PIAŢA DE CAPITAL

I. MODALITĂŢI DE FINANŢARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE

Piaţa de capital reprezintă spaţiul economic pe care se întâlnesc oferta de capitaluri
propusă de cei care economisesc şi cererea întreprinzătorilor care au nevoie de finanţare.
La nivelul întreprinderilor, sursele de finanţare a investiţiilor pot fi grupate în următoarele
categorii:
a) Finanţare internă sau autofinanţare: amortizare + profitul repartizat în acest scop;
b) Emisiune de titluri de valoare: acţiuni şi obligaţiuni;
c) Recurgere la credite bancare.

II. CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE PIEŢEI DE CAPITAL

Piaţa de capital este piaţa pe care se tranzacţionează valori mobiliare şi alte titluri
financiare prin intermediul căreia se atrag resursele băneşti disponibile în economie pentru
finanţarea pe termen mediu şi lung a întreprinderilor.
Prin noţiunea de valori mobiliare se desemnează următoarele tipuri de titluri financiare:
a) Acţiuni, emise de societăţi comerciale negociate pe piaţa de capital;
b) Obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titlurile de stat cu scadenţă mai mare de 12
luni, negociabile pe piaţa de capital;
c) Orice alte titluri negociabile în mod obişnuit.

Acţiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de proprietar a deţinătorului ei

asupra unei fracţiuni din capitalul social al firmei, respectiv din valoarea firmei.

Acţiunea conferă deţinătorului drepturi sociale şi drepturi patrimoniale.

Drepturile sociale sunt:
a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia economico-financiară a firmei;
b) dreptul de a participa la AGA şi la alegerea consiliului de administraţie;
c) dreptul de a participa la administrarea firmei şi la controlul gestiunii acesteia.
Drepturi patrimoniale sunt:
a) dreptul de a obţine dividende (participa la repartizarea profitului);
b) dreptul de a obţine o parte din capitalul firmei, în cazul când aceast este lichidată;
c) suportă acoperirea pierderilor atunci când firma realizează o activitate
necorespunzătoare.

Obligaţiunile sunt tituri de valoare care atestă angajarea unui împrumut pe termen
mediu sau lung, emitentul obligându-se să-l ramburseze într-un timp determinat şi să plătească
deţinătorului, pe toată durata, un venit ferm (cuponul obligaţiunii), indiferent de evoluţia situaţiei
sale economico-financiare.
Obligaţiunea poate fi nominativă, dacă e înscris pe ea numele detinatorului, sau „la
purtator”. Deţinătorul unei obligaţiuni este numit obligatar. El are calitatea de creditor faţă de
emitent şi dreptul de a primi un venit numit dobândă, însă nu are drepturi şi responsabilitaţi privind
activitatea emitentului (debitorului).
 De aceea, obligaţiunile sunt titluri de credit cu venit cert si de regula fix. Principalii emitenţi
de obligaţiuni sunt administraţiile publice (administraţia centrala si cele locale), iar scopul emiterii
este fie acoperirea deficitului bugetar, fie finanţarea unor investiţii importante pentru comunitate.

În economiile de piaţă moderne, piaţa de capital joacă un rol de seamă pentru

macroeconomie:
1) Asigură legătura între oferta de capitaluri şi nevoile (cererea) de fonduri pentru finanţarea
activităţii întreprinderilor pe termen lung;
2) Piaţa de capital măreşte mobilitatea capitalurilor şi lărgeşte paleta oportunităţilor pentru
investitori pe această piaţă;
3) Contribuie la mai buna gestionare a riscului pentru investitorii pe această piaţă.

Piaţa de capital prezintă unele trăsături:

1) Este deschisă tuturor celor care dispun de fonduri, dar pe această piaţă acţionează
profesionişti, agenţi specializaţi;
2) Piaţa de capital operează cu active cu un grad ridicat de standardizare;
3) Piaţa de capital este o piaţa deschisă, caracterizată prin concurenţă liberă şi grad ridicat
de reglementare în ceea ce priveşte regimul de funcţionare.

Majoritatea pieţelor financiare în prezent sunt computerizate, iar participanţii pot încheia
tranzacţiile on-line.