ieși din sfera competenței de
impozitare, prin mutarea în străinătate a bazei de impozitare sau în afara jurisdicției.
Aici se aplică principiul legalității12 „Nicio acuzație fără lege”, iar interpretarea legii fiscale
trebuie să fie restrictivă.
Impozitul pe venit și pe profit se bazează deseori pe declarațiile depuse de către contribuabili,
cu verificarea acestora de către administația fiscală. Astfel contribuabilul are obligația de a
îndeplini aceste cerințe și de a prezenta toate datele veridice.
Formele evaziunii fiscale recunoscute la nivel internațional
Omisiunea este prima variantă de evaziune fiscală este de exemplu de a declara venituri
impozabile, care poate fi folosită deoarece inspecțiile fiscale sunt procese mai complicate ce
necesită timp și resurse ale administratției fiscale. Împotriva acestei metode trebuie să se
implementeze schimbul de informații între țări (BEPS Country by Country -CbC).

11
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, p.109.
12
În lb latină ,,nullum crimen sine lege,,

8
Simulația (Disimularea) este o altă variantă de evaziune fiscală recunoscută la nivel
internațional, prin care contribuabilul deghizează o operațiune impozabilă veritabilă sub
forma unei operațiuni false care nu este impozabilă sau este supusă unei impozitări mai
reduse. O categorie de simulație este interpunerea de persoane: beneficiarul veridic al
operațiunii se ascunde în spatele unui interpus sau agent (considerat om de paie). O altă
categorie de simulație este deghizarea naturii operațiunii: o vânzare este deghizată într-o
donație sau invers; o operațiune care generează venit impozabil obișnuit este deghizată într-o
operațiune care generează un câștig de capital, care va fi parțial sau total scutit de impozitare.
De exemplu, dintotdeauna vânzarea cu drept de răscumpărare la un preț mai mare a fost
folosită pentru a evita interdicția împrumutului cu dobânda; pentru „împrumutător” care
aparent cumpără cu 100 și revinde cu 105, această operațiune deghizează acea dobândă în
câștig capital. Dar reprezintă această operațiune o simulație sau este calificarea adecvată a
unei operațiuni similare dar diferite?

Evitarea impozitării și diminuarea impozitării. Diminuarea impozitării presupune acțiuni

mai ușor de acceptat ca fiind firești: nu mai lucrez în noiembrie ca să nu câștig în decembrie
un venit care să mă propulseze într-o categorie mai mare de impozit progresiv. Diminuarea
impozitării prin planificare fiscală este în general acceptată ca fiind legală. Problema este
aceea că în multe cazuri, administrațiile fiscale reclamă acest comportament drept planificare
fiscală agresivă și chiar dăunătoare (BEPS Harmfull practices) față de care se impun reguli
anti-abuz fiscal.

CURS 4 EVAZIUNE FISCALĂ și INFRACȚIUNI ECONOMICE în România

A. Infracțiuni economice prevăzute de Legea evaziunii fiscale nr. 241/200513:

- fapta contribuabilului care, cu intentie, nu reface documentele de evidenţă contabilă
distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă
(constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă);
- refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost
somata de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale (constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă);
- împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile
prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor

13
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. nr. 672/27.07.2005 abrogă Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificările
ulterioare;

9
 financiare, fiscale sau vamale (constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă);
- reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor
reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă);
- punerea în circulatie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate,
utilizate în domeniul fiscal, cu regim special (constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi);
- tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare
tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate (constituie infractiune
şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor drepturi);
- stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de
rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate
bugetului general consolidat (constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi);
- asocierea in vederea savarsirii faptei descrise mai susConstituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi); Tentativa
se pedepseşte.

B. Infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de Legea evaziunii fiscale nr. 241/2005:

Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi

interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale, următoarele fapte:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la
bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat
ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale
persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a
bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale
Codului de procedură penală.

PROIECT =Legea nr. 130/19.02.2018 pentru modificarea si completarea art. 10 din Legea nr.
241/200514 Articol unic.- Articolul 10 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.672 din 27 iulie 2005, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum
urmeaza:
1. Alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"(1) In cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute la art.8 si 9, daca, in cursul urmaririi penale, inculpatul va acoperi
integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adauga dobanzile si penalitatile, se va

14
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=21042 A se vedea și articole Alina Georgiana Costache, Redactor
Fiscalitatea.ro și InfoTVA.manager.ro

10
dispune, o singura data, renuntarea la urmarirea penala."
2. Dupa alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1 1) — (14), cu urmatorul cuprins:
„(11) in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute la art. 8 si 9, daca, in cursul judecatii pana la terminarea cercetarii
judecatoresti, inculpatul va acoperi integral prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se
adauga dobanzile si penalitatile, instanta va dispune, o singura data, pedeapsa amenzii penale.
(12) In cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute la art. 8 si 9, daca este stabilita prin hotarare judecatoreasca obligatia
inculpatului de a acoperi in termen de un an de la pronuntarea sentintei, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20%
din baza de calcul, la care se adauga dobanzile si penalitatile, instanta poate dispune, o singura data, suspendarea executarii pedepsei
sub supraveghere. În situatia in care condamnatul nu acopera suma dispusa in termenul stabilit, suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere se va transforma in pedeapsa inchisorii cu executare.
(13) In cazul in care marimea evaziunii fiscale prevazuta la art. 8 si 9 justifica o astfel de masura instanta poate dispune acoperirea sumelor
prevazute la alineatele precedente intr-un interval de 1-3 ani, neplata acestora avand urmarile prevazute in alineatul precedent.
(14) Dispozitiile articolului 10 alin. (1) se aplica tuturor inculpatilor care au savarsit impreuna una dintre faptele prevazute de art. 8 si art. 9,
indiferent daca plata prejudiciului a fost efectuata doar de catre unul sau de catre o parte dintre acestia."

Comentarii experți privind evaziunea fiscală și frauda fiscală 15:

Evaziunea fiscală ilegală (Frauda fiscală) - Horatiu Sasu

Frauda fiscală este tot atât de veche ca și legislația fiscală, iar procedeele prin care cei interesați caută să se sustragă parțial sau total
obligațiilor fiscale stabilite au devenit extrem de ingenioase și active, evoluând de la procedee empirice la procedee evoluate, mult mai
elaborate, sofisticate și greu de identificat (Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Editura Codecs, București, 1998, pag.
351). Evaziunea fiscală ilegală cuprinde actele comisive și omisive săvârșite de subiectele impozabile sau taxabile care reprezintă încălcări
neavenite și sancționabile ale legislației fiscale cu consecințe financiare negative (D. D. Șaguna, Drept financiar și fiscal, Editura Oscar
Print, București, 1997, pag. 427). În altă definiție, prin evaziune fiscală ilicită se înțelege totalitatea acțiunilor contribuabilului ce încalcă o
prescripție legală cu scopul de a nu plăti impozitul cuvenit (D. D. Șaguna, M. E. Tutungiu, Evaziunea fiscală, Editura Oscar Prinț, București,
1985).
Evaziunea fiscală legală sau licită (I). Explicație - Horatiu Sasu
Se înțelege prin evaziune legală acțiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinație neprevăzută a acesteia, și deci "tolerată".
Această formă de evaziune nu este posibilă decât atunci când legea este lacunară sau prezintă inadvertențe (Dan Drosu Șaguna, Drept
financiar și fiscal, vol. II, Editura Oscar Print, 1997, pag. 423). Evaziunea fiscală licită sau legală permite așadar sustragerea de la plata
obligațiilor bugetare "la adăpostul legii", fără ca această conduită să fie considerată o vătămare (Doina Leonte, Eugen Const. Iordăchescu,
Facilitățile fiscale și evaziunea fiscală, în Revista de Finanțe, Credit, Contabilitate, nr. 7-8/1999, pag. 67). În practică contribuabilii găsesc
anumite mijloace și exploatând insuficiențele legislației eludează în mod legal, sustrăgându-se în tot sau în parte plății impozitelor. Spre
exemplu, unul din secretele japonezilor în ce privește formarea capitalului este încurajarea evaziunii fiscale în mod oficial. În mod legal, un
japonez adult este scutit de impozite pentru un cont de economii medii. Astfel s-a ajuns la situația în care Japonia are de cinci ori mai multe
conturi de acest fel decât numărul populației, inclusiv copiii. Din această cauză în Japonia există rata cea mai mare de formare a capitalului
(P. F. Drucker, Inovația și Sistemul Anteprenorial, Editura Enciclopedică, București, 1993, pag. 171). La rândul său, Milton Friedman, într-
o analiză economică privind SUA, remarca apariția "prevederilor legale și a altora care sprijină evaziunea fiscală, în speță, așa numitele
portițe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de impozit" (M. Friedman, Capitalism și Libertate, Editura Enciclopedică, București,
1995, pag. 193).
Evaziunea fiscală „licită” reprezintă subestimarea materiei impozabile prin promovarea anumitor exonerări sau facilități fiscale (denumite
generic și regimuri fiscale de favoare) care permit „fuga de impozitare” fără a încălca legea în mod direct, aceste practici fiind oarecum
tolerate de permisivitatea reglementărilor fiscale. Putem spune că evaziunea fiscală ,,tolerată” este consecința firească a inadvertențelor
legislative și, uneori, imperfect asimilate în practică; baza existenței acesteia o reprezintă echivocitatea legii și principiile dreptului fiscal
conform cărora modul de așezare și percepere a impozitelor și taxelor nu poate fi interpretat prin extensiunea acestora. Evaziunea
fiscală ,,legală” sau ,,tolerată” se bazează așadar pe exploatarea cu maximă abilitate a eventualelor lacune legislative din domeniul fiscal și
cunoaște o serie de forme de manifestare cunoscute și sub denumirea de deduceri fiscale ,,aparente”. Pe lângă deductibilitățile fiscale
reglementate în mod explicit de legislația în vigoare, există și o serie de deduceri fiscale care nu sunt specificate în mod concret, fără a fi însă
interzise sau incriminate în mod expres de un regim sancționator, pe baza textelor de lege. Practica a demonstrat existența acestor
deductibilități fiscale ,,ascunse” (sau ,,aparente”), asimilate formelor de manifestare ale evaziunii fiscale ,,tolerate” și favorizate de
relativizarea demarcației dintre legal și ilegal. Contribuabilul încearcă să se plaseze într-o poziție favorabilă față de sarcina fiscală la care este
supus, pentru a beneficia, într-o măsură cât mai cuprinzătoare, de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare (H. Sasu, D.Pătroi,
Fl. Cuciureanu, Practici de sustragere de la înregistrarea și plata impozitelor, Ed. C.H. Beck, București, 2009, pag. 75-76).
Evaziunea fiscală legală sau licită (II). Evaziunea încurajată de stat - Horatiu Sasu
Este cunoscut faptul că, de exemplu, în vederea promovării unor activități economice, se prevăd exonerări și diferite norme de stimulente
fiscale, de care unii ajung în mod abil să beneficieze, cu toate că nu au temei. Facilitățile fiscale reprezintă o excepție de la principiul
neutralității impozitului, care arată că impozitul nu trebuie investit cu altă funcție decât cea fiscală, adică finanțarea cheltuielilor publice,
fără să influențeze în vreun fel condițiile de funcționare ale economiei, repartiția avuțiilor sau structurile sociale (Nicolae Hoanță, Instituția
impozitului, în Impozite si taxe, Revistă lunară editată de Tribuna Economică, nr. 10-11/1996, pag. 132).Deopotrivă, aceste facilități
și ”discriminări pozitive” sunt deopotrivă aspecte de evaziune (”evadare”) fiscală pe care chiar statul o încurajează.
Evaziunea fiscală legală sau licită (III). Cazuri - Horatiu Sasu
În practica statelor cu economie de piață, faptele care au în vedere interpretarea favorabilă a legislației fiscale, sunt de exemplu: constituirea
de fonduri de amortizare sau de rezervă într-un cuantum mai mare decât cel ce se justifică din punct de vedere economic, micșorând astfel

15
https://lex-avocatura.ro/legea-nr-241-2005-pentru-prevenirea-si-combaterea-evaziunii-fiscale/ ; https://lege5.ro/Gratuit/gy4tenju/art-
9-infractiuni-lege-241-2005?dp=geztcnzwgy3tq

11
veniturile impozabile. (Nicolae Hoanță, Evaziunea fiscală, Editor Tribuna Economică, București, 1997, pag. 249-250; Dan Drosu Șaguna,
Drept financiar si fiscal, vol. II, Editura Oscar Print, 1997, pag. 424-426). Un alt caz des întâlnit este reevaluarea imobilizărilor deși
actualizarea la inflație a imobilizărilor nu este în sine un fapt negativ. (Marius Ciocănel, Actualizarea la inflație a imobilizărilor, în Impozite
și taxe, Editor Tribuna Economică, nr. 5/1996, pag. 29-32);

NOTĂ:
SEMINAR: Analiza studiu de caz: Expertiză judiciară privind rambursarea taxei pe valoarea
adaugată (Dobre, E.,(2003). Control financiar, expertiză contabilă și audit, Editura EX
PONTO, Constanța, pp.240-251)
SEMINAR: Analiza studiu de caz: Expertiză judiciară privind operațiuni comerciale nereale
și stabilirea prejudiciului (Dobre, E., (2003). Control financiar, expertiză contabilă și audit,
Editura EX PONTO, Constanța, pp.251-261)
SEMINAR: Analiza studiu de caz Dosar 467P/2016 evaziune fiscală conform art 9 lit. c
Legea 241/2005 =evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
SEMINAR: Identificați formele de evaziune fiscală tip omisiune și tip simulație (disimulare)
între infracțiunile prevăzute de Legea evaziunii fiscale din România

CURS 5 Organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), denumită în continuare Agenția, este
organizată şi funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale,
instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice,
finanțată din bugetul de stat, conform legii16. ….
În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără
personalitate juridică:
a) direcții regionale vamale;
b) administrații județene ale finanțelor publice;
c) servicii fiscale municipale şi orăşeneşti, precum şi birouri fiscale comunale;
d) birouri vamale de interior şi de frontieră.
Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Agenției şi direcțiile generale regionale
ale finanțelor publice este de 27.100, inclusiv preşedintele, vicepreşedinții şi posturile aferente
cabinetelor demnitarilor.
Agenția (ANAF) asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor şi a altor venituri
bugetare date prin lege în competența sa, asigură aplicarea politicii şi reglementărilor în
domeniul vamal şi exercitarea atribuțiilor de autoritate vamală, precum şi controlul operativ
şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca
efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală şi vamală.

Principii, funcții şi atribuții ANAF

La baza activității Agenției ANAF stau următoarele principii:

16
HG Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală publicată în Monitorul
Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013. Sediul central este în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5 dar îşi desfăşoară activitatea şi
în alte sedii deținute potrivit legii. Agenția întreține propriul site web prin care asigură prezența pe internet, la adresa
"www.anaf.ro". Pentru domeniul vamal, prezența pe internet se asigură la adresa "www.customs.ro".

12
a) eficiența activității;
b) transparența activității, în condițiile legii;
c) tratament egal şi nediscriminatoriu în aplicarea legislației fiscale şi vamale;
d) respectul față de contribuabili;
e) coerența, stabilitatea şi predictibilitatea.
Agenția ANAF îndeplineşte următoarele funcții:
a) de strategie şi management;
b) de gestiune a contribuabililor şi a impozitelor, taxelor, contribuțiilor şi a celorlalte venituri
bugetare date în competența sa, conform legii;
c) de inspecție fiscală şi de verificare fiscală;
d) de colectare a veniturilor statului;
e) de asigurare de servicii pentru contribuabili;
f) de control operativ şi inopinat;
g) de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi vamale;
h) de suport tehnic de specialitate acordat procurorului în efectuarea urmăririi penale;
i) de supraveghere vamală şi fiscală;
j) de control vamal;
k) de coordonare, îndrumare şi control al aplicării reglementărilor legale în domeniul de
activitate, precum şi al funcționării structurilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sa;
l) de suport, respectiv de management al resurselor umane, financiare şi materiale, de
susținere a activităților specifice prin intermediul tehnologiei informațiilor şi comunicațiilor,
de reprezentare juridică, de audit public intern, precum şi de comunicare internă şi externă;
m) de cooperare internațională.
EXTRAS din HG 520/2013
În realizarea funcțiilor sale, Agenția ANAF are, în principal, următoarele atribuții:
A. Atribuții generale:
1. contribuie în domeniul său de activitate la implementarea programului de guvernare şi a altor documente
programatice prin elaborarea şi aplicarea de strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung, generale sau
sectoriale; elaborează şi implementează strategia de dezvoltare informatică proprie şi a unităților sale
subordonate, în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice;
2. urmăreşte realizarea unui management eficient şi coerent al administrării fiscale;
3. organizează, îndrumă, coordonează şi controlează activitatea structurilor subordonate;
4. asigură managementul riscurilor interne şi externe ale organizației;
5. asigură managementul resurselor umane, la nivelul Agenției;
6. dezvoltă şi implementează strategii unitare de comunicare internă şi externă;
7. emite puncte de vedere cu privire la proiectele de acte normative elaborate de alte ministere şi instituții
centrale, care cuprind măsuri referitoare la domeniul său de activitate;
8. participă la elaborarea modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a proiectelor de norme metodologice, precum şi a altor
acte normative, care conțin prevederi referitoare la impozite, taxe, contribuții şi alte venituri date în administrare,
potrivit legii;
9. elaborează proiecte de acte administrative cu caracter normativ care conțin prevederi referitoare la
administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale şi a
celorlalte venituri bugetare pentru care este competentă, în condițiile legii;
10. participă, împreună cu direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, la elaborarea
proiectelor de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare;

13
11. inițiază măsuri pentru dezvoltarea şi desfăşurarea în bune condiții a relațiilor internaționale în domeniul său
de activitate;
12. asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor în domeniul vamal şi a prevederilor
legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale şi celelalte venituri bugetare, date prin lege în
competența sa, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice;
13. aplică, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită şi măsurile asigurătorii, pentru a căror
realizare este competentă potrivit legii; realizează, prin intermediul direcțiilor generale regionale ale finanțelor
publice, executarea silită a drepturilor de import sau de export, a altor taxe şi impozite datorate statului, potrivit
legii, în cadrul operațiunilor vamale, a accesoriilor aferente acestora, a amenzilor şi a oricăror altor sume
datorate bugetului general consolidat în temeiul unor titluri executorii, precum şi, în cazurile prevăzute de lege, a
creanțelor stabilite într‐un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit competențelor legale;
14. defineşte, dezvoltă, implementează, furnizează şi operează servicii specifice pentru
contribuabili;
15. asigură punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale în domeniul de competență al
Ministerului Finanțelor Publice conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 202/2008 privind
punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările
şi completările ulterioare;
16. efectuează controlul privind respectarea legalității, atât la nivelul aparatului propriu, cât şi la nivelul
structurilor subordonate, în scopul constatării unor eventuale abateri de la legalitate şi al luării de măsuri pentru
repararea prejudiciului produs, după caz;
17. asigură asistență pentru recuperarea în România de la persoane fizice şi persoane juridice a creanțelor
bugetare stabilite prin titluri de creanță într‐un alt stat, precum şi recuperarea de către alt stat de la persoane
fizice şi persoane juridice a creanțelor bugetare stabilite în România, potrivit atribuțiilor stabilite prin lege şi
tratatelor la care România este parte;
18. ia măsuri, potrivit atribuțiilor stabilite de lege, pentru prevenirea, constatarea şi sancționarea faptelor ce
constituie contravenții; sesizează organele de urmărire penală în cazul faptelor constatate prin personalul
propriu ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în conformitate cu reglementările legale în
vigoare;
19. promovează integritatea în exercitarea demnităților şi funcțiilor publice la nivelul Agenției şi întreprinde
măsurile de prevenire şi combatere a corupției;
20. exercită controlul financiar de gestiune şi controlul financiar preventiv propriu privind constituirea şi
utilizarea legală şi eficientă a fondurilor publice;
21. propune soluții de reformă în domeniul administrării fiscale şi vamale şi implementează proiecte cu
finanțare internă şi/sau externă pentru domeniul său de activitate;
22. monitorizează acquis‐ul comunitar şi bunele practici în domeniul administrării fiscale şi vamale
şi formulează propuneri sau, după caz, implementează măsuri administrative care decurg din acestea;
23. colaborează, pe bază de protocol, cu autoritățile şi instituțiile publice sau orice alte entități cu
atribuții în aplicarea legii ori interesate de realizarea politicii de administrare fiscală şi vamală;
24. gestionează informațiile cu privire la colectarea datoriei vamale; asigură datele şi prelucrările
acestora pentru raportări statistice, inclusiv pentru statistică vamală şi statistică publică comerț exterior
EXTRASTAT;
25. soluționează contestațiile şi plângerile prealabile formulate împotriva actelor emise în
exercitarea atribuțiilor;
26. elaborează politici, proceduri şi norme metodologice în domeniul său de activitate, pentru
structurile proprii, precum şi pentru cele subordonate;
27. elaborează studii, analize şi proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii;
28. culege, verifică, prelucrează şi arhivează date şi informații fiscale necesare desfăşurării activității
sale; constituie baze proprii de date relevante şi gestionează colaborarea cu autoritățile naționale
competente privind informațiile deținute, în condițiile legii;
29. defineşte nivelul de securitate al informațiilor proprii;
30. aplică împreună cu structurile subordonate, conform competențelor stabilite de lege, legislația
în domeniul: trezorerie şi contabilitate publică, ajutor de stat, practici neloiale şi prețuri reglementate,
verificare a achizițiilor publice, inspecție economico‐financiară;

14
31. elaborează, implementează, menține şi dezvoltă sistemul informatic în domeniile sale de
activitate; asigură funcționarea sistemului informatic integrat vamal, cu respectarea obligațiilor referitoare
la dezvoltarea şi implementarea sistemelor IT care au ca bază legală Decizia vama‐electronică (CE) nr.
70/2008 şi alte reglementări comunitare şi naționale, precum şi a termenelor prevăzute în Planul strategic
multianual (MASP) al DGTAXUD;
32. reprezintă statul în fața instanțelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi şi
obligații privind raporturile juridice fiscale şi vamale, precum şi orice alte raporturi juridice rezultate din
activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor
transmise;
33. reprezintă Ministerul Finanțelor Publice ca subiect de drepturi şi obligații în raporturile juridice
litigioase sau în legătură cu acestea, în care Ministerul Finanțelor Publice participă nemijlocit în nume
propriu, sau ca reprezentant al statului, în baza mandatului acordat;
34. organizează programe de perfecționare profesională a personalului din cadrul Agenției la nivel central şi la
nivelul structurilor subordonate, inclusiv cu sprijinul Şcolii de Finanțe Publice şi Vamă şi al altor organisme
specializate în acest domeniu;
35. organizează şi asigură gestionarea patrimoniului, inclusiv alocarea, mişcarea, evidența şi controlul
echipamentelor din dotare;
36. elaborează, fundamentează şi avizează, după caz, proiectul bugetului de cheltuieli al Agenției, pentru
aparatul propriu, structurile subordonate, precum şi programul de investiții, pe care le transmite Ministerului
Finanțelor Publice în vederea cuprinderii în bugetul centralizat al acestuia; elaborează şi fundamentează temeinic
proiectul programului de achiziții, bunuri şi servicii pentru asigurarea sustenabilității componentei tehnice a
Sistemului integrat de securitate a frontierei de stat, precum şi proiectul de program de investiții aferent acestuia;
37. aprobă bugetul de cheltuieli pentru aparatul propriu şi structurile subordonate conform bugetului de cheltuieli
aprobat de ordonatorul principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar şi repartizează creditele bugetare
deschise de Ministerul Finanțelor Publice fiecărui ordonator terțiar de credite;
38. inițiază şi derulează, în condițiile legii, achizițiile publice pentru bunuri, servicii şi lucrări aferente
activităților proprii; poate derula proceduri de achiziție publică prin participarea la o asociere de autorități
contractante;
39. deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite în cadrul fiecărui
exercițiu bugetar şi aprobă bugetul;
40. poate participa cu specialişti proprii în programe naționale şi internaționale de cercetare şi
dezvoltare de tehnologii inovatoare în domeniile sale de activitate;
41. asigură cooperarea administrativă, inclusiv schimbul de informații, cu alte instituții din țară şi cu
administrațiile fiscale şi vamale ale altor state, cu privire la obiectul său de activitate, în colaborare cu
Ministerul Finanțelor Publice, după caz;
42. asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal şi vamal din tratatele internaționale la care România este
parte;
43. încheie tratate la nivel departamental şi convenții cu administrații fiscale şi vamale din alte state, cu
organizații internaționale sau cu alte entități, în domeniul său de activitate;
44. acordă sau primeşte asistență tehnică în domeniul său de activitate şi derulează proiecte şi activități de
cooperare cu administrații fiscale şi vamale din alte state sau cu organizații internaționale sau alte entități;
45. participă, prin reprezentanți, la evenimente organizate de către alte administrații fiscale şi vamale, organizații
internaționale sau alte entități ori în colaborare cu acestea, în domeniul său de activitate;
46. participă în numele Ministerului Finanțelor Publice la activitățile Organizației Intraeuropene a
Administrațiilor Fiscale;
47. reprezintă România în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor prin intermediul Direcției generale a vămilor;
48. asigură legătura operativă pe probleme fiscale sau vamale prin reprezentanți permanenți la Reprezentanța
Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană sau în cadrul altor organizații internaționale.
B. Atribuții în domeniul fiscal:
1. stabileşte prin ordin al preşedintelui competența teritorială, alta decât cea reglementată prin alte acte
normative, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor şi altor venituri administrate potrivit legii;
2. stabileşte şi aplică procedura de administrare a timbrului de mediu datorat de contribuabili potrivit legii, în
condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule;

15
3. asigură înregistrarea contribuabililor, gestionarea registrului contribuabililor, a dosarului fiscal al
contribuabililor şi a cazierului fiscal, precum şi a altor evidențe, prin structuri proprii şi subordonate;
4. organizează şi administrează evidența impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale şi a altor venituri
bugetare, potrivit legii, declarate şi plătite de către contribuabili;
5. elaborează şi aplică procedurile privind evidența analitică pe plătitori şi stingere a creanțelor prin
plata voluntară;
6. organizează activitatea de recuperare a creanțelor fiscale restante prin aplicarea măsurilor de
executare silită;
7. efectuează inspecția fiscală şi verificarea fiscală şi emite acte administrative fiscale, în condițiile
Codului de procedură fiscală;
8. organizează activitatea de valorificare a bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată
a statului, precum şi a bunurilor sechestrate în cadrul procedurii de executare silită, potrivit legii;
9. introduce şi promovează metode de înregistrare fiscală, declarare şi plată a impozitelor, taxelor şi
contribuțiilor, bazate pe utilizarea tehnologiei informației şi în susținerea cerințelor contribuabililor;
10. acordă, la cererea temeinic justificată a contribuabililor, înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante, în
condițiile legii;
11. organizează activitatea de înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a creanțelor fiscale
ale contribuabililor pentru care s‐au emis titluri executorii;
12. urmăreşte încurajarea conformării voluntare a contribuabililor prin modernizarea şi furnizarea de servicii
menite să le faciliteze îndeplinirea obligațiilor fiscale;
13. aplică măsurile prevăzute de lege în cazul neconformării contribuabililor în îndeplinirea obligațiilor de
înregistrare fiscală, declarative şi de plată;
14. constată şi sancționează faptele care constituie contravenții potrivit reglementărilor în vigoare şi reține, în
vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenției, pentru care legea prevede o astfel de sancțiune;
15. deține, administrează, analizează şi evaluează informațiile fiscale şi vamale şi acționează, în condițiile legii,
pentru obținerea de informații relevante pentru Agenție, din diverse surse, în vederea identificării atât a unor
potențiale riscuri, cât şi a contribuabililor care prezintă risc ridicat din punctul de vedere al administrării fiscale
şi vamale;
16. stabileşte categoriile de impozite, taxe, contribuții şi alte venituri date în administrarea sa, care se plătesc în
contul unic, precum şi metodologia de distribuire şi stingere a acestora;
17. organizează activitatea de monitorizare a colectării creanțelor bugetare prin aplicarea măsurilor prevăzute de
legislația fiscală în vigoare, precum şi a proceselor derulate, potrivit procedurilor aprobate, de către structurile
subordonate;
18. elaborează şi aplică metodologii de gestiune a arieratelor bugetare şi monitorizează recuperarea acestora;
19. elaborează şi aplică procedurile de impunere pentru persoanele juridice şi persoanele fizice, conform
dispozițiilor legale;
20. elaborează şi aplică procedurile privind plata voluntară şi stabilirea mijloacelor de plată, împreună cu
direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice;
21. elaborează şi aplică, prin organele abilitate, proceduri privind alte modalități de stingere a obligațiilor
bugetare pentru care este competentă;
22. participă la estimarea veniturilor bugetare pe care le administrează şi face propuneri privind nivelul
veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili, pe baza datelor proprii, a indicatorilor macroeconomici, a
politicii fiscale şi a legislației fiscal;
23. repartizează la nivel teritorial programul de încasări şi analizează permanent modul de realizare a
veniturilor bugetare pentru care are competențe legale de administrare;
24. elaborează modelul şi conținutul formularelor utilizate pentru administrarea fiscală, precum şi instrucțiunile
de completare a acestora;
25. asigură, potrivit legii, tipărirea formularelor care sunt utilizate în domeniul său de activitate;
26. elaborează procedura pentru prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate între persoane afiliate, şi
emite actele administrative referitoare la soluția fiscală individuală anticipată şi acordul de preț în avans;
27. îndrumă contribuabilii în aplicarea legislației fiscale şi procedural‐fiscale, precum şi a prevederilor
convențiilor de evitare a dublei impuneri, pe baza coordonării metodologice a Ministerului Finanțelor Publice;

16
28. asigură îndrumarea organelor fiscale teritoriale pentru aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a
prevederilor legislației fiscale privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale şi celelalte venituri bugetare în
vederea aplicării unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;
29. elaborează norme metodologice şi proceduri privind competențele de exercitare, condițiile şi
modalitățile de efectuare şi suspendare a inspecției fiscale şi a verificărilor fiscale la persoane fizice;
30. asigură aplicarea politicii fiscale în domeniul impozitelor, taxelor şi contribuțiilor sociale;
31. organizează activitatea privind publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare
Fiscală, în condițiile legii, a contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante, precum şi a altor
registre publice prevăzute de lege;
32. furnizează structurilor specializate ale Ministerului Finanțelor Publice informațiile necesare fundamentării
calculului contribuției României la bugetul Uniunii Europene;
33. desemnează, în condițiile legii, administratorul judiciar/lichidatorul şi verifică activitatea acestuia, în situația
în care Agenția sau unitățile sale subordonate dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor debitorilor
împotriva cărora s‐a deschis procedura insolvenței;
34. înscrie, prin direcțiile de specialitate din aparatul propriu şi prin structurile din cadrul direcțiilor generale
regionale ale finanțelor publice, cu atribuții de administrare a veniturilor bugetare, creanțele bugetare
administrate de aceasta, la registrele de publicitate mobiliară şi imobiliară, în condițiile legii;
35. organizează activitatea de recuperare a creanțelor restante provenite din colaborare interstatală şi de
asistență pentru recuperarea în România a creanțelor stabilite într‐un alt stat, precum şi pentru recuperarea
într‐un alt stat a creanțelor stabilite în România.

C. Atribuții în domeniul vamal:

1. aplică reglementările vamale, precum şi alte dispoziții referitoare la mărfurile aflate sub supraveghere vamală
sau supuse controlului vamal;
2. aplică, în domeniul său de competență, prevederile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte normative de aplicare a acesteia;
3. urmăreşte şi supraveghează, potrivit legii, respectarea reglementărilor vamale pe întregul teritoriu al țării şi
exercită controlul specific;
4. aplică prevederile Tarifului vamal şi ale altor acte normative referitoare la acesta;
5. urmăreşte aplicarea corectă a regulilor generale de interpretare a nomenclaturii Sistemului armonizat şi de
evaluare în vamă a mărfurilor…. prevăzute la importul de mărfuri;
6. aplică prevederile legale privind originea preferențială şi nepreferențială a mărfurilor şi elaborează
metodologii pentru aplicarea regulilor de origine preferențială cuprinse în protocoalele de reguli de origine la
acordurile încheiate de Uniunea Europeană;
7. aplică dispozițiile privind gestionarea contingentelor tarifare stabilite de Comisia Europeană pe teritoriul
național; aplică şi gestionează în mod integrat măsurile netarifare stabilite la nivel comunitar, precum şi cele cu
caracter național stabilite de alte instituții potrivit competențelor legale; asigură aplicarea măsurilor ce revin pe
plan național în exercitarea politicii agricole comune, în domeniul său de competență;
8. administrează şi gestionează, în cooperare cu autoritățile vamale ale statelor membre ale Uniunii Europene,
aranjamentele administrative privind sistemul contingentelor tarifare comunitare;
9. îndeplineşte atribuțiile legate de realizarea controalelor Fondului European de Garantare Agricolă, delegate
de Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură, în calitate de organism responsabil în plan național de
derularea şi gestionarea fondurilor europene pentru agricultură;
10. raportează Comisiei Europene cazurile de fraudă şi iregularități privind drepturile vamale mai mari de
10.000 euro;
11. încasează şi contabilizează resursele proprii tradiționale, respectiv taxe vamale, contribuții agricole, taxe
antidumping, ale bugetului comunitar;
12. asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din acordurile, convențiile şi tratatele internaționale la care
România este parte;
13. asigură aplicarea în domeniul vamal a legislației naționale şi comunitare;
14. elaborează şi adoptă norme tehnice de aplicare a prevederilor Regulamentului vamal;
15. participă împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale la elaborarea proiectelor
de acte normative în domeniul vamal;

17
16. elaborează propuneri privind sistematizarea legislației vamale;
17. exercită activitatea de control ulterior şi orice altă formă de control specific în legătură cu aplicarea şi
respectarea reglementărilor în vigoare în domeniul vamal;
18. urmăreşte respectarea de către persoanele fizice şi juridice a reglementărilor vamale în domeniul protejării
drepturilor de proprietate intelectuală;
19. exercită supravegherea şi controlul vamal în domeniul traficului ilicit de droguri, precursori, plante,
substanțe şi preparate stupefiante şi psihotrope, produse cu regim special, respectiv produse strategice, cu
dublă utilizare, arme, muniții, substanțe chimice periculoase, produse care afectează stratul de ozon, produse
radioactive, biologice, nucleare, organisme modificate genetic, deşeuri etc., al traficului ilicit cu bunuri
culturale mobile, cu specii sălbatice de floră şi faună, cu metale prețioase, aliaje ale acestora şi pietre prețioase,
al traficului de mărfuri cu risc pentru sănătatea şi siguranța consumatorului, respectiv în domeniul bunurilor
prohibite şi restricționate de reglementările vamale;
20. asigură aplicarea prevederilor comunitare în domeniul controlului mişcării de numerar la frontiera
comunitară a României;
21. verifică modul de declarare de către titularul operațiunii vamale sau de către reprezentantul săun a
drepturilor de import şi a altor drepturi legal datorate reprezentând impozite şi taxe care, potrivit legii, sunt în
atribuția autorității vamale; încasează şi virează aceste drepturi; stabileşte, prin controlul ulterior al declarațiilor,
diferențele şi asigură încasarea sau, după caz, rambursarea ori remiterea acestora; aplică formele şi instrumentele
de plată şi de garantare a drepturilor de import şi a altor impozite şi taxe aflate în competența sa;
22. opreşte şi controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import, export, aflate sub
supraveghere vamală sau fiscală, precum şi bagajele însoțite ori neînsoțite ale călătorilor care trec frontiera de
stat a României şi verifică legalitatea şi regimul vamal sau fiscal al acestora, potrivit reglementărilor vamale sau
fiscale în vigoare;
23. verifică, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, pe timp de zi şi de noapte, clădiri, depozite, terenuri şi
alte obiective şi poate preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate
în vederea identificării şi expertizării mărfurilor supuse vămuirii;
24. efectuează investigații, supravegheri şi verificări, potrivit reglementărilor legale în vigoare, în cazurile în care
sunt semnalate situații de încălcare a legislației vamale de către persoane fizice şi juridice;
verifică registre şi alte forme de evidență şi are dreptul de a cere oricărei persoane fizice sau juridice să prezinte,
fără plată, documentația şi informațiile privind operațiunile vamale;
25. utilizează sistemul informatic integrat vamal în exercitarea atribuțiilor în domeniul vamal;
26. asigură organizarea şi funcționarea unității nucleare, formată din totalitatea aparatelor, instalațiilor,
sistemelor şi echipamentelor emițătoare de radiații ionizante şi a personalului specializat şi autorizat să opereze
echipamentele unității nucleare şi întocmeşte documentațiile de obținere şi modificare a autorizațiilor de utilizare,
deținere, transfer, dezafectare, import pentru dotarea existentă şi cea ulterioară, emite instrucțiuni specifice de
utilizare a aparatelor, echipamentelor şi instalațiilor radiologice, întocmeşte rapoarte periodice privind utilizarea
aparaturii din dotare, pregătirea personalului, asigurarea subunităților cu personal operator, metode de
contrabandă şi propuneri de contracarare a fenomenului infracțional transfrontalier şi de optimizare a activității;
27. asigură, în condițiile legii, operarea în domeniul specific de activitate şi sustenabilitatea componentei tehnice
a Sistemului integrat pentru securitatea frontierei de stat, parte a subsistemelorsuport de control, informatic şi
logistic ‐ Filtrul III, formată din totalitatea aparatelor, echipamentelor, instalațiilor de control emițătoare de
radiații ionizante şi sisteme complementare de control din dotare integrate, prin aplicații software dedicate,
pentru realizarea bazelor de date relevante; verifică, prelucrează, arhivează informațiile culese din bazele proprii
de date relevante şi gestionează colaborarea, în acest segment de activitate, cu autoritățile naționale competente
în condițiile legii;
28. asigură, conform competențelor prevăzute de acte normative comunitare şi naționale, implementarea
Strategiei naționale de aderare la spațiul Schengen şi a măsurilor ce îi revin din Planul de acțiune Schengen,
precum şi implementarea Strategiei naționale de management integrat al frontierei de stat a României şi a
măsurilor ce îi revin atât din Planul de acțiune Schengen, cât şi din Planul multianual de investiții;

18
29. adoptă măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prevederilor Convenției privind utilizarea tehnologiei
informațiilor de către serviciile vamale17
30. acționează pentru îndeplinirea programelor privind integrarea vamală europeană;
31. cooperează cu autoritățile vamale ale altor state, precum şi cu organismele internaționale de specialitate, în
vederea prevenirii, cercetării şi combaterii fraudelor vamale;
32. asigură reprezentarea României la reuniunile interne şi internaționale în domeniul vamal sau al produselor
accizabile, conform competențelor;
33. întreprinde măsurile legale privind verificarea, autorizarea şi supravegherea producției, deținerii, importului
şi circulației produselor accizabile, conform legislației în vigoare;
34. elaborează procedurile referitoare la producția şi circulația produselor accizabile în regim suspensiv;
35. organizează şi efectuează controlul respectării prevederilor legale privind supravegherea mişcării produselor
accizabile pe teritoriul național;
36. îndeplineşte atribuțiile prevăzute de reglementările fiscale privind urmărirea documentelor administrative
electronice, întocmite în cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv;
37. asigură cooperarea administrativă în domeniul accizelor, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului
Consiliului (CE) nr. 389/2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor;
38. îndeplineşte atribuțiile şi sarcinile prevăzute de lege în domeniul autorizării, atestării, avizării persoanelor
juridice şi fizice care desfăşoară activități de producție, îmbuteliere, ambalare, primire, deținere, depozitare
şi/sau expediere, comercializare, utilizare finală a produselor accizabile.
D. Atribuții în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi
vamale:
a) atribuții în domeniul prevenirii şi descoperirii evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale şi fraudei vamale:
1. acționează atât în vederea prevenirii sustragerii de la plată a sumelor datorate bugetelor administrate de
Agenție, cât şi pentru prevenirea şi descoperirea evaziunii fiscale şi a fraudelor fiscale şi vamale;
2. cooperează cu instituțiile cu atribuții similare din alte state, pe baza tratatelor internaționale la care România
este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de luptă împotriva fraudelor din cadrul Uniunii
Europene, în cauzele de interes comun;
3. verifică respectarea reglementărilor legale privind circulația mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi
ferate şi fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum şi în alte locuri în
care se desfăşoară o asemenea activitate;
4. verifică legalitatea activităților desfăşurate, existența şi autenticitatea documentelor justificative în activitățile
de producție şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi aplică
sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor;
5. constituie şi utilizează baze de date necesare pentru prevenirea şi descoperirea infracțiunilor
economico‐financiare şi a altor fapte ilicite în domeniul fiscal şi vamal;
6. efectuează investigații, supravegheri şi verificări fiscale şi vamale necesare prevenirii şi descoperirii faptelor
de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală, inclusiv în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a
legislației specifice;
7. solicită, în condițiile legii, date sau, după caz, documente, de la orice entitate privată şi/sau publică, în scopul
instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte care contravin legislației în
vigoare în domeniul financiar fiscal şi vamal;
8. constată împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul evaziunii fiscale,
stabileşte implicațiile fiscale ale acestora şi dispune, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor
asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă, să îşi
înstrăineze ori să îşi risipească patrimoniul;
9. legitimează şi stabileşte identitatea administratorilor unităților controlate, precum şi a oricăror persoane
implicate în săvârşirea faptelor de evaziune şi fraudă fiscală şi vamală constatate şi solicită acestora explicații
scrise, după caz;

17
Convenție încheiată la 26 iulie 1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 316 din 27 noiembrie 1995, p. 34),
ale Convenției cu privire la asistența reciprocă şi cooperarea între administrațiile vamale, încheiată la 18 decembrie 1997, în temeiul art. K.3
din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 24 din 23 ianuarie 1998, p. 2) şi ale Deciziei vamaelectronică (CE) nr. 70/2008;

19
10. reține documente, în condițiile Codului de procedură fiscală, solicită copii certificate de pe documentele
originale, prelevează probe, eşantioane, mostre şi alte asemenea specimene, solicită efectuarea expertizelor
tehnice necesare finalizării actului de control;
11. exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea şi descoperirea oricăror acte şi fapte din domeniul
economico‐financiar, fiscal şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală şi vamală;
12. efectuează, în condițiile legii, controale în vederea identificării evaziunii şi fraudei fiscale şi vamale la toate
categoriile de contribuabili, indiferent de domiciliul fiscal, mărimea şi forma de organizare, precum şi în orice
loc, indiferent de forma sub care se desfăşoară activități economice, generatoare de venituri;
13. participă, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituții
specializate, la acțiuni de depistare şi sancționare a activităților ilicite care generează fenomene de evaziune şi
fraudă fiscală şi vamală;
14. încheie, ca urmare a controalelor efectuate, acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru
constatarea şi sancționarea contravențiilor, precum şi pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor
fapte prevăzute de legea penală sesizând, după caz, organele de urmărire penală;
15. opreşte şi controlează, în condițiile legii, mijloacele de transport încărcate sau susceptibile a fi încărcate cu
produse accizabile aflate în mişcare națională, intracomunitară şi internațională, verifică îndeplinirea condițiilor
legale cu privire la circulația produselor accizabile, verifică, în condițiile legii, pe timp de zi şi de noapte, clădiri,
depozite, terenuri, sedii şi alte obiective şi poate preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în
laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării şi expertizării produselor accizabile;
16. constată şi sancționează faptele care constituie contravenții potrivit reglementărilor în vigoare referitoare la
regimul produselor accizabile şi reține, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenției, pentru
care legea prevede o astfel de sancțiune;
17. efectuează, în condițiile Codului de procedură fiscală, controale în toate spațiile în care se produc, se
depozitează sau se comercializează bunuri şi servicii în vederea prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror
acte şi fapte care sunt interzise de actele normative în vigoare;
18. constată contravențiile şi aplică sancțiunile corespunzătoare, potrivit competențelor prevăzute de lege;
19. dispune măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror
fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum şi a veniturilor realizate din activități
comerciale sau prestări de servicii nelegale şi ridică documentele financiar‐contabile şi de altă natură care pot
servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor;
b) atribuții în domeniul combaterii actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi fraudă vamală:
1. acordă, prin intermediul Direcției de combatere a fraudelor, suport tehnic de specialitate procurorului în
efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico‐financiare;
2. efectuează, prin intermediul Direcției de combatere a fraudelor, din dispoziția procurorului:
(i) constatări tehnico‐ştiințifice care constituie mijloace de probă, în condițiile legii;
(ii) investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri;
(iii) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.

CURS 6 Structura ANTIFRAUDA în cadrul ANAF

ARGUMETELE înființării structurii ANTIFRAUDĂ în cadrul ANAF18:

Având în vedere interesul public şi situația de urgență privind necesitatea consolidării

cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii, Guvernul Româniiei a înființat structura
ANTIFRAUDĂ în cadrul ANAF -MF în baza următoarelor considerente:

importanța existenței unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele și

evaluarea fiscală diferită sau chiar contrară a aceleiaşi operațiuni economice;

18
OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea şi reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013.

20
 lipsa unor măsuri de îmbunătățire a activității Ministerului Finanțelor Publice ‐
Agenția Națională de Administrare Fiscală şi a structurilor sale conduce la
neîndeplinirea obiectivelor asumate de România, legate de rezolvarea problemei
arieratelor, reducerea evaziunii fiscale şi creşterea veniturilor colectate, având în
vedere angajamentul asumat de România în raport cu Fondul Monetar Internațional19;
pentru a facilita implementarea proiectului de modernizare a administrării fiscale
derulat cu sprijinul unui împrumut acordat de Banca Internațională pentru
Reconstrucție şi Dezvoltare, precum şi pentru respectarea angajamentelor asumate
prin DPL‐DDO Development Policy Loan ‐ Deferred Drawdown Option 20.
lipsa măsurilor de adecvare a cadrului normative ar putea avea consecințe negative
asupra bugetului consolidat, reorganizarea fiind absolut necesară pentru reglementarea
în mod unitar şi identificarea unor soluții viabile de administrare de care să profite atât
contribuabilii, cât şi administrația fiscal.

EXTRAS din OUG 74/2013:

Art. 1. ‐ Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare
a fuziunii prin absorbție şi preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor şi prin preluarea activității Gărzii
Financiare, instituție publică care se desființează…..
Art. 3. ‐(1) În cadrul Agenției se înființează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate
juridică, cu atribuții de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.
…. (3) În cadrul structurii centrale a Direcției generale antifraudă fiscală funcționează pe lângă structurile de
prevenire şi control Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în
efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economicofinanciare.
În acest scop inspectorii antifraudă din cadrul acestei direcții sunt detaşați în cadrul parchetelor,
în condițiile legii, pe posturi de specialişti.
(4) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor
efectuează, din dispoziția procurorului:
a) constatări tehnico‐ştiințifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii;
b) investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri;
c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.
Art. 4. ‐ (1) Funcțiile utilizate de Direcția generală antifraudă fiscală în realizarea atribuțiilor stabilite de lege
sunt funcții publice specifice de inspector antifraudă şi funcții publice generale. (2) Personalul care ocupă funcții
publice de inspector antifraudă are drepturi şi îndatoriri specific de serviciu care se stabilesc prin statut special,
aprobat prin lege.
(3) Personalul care ocupă funcții publice de inspector antifraudă beneficiază de toate drepturile
prevăzute de lege pentru funcționarii publici. Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili modul de constituire şi
criteriile de repartizare a unui fond de stimulente salariale pe seama sumelor atrase suplimentar la bugetul de stat
din activitatea desfăşurată.
(4) Poate fi numită în funcția de inspector antifraudă persoana care îndeplineşte condițiile
prevăzute la alin. (5) şi (7).

19
prin Scrisoarea suplimentară de intenție transmisă în data de 8 iunie 2012, ratificată prin Legea nr. 205/2012 privind ratificareaScrisorii
de intenție semnate de autoritățile române la Bucureşti la 9 iunie 2011, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului
Monetar Internațional din 27 iunie 2011, a Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la Bucureşti la 14 septembrie 2011, aprobată
prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 29 septembrie 2011, a Scrisorii de intenție semnate de
autoritățile române la Bucureşti la 2 decembrie 2011, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar
Internațional din 19 decembrie 2011, a Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la Bucureşti la 28 februarie 2012, aprobată prin
Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 21 martie 2012, şi Scrisorii de intenție semnate de
autoritățile române la Bucureşti la 8 iunie 2012, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din
22 iunie 2012.
20
OUG nr. 51/2012 privind ratificarea Acordului de împrumut (Împrumut pentru politici de dezvoltare cu opțiune de amânare a tragerii)
între România şi Banca Internațională pentru Reconstrucție şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 11 septembrie 2012, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 11/2013.

21
(5) Numirea personalului antifraudă se face pe bază de concurs sau examen, începând cu data
intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 13 alin. (1), organizat potrivit regulamentului aprobat
prin hotărâre a Guvernului. Preşedintele şi vicepreşedintele comisiilor de concurs sau de examen vor fi
vicepreşedintele Agenției care coordonează Direcția generală antifraudă fiscală şi inspectorul general antifraudă.
(6) Numirea personalului antifraudă se face potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Ocuparea funcțiilor publice în cadrul structurii antifraudă se face cu respectarea următoarelor condiții
minime:
a) absolvirea de studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii superioare, juridice sau economice, de
lungă durată, cu diplomă de licență ori echivalentă;
b) promovarea evaluărilor psihologice complexe, organizate prin intermediul unităților specializate acreditate în
condițiile legii;
c) promovarea evaluărilor de integritate, inclusiv prin evaluarea personalului Direcției generale antifraudă
fiscală din punct de vedere psihologic şi al comportamentului simulat, de către personal sau cabinete de
specialitate, autorizate în condițiile legii.
(8) Funcționarilor publici care ocupă funcții publice în cadrul structurii antifraudă li se consideră vechime în
specialitatea studiilor absolvite întreaga perioadă în care îşi desfăşoară activitatea în structura antifraudă.
(9) În scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităților de descoperire şi de urmărire a
infracțiunilor economico‐financiare, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală,
inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor îşi vor desfăşura activitatea în cadrul
parchetelor, prin detaşare.
(10) Inspectorii antifraudă prevăzuți la alin. (9) îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea exclusivă a
conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează.
(11) Numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor se face prin ordin al
preşedintelui Agenției, cu avizul vicepreşedintelui Agenției care conduce Direcția generală antifraudă fiscală şi
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție, iar detaşarea acestora în
funcții se face prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi
Justiție şi al preşedintelui Agenției.
(12) Inspectorii antifraudă sunt detaşați în interesul serviciului pe o perioadă de 3 ani, cu
posibilitatea prelungirii detaşării în funcție, cu acordul acestora….
(14) Pe durata detaşării la parchet inspectorii antifraudă din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală nu pot
primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenției nicio însărcinare.
(15) Modul de exercitare a atribuțiilor privind cariera inspectorilor antifraudă pe durata detaşării la parchete se
stabileşte prin legea privind statutul acestei categorii de funcționari publici.
Art. 5. ‐ (1) Personalul Agenției care ocupă funcții publice de inspector antifraudă poartă, în timpul serviciului,
uniformă, însemne distinctive, ecusoane şi, după caz, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca mijloc
individual de apărare, protecție şi comunicare, care se atribuie gratuit. În anumite situații, în realizarea
atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă pot îmbrăca ținuta civilă.
(2) Dotarea cu armament se face în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al
munițiilor, republicată, cu modificările ulterioare….
Art. 6. ‐ (1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul din cadrul Agenției care ocupă funcții publice de
inspector antifraudă este învestit cu exercițiul autorității publice şi beneficiază de protecție, potrivit legii.
(2) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul:
a) să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri şi
servicii ori se desfăşoară activități care cad sub incidența actelor normative naționale, inclusiv transpuse din
legislația comunitară, în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care
sunt interzise de acestea;
b) să verifice, în condițiile legii, respectarea reglementărilor legale privind circulația mărfurilor pe drumurile
publice, pe căi ferate şi fluviale, în porturi, gări, autogări, aeroporturi, interiorul zonelor libere, în vecinătatea
unităților vamale, antrepozite, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară activități economice;
c) să verifice legalitatea activităților desfăşurate, existența şi autenticitatea documentelor
justificative în activitățile de producție şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi
comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor;

22
d) să dispună măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a
căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum şi a veniturilor realizate din activități
comerciale ori prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar‐contabile şi de altă natură care pot
servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor;
e) să dispună, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), luarea măsurilor asigurătorii ori de câte
ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă să îşi înstrăineze ori să îşi
risipească patrimoniul, iar dacă în desfăşurarea activității specifice constată împrejurări privind săvârşirea unor
fapte prevăzute de legea penală în domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmărire penală;
f) să legitimeze şi să stabilească identitatea administratorilor entităților controlate, precum şi a oricăror persoane
implicate în săvârşirea faptelor de fraudă şi evaziune fiscală şi vamală constatate şi să solicite acestora explicații
scrise, după caz;
g) să rețină documente, în condițiile Codului de procedură fiscală, să solicite copii certificate de pe documentele
originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre şi alte asemenea specimene şi să solicite efectuarea
expertizelor tehnice necesare finalizării actului de control. Analiza şi examinarea probelor, eşantioanelor şi
mostrelor, precum şi expertizele tehnice se fac în laboratoare de specialitate agreate, cheltuielile privind
efectuarea acestora, inclusiv cele legate de depozitarea şi manipularea mărfurilor confiscate fiind suportate din
fondurile special alocate prin bugetul de venituri şi cheltuieli;
h) să constate contravențiile şi să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit competențelor
prevăzute de lege;
i) să aplice măsurile prevăzute de normele legale, să verifice din punct de vedere fiscal, să
documenteze, să întocmească acte de control operativ planificat sau inopinat privind rezultatele verificărilor, să
aplice măsurile prevăzute de normele legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării
constatărilor;
j) să oprească mijloacele de transport, în condițiile legii, pentru verificarea documentelor de însoțire a bunurilor
şi persoanelor transportate;
k) să solicite, în condițiile legii, date sau, după caz, documente, de la orice entitate privată şi/sau publică, în
scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte care contravin legislației în
vigoare în domeniul financiar fiscal şi vamal;
l) în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu să poarte uniformă, să păstreze, să folosească şi să facă uz de
armamentul şi mijloacele de apărare din dotare, în condițiile legii;
m) să utilizeze mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive de avertizare sonore şi luminoase
specifice, în condițiile legii;
n) să constituie şi să utilizeze baze de date, inclusiv ale altor instituții publice, necesare pentru
prevenirea evaziunii fiscale, infracțiunilor economico‐financiare şi a altor fapte ilicite în domeniul fiscal şi vamal.
o) să efectueze verificări necesare prevenirii şi descoperirii faptelor de fraudă şi evaziune fiscală şi vamală;
p) să efectueze operațiuni de control tematic.
Art. 7. – (1) Funcțiile publice de execuție specifice utilizate în cadrul Agenției, pentru birourile vamale de
frontieră şi de interior, sunt următoarele:
a) funcții publice de execuție din clasa I: inspector vamal;
b) funcții publice de execuție din clasa a II‐a: agent vamal;
c) funcții publice de execuție din clasa a III‐a: controlor vamal.
(2) Funcțiile publice specifice de conducere sunt: a) şef birou vamal; b) şef adjunct birou vamal;
c) şef de tură.
(3) Funcțiile publice specifice utilizate în cadrul Agenției pentru Direcția generală antifraudă fiscal sunt
următoarele:
a) funcții de execuție din clasa I: inspector antifraudă;
b) funcții publice de conducere: inspector general antifraudă, inspector general adjunct antifraudă, inspector şef
antifraudă….
Art. 8. ‐ (1) La orice acțiune de control participă minimum 2 inspectori antifraudă.

23
(2) La acțiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de control pot fi însoțite de membri ai
subunităților specializate de intervenție rapidă aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, în condițiile
stabilite prin protocol încheiat între acesta şi Agenție.
(3) La constatarea unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în
domeniul financiar‐fiscal sau vamal se întocmesc procese‐verbale şi acte de control în baza cărora sesizează
organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate.
(4) Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală: procesul‐verbal sau actul de control
încheiat potrivit prevederilor alin. (3), documentele ridicate în condițiile art. 6 alin. (2) lit. d) şi explicațiile scrise
solicitate în condițiile art. 6 alin. (2) lit. f), precum şi alte înscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în
procesul penal.
Art. 10. ‐(1) Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se
înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu
personalitate juridică, şi care sunt conduse, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, de un director general, funcționar public. (2) Direcțiile generale regionale
ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care
va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale județene
ale finanțelor publice din aria de competență stabilită potrivit prevederilor alin. (3).
Art. 14. ‐În vederea realizării atribuțiilor, pentru prevenirea actelor şi faptelor de evaziune şi fraudă fiscală,
Agenția (ANAF) efectuează controlul operativ şi inopinat cu privire la:
a) respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte de
evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală;
b) respectarea normelor de comerț, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea evaziunii fiscal şi fraudelor
fiscale şi vamale;
c) modul de producere, depozitare, circulație şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spațiile în care se
desfăşoară activitatea operatorilor economici;
d) participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituții specializate, la acțiuni
de depistare şi combatere a activităților ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală şi vamală.
Art. 15. ‐ (1) Agenția, în exercitarea atribuțiilor proprii, încheie, ca urmare a controalelor efectuate, procese
verbale de control/acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru constatarea şi sancționarea
contravențiilor, precum şi pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte……….

CURS 7 Dubla impunere juridică internațională

Fiscalitatea internațională reprezintă coexistența impozitelor într-o lume suverană21. De fapt,
impozitarea nu este internațională, ci doar operațiunile și situațiile impozabile (cu excepția,
uniunilor vamale regionale), și anume:


o persoană fizică locuiește sau are rezidența într-un stat și lucrează sau desfășoară o
activitate profesională în alt stat;
 se produce de către o persoană juridică/societate comercială la nivel național și se
comercializează în străinătate;
 se investește în titluri de valoare străine (instrumente financiare primare: acțiuni,
obligațiuni corporative, titluri de stat sau instrumente financiare derivate: futures,
options)
În funcție de perspectiva din care privim, aceste operațiuni implică statul sursă (unde apare
faptul generator al impozitului) și/sau statul de rezidență. Rezultă că între cele două state

21
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, p.2

24
apare o legătură (expresia utilizată in fiscalitatea internațională este ,,nexus,,) ce reflectă
conexiunea dintre evenimentul impozabil sau substanța impozabilă și autoritatea fiscală.
Astfel, în scopul de a se evita dubla impunere juridică internațională, fiecare stat definește în
mod suveran nexul (legătura), pentru că evenimentele impozabile care depășesc frontiera sunt
aproape în mod inevitabil prinse între două sau mai multe jurisdicții în vederea impozitării.
Deoarece fiscalitatea rămâne o problemă internă, nici o autoritate internațională nu poate
defini sistemul adecvat de impozitare la nivel internațional. Singura politică fiscală
recunoscută în plan mondial a fost cea din domeniul taxelor vamale și a subvențiilor pentru
export prin intermediul Organizației Mondiale a Comerțului. În acest sens, sunt relevante
eforturile recente ale organismelor internaționale OCDE și G20 de a promova un proiect
major de fiscalitate globală (a se vedea Proiectul BEPS și Convenția Multilaterală OCDE ).

Dubla impunere a fost definită, în general, ca perceperea de impozite comparabile în două

sau mai multe state de la același contribuabil pentru aceeași activitate și pentru perioade
identice22. Dubla impunere internațională este de fapt o dublă impunere juridică în sensul că
același contribuabil este impozitat de două ori pentru același venit sau bază impozabilă..
Dubla impunere juridică interacționează cu dubla impunere economică, definită în mod
tradițional ca impozitarea a doi contribuabili diferiți pentru același venit sau bază impozabilă
(exemplul clasic este impozitarea unei societăți cu impozitul pe profit și impozitarea
acționarilor cu impozitul pe profitul distribuit ca dividende. Este o impozitare succesivă a
aceleiași baze de impozitare (profitul). Urmare combinației dintre dubla impunere juridică și
dubla impunere economică rezultă scenarii sau situații la nivelul companiilor multinaționale
(corporații) care reclamă metode de evitare și eliminare a dublei impuneri și anume:

I. Impozitarea profitului realizat de filiala unei societăți mamă (impozit pe profit în statul
sursă);
II. Impozitarea la sursă a dividendelor distribuite de către filială (impozit pe dividende în
statul sursă);
III. Impozitarea dividendelor primite de societatea mamă (ca venituri impozabile/
neimpozabile la calculul impozitului pe profit în statul de rezidență);
IV. Impozitarea dividendelor (re)distribuite de societatea mamă (impozit pe dividende în
statul de rezidență);
IVa. Impozitarea dividendelor primite de acționarii persoane fizice.

22
Convenția fiscală model, București: Irecson, 2009 ISBN 978-973-7694-62-1 OCDE/UHY Audit CD srl
Convenția Fiscală Model privind impozitele pe venit și capital-VERSIUNE CONDENSATĂ, nov 2009, p.9

25
Preocupările OCDE privind dubla impunere juridică internațională23

Statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au

manifestat în ultimele decenii, interes pentru cunoașterea efectelor negative ale dublei
impuneri asupra schimburilor de bunuri și servicii și asupra circulației capitalurilor și
persoanelor. De aici rezultă importanța înlăturării obstacolelor pe care dubla impunere le
așează în calea dezvoltării relațiilor economice între țări, în contextul globalizării
internaționale. De aici rezultă și preocuparea statelor membre OCDE pentru clarificarea și
standardizarea (și chiar confirmarea) situației fiscale a contribuabililor angajați în alte țări, în
activități comerciale industriale, financiare sau de altă natură, prin aplicarea unor soluții
comune pentru cazurile identice de dublă impunere.

Istoricul progreselor realizate în legătură cu eliminarea dublei impuneri începe încă din 1955
când Consiliul Organizației Europene pentru Cooperare Economică (OECE) a adoptat primele
Recomandări privind dubla impunere prin convenții bilaterale sau măsuri unilaterale. La
momentul respectiv, au fost semnate 70 de convenții bilaterale generale între țări care au
devenit mai târziu, membre OCDE. Evoluția și progresul acestor convenții s-a datorat în mare
măsură acțiunilor demarate în 1921 de Liga Națiunilor care s-au materializat în elaborarea, în
1928, a primei convenții bilaterale model, urmată de Convențiile model din Mexic (1943) și
Londra (1946). Principiile acestor convenții au fost preluate cu anumite variații în multe din
convențiile bilaterale încheiate sau revizuite în deceniul următor, deși nici una din aceste
Convenții Model nu a fost acceptată în totalitate și cu unanimitate24.

Contextul istoric al creșterii interdependenței și cooperării economice între statele Membre ale
OECE în perioada post belică a relevat importanța măsurilor pentru prevenirea dublei
impuneri internaționale. S-a recunoscut astfel, necesitatea de a extinde convențiile bilaterale
între statele membre ale OECE, și ulterior ale OECD, pentru ajungerea la un acord privind
interpretarea comună a principiilor, definițiilor regulilor și metodelor uniforme. Au urmat o
serie de acțiuni OCDE ce au condus la extinderea continuă a rețelei de convenții fiscale
bilaterale și la nevoia de elaborare a unui ghid general acceptat. Un aspect important al
Convenției Model (proiect de Convenție din 1963 și Convenția Model din 1977) este că
aceasta nu se referă la exclusiv la eliminarea dublei impuneri ci abordează și tema prevenirii

23
A se vedea Introducere Convenția fiscală model, București: Irecson, 2009 ISBN 978-973-7694-62-1
OCDE/UHY Audit CD srl Convenția Fiscală Model privind impozitele pe venit și capital-VERSIUNE
CONDENSATĂ, nov 2009, p.9-19
24
Convenția fiscală model, București: Irecson, 2009 ISBN 978-973-7694-62-1 OCDE/UHY Audit CD srl
Convenția Fiscală Model privind impozitele pe venit și capital-VERSIUNE CONDENSATĂ, nov 2009, p.10

26
evaziunii fiscale. Astfel, a devenit un fapt general acceptat că problematica eliminării dublei
impuneri are atașată în mod implicit, și prevenirea evaziunii fiscale, chiar dacă ulterior, titlul
unor convenții nu mai includea o astfel de referință.

Eliminarea dublei impuneri și Impozitele relevante25

Statul sursă a dat dovadă de creativitate în perceperea impozitelor: impozitul pe venitul net,
impozitul pe venitul brut, contribuțiile la asigurările sociale, impozitul pe veniturile din
activități independente, impozitul pe teren etc. Care dintre aceste impozite vor întruni toate
condițiile necesare, pentru ce tip și la ce nivel de eliminare a dublei impuneri? OCDE
recomandă ca tratatele fiscale să acopere o sferă cât mai mare de impozite și ar trebui să
includă și impozitele impuse de subdiviziunile politice și autoritățile locale.

De regulă, tratatele fiscale enumeră impozitele cărora li se aplică, prevăzând în acelaşi timp că
se aplică și impozitelor în esență asemănătoare care sunt introduse ulterior (intrării în vigoare
a tratatului fiscal). Impozitele locale pot fi cuprinse în sfera de aplicare a tratatelor, dar uneori
sunt excluse, în cazurile în care Constituția statului respectiv nu permite acestuia să se oblige
în numele subdiviziunilor sale.

Metode de eliminare a dublei impuneri internaționale. Există trei metode care sunt folosite
pentru eliminarea sau diminuarea dublei impuneri internaționale. Tabelul prezentat mai jos
ilustrează metodele și efectul diferit.

- Din perspectiva metodei deducerii, din venitul de 100 unități monetare obținut din statul
sursă se scade impozitul din statul sursă de 30%, astfel încât rezultă un venit net de 70 unități
monetare, care este apoi impozitat cu o cotă de 30%, rezultând un impozit de 21 unități
monetare în statul de rezidență;

-Din perspectiva metodei scutirii, asupra venitulul de 100 unități monetare din statul sursă

se aplică impozitul din statul sursă de 30% rezultand un venit net de 70 unități monetare,
care apoi este scutit de la impozitare în statul de rezidență (0 unități monetare);
-Din perspectiva metodei creditării, venitul de 100 unități monetare din statul sursă este
supus impozitării în statul sursa la un procent de 30% rezultând un venit net de 70 unități
monetare; venitul brut de 100 unități monetare este apoi supus impozitării în statul de
rezidență, unde putem distinge două ipoteze:

25
Philippe Malherbe (2017)., Elemente de drept fiscal internațional, Editura Hamangiu, București ISBN 978-
606-27-0776-7 (traducere și control științific : Buliga M., Codruț M., Bufan R., Mihu G. ) cap. 5 pp. 88-105.

27
 • dacă impozitul în statul de rezidentă este, spre exemplu, de 25%, rezultă un
impozit teoretic sau provizoriu de 25 unități monetare, din care se creditează (se
scade) impozitul extern din statul sursă de 30 unități monetare, rezultând o
diferență de credit de 5 unități monetare, care nu poate fi folosită și astfel se ajunge
la situația în care nu se mai plăteşte impozit în statul de rezidență (prin aplicarea
metodei creditului ordinar, impozitul din statul sursă este creditat doar până la
nivelul impozitului din statul de rezidență aplicabil asupra acelulaşi venit)
sau
• dacă impozitul în statul de rezidență este, spre exemplu, de 35%, rezultă în
acest stat un impozit teoretic de 35 unități monetare, din care se creditează (se scade)
impozitul extern de 30 unități monetare. În această situație în statul de rezidență se va
mai plati diferența de impozit de 5 unități monetare.

Tabelul de mai jos ilustrează diferența de rezultat: metoda scutirii permite cel mai mare venit
după impozitare, fiind la egalitate cu metoda creditării, dacă cota impozitului extern este
egală sau mai mare decât cota celui intern; simpla deducere a impozitulul extern este o soluție
de ultimă instanță, lăsând un venit mai mic după impozitare.

Comparație între metodele de evitare a dublei impuneri

(deducerea, scutirea și creditul fiscal)
Deducerea Scutirea Creditul fiscal
Statul sursă
Venitul impozabil 100 100 100
Impozit 30% -30 -30 -30
Venitul net 70 70 70
Statul de rezistență
Venitul impozabil 70 0 100
Cota impozitului 30% 30% 25% 35%
Impozitul provizoriu -25 -35
Creditul 30->25 30
Impozitul efectiv -21 0 0 -5
Venitul net 49 70 70 65

Tratatele sau convențiile fiscale privind eliminarea dublei impuneri reglementează, de regulă
distinct metoda de evitare a dublei impuneri pentru fiecare dintre cele două state contractante.
Totuși, există posibilitatea ca primul stat (sursă) să folosească metoda scutirii, în vreme ce
statul celălalt (de rezidență) să aplice metoda creditulul fiscal.

28
CURS 8 Caracterizarea metodelor de evitare a dublei impuneri

Metoda deducerii este cea mai veche în eliminarea dublei impuneri și constă în a recunoaște
impozitele plătite într-un alt stat (statul sursă) drept cheltuieli deductibile în scopul stabilirii
bazei de impozitare interne (în statul de rezidență). Impactul fiscal în statul de rezidență este
similar cu economia de impozite generată de deducere (egală cu impozitul plătit în statul sursă
înmulțit cu cota impozitului intern). De cele mai multe ori, această metodă este singura
aplicabilă pentru impozitele care nu sunt recunoscute de către statul de rezidență prin tratatul
fiscal ca fiind suficient de asemănătoare cu impozitele pe venit sau pe profit.

Metoda scutirii. În cazul acestei metode, venitul mondial, incluzând impozitele plătite în
statul sursă, este impozabil, dar venitul obținut şi impozitat în statul sursă este scutit de
impozit în statul de rezidență, astfel că venitul obținut din alte state este supus impozitării
conform regulilor din statul sursă (aplicabile și celorlalți contribuabill din acel stat),
realizându-se astfel neutralitatea importului de capital în acea țară.

Scutirea înseamnă că statul de rezidența recunoaște competența de impozitare a statului sursă

și se abține de la a impozita acelaşi venit. Această metodă este eficientă şi simplă, atât pentru
contribuabil, cât și pentru administrația fiscală, întrucât nu necesită informați sau necesită
foarte puține informații referitoare la activitățile desfășurate într-un alt stat.

Reguli privind sursa. Această metodă necesită reguli eficiente privind determinarea sursei
veniturilor și alocarea deducerilor. Pentru a putea fi eligibile pentru scutire, veniturile trebuie
să aibă în mod clar sursa într-un alt stat. Cheltuielile ar trebui scăzute din venitul scutit obținut
din alt stat dar nu ar trebui luate în considerare pentru determinarea venitului impozabil în
statul de rezidență. Scutirea venitului în statul de rezidență se justifică prin impozitarea
acestuia în statul sursă. Se pot aplica trei ipoteze diferite: (i) scutirea se referă la venituri care,
în statul sursă, pot fi impozitate în conformitate cu tratatul fiscal, dar în fapt nu sunt supuse
impozitarii; (ii)veniturile sunt susceptibile de impozitare dar nu se plătește un impozit efectiv;
(iii) veniturile sunt efectiv impozitate (deci se plătește un impozit). Răspunsul la aceste
întrebari/ ipoteze de lucru depinde de modul în care sunt formulate și prevăzute în convenția
de evitare a dublei impuneri aplicabilă. Modelele actuale de convenție de evitare a dublei
impuneri folosesc expresia ”sunt impozabile".

Regulile se aplică indiferent dacă este posibil un conflict de calificări (spre exemplu, statul
sursă califică venitul drept surplus din lichidare iar statul de rezidență îl califică drept venit

29
din dividende sau de existența unui decalaj temporal de impozitare între cele două state
(trimestrial sau anual). În cazul în care statul S=sursă califică în mod corect veniturile pe care
le poate impozita, statul R=rezidență trebuie să acorde o scutire, chiar dacă ar fi calificat
veniturile într-o categorie de venit pe care doar statul R o poate impozita. lar dacă statul S
stabileşte veniturile pentru anul fiscal n, statul R trebuie să acorde scutire, chiar dacă ar stabili
veniturile pentru anul n+1 sau n-1. Invers, dacă statul S califică în mod corect veniturile într-o
categorie pe care nu o poate impozita, statul R nu trebuie să acorde scutire, fiind astfel
competent să le impoziteze, chiar dacă ar califica veniturile într-o categorie pe care statul S o
poate impozita.

Dubla neimpozitare. Există în plan internațional o tendință în a susține că deși convențiile de

evitare a dublei impuneri sunt destinate să elimine dubla impunere, acestea nu sunt destinate
să elimine dubla neimpozitare a veniturilor. Este adevărat că unul dintre scopurile principale
ale tratatelor fiscale era acela de a preveni dubla impunere, astfel încât s-ar putea susține că
acestea sunt lipsite de relevanță atunci când unul dintre state nu impozitează.

Cu toate acestea, se poate contra-argumenta că absența impozitului pe un anumit venit într-un

stat nu echivalează automat cu neimpozitarea acestuia: scutirea poate fi acordată pentru a
preveni dubla impunere, cum ar fi scutirea dividendelor sau a câștigurilor de capital din
acțiuni; impozitul pe venit poate fi perceput de la un alt contribuabil care transferă sarcina
economică persoanei care datorează impozitul în celălalt stat; sau pot fi aplicate alte tipuri de
impozite care reduc venitul net la fel de eficient ca un impozit pe venit.

Cota efectivă. Cu ocazia scutirii, statul de rezidență îşi rezervă dreptul de a lua în calcul
venitul scutit în scopul stabilirii cotei efective de impozitare aplicabilă venitului pe care este
competent să îl impoziteze, asigurând astfel, aplicarea cotelor progresive și a impozitării în
funcție de capacitatea contributivă. În cadrul acestui sistem, numit cota efectivă sau rezerva
progresivă, impozitul efectiv este stabilit pe baza regulii de trei simplă: I = VI*IT/VT unde:
- I este impozitul efectiv
- VI este venitul intern (din statul de rezidență)
- IT este cota de impunere asupra impozitul teoretic care s-ar fi aplicat totalului venitului intern și scutit
- VT este totalul dintre venitul intern şi cel scutit
Cota efectivă de impozitare
Cuantum Cotă medie de
impozitare
Venit intern 500
Venit extern 500
Venit total 1000
Scara impozitului teoretic
progresiv
până la 300 300 30% 90
pentru diferența de până 200 40% 80

30
la 500
pentru surplus 500 500 50% 250
Impozit provizoriu la 420 42%
1.000
Venitul intern 500
Impozit în cotă efectivă 210 42%
la 500 (210/500=42%)
Impozit în cotă obișnuită 170 34%
progresivă la 500
(170/500=34%)

Observăm că regula cotei progresive mărește sarcina internă a impozitulul de la 170 la 210 dat
fiind cota efectivă de impozitare de 42%.

De obicei, statul sursă nu inversează această regulă și nu ia în considerare cuantumul venitului

provenit dintr-un alt stat pentru a stabill propria cotă de impozitare, dar fixează deseori o cotă
minimă, astfel încât venitul să nu se încadreze sub pragul de scutire sau să nu beneficieze de
cote de impozit reduse.

Divizarea salariulul (salary split). Angajatii întreprinderilor multinaționale îşi pot desfăşura
activitatea în cadrul diferitelor sucursale sau filiale situate în jurisdicții fiscale diferite. În
condițiile în care statul sursă este competent să impoziteze venitul- în categoria „Venituri din
activități dependente" sau în categoria ,,Onorarii administratori"- această situație poate
conduce la impozite externe relativ reduse, având in vedere că statul de rezidență nu va
impozita venitul (acesta aplicând metoda scutirii), și astfel, se ajunge la o cotă globală totală
mai redusă. Acest beneficiu poate fi redus de contribuțiile la sistemele de asigurari sociale și
de costurile de conformare fiscală. Administrația fiscală poate verifica dacă funcțiile externe
de administrator sunt efective precum și realitatea prezenței în strainātate a persoanelor în
cauză. Deducerea personală ca facilitate fiscală în statul de rezidență nu este recunoscută, de
regulă, în statul sursă al veniturilor salariale. În cazul în care contribuabilul câştigă majoritatea
venitului său în străinătate, scutirea acelui venit în statul său de rezidență poate avea drept
consecință faptul că el nu se poate bucura efectiv de beneficiul deducerilor personale sau al
creditelor fiscale legate de situația sa personală. Clauza de nediscriminare nu va impune, în
general, nicio obligație în această privință, în sarcina statului sursă.

Dividendele, dobânzile și, după caz, redevențele sunt, de regulă, supuse unui impozit la
sursă în cotă redusă (impozitare limitată) sau, uneori, sunt chiar total scutite de impozitul la
sursă. În statul de rezidență, metoda scutirii nu este adecvată, din moment ce ar conduce la o

31
impozitare totală prea redusă, fiind astfel înlocuită cu metoda creditului fiscal. Creditul extern
este în general limitat la cuantumul impozitulul intern care poate fi aplicat asupra acelui venit.

CURS 9 Metode de evitare a dublei impuneri în România

Codul Fiscal Art. 39 Evitarea dublei impuneri

(1) Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică
prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin.
(Nota: METODA DEDUCERII?)
(2) Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul
unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reţinere la sursă care, potrivit
prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot
fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei
impuneri metoda creditului, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin
reţinerea şi virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit
prevederilor prezentului titlu. (Nota:METODA CREDITULUI?)
(3) Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau
într-un stat din Spaţiul Economic European îşi desfăşoară activitatea în România printr-un
sediu permanent şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European, iar acele venituri sunt
impozitate atât în România, cât şi în statul unde au fost obţinute veniturile, atunci impozitul
plătit în statul de unde au fost obţinute veniturile, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi
virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit
prevederilor prezentului titlu. (Nota:METODA CREDITULUI?)
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul plătit de un sediu permanent din
România pentru veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un
stat din Spaţiul Economic European este dedus în România, (Nota:METODADEDUCERII ?)
dacă:
a) venitul a fost obţinut de sediul permanent din România al unei persoane juridice străine
rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic
European;
b) venitul a fost obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din
Spaţiul Economic European; şi
c) se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să
rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii Europene sau în acel
stat din Spaţiul Economic European.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) nu se aplică sediilor permanente din România ale persoanelor
juridice străine rezidente într-un stat din Spaţiul Economic European, altul decât un stat
membru al Uniunii Europene, cu care România nu are încheiat un instrument juridic în
baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii. (măsuri proiect BEPS CbC)
(6) Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate
depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art.

32
1726 la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile
prevăzute în prezentul titlu, sau la venitul obţinut din statul străin. Creditul se acordă din
impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin, dacă se
prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, care atestă plata
impozitului în străinătate. (Nota:METODA CREDITULUI?)
(7) Când o persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei
impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva
convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi
scutite de impozit pe profit în România. (Nota:METODA SCUTIRII)……

Codul Fiscal Art. 40 Pierderi fiscale externe

Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat
membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un
stat cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este
deductibilă doar din veniturile obţinute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile
realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare
sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în următorii 5 ani
fiscali consecutivi.

NOTĂ: SEMINAR: Pe baza teoriei fiscale privind dubla impunere juridică internațională,
identificați metodele de evitare a dublei impuneri aplicabile în România în baza prevederilor
Codului Fiscal art. 39 Evitarea dublei impuneri.

CURS 9 Prețurile de Transfer- elementul cheie în evitarea dublei impuneri

și in evitarea dublei neimpuneri

Problematica prețurilor de transfer are la bază principiul prețului de piață, numit și al

concurenței depline sau a proximității sau principiul lungimii brațului (Lb. eng. arm’s lenght)
iar analiza acestora are în vedere elemente specifice.27 Problematica a cunoscut o dezvoltare
începând cu anii 60 în SUA, odată cu implementarea activă a unor noi reglementări din Codul
Fiscal (Internal Revenue Code).
În baza acestora, statele au pretins dreptul de a contesta prețurile de transfer și de a ajusta
veniturile și deducerile pentru a împiedica evitarea impozitelor sau pentru a reflecta în mod
clar veniturile oricăror entități sau activități economice (Malherbe, 2017, p. 126).
Prețurile de transfer au în vedere determinarea nivelului la care părți independente/

26
Cod Fiscal art. 17 Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.
27
Munteanu I., Dobre, E. (2019). Specific Elements of Transfer Pricing Analysis, „Ovidius” University of
Constanta Annals, Economic Series, GEUC Conference, 14-15 nov 2019, http://stec.univ-
ovidius.ro/html/anale/RO/ovidius-university-annals-economic-sciences-series-volume-xix-issue-2/ http://stec.univ-
ovidius.ro/html/anale/RO/wp-content/uploads/2020/02/Section%20I/6.pdf

33
neafiliate ar tranzacționa bunuri, servicii sau diverse finanțări, comparativ cu condițiile
specifice și sinergiile pe care le folosesc societățile multinaționale (Ion, 2019, p. 24).
Prețurile de transfer ajustate implică de fapt ajustarea corelativă adecvată a bazelor de
impozitare din jurisdicții diferite, așa încât să se evite dubla impozitare economică (Malherbe,
2017, p. 149).
Principiul prețului de piață se referă la condițiile economice de piață care ar trebui să fie
aceleași atât pentru societățile afiliate grupurilor cât și societăților neafiliate (independente).
Teoria și practica prețurilor de transfer se bazează pe acest principiu surprinde și alte fațete
ale tranzacțiilor transfrontaliere intra-grup și extra-grup la nivelul companiilor multinaționale,
cum ar fi rețelele de tranzacții, valoarea în vamă sau sediul permanent.
Amploarea crescândă a practicilor frauduloase legate de taxa pe valoarea adăugată a impus
la nivelul Uniunii Europene, găsirea de soluții de combatere a acestora prin instrumente de
analiză a rețelelor de tranzacții intracomunitare (Dobrescu, 2019).
Interesul față de valoarea economică a transferurilor a evidențiat legătura între prețurile de
transfer și valoarea în vamă precum și impactul ajustărilor prețurilor de transfer asupra valorii
în vamă (Nag, 2019).
Mai mult, din perspectiva prețurilor de transfer au apărut noi dezbateri și analize privind
etapele și metodologia de atribuire a profiturilor către un sediu permanent din alte jurisdicții
fiscale (Săulescu, 2018).
Rețelele de filiale cu jurisdicții fiscal diferite, induc în mod inevitabil riscuri legate de
prețurile de transfer. Studii la nivel național au relevat domeniile principale de risc ce sunt în
mod frecvent întâlnite de organele fiscale (Nag, 2018, p. 20).
Domeniile de risc sunt legate de anumite practici financiar contabile ce se pot considera
neadecvate și riscante din punct de vedere fiscal, și anume:
(i) redevențe și onorarii ale serviciilor prestate între companii afiliate; (ii) inconsecvența
modelelor contabile de rezultat; variația substanțială a marjei de profit; (iii) practicarea de
prețuri diferite pentru tranzacții similare; (iv) practicarea de tranzacții de mare valoare cu părți
afiliate care sunt rezidenți fiscali în țări cu rate de impozitare scăzute.
Aceste practici creează structuri fiscale în jurisdicții tip ,,paradis fiscal,, ce erodează baza
de impozitare și transferă profituri. În acest plan a apărut necesitatea combaterii evaziunii
fiscale legale prin proiectul OCDE de combatere a erodării bazei de impozitare și a
transferului profitului (Lb. Eng. Base Erosion Profit Shifting- BEPS).

34
Proiectul BEPS lansat recent de OCDE și G20 drept cadru de incluziune pentru toate
jurisdicțiile fiscale (OCDE/G20 Inclusive Framework on BEPS, 2019) a readus în discuție noi
repere privind prețurile de transfer.
Între acestea se regăsesc metodologiile de stabilire a prețurilor de transfer și elementele
specifice tranzacțiilor financiare față de tranzacțiile economice. Proiectul creionează indicații
cu privire la modalitatea de analiză și documentare a tranzacțiile financiare încheiate cu
entitățile afiliate dar și de delimitare cu acuratețe a tranzacțiilor financiare care pot fi de natura
elementelor de trezorerie, împrumuturi, aranjamente tip cash-pooling, hedging pe curs valutar,
garanții materiale sau asigurători captivi (Alecu et. al., 2019, p. 12).
Dat fiind specificitatea tranzacțiilor financiare, aceiași autori (Alecu et. al., 2019, p. 15)
indică metodele utilizabile prin care se poate dovedi faptul că prețurile de transfer se situează
la nivelul pieței, și anume:
 Metoda comparării prețurilor – trebuie acordată o atenție sporita criteriilor de
comparabilitate;
 Metoda beneficiilor așteptate – se analizează dobânda economisită de beneficiar ca
urmare a garanțiilor acordate;
 Metoda pe bază de costuri – în funcție de costurile suportate de compania care emite
anumite garanții;
 Metoda de evaluare a pierderilor așteptate – în funcție de probabilitatea ca garanția
să fie executată;
 Metoda de sprijinire a capitatului – în funcție de rentabilitatea capitalului suplimentar
pe care garanția acordată îl generează.
In cadrul studiului nostru privind dosarul prețurilor de transfer va fi detaliata Metoda
comparării prețurilor care poate fi aplicată cu ușurință în cazul tranzacțiilor economice de tip
flux real contra flux monetar adică livrărilor de bunuri, lucrări, servicii cu o piață consolidată.
Spre deosebire de acestea, tranzacțiile financiare care sunt mai degrabă necorporale adică
de tip flux titluri ce încorporează valoare contra flux monetar.
În conjunctura actuală a internaționalizării afacerilor și globalizării, în care mai mult de
60% din comețul mondial cu bunuri și servicii se desfașoară între companii ale aceluiași
grup, prețurile de transfer au devenit prioritatea numarul 1 pe agenda fiscală a
managerilor financiari ai companiilor multinaționale și principala arie investigată de către
autorități în cadrul controalelor fiscale. Intra sub incidența regulilor prețurilor de transfer toate
tranzacțiile efectuate între persoane afiliate, fie că este vorba de transferuri de bunuri sau
drepturi de proprietate intelectuală, prestări de servicii sau alte tipuri de tranzacții.

35
 În conformitate cu aceste reguli, tranzacțiile între persoane afiliate trebuie să fie realizate
cu respectarea principiului valorii de piață (așa numitul “arm’s length principle”), principiu ce
stă la baza întregii analize privind prețurile de transfer. Justificarea valorii de piață a prețurilor
de transfer practicate în cadrul tranzacțiilor intra-grup se face prin pregătirea unei
documentații specifice. Principiul valorii de piață presupune ca prețurile utilizate în
tranzacțiile între persoane afiliate ar trebui să fie egale cu cele practicate între
persoane independente, în circumstanțe economice similare. De multe ori, prețurile practicate
între persoane afiliate pot să se abată de la principiul valorii de piață. Utilizarea prețurilor
preferențiale intra-grup oferă grupului posibilitatea de a-și realoca profiturile sau pierderile în
diferite jurisdicții conform obiectivelor urmărite la nivel central. Acest fenomen are impact
direct asupra poziției fiscale din fiecare țară în care grupul activează prin intermediul filialelor
sale.
Fiecare autoritate fiscală este interesată de impozitarea profiturilor reale obținute de
filialele locale din tranzacțiile cu persoanele lor afiliate, autoritățile având dreptul de efectua
ajustări atunci când prețurile practicate în cadrul acestor tranzacții intra-grup nu reflectă
principiul valorii de piață. Astfel de ajustări au ca rezultat imediat impozitarea aceluiași profit
de către ambele companii situate în jurisdicții fiscale diferite. În limbajul de specialitate, acest
tip de impunere poartă denumirea de dublă impunere economică și este caracteristic
disputelor privind prețurilor de transfer.
Prețurile de transfer pot influenta atât profitabilitatea persoanelor afiliate prin modul de
alocare a profiturilor și respectiv impozitul datorat, dar și fluxul de numerar, deciziile de
investiții ale grupului, indicatorii de performanță a societății respective.
Prețurile de transfer reprezintă o oportunitate dar și o amenințare, impactul lor asupra
afacerilor persoanelor afiliate fiind unul semnificativ. Abordarea unui domeniu atât de vast
poate aduce beneficii societăților prin prisma unor avantaje operaționale, cum ar fi
cunoașterea tranzacțiilor cu persoane afiliate și identificarea oportunităților de alocare a
veniturilor și cheltuielilor, înțelegerea profundă a modelului de afaceri și a posibilităților de
optimizare, care, în alte condiții, ar putea fi trecute cu vederea.
Managerii financiari, care vor reuși să îmbine fructificarea beneficiilor potențiale
cu gestionarea riscurilor fiscale prin intermediul acestui nou instrument avut la dispoziție -
dosarul prețurilor de transfer, vor asigura societății un avantaj competitiv pe termen lung.
Prin urmare, se impune nu doar revizuirea și fundamentarea politicilor prețurilor de transfer
la nivel de grup, dar și pregătirea unei documentații specifice și complete, prin care se
poate demonstra valoarea de piață a prețurilor practicate în cadrul tranzacțiilor intra-grup.

36
 Pentru pregătirea dosarului prețurilor de transfer trebuie avut în vederea parcurgerea
următorilor pași:
 Listarea anilor financiari care pot face obiectul unei inspecții fiscal;
 Pentru fiecare an trebuie identificate tranzacțiile intra-grup și valoarea
acestora;
 Identificarea tranzacțiilor care trebuie să fie documentate
o Realizarea testului ,,pragului de deținere pentru fiecare afiliat;
o Realizarea analizei cost/beneficiu, definirea materialității
 Verificarea disponibilității, la nivelul grupului, a politicii și a documentațiilor
de prețuri de transfer;
o Dacă este disponibilă: respect legislația internă? Acoperă tranzacțiile
respective? Este actualizată?
o Dacă nu este disponibilă începeți realizarea dosarului de prețuri de
transfer
 Monitorizarea aplicării prețurilor de transfer stabilite. Construirea unei politici
de prețuri de transfer pentru tranzacțiile viitoare.
Metoda comparării prețurilor constă în compararea prețurilor stabilite pentru transferul
bunurilor sau serviciilor. Astfel, prețul aferent unei tranzacții intre persoane afiliate
(„tranzacții controlate” efectuate la „prețuri controlate”) este comparat cu prețul aferent unei
tranzacții intre terti („tranzactii necontrolate” efectuate la „preturi necontrolate”). Aceasta
metoda poate fi folosita mai ales in cazurile in care bunurile sau serviciile care fac obiectul
tranzactiilor in cadrul unui grup multinational sunt de asemenea obiectul tranzactiilor intre
persoane independente.
In practica, preturile necontrolate pot fi identificate in urmatoarele doua situatii, prezentate
mai jos.
 atunci cand una din partile afiliate la tranzactie incheie tranzactii similare cu o entitate
independenta, in conditii comparabile din punct de vedere comercial (respectiv in
cantitati comparabile, in acelasi punct din lantul de productie si de distributie si in
conditii comparabile de livrare si de plata) - „comparabile interne” (table 1)
Table no. 1 Metoda compararii preturilor – comparabila interna
Vanzator (parte afiliata) Pret controlat Comparator (parte afiliata)
Pret necontrolat Cumparator (terta parte)
Source: Conceptie proprie

37
  atunci cand terte persoane tranzactioneaza bunuri sau servicii identice sau similare in
conditii comparabile cu tranzactiile efectuate intre persoane afiliate – „comparabile
externe”
Table no. 2 Metoda compararii preturilor – comparabila externa
Vanzator (parte afiliata) Pret controlat Comparator (parte afiliata)
Vanzator (parte terta) Pret necontrolat Cumparator (terta parte)
Source: Conceptie proprie

In vederea aplicarii metodei compararii pretului, este necesar ca una dintre urmatoarele
doua conditii sa fie indeplinita: (i) nici una dintre diferentele (daca exista) intre tranzactiile
comparate sau intre companiile care iau parte la aceste tranzactii nu ar putea avea un efect
material asupra prețului tranzactiei pe o piata deschisa; sau (ii) se pot efectua ajustari cu un
grad ridicat de acuratețe pentru a elimina efectele unor astfel de diferențe.

Efectele fiscale urmare ajustării prețurilor de transfer

Efectele fiscale urmare ajustării prețurilor de transfer conduc de cele mai multe ori în
impozite suplimentare. Tocmai de aceea, Comisia Europeană are în atenție și atât riscurile cât
și ajustările ocazionate de prețurile de transfer. Din comunicarea Comisiei către Parlamentul
European, Consiliu şi Comitetul economic şi social european privind lucrările Forumului
comun al UE pentru preţurile de transfer din perioada iulie 2012 – ianuarie 2014, rezultă
următoarele rapoarte28:
I. Raport privind ajustările secundare
II. Raport privind gestionarea riscurilor în materie de preţuri de transfer
III. Raport privind ajustările compensatorii.
Aceste lucrări furnizează lămuriri și îndrumări privind ajustările prețurilor de transfer dar și
efectele acestora în aplicarea Directivei privind societățile mamă și în aplicarea Procedurii de
eliminare a dublei impuneri. Ajustările secundare sunt definite de Ghidul OCDE: Se poate
ca ajustarea unui preț de transfer să fie însoțită de o așa numită „ajustare secundară”.
OCDE definește ajustările secundare în Glosarul la Liniile directoare ale OCDE privind
prețurile de transfer (OPT) ca fiind o ajustare care decurge din impunerea taxării în cazul
unei tranzacții secundare în cazuri de prețuri de transfer, și o tranzacție secundară ca fiind o
tranzacție implicită pe care unele state o declară în legislația internă în materie de prețuri de
transfer după ce au propus o ajustare primară pentru a efectua alocarea efectivă a
profiturilor în concordanță cu ajustarea primară. Tranzacțiile secundare se pot prezenta sub

28
https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2014/RO/1-2014-315-RO-F1-1-ANNEX-1.Pdf

38
forma unor dividende implicite (respectiv elemente considerate ca și cum ar fi dividende,
chiar dacă în mod normal nu ar fi tratate ca atare), contribuții de capital implicite sau
împrumuturi implicite. Raportul CE a UE privind ajustările prețurilor de transfer, arată că un
studiu inițiat în acest domeniu arată că 9 din cele 27 de state membre ale UE dispun de o
legislație în materie de ajustări secundare. Răspunsurile la chestionarul studiului arată că
ajustările secundare în unele din acele 9 state membre sunt discreționare.

CURS 10 Studiu de caz: întocmirea Dosarului prețurilor de transfer în cadrul

societății SENNA SRL prin Metoda comparării prețurilor

Dosarul prețurilor de transfer reprezintă documentul prin care fiecare societate care
desfășoară tranzacții cu personae afiliate trebuie să justifice valoarea prețurilor tranzacțiilor
respective și să demonstreze respectarea prețului pieței.
Inspectorul fiscal ia decizia de a accepta sau de a ajusta prețurile de transfer practicate de
societate pe baza informațiilor prezentate in dosarul prețurilor de transfer.
Structura unui dosar de prețuri de transfer:
A. Informații despre grup:
1. structura organizatorică a grupului, legală și operațională, inclusiv participațiile,
istoricul și datele financiare referitoare la acesta;
2. descrierea generală a activității grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din
strategia de afaceri față de anul fiscal precedent;
3. descrierea și implementarea aplicării metodologiei prețurilor de transfer în cadrul
grupului, dacă este cazul;
4. prezentarea generală a tranzacțiilor între persoane afiliate, din Uniunea Europeană:
a. modul de tranzacționare;
b. modul de facturare;
c. contravaloarea tranzacțiilor;
5. descrierea generală a funcțiilor și riscurilor asumate de persoanele afiliate, inclusiv
schimbările intervenite în acest sens față de anul precedent;
6. prezentarea deținătorilor de active necorporale, din cadrul grupului (patent, nume,
know-how etc.) și redevențele plătite sau primite;
7. prezentarea acordurilor de preț în avans încheiate de către contribuabil sau de către alte
societăți din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepția celor emise de
Agenția Națională de Administrare Fiscală.
39
B. Informații despre contribuabil:
1. prezentarea detaliată a tranzacțiilor cu persoanele afiliate:
a. modul de tranzacționare;
b. modul de facturare;
c. contravaloarea tranzacțiilor;
2. prezentarea analizei comparative:
a. caracteristicile bunurilor sau serviciilor;
b. analiza funcțională (funcții, riscuri, mijloace fixe utilizate etc.);
c. termenii contractuali;
d. circumstanțele economice;
e. strategii de afaceri specifice;
f. informații cu privire la tranzacții comparabile externe sau interne;
3. prezentarea persoanelor afiliate și a sediilor permanente ale acestora implicate în
aceste tranzacții sau înțelegeri;
4. descrierea metodei de calcul al prețurilor de transfer și argumentarea criteriilor
de selecție a acesteia:
a. în cazul în care nu se folosesc metode tradiționale de determinare a prețurilor de
transfer se va justifica această opțiune;
b. în toate cazurile în care nu se aplică metoda de comparare a prețurilor se va
justifica această opțiune;
5. descrierea altor condiții considerate ca fiind relevante pentru contribuabil.
Părțile implicate
Împrejurările şi circumstanţele în care a luat naştere necesitatea intocmirii dosarului de
transfer sunt: contestaţia formulată de către SC SENNA SRL, în contradictoriu cu Direcția
Regională a Finanțelor Publice - serviciul soluționare contestații și A.N.A.F. - activitatea de
inspecție. Pentru soluţionarea aspectelor sesizate de către societate s-a considerat ca fiind
necesară concluzia unui expert contabil juridiciar.
În septembrie 2012, un auditor independent a întocmit un raport privind dosarul
prețurilor de transfer practicate de SENNA SRL din care rezultă că în România în perioada
2008-2011 grupul din care face parte societatea SENNA SRL cuprinde şi societățile ANA 1
SRL, ANA 2 SRL, ANA 3 SRL, ANA SA (societate de construcții din UE din afara granitelor
Romaniei, specializată în construcții). SENNA SRL s-a înființat prin subscrierea și vărsarea
de capital 50% ANA 1 SRL și 50% ANA SA. Grupul ANA este prezent și în România prin

40
 ANA ROM, care în 2008 a avut o cifră de afaceri de 113 milioane de lei și 193 angajați. Prin
capitalul adus de cele două societăți din grup, SENNA SRL a făcut investiții de 6.826.000 lei
SENNA SRL este o societate românească care își desfășoară activitatea în domeniul
producției de mixturi asfaltice. În momentul analizării și documentării prețurilor de transfer
utilizate de o societate în tranzacții cu persoane afiliate este important să fie considerate acele
informații care evidențiază particularitățile pieței pe care aceasta își desfășoara activitatea.
Ca și regulă generală, grupul din care face parte societatea SENNA SRL urmărește
respectarea principiilor de prețuri de transfer. Mai mult, în cadrul tranzacțiilor intra-grup se
urmărește respectarea principiului lungimii de braț.
Conform liniilor directoare OECD, tranzacțiile respectă principiul lungimii de braț
(arm’s length) atunci când condițiile impuse și prețurile plătite în tranzacțiile cu persoanele
afiliate sunt comparabile cu cele impuse și plătite de societăți independente în situații
comparabile.
Fig. 1. Tranzacțiile desfășurate între societățile afiliate in cadrul grupului ANA ROM
Construcții feroviare, rutiere
și civile

ANA (UE)

Refacturări la cost

Vânzare piatră
Vânzare de mixturi
asfaltice
Vânzare de mixturi asfaltice
ANA 1 SRL SENNA SRL ANA 3 SRL

Chirie utilaje
Produce mortar, beton și Produce mixturi asfaltice
exploatează cariere

Servicii pază

ANA 2 SRL

În tabelul 3 este prezentat un scurt sumar al rezultatelor din exploatare obținute de societatea
SENNA SRL în perioada 2008 – 2011.

Table no. 3. Rezultate din exploatare SENNA SRL

41
 Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011
Indicator/Perioada
(RON) (RON) (RON) (RON)

Venituri totale din exploatare 2.460.653 3.229.638 822.211 6.818.177

Cheltuieli totale din exploatare 3.052.924 4.357.869 2.961.096 6.908.661

Pierdere din exploatare 592.271 1.128.231 2.138.885 90.484

Source: Prelucare a datelor pe baza situatiilor financiare www.mfinante.ro

Metodologia de stabilire a prețurilor

Prețul materialelor vândute, mai precis bitum și piatră de carieră, este stabilit de către
societatea afiliată ANA 1, în calitate de vânzător, pe baza unei oferte de mărfuri și prețuri
puse la dispoziție de către aceasta.
Prețurile stabilite sunt prezentate sub forma unei liste de prețuri, fiind anexată la contract.
Semnarea listei de prețuri de către societatea SENNA SRL reprezintă acceptul din partea
acestuia cu privire la prețurile stabilite, precum și condițiile de plată.

Table no. 4. Prețuri prevăzute în contract încheiat de SC SENNA SRL cu societatea afiliată
ANA 1 SRL
Tip produs Cantitate Preț mediu Cantitate (tonă) Preț mediu
(tonă) agregate agregate

(fără TVA) (fără TVA)

Cariera 1 Cariera 2

Nisip concasaj 0/4 3.000 32 RON 3.000 33 RON

Criblură dublu concasată 4/8 2.300 32 RON 2.200 33 RON

Criblură dublu concasată 8/19 2.300 32 RON 2.200 33 RON

Criblură dublu concasată 16/25 2.400 32 RON 1.800 33 RON

Source: Dosarul preturilor de trasnfer al SENNA SRL

Prețul de vânzare al produsului finit, mai precis asfaltul, este stabilit de către societatea
SENNA SRL, în calitate de vânzător, pentru fiecare tonă fabricată. Prețul de vânzare este
stabilit ținând cont și de condiția de livrare ,,franco de fabrica” (este condiția de livrare cea
mai comodă pentru vânzător care trebuie să pună marfa ambalată la dispoziția cumpărătorului,
care este obligat să o încarce pe cheltuiala și riscul său).

42
 Prețurile stabilite pe fiecare categorie de produs fabricat de către societatea SENNA SRL,
în calitate de vânzător, sunt prezentate sub forma unei liste de prețuri, fiind anexată la
contract. Semnarea listei de prețuri de către societățile afiliate, precum și semnarea
documentelor de transfer al proprietății produselor reprezintă acceptul din partea
cumpărătorului cu privire la condițiile de plată.

Table no. 5 Prețuri prevăzute în contractual încheiat de SC SENNA SRL cu societatea

afiliată ANA 3 SRL
Preț RON
Tip mixt asfalt Unitate de măsură
(fără TVA)

Mixturi asfaltice AB 2 Tonă 216

Mixturi asflatice BA 16 Tonă 230

Source: Prelucare proprie a datelor din dosarul de transfer SENNA SRL

Din studiul de caz de mai sus rezultă că s-au folosit prețuri medii pentru agregate și prețuri
specifice pentru mixturi asfaltice. Autoritatea fiscală a ajustat prețurile de transfer, calculând
impozite suplimentare, așa încât, diferendul a ajuns în instanța de judecată.
Ca o concluzie generală, remarcăm din partea multinaționalelor tentația de a fructifica
avantajele sinergice ale părților afiliate din alte jurisdicții. Astfel, se ajunge la situația de
denaturare a bazelor impozabile, ceea ce necesită ajustarea prețurilor de transfer. Riscurile
prețurilor de transfer nu pot fi neglijate mai ales că stabilirea prețurilor de transfer nu este o
știință exactă. Contribuabilul are datoria de a demonstra că tranzacțiile intra-grup sunt
obiective și respectă prețul pieței. Pe de altă parte, autoritățile fiscale pot decide ajustarea
prețurilor de transfer și implicit, recalcularea impozitelor și taxelor ce decurg din această
acțiune, inclusiv cu calcul de penalități. Asemenea ajustări pot deturna sau periclita politica de
prețuri de transfer a întregului grup de companii. În fața acestor provocări, contribuabilii pot
implementa noi scheme de optimizare fiscală. În contextul noului cadru de transparentizare
fiscală introdus prin Directiva 2018/822/UE, acestea să trebuie să fie raportate de către toate
persoanele implicate, inclusiv, contabili, auditori, consultanți fiscali, avocați.

43
CURS 11 Fiscalitate Globală și Europeană

Implementarea Proiectului BEPS-mize, așteptări, provocări

Acordul cadru incluziv OECD/G20 asupra Erodării Bazei de impozitare și

Transferul Profitului (OECD/G20 INCLUSIVE FRAMEWORK ON BEPS -IF on
BEPS).
Expresia ,,erodarea bazei de impozitare și transferul profitului,, (Base Erosion and
Profit Shifting în lb. Eng. BEPS), se referă la strategiile de planificare fiscală ale agenților
economici contribuabili, ce exploatează golurile(lipsurile) și nepotrivirile din reglementările
fiscale pentru a muta sau a transfera în mod artificial profitul în locații (numite paradisuri
fiscale) cu rate de impozitare reduse sau fără rate de impozitare și cu activități economice
reduse sau fără activități economice. Această temă ocupă în ultimii ani agenda preocupărilor
privind fiscalitatea globală și implementarea Proiectului BEPS, din punct de vedere al mizelor,
așteptărilor și provocărilor induse.29 Aceste strategii, prin reducerea taxelor corporative plătite
sau chiar neplata de taxe corporative, conduc la pierderi anuale pentru guverne din neplata
impozitelor pe profit de cel puțin 100-240 miliarde $, echivalentul a 4-10% din veniturilor
fiscale corporative la nivel global.30 Aceste sume reprezintă in fapt, miza financiară a acestui
mare proiect fiscal global.
În anul 2015, sub Proiectul OCDE/G20 BEPS, peste 60 de țări au formulat/ au agreat/ au
stabilit 15 măsuri/acțiuni menite să împiedice evaziunea fiscală și să îmbunătătească
coerența fiscală internațională și să asigure o mai mare transparență a mediului fiscal (așa
numit pachetul de măsuri BEPS ). În anul 2015, Acordul Cadru Inclusiv asupra erodării
bazei de impozitare a profitului și transferul profitului (Inclusive Framework on BEPS -IF on
BEPS) a fost instituit pentru a asigura țările și jurisdicțiile fiscale, inclusiv cele în curs de
dezvoltare să poată participa pe picior de egalitate la dezvoltarea standardelor privind
aspectele BEPS, odată cu revizuirea și monitorizarea implementării proiectului BEPS inițiat
de OCDE/G20.

29
Dobre, E., Munteanu I., (2019). Implementation of BEPS Project- Stakes, Expectations, Challenges „Ovidius”
University of Constanta Annals, Economic Series, GEUC Conference, 14-15 nov 2019, http://stec.univ-
ovidius.ro/html/anale/RO/ovidius-university-annals-economic-sciences-series-volume-xix-issue-2/ http://stec.univ-
ovidius.ro/html/anale/RO/wp-content/uploads/2020/02/Section%20II/5.pdf
30
https://www.oecd.org/tax/flyer-inclusive-framework-on-beps.pdf

44
Acordul cadru inclusiv OECD/G20 asupra BEPS are peste 130 de membri din care:
28% sunt țări membre OCDE, 6% țări din grupul G20 (nemembre OCDE) iar 66% sunt alte
jurisdicții.
În anul 2017, a avut loc pentru prima dată semnarea la cel mai înalt nivel a Convenției
Multilaterale (Multilateral Instrument-MLI). De la acea dată peste 85 de jurisdicții au semnat
Convenția Multilaterală care permite implementarea eficientă a tratatului fiscal privind
măsurile BEPS fără a mai fi nevoie de renegocierea individuală a tratelor fiscale. Astfel, peste
1500 de tratate fiscale vor fi modificate.
În anul 2018/19, membrii Convenției Multilaterale au elaborat un Program de Lucru care are
drept obiectiv să furnizeze pe o bază consensuală, soluții pe termen lung pentru a provocările
fiscale ce apar din digitalizarea economiei, până în 2020. Acest program va explora
următoarele probleme:
- În prima etapă (pilonul I), soluții potențiale pentru a determina alocarea drepturilor de
impozitare bazate pe legătura fiscală (nexux and profit allocation).
- În a doua etapă (pilonul II), proiectarea unui sistem care să asigure plata impozitului
pe profit la un nivel minim de către companiile cu legături fiscale multilaterale
(MNEs=multinational enterprises). Acest sistem se adresează aspectelor
remanente/finale ale ale Proiectului PEBS inițiat de OCDE/G20.
Acodul cadru inclusiv OECD/G20 ce lucrează cu părți/jurisdicții și grupuri de țări, efectuează
lucrări tehnice sub ghidarea Grupului de lucru (IF Steering Group). Pe baza consultărilor
precedente a fost programat un set de evenimente de informare regională privind digitalizarea
economiei, în parteneriat cu organizațiile regionale și băncile de dezvoltare. Întâlnirile plenare
ale Acordului Cadru (IF on BEPS) au loc de regulă, de două ori pe an: în Ianuarie la Paris, și
în mai/iunie într-o țară membră. Pentru a deveni membru al Acordului (IF on BEPS), o țară
sau o jurisdicție trebuie să se angajeze la realizarea pachetului de măsuri PEPS și să plătească
anual o cotizație de 25500 EUR (ajustată anual la inflație). Aceste reguli s-au stabilit în 27-28
Iunie 2018 la Lima în Peru, unde a avut loc întâlnirea plenară a Acordului Cadru Inclusiv
OCDE/G20.

45
CURS 12 Fiscalitate Globală și Europeană

Acțiuni în cadrul Proiectului BEPS

Direcțiile majore de urmat în fiscalitatea globală31 și calificate drept măsuri/acțiuni necesare,
așa cum rezultă din Acordul Cadru Inclusiv OCDE/G20 - Proiectul BEPS, sunt următoarele:
BEPS Actions Denumirea, Descrierea și Reperele acțiunii/măsurii din pachetul OBS.
BEPS
Action 1 DIGITAL Acțiunea 1 – Abordarea provocărilor fiscale ale economiei
ECONOMY
digitale
Acțiunea propune opțiuni tehnice pentru a face față provovărilor
fiscale ale economiei digitale și se concluzionează că economia
digitală nu poate fi separată deoarece se contopește tot mai mult cu
economia propriu-zisă.
Action 2 HYBRIDS Acțiunea 2 – Neutralizarea efectelor aranjamentelor hibride
Acțiunea prezintă o abordare comună care facilitează convergența
practicilor naționale prin tratate și reguli interne pentru neutralizarea
aranjamentelor hibride. Aceasta ajută în prevenirea dublei ne-
impozitări eliminând beneficiile fiscale ale aranjamentelor
nepotrivite (prin planificare fiscală agresivă).
Action 3 CFC Acțiunea 3 – Proiectarea regulilor eficiente pentru controlul
RULES
companiilor străine (control of foreing companies).
Acțiunea oferă recomandări pentru stabilirea de reguli eficiente de
control fiscal al companiilor străine ținând cont că obiectivele
acestor reguli variază în funcție de jurisdicție.
Action 4 Acțiunea 4 – Limitarea erodării bazei impozabile prin limitarea
INTEREST
DEDUCTIONS
deductibilității cheltuielor cu dobânzile și alte plăți financiare
Această acțiune prezintă o abordare comună care facilitează
convergența regulilor naționale în domeniul deductibilității
cheltuielilor cu dobânzile.
Action 5 HARMFUL Acțiunea 5 – Contracararea practicilor fiscale dăunătoare,
TAX PRACTICES
luând în considerare transparența informațiilor și substanța
economică a tranzacțiilor.
Această acțiune stabilește un standard minim bazat pe o
metodologie acceptată pentru evaluarea existenței activităților
substanțiale în regimurile preferențiale. În contextul regimurilor
fiscale privind dreptul de proprietate intelectuală precum cele de
brevetare, s-a ajuns la un consens prin abordarea nexus.
Action 6 TREATY Acțiunea 6 – Prevenirea utilizării abuzive a tratatelor fiscale
ABUSE
Această acțiune include un standard minim pentru prevenirea
abuzului asupra tratelor fiscale.
Action 7 Acțiunea 7 – Prevenirea utilizării abuzive a statutului de sediu
PERMANENT
ESTABLISHMENT
permanent Acțiunea include schimbări în definiția sediului
permanent din Articolul 5 a Convenției Fiscale Model a OCDE.
Action 8-9-10 Acțiunile 8-9-10 – Alinierea efectelor prețurilor de transfer cu
TRANSFER
crearea de valoare economică. Acțiunea 8 este setată pe

31
https://www.oecd.org/ctp/BEPSActionPlan.pdf

46
PRICING problemele prețurilor de transfer legate de tranzacțiile controlate ce
implică bunuri intangibile. Prin Acțiunea 9, alocațiile contractuale
pentru risc sunt respectate doar când acestea sunt susținute de
decizii actuale și în așa fel se exercită control asupra riscurilor.
Acțiunea 10 se focusează asupra domeniilor cu riscuri mari, fiind
abordate tranzacțiile de mărfuri trans-frontaliere (cros-border
commodity transactions) precum și serviciile intra-grup (intra-group
services) cu valoare adaugată scăzută.
Action 11 BEPS Acțiunea 11 – Măsurarea și monitorizarea BEPS
DATA ANALYSIS
Această acțiune evaluează metodologiile disponibile la moment și
concluzionează că limitări semnificative reduc analiza economică a
impactului BEPS, de aceea este nevoie de date și metodologii
îmbunătățite inclusiv, indicatori de raportare.
Action 12 Acțiunea 12 – Reguli de publicare/raportare obligatorie
AGGRESSIVE TAX
PLANNING
Acțiunea oferă îndrumări și bune practici pentru țările fără reguli de
publicare obligatorie, pentru a obține din timp informații despre
planificarea fiscală abuzivă sau agresivă și utilizatorii ei.
Action 13 Acțiunea 13 - Îndrumare pentru documentația prețurilor de
TRANSFER
PRICING
transfer și a raportării CbC
DOCUMENTATION Această acțiune conține o abordare standardizată pe trei niveluri a
documentației prețurilor de transfer, incluzând un standard minim
pentru raportarea CbC. Îndrumarea pentru documentația
prețurilor de transfer solicită companiilor multinaționale să ofere
administrațiilor fiscale informații despre operațiuniile lor globale și
politicile lor de prețuri de transfer într-un fișier care va fi disponibil
pentru toate administrațiile fiscale relevante. În al doilea rând
marilor companii multinaționale li se cere să completeze un raport
Country by Country în care vor prezenta anual și pentru fiecare
jurisdicție fiscală în care își desfășoară activități, suma veniturilor,
profitul înainte de impozitul pe venit, impozitul pe venit plătit și
cumulat și alți indicatori ai activităților economice.
Action 14 DISPUTE Acțiunea 14 – Eficientizarea mecanismelor de rezolvare a
RESOLUTION
disputelor Recunoscând importanța ștergerii dublei impozitări ca
fiind un obstacol pentru comerțul și investițiile transfrontaliere țările
s-au angajat într-un standard minim privind rezolvarea disputelor
legate de tratatele fiscale.
Action 15 Acțiunea 15 – Dezvoltarea unui instrument multilateral pentru
MULTILATERAL
INSTRUMENT
modificarea tratatelor fiscale bilaterale
Acțiunea explorează fezabilitatea tehnică a unui instrument
multilateral pentru a implementa măsurile BEPS și a modifica
tratatele fiscale bilaterale. Aceasta a condus la Convenția
Multilaterală pentru Implementarea Măsurilor pentru Tratatele
Fiscale pentru Prevenirea BEPS, care a fost adoptată în noiembrie
2016.

47
Teme proiecte:
1. Impozite prevăzute de Codul Fiscal Român
2. Utilitatea registrul de evidență fiscală și cota efectivă de impunere cu impozitul pe
profit

SUBIECTE CAA MTF bilete de examen

1.Impozitele și taxele percepute în România -Codul fiscal
2. Administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii în România –Codul
de procedură fiscală
3. Evitarea impozităriiși evaziunea fiscală în context internațional
4. Evaziunea fiscală și infracțiuni economice în România
5. Organizarea și funcționarea ANAF-atribuții
6. Structura ANTIfraudă –ANAF-atribuții
7. Dubla impunere juridică internațională
8. Metode de evitare/eliminare a dublei impuneri internaționale
9. Caracterizarea metodelor de evitare a dublei impuneri
10. Prețurile de transfer: principiu și utilitate
11. Erodarea bazei de impozitare și transferul profitului (Proiectul BEPS)
12. Acțiuni/măsuri în cadrul proiectului BEPS

48