CAPITOLUL I.

PIAŢA FINANCIARĂ

Piaţa financiară reprezintă conjuncture prin care activele financiare sunt constituite şi
introduse în circuitul economic. Ea este o piaţă specializată a economiei unei ţări unde se
întalnesc şi se reglează fluxurile cererii şi ale ofertei de active financiare.
Avand în vedere felul de activitate care circulă pe piaţa financiară, aceasta se
compune din 3 mari segmente:
 Piaţa bancară reprezentând multitudinea relaţiilor de credit la care participă
active bancare care nu-şi schimbă valoarea prin negociere;
 Piaţa de capital care este ansamblul tranzacţiilor cu titlu pe termen lung şi
mediu a căror valoare se modifică prin negociere;
 Piaţa monetară care este constituită de tranzacţii cu titluri pe termen scurt sau
usor lichidabile.
Piaţa de captal este un sector al pieţei financiare în care capitalul devine o marfă.
Acesta materializat în titluri financiare pe termen lung şi mediu, se vinde şi se cumpară la un
preţ care se stabileşte pe piaţă, ca rezultat al cererii şi al ofertei.
Piaţa de capital are 2 componente: piaţa primară care este piaţa pe care se vând şi se
cumpară titlurile nou emise; piaţa secundară este piaţa pentru titlurile care au fost deja emise,
care au acelaşi rol de a distribui capital dar pt o sumă mai mica.
Pietele de capital pot fi interne (aflate sub reglementarea şi controlul financiar al unei
ţări), sau internaţionale (situate în afara controlului unei autorităţi naţionale, dar totuţi în
conformitate cu propriile reglementari şi cu procedurile acceptate pe plan internaţional).

1.1. Instrumente de bază ale pieţei de capital

Titlurile financiare: sunt titluri de valoare necomerciale care dau dreptul deţinătorilor
de a obţine un venit fix sau variabil.
Acţiunile: Societăţile pe acţiuni au un capital social format din mai multe porţiuni
egale care se vând pe piaţa investitorilor. Aceste porţiuni se numesc acţiuni. Acţiunea este un
titlu de proprietate care pe de o parte aduce posesorului o parte din beneficiul net al societăţii
iar pe de altă parte supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit dacă întreprinderea
lucrează în pierdere. Pentru ambele forme se eliberează un document care se numeşte
certificat de acţionar. Acţiunile pot fi: preferenţiale aparţinând fondatorilor societăţii
emitente; şi comune ale celorlalţi acţionari. Acţiunile dau dreptul la un câstig
numit divident acesta reprezentând partea din beneficiul net al societăţii, stabilit anual.
Obligaţiunile: sunt titluri de creanţă care reflectă un credit acordat emitentului şi
obligaţia acestuia de a rambursa imprumutătorului suma împrumutată la un termen stabilit.
Investitorul are dreptul şi la o dobandă calculată pe termenul împrumutului. Această dobandă
se numeşte cupon. Obligaţiunile pot fi nominale unde include şi numele titularului sau la
purtător titularul fiind posesorul înscrisului din momentul exercitării dreptului dat de
obligaţiune.
Bonurile de trezorerie: sunt instrumente financiare standardizate, de risc minim şi cu
dobandă atractivă, emise de către Ministerul Finanţelor.
Renta de stat: este un titlu de valoare emis de stat pe care cumpărătorul îl poate vinde.
Emitentul se angajează să platească pe o perioadă nedeterminată o anumită sumă, la
intervale de timp stabilite.
Oferta publică: constă în punerea în vânzare a titlurilor financiare către investitori
necunoscuţi, atraşi de pe piată prin prezentarea prospectului emisiunii.
 În plasamentul privat distribuirea de titluri financiare se face datorită legăturilor pe
care le are societatea de intermediere cu investitori cunoscuţi, cărora li se adresează oferte
individuale.
Titlurile derivate: sau hibride sunt contracte de vanzare cumparare de titluri, încheiate
între emitent şi cumpărător, care dau acestuia anumite avantaje, realizabile la o dată viitoare,
stabilită în contract.
Titlurile convertibile: sunt titluri de creanţă cu dobândă fixă care produc dobânda până
în momentul ţn care sunt schimbate în titluri de proprietate asupra aceleiaşi instituţii emitente
a obligaţiunilor.
Contractele "futures": sunt contracte de cumpărare respectiv de vanzare între două
părţi, a unei cantităţi standard dintr-un titlu financiar, la o anumită dată în viitor, la un preţ
stabilit.
Opţiunile: sunt contracte încheiate între un vânzător şi un cumparător, care dau
dreptul cumparătorului, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra o anumită cantitate de titluri, la o
anumită dată viitoare. Opţiunile sunt de două feluri: de vânzare (put option), atunci când
vanzătorul dobandeşte prin contract dreptul de a vinde titlul; de cumpărare (call aption),
atunci când cumparătorul dobandeşte dreptul de a cumpăra titlul.
Investiţia de portofoliu: este deţinerea de către o persoană juridică sau fizică a unui
pachet de acţiuni şi/sau obligaţiuni mai mic de 10% din totalul acţiunilor (obligaţiunilor)
emise de către o societate comercială.

PARTICIPANTII LA PIATA DE CAPITAL

Emitentul: este partenerul care are nevoie de fonduri si le cauta pe piata.

Investitorii: sunt posesorii de capital care doresc sa-l valorifice.
Intermediarii: sunt reprezentanti de o serie de institutii, societati comerciale sau persoane
fizice calificate pt aceasta activitate.