CREDITUL BANCAR 

ELEMENTELE TEHNICE ALE

CREDITULUI 
• Principalul creditului, reprezintă suma iniţială a creditului acordat;
• Dobânda şi rata dobânzii. Dobânda reprezintă suma de bani pe care o datorează debitorul
creditorului său, pentru folosirea sumelor împrumutate până la rambursarea lor. Rata dobânzii
reprezintă nivelul procentual aplicat capitalului împrumutat pe perioada derulării creditului;
• Dobânda anuală efectivă (DAE) reprezintă costul total al unui credit luând în calcul alături de
cheltuielile cu rata dobânzii, şi taxele, comisioane şi unele asigurări care trebuie plătite de către
client;
• Comisioanele, sunt incluse în costul total al creditului (DAE);
• Rata creditului, reprezintă suma ce se achită de către debitor la anumite termene numite
scadenţe intermediare, înscrise obligatoriu în contractul de credit. Este formată din partea din
principal, dobânzi şi comisioanele aferente;
• Scadenţarul de plată, constă în descrierea datelor (zilelor) şi sumelor tuturor ratelor pe care
clientul trebuie să le plătească atunci când rambursează un credit;
• Scadenţa ratei. Acesta este termenul în care rata scadentă pentru fiecare lună
trebuie plătită. Scadenţa fiecărei rate este înscrisă în contractul de credit;
• Maturitatea creditului, este data la care creditul trebuie rambursat integral;
• Termenul de acordare reprezintă perioada pe care este acordat creditul (termen
scurt, mediu sau lung);
• Destinaţia creditului, este o condiţie prevăzută expres în contractul de credit, şi
indică clar pentru ce poate fi utilizat creditul;
• Valuta creditului, poate fi în lei sau în valută;
• Plafonul creditului, reprezintă suma maximă, stabilită în contractul de credit, în
limita căruia debitorul poate utiliza fondurile puse la dispoziţia sa de către bancă;
• Soldul creditului, reprezintă partea nerambursată din creditul iniţial;
• Rambursarea creditului, se poate face:
    lunar, clientul rambursează o parte egală din creditul şi dobânda aferentă respectivei perioade.
În acest caz, rata unui credit este diferită în fiecare lună din moment ce rata dobânzii este aplicată
sumei rămase de plătit din credit, a cărei valoare scade lunar;
     cu rate lunare (anuale) egale, care include parte diferită din principal în fiecare lună şi dobânda
scadentă pentru perioadă respectivă;
      flexibil, când clientul are un venit sezonier, un plan de plăţi poate fi acceptat cu rate mai mari în
unele luni şi mai mici în altele, în funcţie de modul de realizare a veniturilor;
• Perioada de graţie, constă într-o perioada de timp de la începutul creditului, în care debitorul va
plăti doar dobânda aferentă creditului, în anumite cazuri şi această dobândă se poate acumula,
devenind scadentă după perioadă de graţie. Se acordă, de obicei pentru creditele de investiţii;
• Perioada de utilizare, reprezintă intervalul de timp dintre data primei trageri din
credit şi termenul final de rambursare;
• Perioada de angajare, este perioada de timp în care debitorul trebuie să
angajeze creditul;
• Perioada de tragere, reprezintă intervalul de timp înscris în contractul de credit,
în care debitorul are dreptul de a face trageri, în limita plafonului aprobat,
începând cu data la care s-au îndeplinit toate condiţiile de tragere prevăzute în
contractele încheiate (garanţii, asigurări) şi încheind cu data ultimei trageri;
• Garanţiile creditului. Creditele angajate printr-un contract de credit se asigură cu
garanţii, pentru acoperirea riscului de credit.
• Serviciul datoriei, reprezintă numărul de zile restante ale creditului (se
contorizează de la data trecerii la restanţă a principalului sau a dobânzii
scadente).
COSTURILE CREDITULUI BANCAR
Dobânda: concept, rol şi importanţă, teorii,factori de influenţă, funcţii 
Conceptul de dobândă 
Dobânda poate fi definită ca fiind: 
• venitul scos din capital, de către persoana care nu îl întrebuinţează ea însăşi, ci îl dă cu
împrumut alteia .
• suma plătită pentru utilizarea capitalului împrumutat;
• suma de bani pe care o datorează debitorul, creditorului său, pentru folosirea sumelor
împrumutate până la rambursarea lor;
• surplusul ce revine proprietarului oricărui capital utilizat în condiţii normale;
• reprezintă excedentul ce revine proprie­tarului capitalului dat cu împrumut, din remuneraţia
proprietarului capitalului împrumutat, ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă a
numerarului, pe un timp determinat.
Rolul şi importanţa dobânzii
Privită prin prisma mecanismului de formare a veniturilor, dobânda reprezintă un mijloc de obţinere de
venituri din acumulări anterioare.
 In măsura în care acumulările cedate de creditor sub formă de împrumut debitorului sunt capital, dobânda
constituie un venit adus de capital. 
Filozofi precum Aristotel şi chiar Biblia, fac referire la dobândă ca la ceva ce contravine normalului,
justificarea dobânzii vine însă din realitatea economică existentă în cursul istoriei, care a impus-o pe aceasta
ca pe un preţ al banilor utilizaţi de altcineva decât proprietarul lor.
Aristotel, afirmă că „Agonisirea averii fiind de două feluri, după cum am spus, una comercială, alta
domestică (familială - n.n.), această necesară şi vrednică de laudă, cea dintâi datorată schimbului şi cu drept
cuvânt dispreţuită, fiindcă nu-şi ia câştigul din natură, ci de la alţii, împrumutul pe dobândă şi camătă sunt
urâte cu cea mai mare dreptate, fiindcă acestea îşi scot câştigul tot din bani şi nu le lasă destinaţia pentru
care au fost creaţi.
Căci pentru înlesnirea schimbului s-a introdus moneda; dobânda însă îl înmulţeşte în sine
De aceea, numele grecesc al dobânzii înseamnă şi „copil”, căci copiii se aseamănă de obicei cu părinţii lor şi,
tot aşa, dobânda este bani din bani. Iar acest fel de agonisire a averii este cel mai nefiresc dintre toate
Teorii ale dobânzii
• teoria clasică, susţinută în special de economişti David Ricardo şi Alfred Marshall, care
consideră dobânda ca fiind reglementată de rata profitului ce se poate obţine prin
folosirea capitalului sau ca preţ ce trebuie plătit pentru folosirea capitalului, preţ stabilit
ca echilibru între cererea globală de capital şi stocul de capital oferit pe piaţă;
• teoria neoclasică, susţinută în special de Irving Fischer, care defineşte dobânda ca „plată
pentru nerăbdare” şi reprezintă preţul banilor în momentul actual, exprimat în banii de
mâine. „Bunurile prezente sunt apreciate mai mult decât cele viitoare” susţine Fischer;
• teoria Keynesită, care defineşte dobânda ca „recompensă pentru renunţarea la
lichiditatea capitalului pe o anumită perioadă de timp”. Potrivit aceleiaşi concepţii, rata
dobânzii poate fi un instrument de influenţare a volumului de investiţii şi de combatere a
recesiunii şi a şomajului.
• Toate aceste teorii prezentate motivează diferit perceperea dobânzii, fiecare din ele având
partea ei de contribuţie la justificarea existenţei dobânzi pentru împrumuturi.
Factorii de influenţă asupra dobânzii 
  
Analiza dobânzii se poate face şi în mărime relativă, sub formă de Rată a dobânzii, care
este un raport procentual între masa dobânzii (anuale) şi capitalul utilizat.
Ea poate fi considerată ca fiind preţul plătit pentru folosirea sumei de 100 de unităţi
monetare pe termen de un an.
• Asupra ratei dobânzii, ca mărime variabilă în timp acţionează o multitudine de factori
generali şi specifici, cu influenţă directă sau indirectă, cum ar fi :
• rata profitului, care trebuie să fie mai mare decât rata dobânzii;
• cererea şi oferta de capital de împrumut este un factor cu acţiune amplă şi directă
asupra ratei dobânzii. Creşterea cererii de capital atrage o ridicare a ratei dobânzii şi
invers, nivelul dobânzii, în urma confruntării cererii şi ofertei de capital, este dat de
punctul de intersecţie dintre curba cererii şi ofertei de capital de împrumut. Punctul
de intersecţie unde cererea este egală cu oferta determină dobânda de echilibru;
• riscul pentru cel ce acordă capitalul de împrumut este un alt factor care
influenţează nivelul dobânzii.
    Cu cât posibilitatea returnării capitalului de împrumut este mai mare,
cu atât riscul este mai mic şi rata dobânzii mai redusă. 
    Dimpotrivă, cu cât riscul este mai mare, cu atât şi dobânda este mai
ridicată;
• inflaţia, de regulă, determină majorarea ratei dobânzii, în vederea
compensării reducerii puterii de cumpărare a banilor.
      Inflaţia însă poate duce şi la sporirea ofertei capitalului de împrumut,
având în acest caz ca efect tendinţa de scădere a ratei dobânzii;
Funcţiile dobânzii
• dobânda contribuie la redistribuirea veniturilor în economie.
Constituie o pârghie economică, folosită de stat sau de diferite
grupuri în orientarea activităţii economice;
• dobânda contribuie la repartizarea factorilor de producţie, către
cei care asigură folosirea lor cea mai eficientă;
• dobânda contribuie la procesul de economisirea în economie a unei
părţi din veniturile celor care deţin un surplus (atât persoane fizice cât
şi juridice);
• dobânda asigură băncilor recuperarea cheltuielilor efectuate cu
intermedierea şi realizarea unui profit din această activitate.
 Tipuri de dobânzi utilizate în economie
Dobânzi practicate de Băncile Centrale
Principalele forme ale dobânzii practicate de Banca Centrală sunt:
• dobânda de politică monetară (dobânda de referinţă). În România, dobânda de
referinţă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija BNR, se
calculeze lunar, urmând a fi anunţată public în prima zi lucrătoare a fiecărei luni,
prin circulare ale BNR. Dobânda de referinţă a BNR se calculează ca medie,
ponderată cu volumul tranzacţiilor, între dobânda la depozitele atrase de BNR şi
vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară
celei pentru care se face anunţul. Prin manevrarea dobânzii de referinţă, banca
centrală poate acţiona asupra volumului creditelor în economie, asupra balanţei
de plăţi externe, asupra atragerii de capitaluri străine;
• dobânda pe piaţa monetară - se aplică împrumuturilor pe termen scurt, împrumuturilor contractate între
bănci (între băncile comerciale şi banca de emisiune);
• dobânda la creditul de licitaţii. Creditul de licitaţie reprezintă principala formă de refinanţare acordată de
Băncile Centrale, societăţilor bancare. Creditul de licitaţie se acordă pe o durată de maximum 15 zile
calendaristice şi este garantat cu titluri de stat şi cu alte hârtii de valoare acceptate de Banca Naţională a
României;
• dobânda la creditul lombard.
     Creditul lombard (overdraft) este o formă de refinanţare cu totul specială, acordat peste noapte
societăţilor bancare pentru asigurarea plăţilor zilnice ale acestora. 
    Creditul lombard este reprezentat de soldul debitor înregistrat la închiderea zilei în contul curent al unei
societăţi bancare, deschis la Banca Centrala.
     Acest sold se transferă automat în contul de credit lombard. Dobânda aferentă acestui tip de credit se
stabileşte zilnic la nivelul băncii centrale, poate fi modificată fără preaviz şi se plăteşte lunar, în ultima zi a
lunii, pentru toate creditele aferente lunii respective. Prezintă cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja
băncile să apeleze la acest tip de credite;
• dobânda la rezervele minime obligatorii[1], are un nivel foarte scăzut comparativ
cu rata dobânzii pe piaţă şi îmbracă atât forma dobânzii bonificate, cât şi a unei
dobânzi penalizatoare pentru neîndeplinirea rezervelor minime obligatorii.

• [1] Rezervele minime obligatorii, reprezintă un instrument de politică monetară

utilizat de Băncile Centrale şi constau în depunerea de către Băncile Comerciale
la de Băncile Centrale, de disponibilităţi băneşti. Rezervele minime obligatorii
sunt stabilite periodic de către Băncile Centrale prin reglementări interne şi sunt
determinate procentual, funcţie de depozitele atrase de pe piaţa internă de la
clienţii nonbancari. 
Dobânzi practicate de
Băncile  Comerciale                         şi alte bănci

1. Din punct de vedere al rolului de intermediare în economie, avem

următoarele tipuri de dobândă:
1.1 dobânzi pasive;
1.2 dobânzi active
1.1 Dobânzile pasive, reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remunerate
sursele băneşti atrase de bănci de pe piaţa bancară de la clienţii nonbancari.
Nivelul dobânzilor pasive este influenţat de: 
- rata inflaţiei; 
- dobânda de referinţă practicată de Băncile Centrale; 
- nivelul concurenţei în sectorul bancar
1.2 Dobânzile active, reprezintă dobânda încasată de bănci de la clienţii
care beneficiază de creditele acordate.
Nivelul dobânzilor active este influenţat de: 
- nivelul inflaţiei; 
- nivelul cheltuielilor administrative ale băncii; 
- gradul de risc al operaţiunilor de credit; 
- profitul bancar prognozat;
 - cota de rezervă minimă obligatorie instituită de banca centrală etc
2. Din punct de vedere al relaţiei existente între rata dobânzii şi rata inflaţiei,
avem:
2.1 Dobândă nominală, este reprezentată de rata nominală a dobânzii,
neinfluenţată cu inflaţia.
2.2 Dobândă reală, se obţine prin ajustarea ratei nominale a dobânzii cu
inflaţia. 
Nivelul ratei de dobândă reală este influenţat de următorii factori:
• deficitul bugetar;
• cursul de schimb;
• balanţa comercială şi de plăţi.
Nivelul ratei dobânzii reale poate fi:
• dobândă real pozitivă, se realizează în cazul când se practică dobânzi
nominale mari, ceea ce poate conduce la credite scumpe şi investiţii
nerentabile în economie;
• dobânda real negativă, apare atunci când rata nominală a dobânzii nu
acoperă rata inflaţiei. Apariţia acestui tip de dobândă în economie îi
avantajează pe debitori şi conduce la scăderea încrederii populaţiei în
moneda naţională.
• 3. Din punct de vedere al perioadei pentru care se acordă creditul şi al capitalizării dobânzii,
avem:
• 3.1 Dobândă simplă. Se calculează pentru perioadele mai mici sau egale cu un an şi dobânda nu
este capitalizată. 
                        Sr x  r  x  n
                D =------------------
                          360 x 100

    unde:   D - dobânda exprimată în sumă absolută;

                 Sr - suma creditului;
                 r  - rata dobânzii exprimată în procente;
                 n - perioada de creditare în zile
Dobândă compusă. Se calculează pentru perioadele mai mai mari de un an şi dobânda este
capitalizată.
                  D= Srf-Cr
                                         n
                   Srf= Cr(1+r)

în care:      D- dobânda exprimată în sumă absolută;

                  Cr - mărimea creditului iniţial;
            Srf- suma finală, respectiv creditul iniţial plus dobânda aferentă la sfârşitul perioadei de
plasament; 
                   r- rata dobânzii;
                 n - numărul de ani. 
4. Din punct de vedere al conţinutului dobânzii, avem
4.1 Dobândă brută, este dobânda calculată înainte de deducerea impozitului la sursă sau a
impozitului anticipat;
4.2 Dobânda netă, se deduce din dobânda brută, prin scăderea din dobânda brută a impozitelor
şi taxelor
5. Alte tipuri de dobânzi, avem:
5.1 Dobânda de bază.Este rată fixată de către o bancă în condiţii medii date, care apoi serveşte ca
termen de referinţă pentru calcularea celorlalte rate de dobândă în jurul celei de bază. Exemplu, .
EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) reprezintă dobânda pentru depozitele la termen, plasate
în moneda unică europeană pe piaţa interbancară, nivelul ei fiind calculat de către FBE (The
European Banking Federation) şi ACI (The Financial Market Association).
5.2 Dobânda medie. Se calculează ca medie aritmetică ponderată şi este utilizată pentru analiza
consolidată a dobânzilor, la nivelul întregului portofoliu de active şi pasive. 
  
Tipuri de dobândă asociate creditului
bancar 
1. În funcţie de modificarea sau nu a nivelului acesteia pe parcursul perioadei
de rambursare a creditului, avem: 
1.1. Dobânda variabilă. Se poate modifică pe parcursul rambursării creditului,
în sensul creşterii sau al descreşterii nivelului de dobândă, ajustarea costului
împrumutului se face în funcţie de tendinţele de pe piaţă. .
1.2 Dobânda fixă. Nivelul dobânzii rămâne fix pe întreaga perioadă de
rambursare a creditului. 
1.3 dobânzi mixte. La acest tip de dobândă, rata dobânzii este fixă pentru o
perioadă iniţială de 1-5 ani, iar ulterior aceasta se transformă într-una
variabilă. 
2. În funcţie de modul de stabilire a dobânzii, avem: 
2.1 Dobândă standard, este stabilită de către fiecare bancă conform, în conformitate cu
politica sa în acest domeniu. Aceasta depinde de tipul creditului acordat, performanţa
financiară a clientului, perioada de acordare a împrumutului şi valuta creditului;
2.2 Dobândă negociată, se stabileşte prin negociere, în funcţie de indicatorii
economico-financiari ce caracterizează situaţia fiecărui client în parte, volumul plăţilor
efectuate de acesta prin bancă, eventualele dificultăţi întâmpinate în derularea
activităţii curente.
3. În funcţie de structura valutară a creditelor acordate, avem:
3.1 Dobândă la creditele în lei;
3.2 Dobândă la creditele în valută.
4. În funcţie de starea curentă a creditului, avem:
4.1 Dobândă curentă, este cea stabilită, prevăzută şi achitată de către
client în conformitate cu contractul de credit, neexistând obligaţii restante;
4.2 Dobândă majorată, se percepe în situaţia când clientul înregistrează
întârzieri la plata obligaţiilor scadente. Această dobândă se percepe la
soldul curent al creditului din momentul trecerii în conturile de restanţă a
datoriilor neachitate. 
4.3 Dobândă restantă, este dobânda penalizatoare percepută la soldul
restant al creditului, din momentul înregistrării acestuia în conturile de
restanţă. 
5. În funcţie de costurile totale ale unui credit, avem – Dobânda Anuală
Efectivă (DAE). DAE este reglementată prin Legea nr. 289/24 iunie 2004
privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum
destinate consumatorilor, persoane fizice, şi exprimă costul total al unui
credit sub formă procentuală. DAE permite clienţilor băncii să compare
cu uşurinţă costul creditelor pe care le angajează de la o bancă.
El aduce la acelaşi numitor comun toate costurile unui credit,
transformă şi comisioanele aferente unui împrumut sub forma unei
dobânzi. 
• politica guvernului poate influenţa într-un sens sau altul evoluţia ratei dobânzii.
Atunci când pe piaţa capitalului de împrumut se manifestă puternic factorii
care acţionează în direcţia creşterii ratei dobânzii, guvernul poate interveni în
sensul stopării acestui proces, stabilind un plafon maxim al ratei dobânzii.
Efectele pot fi însă contradictorii. Solicitanţii de credite îşi vor spori cererile
în condiţiile unei dobânzi mai reduse, ofertanţii însă, care se văd descurajaţi de
reducerea ratei dobânzii, vor micşora oferta de credit, ceea ce se va concretiza
într-o cerere de credite de împrumut nesatisfăcută, în condiţiile în care
există disponibilităţi băneşti în economie;
• conjunctura economică. În perioadele de relansare economică, pentru
stimularea investiţiilor, rata dobânzii scade, în timp ce în perioade de recesiune
aceasta creşte.