Conceptul de gestiune financiară și sursele de finanțare

Aplicații practice din Capitolele I și II

I. CONCEPTUL DE GESTIUNE FINANCIARĂ

Definiție: Gestiunea financiară a întreprinderii analizează mecanismele şi metodele de constituire, repartizare şi utilizare a
fondurilor financiare în vederea eficientizării activității firmei şi pentru obținerea unor profituri cât mai mari.

Formarea fondurilor întreprinderii

Fondurile unei firme se pot constitui prin mai multe metode, şi anume:
1. metoda aportului în numerar sau în natură;
2. metoda autofinanțării;
3. metoda creditării;
4. metoda finanțării bugetare.

1. Metoda aportului în numerar şi în natură – se aplică la constituirea unei firme, cu ocazia majorării capitalului; această
metodă dă naștere la fondurile proprii.
2. Metoda autofinanțării – din profitul obținut firma poate realiza investiții necesare ciclului de exploatare; şi această
metodă dă naștere tot la fonduri proprii.
3. Metoda apelării la credite – este o metodă prin care firmele apelează la credite, și trebuie avut în vedere raportul dintre
datoriile pe termen lung (creditele bancare) și capitalul propriu, adică levierul financiar, astfel încât să nu le fie afectată autonomia
financiară.
Raportul trebuie să fie subunitar, o valoare supraunitară conduce la un grad de îndatorare ridicat.
4. Metoda finanțării bugetare – se utilizează doar în cadrul regiilor autonome şi societăților comerciale cu capital de stat; la
înființarea acestora statul le dotează cu active, iar pe parcurs pot beneficia de subvenții şi alocații.

II. SURSELE DE FINANȚARE. TEORIE ȘI APLICAȚII PRACTICE

Sursele de finanțare ale unei întreprinderi pot fi:

1. SURSE DE FINANŢARE PE TERMEN LUNG, care la rândul lor se împart în următoarele categorii:
a) capitaluri proprii – se formează din surse externe şi surse interne ale întreprinderii.
Sursele externe ale firmei se referă la contribuţia asociaţiilor sau acţionarilor, contribuţia statului şi a unor organisme
specializate.
Aportul acţionarilor sau asociaţilor se constituie la înfiinţarea unei firme sub forma capitalului social. Fiecare dintre
aceştia primeşte în schimbul aportului său la capitalul social un anumit număr de părţi sociale sau acţiuni, proporţional cu
contribuţia sa, iar acestea îi dau dreptul la o parte din capitalul întreprinderii.
O formă de finanțare este majorarea capitalului social care se poate realiza prin:
- emiterea de noi acțiuni;
- aporturi noi în numerar şi natură;
- încorporarea rezervelor;
- fuziune şi absorbţie.
Dintre acestea doar majorarea capitalului prin noi aporturi în numerar reprezintă o modalitate de finanţare directă prin care
firma îşi poate procura noi lichidităţi. Astfel, această modalitate de finanțare directă se poate realiza sub două forme, şi anume:
- aport nou în numerar realizat de către vechii acţionari; este dificil de realizat întrucât trebuie ca toţi vechii acţionari să
consimtă în legătură cu majorarea contribuţiei lor la capitalul social;
- emiterea de noi acţiuni care pot fi subscrise atât de către vechii acționari cât şi de alţi noi acţionari.

Sursele interne se referă la acele resurse proprii ale firmei rezultate din capacitatea sa de autofinanţare. Capacitatea de
autofinanţare se determină ca diferenţă între veniturile încasabile şi cheltuielile efectuate.

b) datorii pe termen lung > 1 an (capitaluri împrumutate pe termen lung sau credite pe termen lung pentru finanțarea
activelor fixe).
Capitalurile împrumutate pe termen lung sunt acele împrumuturi care au o scadenţă mai mare de an. Împrumuturile pe
termen lung sunt utilizate cu precădere pentru finanţarea activelor fixe. La solicitarea unui împrumut de către firmă, băncile verifică
dacă solicitanţii creditelor pe termen lung îndeplinesc anumite criterii pentru acordarea împrumuturilor şi dacă o serie de indicatori
se încadrează între anumite valori.
 c) leasingul – operaţia de închiriere a unor utilaje, imobile sau echipamente industriale care aparţin unor bănci sau societăţi
financiare pentru a satisface necesităţile chiriaşilor, dar în final bunurile respective vor fi cumpărate de către chiriaş la un preţ
stabilit iniţial.
Leasingul este o formă specială de credit ce reprezintă o sursă de finanțare pe termen lung pentru întreprinderi.

2. SURSE DE FINANŢARE PE TERMEN SCURT:

a. Factoringul
Factoringul este o operaţiune prin care vânzătorul creditor “aderent” cedează creanţele pe care le deţine asupra clientului
debitor unui „factor“ care devine beneficiarul creanţelor. Factorul preia tot riscul legat de neachitarea creanţelor de către debitori.
Aderentul cedează creanţele sale factorului întrucât este interesat să-şi recupereze cât mai rapid sumele datorate de clienţii
săi şi să nu mai ţină evidenţa debitorilor şi urmărirea lor în caz de neplată. În schimbul creanţelor, aderentul primeşte de la factor
valoarea actuală a acestora dar diminuată cu un comision, o dobândă, şi o garanţie. Această garanţie îi va fi restituită aderentului în
momentul încasării creanţelor de către factor, în măsura în care debitorii îşi achită datoria la scadenţă. Garanţia este reţinută de
factor aderentului pentru a se asigura împotriva riscului de neîncasare la scadenţă. Dobânda se percepe de către factor pentru
perioada care mai este până la scadenţa creanţelor. Comisionul perceput de factor este pentru gestionarea creanţelor şi încasarea
acestora.

b) Scontarea
Scontarea este operaţiunea prin care beneficiarul unei cambii o cedează unui alt beneficiar (de regulă banca) în schimbul
valorii actuale a cambiei. Agenţii economici apelează de regulă la această operaţiune atunci când au nevoie de lichidităţi şi nu mai
pot aştepta până la scadenţă. Banca percepe pentru scontarea unei cambii un comision, scontul (dobânda percepută de la scontare
până la scadenţă) şi o garanţie care va fi restituită în momentul încasării cambiei.
Va = Vn – S – Comisionul - Garanţia
Valoarea scontului ce trebuie plătit băncii se determină pe baza relaţiei:

Vn xTs x Nz
S= ,
360
unde:S = scontul;
Vn = valoarea nominală a cambiei;
Ts = taxa scontului;
Nz = nr. de zile de la scontare până la scadență.

Aplicație rezolvată:

1. S.C. „Beta“ S.A., beneficiara unei cambii, în valoare de 47.000 lei, scadentă pe 15 februarie anul N o prezintă la bancă spre
scontare pe 1 februarie anul N. Taxa scontului practicată de banca respectivă este de 15%, comisionul este de 500 lei, și
garanția de 10% din valoarea nominală a cambiei până în momentul încasării acesteia. Să se determine ce sumă va încasa
S.C. „Beta“ S.A. în momentul scontării.

Vn = 47.000
Ts= 15%
Comision = 500 lei
Garanția = 10% x 47.000 = 4.700 lei
Nz = 15 zile

V n x T s x N z 47.000 x 0,15 x 15
S= = =293,75 lei
360 360
Va = 47.000 – 293,75 – 500 – 4.700 = 41.506,25 lei

c. Creditele de trezorerie
Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt, de până la 1 an, ce au ca scop finanțarea ciclului de fabricație şi
comercializare.

3. COSTUL CAPITALURILOR
Sursele de formare a capitalului implică un anumit cost.
Preţul capitalului propriu îl reprezintă dividendele care trebuiesc să fie suficient de mari încât să-i satisfacă pe acţionari.
Altfel acţionarii nu-şi vor imobiliza banii dacă nu le aduc un venit suficient, ci îşi vor vinde acţiunile şi îşi vor plasa capitalul într-o
altă afacere. Deci, dividendele reprezintă costul capitalului propriu.
 Preţul capitalului împrumutat diferă în funcţie de durata creditului. Costul capitalului împrumutat îl reprezintă
cheltuielile cu dobânzile plătite.
Costul capitalului propriu (dividendele) şi costul capitalului împrumutat (cheltuielile cu dobânzile) formează costul
capitalului total.
Costul mediu ponderat al capitalului total se poate determina cu relaţia:

CP DTL
CMPK =k x +r x x (1−t i)
CP + DTL CP+ DTL
unde:
CMPK = costul mediu ponderat al capitalului;
k = costul capitalului propriu (rata dividendelor);
r = costul capitalului împrumutat (rata medie a dobânzii);
CP = capital propriu;
DTML = datorii pe termen mediu şi lung;
ti = cota impozitului pe profit.

Aplicație rezolvată:

1. Să se calculeze costul mediu ponderat al capitalului total al unei firme din România, dacă cota impozitului pe profit
este de 16% şi care prezintă următoarea situație:
Finanțare Valoare(mii lei) Cost (%)
CP 6.000 15 %
DTL 4.000 10 %

unde: k = 15%
r = 10%
CP = 6.000 mii lei
DTL = 4.000 mii lei
ti = 16 %
Deci, CMPK va fi de:

CP DTL 6.000 4.000

CMPK =k x +r x x ( 1−t i ) =0,15 x + 0,10 x x ( 1−0,16 )=0,1296=12,96 %
CP+ DTL CP+ DTL 10.0000 10.000
În ceea ce privește costul capitalurilor împrumutate, dobânda se poate exprima fie în sumă absolută, fie sub formă de rată în
procent. Dobânda exprimată sub formă de sumă absolută se calculează pe baza relației:

D=C 0 x n x i
unde: D = dobânda exprimată în sumă absolută;
Co = capitalul împrumutat;
n = durata creditului;
i = rata dobânzii.

De asemenea, dobânzile se pot grupa în:

- dobânzi simple – cele care nu dau naștere la alte dobânzi;
- dobânzi compuse – cele care generează în permanență alte dobânzi care se vor adăuga la capitalul împrumutat.

Dobânda simplă se determină cu ajutorul uneia din următoarele relații:

1) dacă perioada pentru care se acordă creditul este exprimată în ani, relația de calcul este următoarea:

C0 x n x i
Ds =
100
unde: n = nr. de ani;
 2) dacă perioada creditării este exprimată în luni, relația pentru dobânda simplă se scrie astfel:

C0 x n x i
Ds =
12 x 100
unde: n = nr. de luni.
3) dacă durata pentru care se acordă creditul este exprimată în zile, dobânda simplă se calculează astfel:

C0 x n x i
Ds =
360 x 100
unde: n = nr. de zile.

Aplicație rezolvată:

1. Să se calculeze dobânda simplă pe care o va plăti o firmă pentru un împrumut de 365.000 lei la o rată a dobânzii de 9%, pe
următoarele durate:
a) pe 5 ani;
b) pe 2 ani și 3 luni;
c) pe 260 zile.

a) D 5 ani = 365.000 x 5 x 0.09 = 164.250 lei

b) D 2 ani și 3 luni = (365.000 x 27 x 0,09)/ 12 = 73.913 lei
c) D 260 zile = (365.000 x 260 x 0.09) /360 = 23.725 lei

Dobânda compusă se calculează cu ajutorul relației:

D c =C n−C 0
unde:
Dc = dobânda compusă;
Cn = capitalul la finele anului;
Co = capitalul împrumutat inițial;

C n=C 0 x (1+i)n

unde: (1 + i)n „factor de actualizare“ și se găsesc în tabele financiare în vederea simplificării calculelor.

Aplicație rezolvată:

1. O societate ia un credit de 100.000 lei pe timp de 3 ani cu o rată a dobânzii 20%. Dobânda nu se plătește anual, ci la
sfârșitul perioadei de 3 ani, odată cu rambursarea împrumutului. Dobânda se va calcula având în vedere că are loc capitalizarea sa.
Să se determine: dobânzile anuale, dobânda totală, dar utilizând factorul de capitalizare (1 + i ) n şi capitalul inițial împrumutat Co.
Co = 100.000 lei
n = 3 ani
i = 20 %

Capit. împrum. la Coef. de Capital la finele anului Dobânda Dobânda

Anii

încep. Perioadei capitalizare Cn=Co(1+i)n compusă anuală

C0 (1 + i ) n Dc=Cn-Co
1 100.000 (1+0,2)1 = 1,2 120.000 20.000 20.000
2 100.000 (1+0,2)2 = 1,44 144.000 44.000 24.000
3 100.000 (1+0,2)3 = 1,728 172.800 72.800 28.800
Total - - - - 72.800
 Creditele (capitalurile împrumutate) pe termen lung pot fi rambursate, în funcție de planul de rambursare stabilit cu unitatea
bancară, astfel:
1. plan de rambursare cu amortisment (partea restituită anual din credit) constant sau cu rate anuale descrescătoare
2. plan de rambursare cu anuitate constantă sau cu rate anuale egale
3. rambursarea creditului la sfârșitul perioadei.

Aplicații cu plan de rambursare

1. plan de rambursare cu amortisment (partea restituită anual din credit) constant sau cu rate anuale descrescătoare
S.C. „Alfa“ S.A. împrumută 200 mii lei, cu o rată a dobânzii de 8 % pe an, pe o perioadă de 5 ani. Să se întocmească planul de
rambursare cu amortisment constant.

An Creditul nerambursat Amortismentul Dobânda Anuitatea

8% (Am+Dob.)
0 200.000
1 160.000 40.000 200.000 x 8% = 16.000 56.000
2 120.000 40.000 160.000 x 8% = 12.800 52.800
3 80.000 40.000 120.000 x 8% = 9.600 49.600
4 40.000 40.000 80.000 x 8% = 6.400 46.400
5 - 40.000 40.000 x 8% = 3.200 43.200

C0
Amortismentul se determină cu relaţia: Am =
n
unde: Am = amortismentul;
C0 = capitalul împrumutat;
200.000
n = nr. de ani. Astfel, Am = =40.000 lei/an
5
2. plan de rambursare cu anuitate constantă sau cu rate anuale egale
Pentru aceleași date de la punctul 1 să se întocmească planul de rambursare a creditului dar cu anuitate constantă. Anuitatea
constantă se determină cu ajutorul relației:
C0
a= −n
1−(1+i)
i
200.000 0,08
a= =200.000 x
Astfel, 1−(1+0,08)
−5
1
1−( 5
) = 50.091 lei/an
0,08 1,08

An Creditul nerambursat Anuitatea (a) Dobânda Amortisment ( a – Dob)

0 200.000 - - -
1 165.909 50.091 200.000 x 8% = 34.091
16.000
2 129.091 50.091 165.909 x 8% = 36.818
13.273
3 89.327 50.091 129.091 x 8% = 39.764
10.327
4 46.382 50.091 89.327 x 8% = 7.146 42.945
5 50.091 46.382 x 8% = 3.709 46.382
3. rambursarea creditului la sfârșitul perioadei
Pentru aceleași date de la punctul 1) să se realizeze planul de rambursare a creditului, dacă acesta se restituie integral la finele
perioadei.
An Creditul nerambursat Amortismentul Dobânda Anuitatea (Am + Dob)
0 200.000 - - -
1 200.000 - 16.000 16.000
2 200.000 - 16.000 16.000
3 200.000 - 16.000 16.000
4 200.000 - 16.000 16.000
5 - 200.000 16.000 216.000