1.Elementele definitorii ale dobânzii.

În formularea, dezvoltarea şi perpetuarea conceptelor cu privire la credit şi dobânzi, gânditorii,

şcolile şi curentele s-au angajat primordial în explicarea, justificarea şi utilizarea dobânzii, de fapt ea însăşi
latură specifică şi esenţială a manifestelor relaţiilor de credit.

Astfel că, în mod necesar, tratarea teoriilor asupra creditului şi dobânzii înseamnă efectiv referiri,
uneori exclusive, asupra dobânzii.

Teoria dobânzii a constituit una din problemele cele mai discutate de filozofi, sociologi şi economişti.
S-au confruntat, din cele mai vechi timpuri, pe un câmp de luptă şi în termeni economici, dar, în fapt, ca
răbufniri ale disputelor filozofice şi religioase.

În general se consideră, în cadrul dat, dobânda ca ceva contrar eticii, în ciuda faptului că realitatea
relaţiilor economice afirma permanent prezenţa acestui ,,accident” economic în cadrul procesului de
creditare.

Se poate spune că fiecare şcoală a încercat să dea dobânzii o caracteristică determinată şi distinctă, în
conformitate cu propriile lor puncte de vedere.

Dacă ne propunem, mai întâi o definiţie, este foarte dificil de a reflecta în ea toate aceste puncte de
vedere. Vom încerca totuşi să formulăm un concept ghid care să ne permită să înţelegem principalele idei
ale economiştilor care au studiat problematica dobânzii.

Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele ,,timp” şi ,,risc”.[93, p.

309.]

Astfel, într-un sens, dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care capitalismul o primeşte pentru
folosirea capitalului propriu (dobânda originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre

utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o durată dată, pentru o folosire oarecare.

În sens restrâns, sau ca formulă mai mult utilizată, dobânda este suma ce revine proprietarului la
rambursarea sumei împrumutate sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl
implică împrumutul respectiv.
În aceste formulări regăsim unele caracteristici, unele elemente descriptive, însă lipsesc precizările
cu privire la originea dobânzii, la legile de formare şi la justificarea sa.

Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a creditului de către debitor, pentru
folosirea capitalului împrumutat. [29, p. 171.]

Astfel, dobânda poate fi privită ca „preţ” al capitalului împrumutat şi poate fi analizată atât ca

mărime absolută cât şi ca mărime relativă (sub formă de rată procentuală).

Noţiunea de dobândă datează din anul 1700 î.e.n. când în Mesopotamia era reglementată activitatea
economică prin stabilirea unor procente de împrumut în cazul unor produse agricole sau metale preţioase.
Până în secolul al XVII-lea termenul utilizat a fost cămăta pentru a utiliza preţul împrumuturilor, şi
ulterior a fost înlocuit cu termenul de dobândă. [29, p. 171.]

Teoretic, dobânda a fost analizată de pe poziţiile mai multor orientări doctrinare şi a fost şi este
practicată în cadrul unor sisteme economice esenţial diferite.

Asupra dobânzii sau formulat mai multe accepţiuni, astfel:

 conceptul classic (David Ricardo, Alfred Marshall) – abordează dobânda ca fiind influienţată de
rata profitului ce se poate obţine prin folosirea capitalului, sau ca preţ care trebuie plătit pentru
folosirea capitalului, preţ stabilit ca echilibru între cererea global de capital şi stocul de capital
oferit pe piaţă; [29, p. 171.]
 conceptul neoclassic (Irving Fischer) – defineşte dobânda ca reprezentând preţul banilor în
momentul actual, exprimat în funcţie de un termen viitor; [29, p. 171.]
 conceptul Keynisist – defineşte dobânda ca o recompensă, pentru renunţarea la lichidităţi pe o
anumită perioadă de timp. [29, p. 172.]
 O contribuţie importantă la analiza dobânzii şi a semnificaţiei economice a acesteia au avut-o
reprezentanţii Şcolii Austriece, dintre care Eugen von Bohm-Bawerk (1851-1914) se remarcă prin
lucrarea ,,Dobânda şi capitalul: un parcurs critic al teoriei economice”. Ideia de bază susţinută de
acesta poate fi formulată astfel: ,,dobânda este o calitate firească a capitalului, se formează fără
epuizarea capitalului iniţial, şi se produce independent de activitatea personală a capitalului având
o durată eternă de constituire”. [29, p. 172.]
Eugen von Bohm-Bawerk, fondatorul şcolii economice austriece, demonstrează în teoria sa că
dobânda este numai o participare la productivitatea capitalului şi nu un preţ de locaţie a capitalului. Este
numai preţul timpului, altfel spus, diferenţa de valoare între un bun prezent şi acelaşi bun în viitor.

 După Adam Smith venitul obţinut din capital, de către persoana care nu-l întrebuinţează ea însăşi, ci
îl dă cu împrumut alteia, se numeşte dobândă sau venitul banilor. Aceasta este compensaţia pe
care împrumutatul o plăteşte împrumutătorului pentru profitul pe care împrumutatul are prilejul
să-l realizeze prin întrebuinţarea banilor.
 În gândirea marxistă, al cărei principal obiectiv la întemeietori a fost „exproprierea
expropriatorilor” şi lichidarea capitalismului, dobânda apare ca formă de redistribuire a
plusvalorii, formă particulară de participare a bancherilor la însuşirea fără plată a plusprodusului.
[97, p. 171.]
Se sugerează în această doctrină ideea de ilegitimitate a dobânzii, caracterul ei de abuz. Şi totuşi
doctrina marxistă a pus în evidenţă laturi esenţiale privind mecanismul dobânzii. Astfel ea analizează
limitele extreme între care se poate situa, de principiu, nivelul dobânzii. Limita superioară a dobânzii
apare ca fiind dată de rata mijlocie a profitului. O dobândă care ar absorbi întregul profit ar elimina
motivaţia contractării creditului. În ce priveşte nivelul minim al ratei dobânzii, el poate coborî, în funcţie
 de împrejurări, foarte mult, fară însă a compromite acoperirea cheltuielilor raţionale pe care administrarea
creditului le presupune inevitabil, plus un oarecare profit, ca factor stimulativ.

 Potrivit altor concepţii, dobânda este o primă contra riscurilor. Riscul de insolvabilitate este, în
general, redus, însă riscul eroziunii monetare prin diminuarea puterii de cumpărare rămâne real.
 Din punct de vedere juridic, dobânda ca regulator al pieţei capitalurilor reprezintă suma încasată de
creditor de la debitor ca plată pentru capitalul de împrumut cedat pe o perioadă de timp determinate.
O formă particulară a dobânzii care operează în legătură cu înscrisurile cambiale este scontul. Totodată
scontul este una dintre principalele operaţiuni active ale băncilor comerciale. Prin mijlocirea scontului,
întreprinzătorul care a vândut mărfuri pe credit şi care din lipsă de disponibilităţi nu mai poate aştepta
scadenţa pentru a încasa de la debitor suma ce i se datorează, cedează băncii comerciale cambia, aceasta
plătind pe loc suma înscrisă pe cambie, mai puţin dobânda pentru perioada cuprinsă între momentul
scontării şi scadenţă
Băncile comerciale nu acceptă la scont orice titlu de credit, ci numai acelea semnate de debitori care
prezintă încredere prin situaţia lor financiară. De regulă, băncile comerciale nu scontează decât titluri de
credit prevăzute cu cel puţin două semnături şi cu scadenţe apropiate.

Scontul este o operaţiune de creditare, de transformare a creditului comercial în credit bancar,

deoarece banca comercială avansează prezentatorului titlului de credit, înainte de scadenţă, suma înscrisă
în titlu diminuată cu o dobândă aferentă. Această dobândă care poartă denumirea de scont se calculează după
următoarea relaţie: [97, p. 173.]

, în care: VTP
S
12  (360)
100
S = scontul

V = valoarea nominală a titlului de credit

T = timpul de la scontare până la scadenţă, care poate fi exprimat în luni sau zile, funcţie de care
divizorul este 12 sau 360.

P = procentul dobânzii sau taxa scontului

În mod obişnuit, băncile comerciale nu aşteaptă nici ele scadenţa titlurilor de credit scontate, ci le
prezintă spre reescontare marilor bănci sau băncii de emisiune. În condiţii normale rata dobânzii percepută
de banca de emisiune numită taxa oficială a scontului este mai mică decât rata dobânzii încasată de băncile
comerciale, numită taxa scontului privat.

Diferenţa dintre suma încasată de la banca centrală prin reescont şi suma plătită întreprinzătorului în
cadrul operaţiunii de scontare, va servi la acoperirea cheltuielilor băncii comerciale şi, totodată, constituie
o sursă de profit.
 Băncile comerciale şi marile companii prezintă spre scontare nu înscrisuri cambiale izolate, ci
portofolii de astfel de înscrisuri. Calculul scontului se face în acest caz nu pe fiecare efect comercial, ci
pentru grupe de efecte prezentate la scont sau reescont la un moment dat şi care sunt purtătoare ale
aceleaşi rate a scontului. Acest calcul se face pentru fiecare borderou de efecte supuse scontării. În
practica bancară, relaţia de calcul folosită este următoarea.

, unde: Numere _ de _ dobanzi

S Dvizorul _ fix
ânzi = V  T
Numere de dob
360 100
P
Divizorul fix =

De exemplu, trei trate în valoare de 10 000, 15 000 şi 5 000 FF sunt scontate la data de 5 noiembrie

a.c. la Credit Lyonnais, la o taxă a scontului privat de 7,5%, fiind scadente peste 71, 76 şi 81 de zile.
Scontul se va determina astfel:
10000  71 15000  76 5000  81 2235000
S   465,63 _ FF

360 100

7,5%
După unii economişti, dobânda se descompune în următoarele componente:

 prima de risc, care constituie o compensaţie a riscului la care se estimează să fie expus
plătitorul, majorându-se în funcţie de nivelul de insecuritate al operaţiunii;
 cheltuiala de gestiune, adesea suportată de împrumutător pentru a controla solvabilitatea
împrumutatului;
 dobânda pură, ceea ce ramâne din dobânda brută (totală) după scăderea primei de risc şi a
cheltuielilor de gestiune
Aici se cuvine să subliniem şi o altă faţetă a dobânzii. Astfel, dacă pentru resursele împrumutate se
consideră justificată dobânda, atunci, judecând economic, ea se cuvine la fel de necesar şi pentru
resursele proprii folosite în calitate de capital. Nici un posesor de economii nu şi le-ar utiliza
pentru investiţii proprii dacă n-ar spera să obţină un echivalent cu dobânda pieţei. Or, tocmai această
speranţă îl motivează să economisească şi să investească. Venitul cuvenit posesorului capitalului, la
nivelul dobânzii pieţei se justifică prin faptul că, prin utilizarea capitalului în prezent, are loc sporirea
producţiei, creşterea productivităţii şi câştigurilor viitoare.

Dobânda nu este, deci, numai o caracteristică a capitalului împrumutat, ci a oricărui capital, prin
a cărui folosire sporesc resursele viitoare. Dacă posesorul capitalului este şi întreprinzător, el îşi va
însuşi în mod direct, din vânzarea mărfurilor, remuneraţia capitalului echivalentă cu dobânda pieţei ca
parte a profitului normal, minim sau necesar; dacă el îl dă cu împrumut, va primi dobânda, ca venit
indirect, printr-un act de împrumut de la debitor.

Pentru debitor, dobânda este un cost, o plată inclusă în costul de producţie. El plăteşte dobânda
pentru a intra în stăpânirea curentă a resurselor, care este mai de preţ decât stăpânirea viitoare a
aceloraşi resurse.

Dobânda are un rol important în mecanismul de funcţionare a economiei, îndeplinind din acest
punct de vedere mai multe funcţii, cum sunt:

 funcţia de stimulare economică;

 funcţia de garanţie a rambursării creditului
 funcţia de reglare;
 funcţia de redistribuire a veniturilor.
Funcţia de stimulare economică. Se explică prin faptul că rata dobânzii influienţează asupra
utilizării eficiente a sumelor împrumutate în circuitul agentului economic.

Stimularea economică se produce reeşind din faptul că mărimea plăţii pentru credit depinde de
mărimea împrumutului şi termenul creditului. Fiecare agent economic (debitor) tinde spre maximizare
sumelor de credite primite de la bănci şi spre minimizarea termenului de folosire a mijloacelor
împrumutate. Reeşind din aceasta, agenţii economici se află în căutare permanentă a celor mai
eficiente căi de folosire a resurselor creditare. Această presiune de dobânzi asupra agenţilor
5
 economici contribuie la introducerea noilor tehnologii şi noilor metode de organizare a procesului de
producere.

Funcţia de garanţie a rambursării creditului – care depinde de termenul creditului, venitul lui,
asigurarea creditului
Funcţia de reglare. Organele speciale ale statului (BNM) ridicând sau micşorând rata de
refinanţare poate influenţa asupra ratei dobânzii băncilor comerciale. Reeşind din aceasta banca
centrală poate să influenţeze asupra volumului investiţiilor creditate în economie şi, prin urmare,
poate să stimuleze dezvoltarea sau încetinirea dezvoltării conjuncturii economice.

Funcţia de redistribuire a veniturilor. Prin dobândă creditară se redistribuiesc veniturile

agenţilor economici obţinute în urmă desfăşurării activităţii economice cu mijloacele împrumutate.
Mărimea dobânzii trebuie să asigure nivelul mediu de rentabilitate pentru debitor şi pentru creditor.
Prin urmare, mijloacele împrumutate pot fi investite numai în activitatea care asigură nivelul dublu de
rentabilitate medie pe economie.

Astfel, dobânda este venitul cei revine proprietarului băncii la rambursarea sumei împrumutate
sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică creditul respectiv.

2. Formele şi metodele de calcul ale dobînzii

Mărimea dobânzii e determinată de următorii factori: politica de creditare internă a băncii; riscul
nerambursării; penalizările impuse de bancă în cazul nerambursării la scadenţă; cererea şi oferta surselor de
creditare pe piaţă; volumul şi costul resurselor creditoare; rata de bază a BNM; politica şi stabilitatea
economică a ţării.
Se cunosc următoarele tipuri de dobîndă:
a) În funcţie de modalitatea de achitare, deosebim:
- dobândă fixă: reflectă esenţa dobânzii convenite în cadrul acordului de credit, urmată a fi acceptabilă
de ambele părţi, pentru întreg împrumut şi pe parcursul validităţii creditului rămâne neschimbată.
- dobândă flotantă (variabilă): numite şi sensibile şi sunt aferente situaţiilor în care dobânzile se
modifică periodic (de regulă semestrial) de către creditor, ori de cîte ori găseşte de cuviinţă în funcţie de
nivelul dobânzii pe piaţă (naţională sau internaţională) şi care poate sau nu fi acceptată de către debitor,
anexînd în ambele cazuri proceduri documentare adiţionale.
b) În baza metodei de calcul, avem:
dobândă simplă (dobanda simpla - este folosita atunci cand perioadele pentru care se calculeaza
aceasta sunt mai mici de un an; in acest caz dobanda aferenta se incaseaza (nu se capitalizeaza)): se
determină în baza sumei iniţiale a creditului pentru întraga perioadă de acordare şi se utilizează în cadrul
acordării creditului pe termen scurt, când dobânda se calculează şi se plăteşte conform contractului lunar,
trimestrial, anual sau pentru un număr anumit de zile fixate în contractul de credit;
Si  Rd  n ;
D
100  N
6
Unde: D – suma dobînzii ce va fi achitată;
Si – suma creditului iniţial acordat
n – numărul de zile ale perioadei de acordare a creditului;
Rd – rata anuală a dobînzii;
N – numărul de zile în anul dat.
În cazul utilizării dobînzii simple, suma dobînzii stabilite pentru întreaga perioadă de acordare a
creditului se determină în baza sumei iniţiale a creditului.
Aşadar, suma ce necesită a fi rambursată la scadenţă se va calcula astfel:
unde:
St – suma totală spre rambursare;
Si – suma creditului iniţial acordat;
Rd - rata anuală a dobînzii;
n – numărul de zile ale perioadei de acordare a creditului;
N - – numărul de zile în anul dat.
dobânda compusă (dobanda compusa - este folosita atunci cand perioadele pentru care se
calculeaza aceasta sunt mai mari de un an; in acest caz dobanda se capitalizeaza (se plateste dobanda la
dobanda)): reprezintă preţul achitat de beneficiarul creditului (debitor) pentru suma ce reprezintă capitalul
plus dobânda capitalizată pe o perioadă de timp şi este utilizată în cazul acordării creditelor pe termen mediu
sau lung cu condiţia rambursării creditului şi achitării dobânzii la sfârşitul perioadei de credit (calculată după
metoda germană, franceză sau engleză, care este utilizată de băncile comerciale din RM).
Pracrtica bancară internaţională cunoaşte mai multe metode de calcul al numărului de zile (pe lună şi pe
an) utilizate în calculul dobînzii
1. metoda germană, conform căruie se iau în calcul 30 zile pe lună, 360 zile pe an;
Si  Rd  30
D
100  360
2. metoda engleză, conform căreia se ia în calcul numărul efectiv de zile pe lună şi pe an;
Si  Rd  28 / 29 / 30 / 31
D
100  365 / 366
3. metoda franceză, conform căreia se iau în calcul 30 zile pe lună şi numărul efectiv de zile pe an
Si  Rd  30
D
100  365 / 366
Suma totală pe care trebuie să o ramburseze debitorul la scadenţă se calculează în felul următor:
n
 Rd 
S t  S i 1   , iar dobînda compusă se calculează :
 100 

 Rd 
n
 Rd 
n

Danualacompus  St  Sinitial  Si 1    Si  S 1    1
 100   100  
initial 

7
În cazul în care n este reprezentat de mumăr de luni, trimestre, semestre de capitalizare; formula de calcul a
dobanzii compuse este:
 Rd 
n

Dcompus  S  1    1
 100 * n  
initial 

St – suma totală spre rambursare;

Si – suma creditului iniţial acordat;
Rd - rata anuală a dobînzii;
n – numărul de capitalizări pe perioada dată

În Republica Moldova băncile utilizează în majoritatea cazurilor metoda engleză, în cadrul căreia se
iau în calculul dobînzii numărul efectiv de zile ale lunii şi numărul efectiv de zile ale anului.
3. Factorii ce determină nivelul dobânzii.
Rata dobanzii este o marime variabila in timp. Nivelul si dinamica ei sunt rezultatul actiunii
concomitente, convergente si contradictorii, a mai multor factori generali si specifici, cu influente directe sau
indirecte cum sunt: rata profitului, raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, riscul pentru cel ce
acorda capital de imprumut, inflatia, durata creditului, politica guvernului s.a.
Factorii ce influienţează nivelul dobânzii sunt:
 Rata dobanzii este in stransa legatura cu rata profitului, trebuind sa fie mai mica decat aceasta. In
caz contrar, intreprinzatorii nu vor angaja credite deoarece, din valorificarea lor prin investitii, ar trebui sa
consume intregul profit sau chiar mai mult pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.
 Cererea si oferta de capital de imprumut este un factor cu actiune ampla si directa asupra ratei
dobanzii. Daca presupunem ca avem situatia unei piete cu concurenta perfecta, cresterea cererii de capital
atarge o ridicare a ratei dobanzii si invers; nivelul dobanzii, in urma confruntarii cererii si ofertei de capital
este dat de punctul de intersectie dintre curba cererii si ofertei de capital de imprumut. Punctul de intersectie
unde cererea este egala cu oferta determina dobanda de echilibru.
 Riscul pentru cel ce acorda capitalul de imprumut este un alt factor care influenteaza nivelul
dobanzii. Cu cat posibilitatea returnarii capitalului de imprumut este mai mare, cu atat riscul este mai mic si
rata dobanzii mai redusa. Dimpotriva, cu cat riscul este mai mare, cu atat si dobanda este mai ridicata.
 Inflatia, de regula, determina majorarea ratei dobanzii, in vederea compensarii reducerii puterii de
cumparare a banilor. Inflatia insa poate duce si la sporirea ofertei capitalului de imprumut, avand in acest caz
ca efect tendinta de scadere a ratei dobanzii.
 Politica guvernului poate influenta intr-un sens sau altul evolutia ratei dobanzii. Atunci cand pe piata
capitalului de imprumut se manifesta puternic factorii care actioneaza in directia cresterii ratei dobanzii,
guvernul poate interveni in sensul stoparii acestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobanzii.
Efectele pot fi insa contradictorii. Solicitantii de credite isi vor spori cererile in conditiile unei dobanzi mai
reduse, ofertantii insa care se vad descurajati de reducerea ratei dobanzii vor micsora oferta de credit, ceea ce
8
se va concretiza intr-o cerere de credite de imprumut nesatisfacuta, in conditiile in care exista disponibilitati
banesti in economie.
 Rata dobanzii depinde si de conjunctura economica. In perioadele de relansare economica, pentru
stimularea investitiilor, rata dobanzii scade, in timp ce in perioade de recesiune aceasta creste.
 situaţia şi tendinţele pe piaţa internaţională a creditului – dacă într-o ţară creşte rata dobînzii la
credite, atunci are loc o atragere de capital străin, înschimb producătorul autohton nu va putea să-şi continuie
procesul de producţie
 dinamica depozitelor băneşti ale persoanelor fizice şi juridice – dacă depozitele scad, rata dobîzii
creşte
 factorul sezonier – rata dobînzii semodifică în dependenţă de perioada sezonieră
 raportul dintre creditele acordate de stat şi datoriile lui – dacă rata dobînzii creşte, atunci creşte
datoria internă
 productivitatea capitalului – investitorul atunci când îşi propune să mobilizeze un capital suplimentar,
trebuie să evalueze realist posibilităţile de rentabilitate, respectiv, dimensiunile profitului, întrucât el va trebui
să-l remunereze corespunzător pe deţinătorul de capital.
 lichiditatea – creditorii pot prefera acea formă de împrumut care să le asigure lichiditatea. De obicei,
se preferă termene scurte. Orice îndelungare a plăţii dobânzii este însoţită de o sporire a sumelor plătite ca
dobânzi. Stabilirea nivelului dat al ratei dobânzii, în cadrul contractului de credit, este o expresie a
compromisului între creditori, care doresc o cât mai ridicată lichiditate şi debitori, interesaţi în a plăti cât mai
puţin pentru aceasta.
Rata dobînzii poate fi clasificată după următoarele criterii:
 după formele creditului:
 rata dobînzii la creditele comerciale
 rata dobînzii la creditele bancare
 rata dobînzii la creditele de consum
 rata dobînzii la creditele obligatare
 rata dobînzii la operaţiunile de leasing
 în funcţie de instituţiile creditare:
 taxa de rescont a Băncii Centrale
 rata dobînzii la creditele bancare
 rata dobînzii la operaţiunile de lombard
 în funcţie de efectuarea investiţiilor cu atragerea creditului:
 rata dobînzii pentru credite în mijloace circulante
 rata dobînzii pentru investiţii în mijloace fixe
 rata dobînzii pentru investiţii în hîrtii de valoare

9
  în funcţie de durata creditului:
 rata dobînzii pentru credite pe termen scurt
 rata dobînzii pentru credite pe termen mediu
 rata dobînzii pentru credite pe termen lung
 în funcţie operaţiunile efectuate de instituţiile financiare:
 rata dobînzii la credite
 rata dobînzii la depozite
 taxa scontului
 taxa rescontului
 rata dobînzii la credite interbancare

Aplicatii
Dobanda la depozitele bancare (dobanda bonificată)
Formula dobanzii simple
Si  Rd  n  Rd  n 
D ; St  Si 1  
100  N  100  N 
Să se calculeze marimea dobanzii lunare pentru un depozit bancar în valoare de 20
milioane lei, pe termen de 3 luni şi suma ce necesită a fi rambursată la scadenţă, cu o rata anuala a
dobanzii de 19%.
Rezolvare:
Si  Rd  n 20000000 *19 * 30
Dlunara    316667 _ lei
100  N 100 * 360
Dtotala  316667 * 3 _ luni  950001 _ lei

S final  Sinitial  Dtotala  20000000  950001  20950000 _ lei sau

 Rd  n   19 * 90 
St  S i  1    20000000 * 1    20950000 _ lei
 100  N   100 * 360 

Formula dobanzii compuse se aplica in cazul bancilor care, pentru a stimula constituirea de depozite la
termen, foloşte capitalizarea dobanzii (dobanda se calculeaza lunar şi se adauga la depozitul initial, astfel
încît pentru luna urmatoare procentul de dobanda se aplică la întreaga suma acumulată):
Suma totală pe care trebuie să o ramburseze debitorul la scadenţă se calculează în felul următor:
n
 Rd 
S t  S i 1   , iar dobînda compusă se calculează :
 100 

10
  Rd 
n
 Rd 
n

Danualacompus  St  Sinitial  Si 1    Si  S 1    1
 100   100  
initial 

În cazul în care n este reprezentat de mumăr de luni, trimestre, semestre de capitalizare; formula de calcul a
dobanzii compuse este:
 Rd 
n

Dcompus  S 1    1
 100 * n  
initial 

Să se calculeze mărimea dobînzii la un depozit bancar în valoare de 50 milioane lei, pe termen

de un an, cu o rată anuală a dobînzii de 20%, ştiind că dobînda este capitalizată: lunar, trimestrial,
semestrial, anual
Rezolvare:
 Rd 
n
  20 
12

1. Dcompus  S 1    1  50000000* 1    1  10965535_ lei
 100 * n   100 *12 
initial   

 Rd 
n
  20 
4

2. Dcompus  S 1    1  50000000* 1    1  10775310 _ lei

initial 
100 * n    100 * 4  

 Rd 
n
  20 
2

3. Dcompus  S 1    1  50000000* 1 
100 * n 
  1  10500000 _ lei
100 * 2 

initial    

 Rd 
n
  20  
4. Danualacompus  S 1    1  50000000 * 1 
100 
  1  10000000 _ lei
100  

initial 
 

Titularul unui depozit bancar în valoare de 10000 lei, pe termen de trei luni, cu rată anuală a
dobînzii de 18%, are posibilitatea să încaseze dobînda la finele fiecărei luni sau, capitalizată lunar la
finele termenului de 3 luni.
Să se calculeze mărimea cîştigului sub formă de dobîndă în cele două variante.
Rezolvare :
Si  Rd  n 10000 *18 * 30
Dlunara    150 _ lei
100  N 100 * 360
1.
Dtotala  Dlunara * 3 _ luni  150 * 3  450 _ lei

 Rd 
n
  18 
3

2. Dcapitalizata  S  1    1  10000 *  1    1  456,78 _ lei

initial 
100    100 *12  

Aplicaţie privind rambursarea creditelor

Formula dobanzii simple

11
 Si  Rd  n  Rd  n 
D ; St  Si 1  
100  N  100  N 
Un credit în valoare de 10 milioane lei este contractat pe un termen de 20 zile, în condiţiile unei
rate a dobînzii de 25% pe an. Să se calculeze mărimea dobînzii datorată de debitor.
Rezolvare:
Si  Rd  n 10000000 * 25 * 20
D    138889 _ lei
100  N 100 * 360

Formula dobanzii compuse se aplica in cazul bancilor care, pentru a stimula constituirea de depozite
la termen, foloşte capitalizarea dobanzii (dobanda se calculeaza lunar şi se adauga la depozitul initial, astfel
încît pentru luna urmatoare procentul de dobanda se aplică la întreaga suma acumulată):
Suma totală pe care trebuie să o ramburseze debitorul la scadenţă se calculează în felul următor:
n
 Rd 
S t  S i 1   , iar dobînda compusă se calculează :
 100 

 Rd 
n
 Rd 
n

Danualacompus  St  Sinitial  Si 1    S i  S  1    1
 100   100  
initial 

În cazul în care n este reprezentat de mumăr de luni, trimestre, semestre de capitalizare; formula de calcul a
dobanzii compuse este:
 Rd 
n

Dcompus  S 1    1
 100 * n  
initial 

Un credit în valoare de 2 milioane lei este contractat pe un termen de 3 ani, în condiţiile unei
rate fixe a dobînzii de 30% pe an. Rambursarrea creditului şi plata dobînzilor se face o singură dată, la
scadenţa finală. Să se calculeze mărimea obligaţiilor de plată şi a dobînzii.

Rezolvare:

n 3
 Rd   30 
S t  S i 1    20000001    4394000 _ lei
 100   100 
D  S f  Si  4394000  2000000  239400 _ lei

presupunem datele din problema precedentă, cu deosebirea că termenul de contractare a

creditului este de 3 ani şi 9 luni. Să se calculeze mărimea obligaţiilor de plată şi a dobînzii.
Rezolvare:

12
 Notă: pentru numărul întreg de perioade se aplică formula dobînzii compuse, iar pentru fracţiunea
din perioadă se aplică formula dobînzii simple

 30  2000000* 1  0,30 * 30* 9

3 3
Sact _ 3_ ani * Rd * n
St  Sact_ 3_ ani   20000001     4426950 _ lei
100*360  100  100*360
D  S f  Si  4426950  2000000  2426950 _ lei

Rambursarea creditelor pe termen mediu şi lung

Principalele modalităţi de rambursare a creditelor pe termen şi lung sunt:

1. prin amortismente constante;
2. prin anuităţi constante;
3. o singură dată, la scadenţa finală

amortismentul creditului – reprezintă rata de credit ce se restituie periodic

anuitate – reprezintă amortismentul la care se adaugă dobînda de plată

Un credit în valoare de 50000 mii lei este contractat pe termen de 5 ani, cu o rată fixă a dobînzii
de 30 % anual. Să se exemplifice cele trei modalităţi de rambursare.

1. Rambursarea prin amortismente constante

Tabloul de amortizare a creditului
Mărimea creditului de
Nr. Ani Mărimea dobînzii Amortismentul Anuitatea
rambursat
1 50.000 15.000 10.000 25.000
2 40.000 12.000 10.000 22.000
3 30.000 9.000 10.000 19.000
4 20.000 6.000 10.000 16.000
5 10.000 3.000 10.000 13.000
Total X 45.000 50.000 95.000

13
 Si  Rd  n 50.000,000 * 30 * 360
Mărimea dobînzii = Dan    15.000,000 _ lei
100  N 100 * 360
Amortismentul = Mărimea creditului / termenul de rabursare = 50.000 / 5 ani = 10.000
Anuitatea = Mărimea dobînzii + Amortismentul = 15.000 + 10.000 = 25.000

2. prin anuităţi constante (rata anuală constantă)

anuitatea se calulează după formula:

Rd / 100 C * Rd / 100
AC* 
1  1  Rd / 100 
n
 1  unde: A – anuitatea de plată, Rd –rata dobînzii, C – suma
1   
n 
 1  Rd / 100  
creditului n – numărul de ani de rambursare

Întrucât în cazul în care rambursarea se face semestrial (trimestrial), formula de calcul trebuie
adaptată astfel:

Rd / 100 * 1 / 2 C * Rd / 100 * 1 / 2
AC* 
1  1  Rd / 100 * 1 / 2 
n
 1 
1   
n 
 1  Rd / 100 * 1 / 2  
Rd / 100 50.000 * 0,30
AC*   20.529,065 _ lei
1  1  Rd / 100 
n
 1 
1   
5 
 1  0,30  

Tabloul de amortizare a creditului

Mărimea creditului de
Nr. Ani Mărimea dobînzii Amortismentul Anuitatea
rambursat
1 50.000 15.000,000 5.529,065 20.529,065
2 44.470,935 13.341,280 7.187,785 20.529,065
3 37.283,150 11.184,945 9.344.120 20.529,065
4 27.939,030 8.381,709 12.147,356 20.529,065
5 15.791,674 4.737,391 15.791,675 20.529,065
Total X 45.000,000 50.000,000 102.645,325

Anuitatea = 25.529,065 lei

Si  Rd  n 50.000,000 * 30 * 360
Mărimea dobînzii = Dan    15.000,000 _ lei
100  N 100 * 360
14
Amortismentul = Anuitatea - Mărimea dobînzii = 20.529,065 – 15.000,000 = 5.529,065

Mărimea creditului de rambursat rămas = Mărimea creditului de rambursat anul 1 – Amortismentul =

50.000 – 5.529,065 = 44.470,935 lei

3. o singură dată, la scadenţa finală

3.1 dobînda este calculată anual şi plătită de debitor la sfîrşitul fiecărui an

Si  Rd  n 50.000,000 * 30 * 360
Dan    15.000,000 _ lei
100  N 100 * 360
Dbtotala  Dban * 5 _ ani  15.000,00 * 5 _ ani  75.000,00 _ lei

3.2 dobînda este calculată anual, însă se plăteşte la scadenţa finală după metoda dobînzii compuse
suma totală de plată (inclusiv dobînda) la finele celor 5 ani este:

n
 Rd 
  50.000,0001  0,3  185.646,500 _ lei
5
S t  S i 1 
 100 
Db  St  Si  185.66,500  50.000,000  135.646,500 _ lei

De făcut concluzii: pentru fiecare metodă în parte

Un credit în valoare de 100.000 lei este contractat pe o perioadă de 7 ani, în condiţiile unei rate
fixe a dobînzii de 25% ani. Pentru creditul respectiv se acordă o perioadă de graţie de 3 ani, iar
rambursarea creditului se va face prin anuităţi constante.
Să se întocmească tabloul de amortizare a creditului.

Rezolvare:
 în cadrul perioadei de graţie nu se plătesc dobînzi şi nu se fac rambursări, însă dobînda se calculează
anual şi se capitalizează pe întreaga perioadă de graţie, după formula dobînzii compuse. Prin urmare,
pentru 3 ani (perioada de graţie) mărimea totală a dobînzii compuse se calcuşează astfel:

 
 
n
Rd 
  1  100.000,000 1  0,25  1  95.312,500 _ lei
3
Dcompus S 1 
 100  
initial 

 pentru următorii 4 ani, se fac rambursări şi se plătesc dobînzi, fiind necesar calculul anuităţii
constante de plată:

15
 Rd / 100 195.312,500 * 0,25
AC*   82.703,457 _ lei
1  1  Rd / 100
n
 1 
1   
4 
 1  0,25 

 mărimea anuală a dobînzii, pentru fiecare an din ultimii 4 ani, se calculează după formula dobînzii
simple şi se plăteşte creditorului concomitent cu amortismentul (rată din credit)

Si  Rd  n 195.312,500 * 25 * 360
Dan 4    48.828,125 _ lei
100  N 100 * 360

 amortismentul anual se calculează ca diferenţa între mărimea anuităţii şi mărimea anuală a dobînzii

Amortismentul = Anuitatea - Mărimea dobînzii = 82.703,475 – 48.828,125 = 33.875,332

 mărimea creditului de rambursat, la finele fiecărui an din ultimii 4, se calculează ca diferenţă între
creditul existent la începutul anului şi amortismentul anual.

Creditul rămas de
Credtitul la rambursat la finele
Mărimea anuală Amortismentul Anuitatea
Nr. începutul perioadei
dobînzii 4
Ani perioadei 6
3 4=5-3 5
2 6=3+2 la capitalizare
6=2-4 la rambursare
1 100.000,000 25.000,000 - - 125.000,000
2 125.000,000 31.250,000 - - 156.250,000
3 156.250,000 39.062,500 - - 195.312,500
4 195.312,500 48.828,125 33.875,332 82.703,457 161.437,168
5 161.437,168 40.359,292 42.344,165 82.703,457 119.093,003
6 119.093,003 29.773,251 52.930,206 82.703,457 66.162,797
7 66.162,797 16.540,670 66.162,797 82.703,457 -
Total X 135.501,328 195.312,500 330.813,828 X

Concluzie:

Urmărind informaţiile din tabel se constată următoarele:

 mărimea anuală a dobînzii creşte de la un an la altul în cadrul perioadei de graţie, ca urmare a
capitalizării ei, şi scade de la un an la altul în cadrul perioadei de rambursare;
 mărimea amortismentelor creşte continuu de la un an la altul;
Problemă
Să se prezinte graficul de rambursare a unui credit de 40.000 u.m. acordat pe 2 ani, rata dobânzii
16
  în 4 tranşe semestriale egale, prin amortismente constante; prin amortismente constante (se
calculează pentru creditul ramas)
 în 4 tranşe semestriale egale, prin amortismente constante: (se calculează pentru fiecare
amortisment în baza perioadei de scadenţă)
 în 4 tranşe semestriale egale, prin anuităţi constante (rata anuală constantă)

Rezolvare:

a) rambursarea se face în 4 tranşe semestriale egale, prin amortismente constante (se calculează
pentru creditul ramas)

Numărul Creditul Amortismentul Scadenţa Mărimea Anuitatea

de tranşe Tranşa dobînzii Rata = tranşa + dobânda
1 40.000 10.000 180 zile 4.000 14.000
2 30.000 10.000 180 zile 3.000 13.000
3 20.000 10.000 180 zile 2.000 12.000
4 10.000 10.000 180 zile 1.000 11.000
total X 40.000 2 ani 10.000 50.000

Si  Rd  n 40.000 *180 * 20
Mărimea dobînzii = D    4.000 _ lei
100  N 100 * 360
Amortismentul = Mărimea creditului / termenul de rabursare = 40.000 / 4 ani = 10.000

Anuitatea = Mărimea dobînzii + Amortismentul = 4.000 + 10.000 = 14.000

Creditul rămas = creditul perioada anterioară – amortismentul = 40.000 – 10.000 = 30.000

40.000 *180 * 20 30.000 *180 * 20

D1   4.000 D2   3.000
360 *100 360 *100

20.000 *180 * 20 10.000 *180 * 20

D3   2.000 D4   1.000
360 *100 360 *100

b) rambursarea se face în 4 tranşe semestriale egale, prin amortismente constante: (se calculează
pentru fiecare amortisment în baza perioadei de scadenţă)
mii u.m.

Numărul Creditul Amortismentul Scadenţa Mărimea Anuitatea

17
 de tranşe Tranşa dobînzii Rata = tranşa + dobânda
1 40.000 10.000 180 zile 1.000 11.000
2 30.000 10.000 360 zile 2.000 12.000
3 20.000 10.000 540 zile 3.000 13.000
4 10.000 10.000 720 zile 4.000 14.000
total Total 40.000 2 ani 10.000 50.000

10.000 *180 * 20 10.000 * 360 * 20

D1   1.000 D2   2.000
360 *100 360 *100

10.000 * 540 * 20 10.000 * 720 * 20

D3   3.000 D4   4.000
360 *100 360 *100

Se observă că dobânzile cresc cu 1.000 u.m.

c) rambursarea se face în 4 tranşe semestriale egale, prin anuităţi constante (rata anuală constantă)

anuitatea se calulează după formula:

Rd / 100 C * Rd / 100
AC* 
1  1  Rd / 100 
n
 1 
1   
n 
 1  Rd / 100 

Întrucât în cazul nostru rambursarea se face semestrial, formula de calcul trebuie adaptată astfel:

Rd / 100 *1 / 2 40.000 * 20 / 100 *1 / 2

AC*   12.618 _ lei
1  1  Rd / 100 *1 / 2 
n
 1 
1   
4 
 1  20 / 100 * 1 / 2 

Numărul Creditul Amortismentul Scadenţa Mărimea Anuitatea

de tranşe Tranşa dobînzii Rata = tranşa + dobânda
1 40.000 8.618 180 zile 4.000 12.618
2 31.382 9.482 180 zile 3.136 12.618
3 21.900 10.428 180 zile 2.190 12.618
4 11.472 11.471 180 zile 1.147 12.618
total Total 39.999 2 ani 10.473 50.472

Anuitatea = 12.618 lei

Si  Rd  n 40.000 * 20 * 180
Mărimea dobînzii = Dan    4.000 _ lei
100  N 100 * 360
18
 Amortismentul = Anuitatea - Mărimea dobînzii = 12.618 – 4000 = 8.618

Mărimea creditului de rambursat rămas = Mărimea creditului de rambursat anul 1 –

Amortismentul = 40.000 – 8.618 = 31.382 lei

40.000 *180 * 20 31.362 *180 * 20

D1   4.000 D2   3.136
360 *100 360 *100

21.900 *180 * 20 11.472 *180 * 20

D3   2.190 D4   1.147
360 *100 360 *100

19