Majorarea capitalului social prin conversia datoriilor financiare Aceasta modalitate de majorare a capitalului social este specifica intreprinderilor

aflate in dificultate financiara in privinta rambursarii datoriilor contractate. In categoria datoriilor care pot fi convertite sunt enumerate: imprumuturile din emisiuni de obligatiuni, creditele bancare pe termen mediu si lung, datoriile comerciale, dar si alte tipuri de datorii. Aceste datorii sunt cele mai frecvente a participa la procesul de conversie. Conversia imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni sunt realizate de catre intreprinderile care nu beneficiaza de o bonitate apreciata de catre institutiile bancare si de credit pentru a contracta un imprumut de la acestea. In aceste conditii, intreprinderile apeleaza la acest tip de imprumut oferind anumite conditii de atractivitate cum ar fi: contractarea imprumutului se realizeaza la o valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominala, adica valoarea de rambursare a imprumutului, rata dobanzii este de regula mai mare decat cea interbancara, alte avantaje astfel incat sa atraga mai multi obligatari tentati a investi in aceste hartii de valoare decat a-si plasa banii intr-un depozit bancar cu o dobanda mai mica. Dar, aceste conditii sunt dublate de catre un risc mai mare, astfel incat un asemenea imprumut este mai riscant deoarece daca o institutie bancare nu acorda credit la aceste intreprinderi, inseamna ca nu prezinta un grad de incredere ridicat in ceea ce priveste rambursarea acestuia. Un credit bancar are o dobanda mai mica decat dobanda imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni, dar siguranta investitiei este aproape de 100%. In acest proces se disting doua componente: una tehnica de calcul al valorilor implicate in conversie si una de negociere. Componenta de negociere se distinge in cadrul raportului de conversie a obligatiunilor in actiuni. Acest raport poate fi: subunitar, egal cu unu si supraunitar. Un alt element al procesului de negociere este valoarea nominala a celor doua tipuri de hartii de valoare. Aceasta poate fi: mai mica decat cea a obligatiunilor, egal cu valoarea nominala a obligatiunilor sau mai mare decat cea a obligatiunilor. Procesul de conversie se poate realiza si in functie de stadiul derularii contractului imprumutului obligatar, si anume: imprumutul obligatar poate fi rambursat integral la sfarsitul perioadei de imprumut sau prin transe egale aferente fiecarui an al perioadei de imprumut. De exemplu: intreprinderea emite 10.000 obligatiuni la o valoare nominala de 10 lei/bucata si o valoare de emisiune de 8 lei/bucata. Durata imprumutului obligatar este de 5 ani, rata dobazii este de 10%. Rambursarea se realizeaza in transe egale pe perioada de imprumut, adica se ramburseaza contravaloarea a cate 2.000 de obligatiuni anual. Fluxul informational este urmatorul: a. determinarea valoarii totale a imprumutului: 10.000 obligatiuni * 10 lei (valoare nominala), adica 100.000 lei; b. determinarea valorii de emisiune totale a imprumutului: 10.000 obligatiuni * 8 lei (valoarea de emisiune), adica 80.000 lei; c. determinarea primelor de rambursare a obligatiunilor: 100.000 lei 80.000 lei, adica 20.000 lei. Primele de rambursare a obligatiunilor reprezinta o diferenta negativa pentru activitatea intreprinderii, diferenta care va fi amortizata pe toata durata de rambursare a imprumutului prin includerea acestora in cheltuielile curente ale exercitiului, influentand in aceste mod rezultatul. Imprumutul este rambursat in transe egale la sfarsitul fiecarui an al perioadei de imprumut. In aceste conditii operatiunile primului an sunt urmatoarele: a. contractarea imprumutului si incasarea acestui, adica 80.000 lei; b. evidentierea valorii de rambursare a imprumutului, adica 100.000 lei; c. calculul si evidentierea dobanzii, adica 100.000 lei * 10% = 10.000 lei; dobanda reprezinta o cheltuiala a primului exercitiu; d. calcul si inregistratea amortizarii primelor de rambursare a obligatiunilor: 20.000 lei / 5 ani, adica 4.000 lei anual; amortizarea acestor prime se realizeaza tot pe baza cheltuielilor curente a primului exercitiului; e. rambursarea primei transe a imprumutului, adica 20.000 lei. In cadrul exercitiului al doilea operatiunile sunt urmatoarele: a. calculul si inregistrarea dobanzii aferente acestui exercitiu financiar, adica 80.000 lei * 10% = 8.000 lei; b. contabilizarea amortizarii primelor de rambursare a obligatiunilor, adica 4.000 lei; c. rambursarea transei a doua a imprumutului obligatar.

La sfarsitul celui de al doilea an numarul de obligatiuni existente in circulatie este de 6.000 lei. Valoarea impumutului din emsiuni de obligatiuni nerambursat este de 60.000 lei. In cadrul procesului de conversie a obligatiunilor in actiuni se disting: negocierea raportului de schimb dintre obligatiuni si actiuni, valoarea nominala a actiunilor care vor fi emise in locul obligatiunilor. Se considera ca raportul de schimb este de , adica trei actiuni noi in schimbul a patru obligatiuni. Valoarea nominala a actiunilor este aceeasi cu cea a actiunilor existente deja in capitalul social care realizeaza conversia. In aceste conditii se considera ca valoarea nominala este de 10 lei/actiune. Coordonatele procesului de conversie sunt: a. numarul de actiuni care trebuie emise: 6.000 obligatiuni * = 4.500 actiuni; b. valoarea imprumutului obligatar: 6.000 obligatiuni * 10 lei = 60.000 lei; c. valoarea cresterii capitalului social: 4.500 lei * 10 lei = 45.000 lei; d. primele privind emsiunea actiunilor: 15.000 lei. Dupa realizarea procesului de conversie, la sfarsitul exercitiului al doilea mai sunt ocazionate urmatoarele operatiuni economico-financiare: a. anularea integrala a imprumutului obligatar in valoare de 60.000 lei; b. cresterea capitalului social in valoare de 45.000 lei; c. evidentierea primelor privind emsiunea actiunilor 15.000 lei; d. anularea prin transferul pe cheltuieli a primelor privind rambursarea obligatiunilor neamortizate in valoare de 12.000 lei. Conversia creditelor bancare si a datoriilor comerciale. In cadrul acestui proces de conversie etapele sunt similare, dar nu mai se regasesc hartii de valoare, negocierea realizandu-se numai la nivelul valorii totale a datoriei. Lect.univ.dr. Florentin CALOIAN ASE Bucuresti