Actiunile si obligatiunile

Piata financiara este piata pe care sunt emise si negociate titlurile pe termen lung. Emisiunile de noi titluri se efectueaza pe piata primara n timp ce negocierile de titluri mai vechi se efectueaza pe piata secundara. Distinctia ntre aceste doua categorii de operatiuni este necesara intrucat noile emisiuni au ca obiect transferarea de mijloace de finantare de la cei ce economisesc debitorii finali, iar negocierea titlurilor vechi asigura creditorilor lichiditati pentru plasamentele lor. Piata primara favorizeaza debitorii, n timp ce piata secundara este n serviciul creditorilor.

Ca loc de ntlnire ntre oferta si cererea de capitaluri pe termen lung, piata financiara are doua compartimente ale caror functii sunt diferite.

Piata primara: este piata emisiunilor de titlurilor financiare. Acest prim sector (compartiment) al pietei ndeplineste o functie de finantare. Piata primara pune n relatie agentii cu deficit de finantare ntreprinderilor productive si statul ce realizeaza investitii superioare fata de sumele economisite acumulate, de unde nevoia de finantare exterioara care se manifesta printr-o oferta de titluri financiare . O alta categorie de agenti economici traditionali si anume gospodariile populatiei dispun
Bursei

de

excedente

de

finantare,

economici

pe

care

doresc

sa

le

plaseze.

Finantarea pe piata financiara primara se realizeaza direct de cei care detin economii, capitaluri deficitari se realizeaza indirect, prin intermediari financiari, daca acestia si procura resurse de pe piata capitalurilor imediat. Piata financiara permite intermediarilor sa-si procure resurse n principal sub forma de emisiuni de obligatiuni. La rndul lor, pe baza acestor resurse, intermediarii vor acorda mprumuturi pe termen lung, denumite si credite obligatorii obtinute prin vnzarea de titluri de credit negociabile catre public. Vanzarea se poate face prin intermediul unor institutii financiare sau direct de catre societatea care face emisiunea obligatiunilor.

Piata secundara este cel de-al doilea compartiment al pietei financiare . Ea ndeplineste un rol diferit si complementar fata de piata primara. Pe aceasta piata se asigura mobilitatea capitalului disponibil. Corespondentul acestei a doua piete ,al pietei secundare este bursa de valori, piata pe care se schimba titlurile emise deja.

Piata secundara creeaza un cadru organizat pentru detinatorii de titluri care doresc sa-si recupereze fondurile fara sa mai astepte scadenta . Piata secundara ndeplineste si o functie de evaluare permanenta a titlurilor cotate, ceea ce permite efectuarea de tranzactii rapide si ordonate. Daca obligatiunile, ca efecte publice, sunt cotate si negociate la bursa de valori fara restrictii, actiunile sunt admise numai daca societatea autorizarea expresa a organelor de conducere a bursei. care le-a emis beneficiaza de

Actorii capital

pietei

financiare

sunt:emitentii de

de

titluri

(debitorii),ofertantii si

de

(realizatorii

economii)

intermediarii.

Piata financiara este un circuit de finantare al economiei caracterizat prin utilizarea fondurilor preexistente, si ca atare cu o tenta inflationista marcanta, in timp ce sistemul bancar este un circuit de finantare a economiei n care creditele acordate de banci nu corespund intotdeauna fondurilor preexistente. Astfel apare necesitatea existentei unor relatii si mecanisme prin care sa se realizeze transferul fondurilor de la cei ce nregistreaza surplus catre cei ce au nevoie de capital precum si existenta unor instrumente si operatori specifici, care sa faciliteze acest transfer.

Evolutia pietei financiare, respectiv aparitia si dezvoltarea mai multor astfel de relatii si mecanisme a condus la conturarea a doua teme.

Piata monetara: specificul acestei piete este acela ca resursele financiare sunt mobilizate de catre operatorii specifici acesteia, respectiv bancile, prin intermediul depozitelor ca mai apoi sa fie redistribuite, de catre aceeasi operatori, prin intermediul creditelor acordate.

Piata de capital: se caracterizeaza prin faptul ca cei ce au nevoie de fonduri emit instrumente financiare specifice (actiuni, obligatiuni) care vor fi achizitionate de catre cei ce dispun de resurse financiare suplimentare astfel realizandu-se transferul banilor.

Prin urmare piata financiara ofera agentilor economici care au nevoie de fonduri doua posibilitati: -fie apeleaza la sistemul bancar pentru a contacta un credit;

-fie la valori mobiliare pe care le ofera spre vnzare spre potentialii investitori . Deciderea societatii comerciale de a-si procura fondurile necesare din vnzarea de valori
In

mobiliare

catre

publicul
caz

larg

acesta

va
avem

deveni

societate
doua

detinuta

public.
situatii:

acest

1) Construirea societatii comerciale are loc prin subscriptie publica atunci cand cei ce doresc infiintarea societatii nu dispun de toate fondurile necesare pentru inceperea si derularea afacerii si sunt nevoiti sa apeleze la resurse publice, prin oferirea spre vnzare a actiunilor societatii ce urmeaza a se construii.

2) Emiterea de actiuni sau obligatiuni oferite spre subscriere catre publicul ulterior constituirii societatii. Actiunile si obligatiunile sunt formele clasice ale valorii lor mobiliare. Notiunea de valori mobiliare defineste titluri negociabile nascute din drepturile de asociere sau n mprumuturile pe termen lung. Caracterul de valori mobiliare decurge din caracterul schimbator, din mobilitatea valorii titlurilor si de aici, posibilitatea si utilitatea negocierii acestor titluri.

Actiunile
Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute Pe langa alte sunt:

dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si drepturi, dintre care cele mai importante

- dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil;

- dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii; - dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii; - drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii functionarii acesteia) In momentul de fata, actiunile societatilor romanesti cotate se tranzactioneaza pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti si Societatea de bursa Rasdaq. Actiunile companiilor pot fi de doua feluri. Cele mai des intalnite sunt actiunile ordinare, sau comune, care dau dreptul la dividende in limita profitului net obtinut de companie in anul anterior, dau dreptul la vot in Adunarea Generala a Actionarilor si la un procentaj din suma rezultata in urma unei eventuale lichidari a activelor companiei, in functie de numarul de actiuni detinute si de ponderea acestora in totalul actiunilor emise de companie. Al doilea tip de actiuni sunt cele preferentiale, care dau detinatorilor unele drepturi suplimentare fata de actiunile ordinare, insa in general compenseaza acest lucru prin micsorarea altor drepturi. De exemplu, detinatorii de actiuni preferentiale pot avea dreptul sa primeasca dividende intr-o anumita suma indiferent daca firma a avut profit sau pierdere in anul anterior. De asemenea, in cazul lichidarii companiei detinatorii de actiuni preferentiale pot fi indreptatiti sa aiba prioritate fata de restul actionarilor, in cazul in care suma rezultata din valorificarea activelor nu acopera datoriile acesteia. Actiunile preferentiale sunt particularizate de la companie la companie, putand exista si drepturi sau obligatii diferite fata de cele exemplificate mai sus. O astfel de actiune preferentiala mai putin obisnuita este asa-numita "actiune de aur", pastrata in unele cazuri de cei care vand pachetul majoritar de actiuni al unei firme, pentru a avea drept de veto in privinta unor categorii de decizii strategice ulterioare (de multe ori statele apeleaza la asa ceva atunci cand

privatizeaza o companie), sau pentru a avea prioritate la a reintra in posesia companiei in cazul in care noul proprietar se hotaraste sa o vanda, la randul sau. In general, actiunile preferentiale nu au atasate mai multe tipuri de drepturi in plus fata de cele comune, ci unul singur, insotit de obicei si de o restrictie, cum ar fi lipsa dreptului de vot in Adunarea Generala a Actionarilor. Un caz mai special este cel al companiilor ale caror actiuni ofera drept de vot in limita unui anumit procent din capitalul social. In aceasta situatie, daca un actionar depaseste limita respectiva (care poate fi de 1%, 5%, 10%, etc. din capitalul social) i se anuleaza dreptul de vot pentru actiunile care trec peste acea limita, sau eventual i se dilueaza dreptul de vot, putand avea un vot la 1.000, la 10.000, la 100.000 de actiuni, in functie de statutul firmei, fara sa piarda insa dreptul de a incasa dividende. In aceasta situatie actiunile sunt practic intre actiuni ordinare si actiuni preferentiale

Obligatiunile
Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente. Concret, societatea emitenta are nevoie la un moment dat de un imprumut si emite

obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor imprumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor.

Obligatiunile nu confera aceleasi drepturi ca si actiunile, dar posesorul lor beneficiaza de o dobanda periodica fixa (din acest motiv, obligatiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) si, la expirarea perioadei de imprumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor. Exista mai multe tipuri de obligatiuni: Obligatiunile indexate sunt, prin definitie, obligatiunile la care emitentul isi asuma obligatia de a reactualiza valoarea acestor titluri in functie de un indice ales de comun acord cu investitorul (creditorul). Obligatiunile participative au ca scop legarea creditorului de bunurile rezultate din investitiile la care a contribuit cu finantarea. Modalitatea consta in a face sa varieze suma anuala a dobanzii varsata si a sumei de rambursat, in functie de rezultatele financiare ale emitentului, de dividendul varsat actionarilor sau de sumele destinate pentru rezerve. Obligatiunile convertibile sunt obligatiunile care, la expirarea termenului fixat in contractul de emisiune, in general cuprins intre 2 si 6 luni, ofera investitorului posibilitatea sa isi exercite optiunea de convertire a titlului in lichiditati sau in actiuni, la o paritate data de valoarea actiunilor substituite de o noua emisiune care acopera contravaloarea obligatiunilor asupra carora s-a exercitat optiunea de convertire.

Obligatiunile ipotecare reprezinta titluri mobiliare emise de banci ipotecare si urbane pentru imprumuturile acordate debitorilor pe baza ipotecarii terenurilor sau a imobilelor. In baza contractelor de ipoteca incheiate cu bancile ipotecare, proprietarii de pamant si/sau imobile primesc suma solicitata drept imprumut, nu in numerar, ci in inscrisuri funciare la valoarea lor nominala. Pentru a obtine banii necesari, detinatorii vand aceste titluri de credit la bursa de valori. Bonurile de tezaur sunt titluri emise de administratia bugetului de stat, numita si trezorerie sau tezaur. Sunt purtatoare de dobanzi, prin al caror plasament tezaurul mobilizeaza importante active monetare disponibile in economie, necesare acoperirii cheltuielilor bugetare curente.