Subiecţii prezentei legi

(1) Prezenta lege se aplică persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova,
persoanelor fizice şi juridice străine şi apatrizilor care prestează servicii ori desfăşoară
activităţi pe piaţa de capital sau care deţin ori intenţionează să deţină instrumente
financiare emise de emitenţi din Republica Moldova.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică băncilor comerciale care desfăşoară servicii
şi activităţi de investiţii, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Băncile comerciale prestează servicii de investiţii şi desfăşoară activităţi de
investiţii în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu actele normative privind
activitatea băncilor.
(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică sistemelor de clearing şi decontare în
tranzacţii cu instrumente ale pieţei monetare şi valori mobiliare de stat efectuate în
afara pieţei reglementate şi/sau în afara sistemului multilateral de tranzacţionare,
precum şi sistemelor de clearing şi decontare autorizate de Banca Naţională a Moldovei,
care vizează băncile.
(5) Prevederile stabilite în secţiunea 1 şi secţiunea a 2-a din capitolul VI se aplică
emitenţilor ale căror valori mobiliare corespund uneia dintre următoarele condiţii:
a) sînt admise spre tranzacţionare pe piaţa reglementată şi/sau în cadrul unui
sistem multilateral de tranzacţionare;
b) au constituit obiectul unei oferte publice.
(6) Prevederile capitolului III nu se aplică organismelor de plasament colectiv în
valori mobiliare.

Comisia Naţională a Pieţei Financiare este o autoritate autonomă a administraţiei publice centrale,
responsabilă faţă de Parlament, care autorizează şi reglementează activitatea participanţilor pe piaţa
financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei.

Obiectivele de bază ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare sunt:

 consolidarea stabilităţii;
 asigurarea transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar, prin adoptarea şi
menţinerea unui cadru regulator şi de supraveghere a participanţilor pieţei financiare adecvat
pentru reducerea riscurilor sistemice. precum şi pentru prevenirea practicilor neloiale, abuzive şi
frauduloase în sectorul financiar, în scopul protejării intereselor clienţilor şi investitorilor.
Autoritatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare se extinde asupra:

 emitenţilor,
 investitorilor,
 participanţilor profesionişti ai pieţei valorilor mobiliare, definiţi de legislaţia privind piaţa
valorilor mobiliare,
 În cadrul pieţei de capital, un rol deosebit îl deţin ofertanţii de capital -investitorii în valori
mobiliare şi solicitanţii de capital (beneficiari ai investiţiei) — emitenţii de valori mobiliare.
 Emitenţii de valori mobiliare sunt persoane juridice (societăţi comerciale -SA, SRL etc; autorităţi
publice etc.) autorizate legal să emită valori mobiliare, în scopul obţinerii de fonduri băneşti.
  Principalul emitent, în cadrul pieţei financiare, este considerat statul. Valorile mobiliare de stat
au un risc nul, deoarece statul îşi va îndeplini obligaţiile pentru a evita falimentul, ceea ce nu se
poate afirma despre societăţile pe acţiuni.
 Pentru a obţine dreptul de emisiune, societatea comercială trebuie să corespundă anumitor
condiţii legale din ţara respectivă. în Rusia, de exemplu, o asemenea societate trebuie să existe
cel puţin de 2-3 ani, să prezinte ultimele bilanţuri contabile, aprobate de acţionari şi autorităţi,
precum şi un raport privind rezultatele financiare şi programul de dezvoltare propus.
 Pe piaţa valorilor mobiliare, emitentul este apreciat, în primul rînd, din punct de vedere al
atractivităţii investiţionale a valorilor mobiliare emise.

Investitorul pe piaţa valorilor mobiliare este persoana fizică sau juridică care, în primul rînd,
asumîndu-şi riscul nerealizîrii obiectivului, plasează resursele financiare şi materiale în valori mobiliare,
cu scopul de a obţine avantaje economice din exersarea drepturilor de revendicare a unei părţi din
rezultatele exploatării şi funcţionării activelor care fac obiectul investiţiei.

în conformitate cu statutul său, se deosebesc:

 investitori individuali;
 investitori instituţionali.
Investitorii instituţionali sunt organizaţii colective care au drept obiect de activitate mobilizarea de
fonduri băneşti, în principal, din vînzarea de valori mobiliare şi efectuarea de plasamente, cea mai mare
parte, tot în valori mobiliare.

În sens larg, investitorii instituţionali pot fi numiţi simplu, intermediari financiari. în sens restrîns,
sub denumirea de investitori instituţionali, sunt cuprinse mai multe categorii principale de firme:

 organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM - de tipul societăţilor de investiţii şi

fondurilor de investiţii, inclusiv mutuale de tip deschis sau închis );
 societăţi de asigurări;
 fonduri sau case de pensii;
 bănci de investiţii.
În Republica Moldova îşi desfăşoară activitatea diverse tipuri de investitori instituţionali, care activează
în ţările dezvoltate. Însă, cele mai importante şi mai des întîlnite sunt:

 băncile comerciale;
 fondurile invesiiiionale etc.
 Investitorul strategic este investitorul care cunoaşte şi se implică în administrarea şi conducerea
investiţiei tehnice, asumîndu-şi responsabilitatea de participare la administrarea patrimoniului
emitentului. Ieşirea unui investitor strategic din investiţie constituie un semnal negativ,
 deoarece acesta, prin excelenţă, este un insider şi posedă informaţii confidenţiale care privesc
emitentul.
 Investitorul de portofoliu este investitorul care nu se implică în administrarea operativă a
emitentului şi, ca urmare, dreptul lor de intrare şi ieşire din investiţie nu este restricţionat, iar
răspunderea lor se-nscrie în limitele sumelor investite în valorile mobiliare.
 Investitorul prudent, conservator este persoana care, în mod curent, operează „cu" şi „pentru"
activul de bază, evoluţia preţului afectîndu-1, într-un anumit sens.
 Investitorul speculator nu se ocupă, în mod curent, cu exploatarea tehnică a unui activ; el nu
este interesat să-1 opereze, însă variaţia preţului constituie, pentru acesta, o oportunitate de
cîştig. Speculatorul îşi asumă riscurile privind direcţia şi intensitatea acestor variaţii, manifestînd
un interes deosebit pentru proiiiui de capital prin exploatarea imeGiata a iniormaţiiior.