Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

Unitate de învăţare Nr. 5

Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 35

5.1 Noțiunea de valori mobiliare..................................................................................... 35
5.2 Acțiuni....................................................................................................................... 36
5.3 Obligațiuni, Titluri de valoare emise de stat, Drepturi şi warrants.......................... 39

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5............................................................... 43

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 44
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5............................................................................. 44

34
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:
Studenţii vor parcurge în această unitatea de învăţare
principalele noţiuni şi principii referitoare la principalele produse
financiare tranzacţioante pe piaţa de capital, respectiv valorile
mobiliare primare. Vor fi parcurse şi învaţate trăsăturile esenţiale
referitoare la acţiuni, obligaţiuni, drepturi de subscriere şi warrant-
uri.

5.1 Noțiunea de valori mobiliare

Valorile mobiliare reprezintă instrumente financiare negociabile

transmisibile prin tradiţiune sau prin înscriere în cont, care conferă
drepturi egale pe categorie, dând deţinătorilor dreptul la o fracţiune
din capitalul social al emitentului sau un drept de creanţă general
asupra patrimoniului emitentului. Valorile mobiliare sunt eligibile
pentru tranzacţionarea pe o piaţă reglementată de capital.
Valorile mobiliare sunt caracterizate de trei aspecte esenţiale:
a) valorile mobiliare conferă deţinătorilor acestora drepturi
patrimoniale şi nepatrimoniale faţă de emitenţi;
b)valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, ceea ce
presupune posibilitatea transferării acestora între persoane pe baza
cererii şi a ofertei, mecanism specific sistemului de economie de piaţă
liberă;
c) valorile mobiliare pot fi emise în formă materializată sau
evidenţiate prin înscriere în cont;
Principalul scop al emisiunii valorilor mobiliare este acela de
transforma resursele financiare disponibile şi dispersate din economie
în capitaluri pe termen accesibile emitenţilor, fiind destinate relizării
de investiţii sau transfomându-se în capital de împrumut.
Din punct de vedere al caracteristicilor, valorile mobiliare se
clasifică
în:
a) valori mobiliare primare, care mobilizează capitalurile pe
termen lung şi permit valorificarea investiţiei prin încasarea periodică
a unei părţi din veniturile generate de emitent. În categoria valorilor
mobiliare primare se includ:
 instrumente financiare de tip equity, emise în vederea majorării
capitalurilor proprii, caracteristice fiind acţiunile;
 instrumente financiare de tip debts, emise pentru
mobilizarea capitalurilor de împrumut, caracteristice fiind
obligaţiunile.
b) valori mobiliare derivate, ce pot rezultate din combinarea
anumitor caracteristici ale valorilor mobiliare primare, sau pot
reprezenta contracte la temen standardizate sau nestandardizate:
 contractele forward, reprezintă contracte nestandardizate şi
creează pentru părţi obligaţia de a vinde, respectiv de a cumpăra o
anumită marfă la un preţ convenit în momentul încheierii tranzacţiei şi
35
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

care se execută prin livrarea efectivă a mărfii şi plata preţului la o

anumită dată viitoare;
 contractele futures, sunt contracte standardizate care creează
pentru părţi obligaţia de a vinde sau de a cumpăra un anumit activ
suport la data scadenţei şi la un preţ convenit la momentul încheierii
tranzacţiei;
 contractele options, reprezintă contracte standardizate care, în
schimbul plăţii unei prime, creează pentru cumpărătorul opţiunii dreptul,
dar nu şi obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un
preţ prestabilit, numit preţ de exercitare, până la sau la data expirării;
c) valori mobiliare sintetice, care sunt create prin combinarea
diferitelor tipuri de active, având ca rezultat apariţia unui nou
instrument financiar. O categorie reprezentativă pentru această clasă
de valori mobiliare o constituie titlurile financiare care au ca suport un
coş de titluri financiare primare. Cele mai cunoscute astfel de titluri
sunt contractele pe indici bursieri.

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce sunt instrumentele financiare de tip equity?

2. Care sunt cele mai cunoscute valori mobiliare sintetice?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.2 Acțiuni
Acţiunile reprezintă fracţiuni ale capitalului social şi desemnează
raportul juridic dintre deţinătorul acesteia şi persoana juridică
emitentă.
Din puctul de vedere al principalelor caracteristici, în confomitate
cu legislaţia română, acţiunile sunt:
➢ fracţiuni egale ale capitalului social, care conferă aceleaşi drepturi şi
obligaţii tuturor deţinătorilor. Excepţia de la acestă regulă o reprezintă
posibilitatea de a se emite în condiţiile actului constitutiv o categoria
aparte de acţiuni, numite acţiuni preferenţiale, care pot conferi
titularilor drepturi diferite ce cele ale acţiunilor comune;
➢ fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare
nominală. În legislaţia română, valoarea nominală minimă a unei
acţiuni este de 1000 lei;
➢ indivizibile. Având învedere că acţiunea reprezintă cea mai mică
fracţiune a capitalului social, ea nu mai poate fi divizată. În cazul în
care, din diverse motive, se ajunge ca două sau mai multe persoane să
36
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

aibă în proprietate o singură acţiune, atunci aceşti vor trebui să

desemneze de comun acord pe unul dintre ei pentru exercitarea
drepturilor şi obligaţiilor aferente acelei acţiuni;
➢ instrumente financiare negociabile, ele putând fi transmise altor
persoane, în virtutea mecanismelor cererii şi ofertei şi cu respectarea
prevederilor legale existente în materie.
Acţiunile comune (ordinare) reprezintă fracţiuni egale ale
capitalului social, ce conferă drepturi şi obligaţii egale tuturor
detinătorilor lor. Acestea reprezintă dovada paticipării la subscrierea şi
vărsarea capitalului social al emitentului, respectiv calitatea de
coproprietar al afacerii.

Principalele drepturi ale deţinătorilor de acţiuni comune:

 acţionarii au o răspundere limitată, în limita participării la capitalul
social;
 acţionarii au dreptul la dividende, care reprezintă recompensa
acestora pentru asumarea riscului de a investi în respectiva afacere;
 acţionarii au dreptul sa vândă, să tranzacţioneze sau să transfere
liber acţiunile deţinute către alte persoane, cu respectarea legislaţiei
în domeniu;
 acţionarii au dreptul la vot în Adunările Generale ale Acţionarilor;
 acţionarii au dreptul la informare, respectiv au cel puţin acces la
rapoartele financiare anuale ale emitentului care cuprind bilanţul
contabil, contul de profit şi pierdere, raportul administratorilor şi
rapoartele cenzorilor;
 în cazul în care societatea emitentă intră în lichidare sau este declarată
în stare de faliment, acţionarii au dreptul la repartizarea activului
rămas după acoperirea tuturor datoriilor;
 dreptul comun în materie, care impune oricărei societăţi de a-şi
înregistra actiunile la Registrul Comerţului şi de a ţine evidenţa
acţionarilor într-un Registru al Acţionarilor.

Acţiunile preferenţiale reprezintă o categorie diferită de acţiuni,

care conferă posesorilor drepturi suplimentare faţă de deţinătorii de
acţiuni comune. Aceaste acţiuni preferenţiale se bucură de privilegiul
unui divident prioritar, contrabalansat de faptul că, de cele mai multe
ori, sunt lipsite de dreptul de vot.
În România, legislaţia aflată în vigoare precizează că se pot emite,
în condiţiile actului constitutiv, categorii de acţiuni care conferă
titularilor drepturi diferite. Prin Legea societăţilor comerciale
nr. 31/1990, modificată şi republicată prin Ordonanţa Guvernului nr.
32/1997, se dă posibilitatea emisiunii de acţiuni preferenţiale, cu
dividend prioritar, fără drept de vot, ce conferă deţinătorilor
următoarele drepturi:
 dreptul la un divident prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil
al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări. Nivelul
dividendului poate fi exprimat într-o formă absolută sau relativă. Dacă
exprimarea este de natură absolută, atunci dividendul se specifică în
sumă fixă, care va fi plătită la sfârşitul exerciţiului financiar în situaţia

37
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

în care se va înregistra profit real (de exemplu un dividend 500 lei/

acţiune anual). În situaţia în care dividendul este exprimat într-o formă
relativă, aceasta presupune stabilirea unui procent care se va aplica
valorii nominale a acţiunilor (de exemplu un dividend de 5% pentru o
acţiune cu valoarea nominală de 1000 lei reprezintă, de fapt, 50 lei/
acţiune anual).
 celelalte drepturi recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, cu
excepţia dreptului de a participa şi de a vota, în temeiul acestor acţiuni,
în Adunările Generale ale Acţionarilor

În stabilirea clauzelor ce vor fi ataşate acţiunilor preferenţiale,

emitentul va trebui să identifice pe cele mai avantajoase ambelor părţi
(emitent şi investitori), corelate cu locul şi momentul emisiunii. Dintre
cele mai uzuale clauze preferenţiale putem aminti:
 clauza privind rata dividendelor;
 clauza referitoare la convertibilitatea/ neconvertibilitatea acţiunilor;
 clauza privind posibilitatea de răscumpărare/ nerăscumpărare;
 clauza de cumulativitate/ necumulativitate;
 clauza de participare la profit;
 clauza de rata modificabilă a dividendului;
 clauza de returnabilitate/ nereturnabilitate a acţiunii preferenţiale.

Valoarea unei acţiuni poate fi considerată prin prisma mai multor

aspecte:
a) valoarea nominală (face value) se află împărţind valoarea
capitalului social al unei societăţi la numărul de acţiuni emise:
CS
VN =
N
unde:
VN = valoarea nominală CS = capitalul social
N = numărul de acţiuni
De fapt, valoarea nominală reprezintă mai mult o valoare
convenţională, deoarece atestă contribuţia acţionarilor la formarea
capitalului social.
b) valoarea patrimonială, reprezintă valoarea activului net ce revine
pentru o acţiune aflată în circulaţie:
Un pas în plus constă în corectarea activului net cu plusurile şi
minusurile de active latente, obţinându-se astfel activul net corectat,
iar valoarea obţinută prin împărţirea la numărul de acţiuni va fi mai
apropiată de valoarea reală a societăţii.
c) valoarea financiară, exprimă raportul dintre eficienţa plasamentului
în respectiva acţiune şi eficienţa unui plasament alternativ la rata
medie a dobânzii de piaţă.
d) valoarea de piaţă, reprezintă preţul stabilit la un moment dat, prin
confruntarea liberă a cererii şi ofertei, la care se realizează tranzacţiile
cu respectivele titluri. Valoarea de piaţă este influenţată direct de:
 situaţia economico-financiară curentă şi de perspectivă a emitentului;
 evoluţia mediului economic intern şi internaţional, respectiv a situaţiei
pieţei în ansamblu;
38
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

 factori conjuncturali care pot afecta la un moment dat echilibrul dintre

cererea şi oferta respectivului titlu.
Având în vedere faptul că acordarea dividendului se face, de cele
mai multe ori, o singură dată pe an, ar însemna că acesta reprezintă
răsplata deţinerii unei acţiuni timp de un an. În practică, acest lucru nu
este întotdeauna valabil; se poate ca un investitor să deţină o acţiune,
să spunem, o lună şi totuşi să încaseze dividentul aferent unui an
întreg. Acest lucru este posibil, având în vedere că în momentul în care
un emitent face cunoscut faptul că va acorda dividende, va comunica
şi o dată calendaristică, la care toţi acţionarii înregistraţi au dreptul să
încaseze acele dividende; această dată se numeşte data de referinţă.
Conform legislaţiei în vigoare, data de referinţă este definită ca
fiind data calendaristică stabilită de consiliul de administraţie, care
serveşte la identificarea acţionarilor care participă la adunarea
generală, votează în cadrul acesteia şi beneficiază de dividend. Data de
referinţă trebuie să fie ulterioară publicării convocării Adunării
Generale a Acţionarilor. Totodată legea stabileşte că data de referinţă
pentru acţionarii indreptăţiti să primească dividende este data stabilită
pentru determinarea acţionarilor cu drept de vot în Adunarea Generală
a Acţionarilor care fixează dividendul.
Data ex-dividend, este situată cu două zile lucrătoare înainte
de data de referinţă şi reprezintă prima zi în care dacă un investitor
cumpără acţiunea respectivă nu va mai beneficia de dreptul participării
la A.G.A. şi nu va încasa dividendul anunţat

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce reprezintă valoarea financiară a unei acțiuni?

2. Ce reprezintă data de referință?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.3 Obligațiuni, Titluri de valoare emise de stat, Drepturi şi warrants

Obligaţiunile sunt instrumente financiare de credit, pe termen

scurt, mediu sau lung, emise de către societăţi comerciale, organe
ale administraţiei publice central sau locale, guverne.
Obligaţiunile reprezintă titluri de creanţă negociabile.
Totodată, obligaţiunile certifică investitorilor faptul că emitentul va
plăti pe toată durata de existenţă a împrumutului o anumită
dobândă, iar suma împrumutată iniţial va fi returnată integral la
scadenţa, sau în anumite tranşe pe toată durata contractării
împrumutului.
39
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

După emitent, obligaţiunile se pot clasifica în:

 obligaţiuni de stat, care reprezintă una dintre cele mai
frecvente modalităţi de finanţare a bugetului de stat;
 obligaţiuni municipale, emise de administraţia publică
locală, în vederea finanţării anumitor obiective de invetsiţii
de interes public;
 obligaţiuni corporative, sunt emise de persoane juridice în
vederea acoperirii nevoii de finanţare, fiind binecumoscut
faptul că finanţarea prin intermediul pieţei de capital este
mult mai ieftină decât prin intermediul creditelor bancare.
O altă clasificare a obligaţiunilor se poate face după perioada
pentru care sunt emise şi anume:
 obligaţiuni emise pe termen scurt – în general în
această categorie încadrându-se titlurile financiare de pe
piaţa monetară;
 obligaţiuni emise pe termen mediu – din această
categorie făcând parte în general emisiunile de
obligaţiuni corporative;
 obligaţiuni emise pe termen lung – titlurile emise de
stat şi municipalităţi sunt cele care sunt emise în general
pe termen lung. Aceasta se datorează în principal
faptului că într-o administraţie centrală poţi avea
încredere, ca investitor, că nu o să dispară după o
perioadă de timp mai mare, astfel că singura problema
rămâne doar modificarea ratei dobânzii în funcţiede
rata inflaţiei;
 obligaţiuni perpetue – aceste obligaţiuni sunt destul de
rare, termenul de perpetue nefiind tocmai real, deoarece
multe din aceste emisiuni sunt retrase de pe piaţă după o
lungă perioadă de timp (50- 60 ani), în primul rând datorită
valorii diminuate în timp de inflaţie.
Obligaţiunile, ca titlu financiar negociabil, sunt caracterizate
de următoarle elemente:
1) valoarea nominală, reprezintă suma care va fi
rambursată la scadenţa de către emitent şi care mai
poate fi numită şi principal;
2) preţul de emisiune, este stabilit de către emitent şi
reprezintă preţul cu care vor fi oferite obligaţiunile
spre vânzare. Acesta poate fi egal cu valoarea
nominală (ad-pari), mai mic decât vloarea nominală
(sub-pari) sau poate fi mai mare decât valoarea
nominală (supra-pari), în funcţie de obiectivele
emitentului şi de condiţiile concrete existente la
momentul emisiunii;
3) termenul de rambursare (maturitatea), este cuprins
între momentul emisiunii şi momentul răscumpărării
de către emitent a obligaţiunii şi reprezintă durata de
viaţă a unei obligaţiuni. În decursul perioadei de
existenţă a unei obligaţiuni se evidenţiază.

40
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

4) cuponul de dobândă al obligaţiunii, reprezintă

modalitatea de fructificare a plasamentului în
obligaţiuni şi se stabileşte în raport de valoarea
nominală a obligaţiunii.
5) modalitatea de rambursare, care poate fi:
 dintr-o dată la scadenţă, când întreaga sumă
împrumutată este rambursată în ultima zi de
viaţă a obligaţiunii;
 rambursarea prin anuităţi constante, pe tot
parcursul perioadei de viaţă a obligaţiunii,
anuităţi care sunt compuse din plata dobânzilor
şi rambursarea unei părţi a principalului;
 restituirea în rate anuale constant
 rambursarea sub forma unui cupon unic, iar
dobânzile nu se mai plătesc regulat ci sunt
capitalizate şi sunt plătite odată cu rambursarea
principalului. Exemplul tipic sunt obligaţiunile
sunt vândute cu discount.
Valoarea estimată a obligaţiunilor pentru procesul
investiţional, este bazată pe modelul clasic de evaluare a acestora,
ce ia în considerare actualizarea fluxurilor financiare generate de
respectiva obligaţiune.
Recuperarea investiţiei în obligaţiuni se poate realiza la
maturitate, sau oricând înainte de scadenţă, la preţul pieţei. Printre
principalii factori care influenţează tranzacţiile cu obligaţiuni pe
piaţa secundară sunt: modificarea ratei dobânzii pe piaţa bancară,
modificări ale condiţiilor împrumutului obligatar sau variaţii ale
nivelului cererii şi ofertei pe piaţă.

Titluri de valoare emise de stat

La fel ca şi pentru societăţile comerciale, finanţarea prin
intermediul emisiunii de valori mobiliare poate fi folosită de către
stat sau de către organele administraţiei publice centrale şi locale,
pentru acoperirea nevoilor de finanţare. În orice ţară cu economie
de piaţă liberă, investiţia în valori mobiliare emise de către stat este
considerată ca fiind cu grad de risc zero (sau fără risc), deoarece
răscumpărarea lor este garantată integral chiar de către stat.
Oricum, gradul de risc asociat investiţiilor în valorile mobiliare
emise de stat este unul relativ, deoarece în ţară sunt considerate fără
risc, dar dacă sunt vândute pe pieţele internaţionale de capital, vor fi
evaluate cu totul diferit.
În funcţie de scadenţă, valorile mobiliare emise de stat pot fi
tranzacţionate pe piaţa monetară (cele emise pe termen scurt şi
foarte scurt) sau pe piaţa de capital (cele emise pe termen mediu şi
lung).
Principalele categorii de valori mobiliare ce pot fi emise de
către stat sau administraţia publică centrală sau locală sunt
următoarele:
 bilete de tezaur (treasury bills sau T-Bills), sunt emise
41
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

pe termen scurt pentru acoperirea nevoii de finanţare.

Acestea au scadenţa de până într-un an şi sunt emise cu
discount (la o valoare mai mică decât valoarea
nominală). De obicei acestea nu sunt supuse
impozitării. Cumpărătorii acestor bilete de tezaur de
cele mai multe ori participă direct la licitaţiile
organizate de trezoreria publică şi sunt de natură
instituţională (banci, instituţii financiare, etc.).
 bonuri de tezaur (treasury notes sau T-Notes), sunt
valori mobiliare emise pe termen mediu (până în zece
ani) şi sunt efectuate, în general, cu scopul de a acoperi
nevoile de finanţare ale bugetului de stat sau deficitul
balanţei de plăţi. De cele mai multe ori bonurile de
tezaur sunt emise la valoarea nominală şi sunt
purtătoare de dobânzi;
 obligaţiuni de stat (treasury bonds sau T-Bonds), sunt
valori mobiliare emise pe termen lung şi foarte lung,
scadenţa putând fi cuprinsă între zece şi treizeci de ani.

Drepturi şi warrants
Dreptul de preferinţă la subscriere apare în situaţia în care
un emitent are emise acţiuni pe o piaţă reglementată şi doreşte să-
şi majoreze capitalul social prin emisiunea de noi acţiuni, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Dreptul de preferinţă reprezintă dreptul unui acţionar de a
subscrie cu prioritate la majorarea capitalului social, proporţional
cu numărul de acţiuni deţinute la data de referinţă la un preţ
inferior preţului acţiunilor oferite public.
Dreptul de preferinţă este dreptul unui acţionar de a subscrie
cu prioritate la majorarea capitalului social, proporţional cu
numărul de acţiuni deţinute la data de referinţă la un preţ inferior
preţului acţiunilor oferite public.
Orice acţionar înregistrat la data de referintă poate dispune
total sau parţial de drepturile sale de preferintă, începând cu data
de la care acestea pot fi exercitate. Tranzacţionarea drepturilor de
preferinţă va fi realizată pe aceeaşi piaţă reglementată pe care sunt
tranzacţionate şi acţiunile la care se referă.
Caracteristicile dreptului de preferinţă la subscriere, respectiv
raportul dintre acţiunile deţinute şi numărul de acţiuni ce vor putea
fi cumpărate în baza dreptului, termenul în intervalul căruia poate
fi exercitat şi preţul la care vor putea fi achiziţionate acţiunile nou
emise, vor fi stabilite de către Consiliul de Administraţie şi votate
în Adunarea Generală a Acţionarilor. Consiliul de Administraţie al
emitentului va verifica periodic înscrierea în registrul emitentului a
tranzacţiilor cu dreptul de preferintă.
În situaţia în care deţinătorii de drepturi de subscriere nu
doresc sau nu pot să achiziţioneze noi acţiuni, ei vor putea, totuşi,
să obţină un venit din vânzarea drepurilor deţinute pe piaţa
42
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

secundară. De altfel, durata de viaţă a unui drept de preferinţă la

subscriere este limitată până la momentul terminării perioadei de
subscriere cu drepturi (cum-drept).
Warrant-ul este o valoare mobiliară ce acordă deţinătorului
garanţia din partea societăţii emitente, că într-o anumită perioadă
de timp va putea cumpăra la un preţ prestabilit, o anumită
cantitate de acţiuni comune ale respectivului emitent. Dacă preţul
pe piaţă al acţiunilor comune este mai mare decât preţul prestabilit
de vânzare al acţiunilor printr-un warrant, atunci investitorul poate
obţine un profit imediat.
Warrant-ul este un instrument financiar emis, de obicei,
pentru perioade de timp medii, cu o durată de viaţă cuprinsă între 5
şi 10 ani, existând şi posibilitatea de a fi emise cu o durată de viaţă
nelimitată, fiind valabile până la executare. De regulă, aceste valori
mobiliare sunt emise şi ataşate unui alt titlu financiar (acţiuni sau
obligaţiuni) pentru a-i spori atractivitatea faţă de investitori.
Datorită duratei mai mari de existenţă se pot întâlni cazuri în care o
societate emitentă are în circulaţie mai multe tipuri de warrants,
emise la momente diferite.

Test de autoevaluare 5.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce reprezintă obligațiunile de stat?

2. Ce reprezintă Warrant-ul?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Care este diferența dintre obligațiuni si acțiuni?

43
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare
 Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

 instrumente financiare de tip equity, emise în vederea

majorării capitalurilor proprii, caracteristice fiind acţiunile;
 Cele mai cunoscute astfel de titluri sunt contractele pe
indici bursieri.
 valoarea financiară, exprimă raportul dintre eficienţa
plasamentului în respectiva acţiune şi eficienţa unui plasament
alternativ la rata medie a dobânzii de piaţă.
 Conform legislaţiei în vigoare, data de referinţă este
definită ca fiind data calendaristică stabilită de consiliul de
administraţie, care serveşte la identificarea acţionarilor care
participă la adunarea generală, votează în cadrul acesteia şi
beneficiază de dividend.
 obligaţiuni de stat, care reprezintă una dintre cele mai
frecvente modalităţi de finanţare a bugetului de stat;
 Warrant-ul este o valoare mobiliară ce acordă deţinătorului
garanţia din partea societăţii emitente, că într-o anumită perioadă de
timp va putea cumpăra la un preţ prestabilit, o anumită cantitate de
acţiuni comune ale respectivului emitent.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1.Corduneanu Carmen - Piețe financiare și operațiuni bursiere, Editura

Mirton, 1994
2. Gallois D. - Bursa. Origine și evoluție, București, Ed. Teora, 1999
3. Mihu Ștefan, Spineanu Georgescu Luciana - "Piața de capital",
Editura Europolis, 2010
4. Nițu Adrian - "Burse de mărfuri și valori", Ed. Tribuna Economică,
București, 2002
5. Popa Ioan - Bursa, vol I, II, Ed. Adevărul, 1993, 1994
6. Popescu Vergil - Bursa și tranzacții cu titluri financiare, 1993

44
Instrumente tranzacționate pe piețele bursiere – titluri primare