Bursa de Valori Bucuresti Prezent Si Perspective

UNIVERSITATEA ORADEA
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
REFERAT
BURSA DE VALORI BUCURESTI: PREZENT SI

PERSPECTIVE
2010
CUPRINS
CAPITOLUL I. 3
PIAŢA DE CAPITAL. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1. Piaţa de capital. Definire şi scurtă caracterizare 3
1.2. Componentele pieţei de capital 5
CAPITOLUL II. 8
BURSELE DE VALORI. ROL ŞI EVOLUŢIE
2.1. Rolul burselor de valori 8
2.2. Evoluţia burselor de valori 10
2.3 Începuturile burselor de mărfuri şi valori. Premise ale apariţiei pieţelor 11
de capital
2.4. Bursele de valori ce au schimbat lumea 14
CAPITOLIL III. 21
VALORI MOBILIARE ŞI ALTE INSTRUMENTE BURSIERE
3.1.Valori mobiliare şi alte instrumente bursiere. Concept şi clasificare 21
3.2. Cauzele apariţiei şi evoluţia titlurilor financiare. Inovaţii financiare 23

3.3. Indicii bursieri
26
CAPITOLIL IV. 29
ACTIVITATEA BURSIERĂ ÎN ROMÂNIA
4.1. Activitatea bursieră în România. Istoric şi evoluţie 29
4.1.1. Activitatea bursieră în România înainte de 1949 29
4.1.2. Piaţa de capital românească după anul 1989 33
4.2. Piaţa extrabursieră românească 38
4.3. Bursele de mărfuri în România 41
4.4. Bursa de Valori Bucureşti de la reînfiinţare până în prezent 43
4.4.1. Bursa în contextul economic al anilor 1999-2005 44
4.4.2. Bursa de Valori Bucureşti în contextul anului 2007 48
4.4.3. Activitatea Bursei în anul 2008, în contextul crizei “subprime” 58
4.5 Bursa româneasca în 2009 si perspective pentru anul 2010 64
CAPITOLUL V. 69
INDICATORI AI PIEŢEI DE ACŢIUNI ROMÂNEŞTI
5.1. Indicatori Bursieri 69
5.2. Indicii pieţei bursiere româneşti 71
CONCLUZII 74
BIBLIOGRAFIE 81
1
CAPITOLUL I.
PIAŢA DE CAPITAL. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1. Piaţa de capital. Definire şi scurtă caracterizare
Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se

realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital - investitorii -
către cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile
mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de
investiţii financiare). Piaţa de capital este specializată în efectuarea de tranzacţii cu
active financiare cu scadenţe pe termene medii şi lungi.1
Noţiunea de piaţă de capital este definită diferit de şcolile economice mondiale,
accepţiunea ei derivând din structurile diferite de piaţă pe care economiştii le îmbracă
în acestă noţiune. Şcoala americană consideră piaţa financiară drept macropiaţa pe
care se manifestă oferta şi cererea de capitaluri în general, incluzând astfel piaţa de
capital în piaţa financiară. Pentru şcoala franceză, piaţa de capital este cea pe care
americanii o denumesc piaţă financiară. Nu se poate face o delimitare strictă între
piaţa de capital şi piaţa financiară, cele două noţiuni fiind interdependente, prin
includerea sau completarea reciprocă, în funcţie de reglementările fiecărei ţari în
parte. 2
Aceste consideraţii le întâlnim şi în lucrările altor specialişti. Din punctul de
vedere al sferei sale de cuprindere, în literatura de specialitate s-au structurat două
concepţii referitoare la piaţa de capital: conceptia continental europeană
(identificată în special cu cea franceză) şi concepţia anglo-saxonă.3: În concepţia
continental europeană, piaţa de capital are o structura complexă care cuprinde: piaţa
monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară. Pentru şcoala franceză, piaţa de capital
reprezintă piaţa ofertei şi cererii de capitaluri în general, deci cea pe care americanii o
numesc piaţa financiară. Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi
mediu, fiind reprezentată de piaţa interbancară şi piaţa titlurilor de creanţa
negociabile. Instrumentele negociate sunt certificatele de depozit, biletele de trezorerie
1
Anghelache Gabriela (coordonator) – Pieţe de capital şi burse de valori, teste-grilă şi aplicaţii, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003, pag. 9
2
Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 21
3
Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 16
2
(emise de societăţi comerciale, cu excepţia instituţiilor de credit, bonurile de tezaur
(emise de trezoreria publica), titlurile pe termen scurt (emise de instituţii şi societăţi
financiare). Piaţa ipotecară este o piaţa specifică construcţiei de locuinţe,
instrumentele constând în bilete ipotecare.
Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se
tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri.
În concepţia anglo-saxonă (şcoala americană), piaţa de capital formează
împreună cu piaţa monetară (bancară) ceea ce se numeşte piaţa financiară. În acest
context, piaţa de capital (equity market) este sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare
(securities market) şi asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. 4
Un exponent al concepţiei continental-europene, autorul francez Frederic
Teulon consideră că pieţele de capital înglobează bursele (pe care le numeşte pieţe
5
financiare), piaţa monetară, piaţa valutară şi pieţele derivate. Varianta franceză se
întâlneşte uneori şi în literatura românească, un exemplu fiind Carmen Corduneanu
care structurează pieţele de capital în pieţa financiară, piaţa monetară şi pieţele de
credit.6 Sunt autori care nu fac nici o diferenţă între termenii piaţă financiară şi piaţă
de capital.7
În opţiunea practicii din România pentru concepţia anglo-saxonă, potrivit
căreia piaţa de capital este sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare şi reprezintă o
componentă a pieţei financiare.8,9 Şi Ovidiu Stoica subliniază că: ”În ceea ce priveşte
practica din România, este evident că s-a optat pentru varianta anglo-americană; de
altfel, şi structura pieţei bursiere s-a creat tot după modelul american.” 10
În sprijinul afirmaţiei de mai sus, cităm opinia unui alt autor român care
consideră piaţa financiară formată, în funcţie de termenul pentru care mobilizează
capitalurile, din două componente: piaţa monetară şi piaţa de capital. Piaţa monetară
este „locul” de întâlnire al ofertei cu cererea de capitaluri disponibile pe termen scurt
şi foarte scurt – de la maxim 360 zile la 24 ore sau mai puţin. Piaţa de capital este o
componentă a pieţei financiare care asigură întâlnirea ofertei cu cererea de capitaluri
4
Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 11, 12
5
Teulon Frederic – Pieţele de capital, Ed. Institutul european, Iaşi, 2001, pag. 26, 42
6
Corduneanu Carmen – Pieţe financiare şi operaţiuni bursiere, Ed. Mirton, Timişoara, 1994, p. 19
7
Abil lucia – Dicţionar bursier, Ed. Economică, Bucureşti, p. 140
8
Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 12
9
Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 21
10
3
pe termen mediu şi lung (termediul mediu este pentru unii specialişti de la 1 la 10 ani,
11
pentru alţii încadrându-se în intervalul 1-7 ani). Urmând concepţia predominant
exprimată în literatura de specialitate românească, în accepţiunea acestei lucrări prin
piaţa de capital înţelegem piaţa de valori mobiliare, respectiv de titluri financiare
negociabile pe termen lung.
Piaţa de capital asigură rolul de canal de transmitere între economia simbolică
şi cea reală. Acest lucru se realizează în momentul când fondurile sunt transferate spre
utilizatori şi aceştia le folosesc în economia reală. Motivaţia fundamentală a unei pieţe
de capital constă în plasarea valorilor mobiliare emise de agenţii economici pentru
cautare de capital de la potenţiali deţinatori de excedent de capital datorită
economisirii.
1.2. Componentele pieţei de capital
Componentele pieţei de capital sunt: piaţa primară, care este o piaţă

investiţională simbolică, dar de legătură cu economia reală, respectiv piaţa secundară
de capital, o piaţă pur simbolică, apărută din necesitatea de restructurare a
portofoliului deţinatorilor de active financiare. Piaţa primară de capital este piaţa pe
care are loc transferul direct de fonduri şi titluri financiare între investitori şi
utilizatori. Piaţa secundară de capital se formează ca urmare a manifestării între
investitori a cererii şi ofertei de titluri anterior emise. 12
O definiţie pe care o considerăm completă, deşi foarte scurtă, este următoarea:
Pieţele primare există ca modalitate prin care companiile pot să colecteze capital de pe
pieţele publice.13 Noile emisiuni pot fi lansate fie prin intermediul unei burse de
valori, fie prin intermediul pieţei OTC.
În general se consideră că piaţa secundară este împărţită în:
- burse de valori (pieţele oficiale)
- pieţe interdealeri (pieţe OTC – Over the Counter (pieţe la ghişeu))14
11
Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, pag. 1-3, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca,
www.ubbcluj.ro
12
Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 21-31
13
***Centrul REUTERS pentru educaţie financiară – Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000, p. 45
14
Popa Ioan – Bursa, vol. 1, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1993, p. 44
4
Orice nouă valoare mobiliară, care are caracteristici diferite de celelalte valori
mobiliare emise de aceeaşi entitate juridică, este pusă în circulaţie pe piaţa primară.
Emitentul valorilor mobiliare poate să distribuie singur titluri pe care doreşte să le
pună în circulaţie (caz în care impactul ofertei de valori mobiliare este redus şi există
riscul ca o bună parte dintre acestea să rămână nesubscrise) sau respectivul emitent
poate apela la un intermediar specializat în plasarea ofertei. Intermediarii specializaţi
care operează pe piaţa primară pot fi, în funcţie de modul de organizare a pieţei de
capital: societăţi de valori mobiliare, bănci comerciale autorizate sau investment bank
(instituţii financiare specializate). După un timp mai lung sau mai scurt de la
achiziţionare, investitorii s-ar putea să dorească să transforme în bani valorile
mobiliare pe care le deţin sau să le schimbe cu alte valori mobiliare. Pentru ca această
operaţiune să se poată realiza la cel mai bun preţ, atât pentru deţinătorul titlurilor cât şi
pentru viitorul cumpărător, a fost necesară organizarea unei pieţe specializate în acest
tip de „comerţ”. Ca urmare, pieţele organizate în scopul asigurării revânzarii valorilor
mobiliare, deja puse în circulaţie prin intermediul pieţei primare, s-au numit pieţe
secundare. Spre deosebire de piaţa primară, care canalizează capitalurile spre
emitenţii de valori mobiliare, piaţa secundară intermediază doar un schimb de bani,
respectiv de titluri. Piaţa primară foloseşte adesea piaţa secundară – mai ales sistemele
de informare şi atragere a publicului investitor – pentru plasarea ofertelor publice.
Această situaţie este des întâlnită mai ales în ţările în care piaţa primară este mai puţin
dezvoltată şi are un impact mai mic asupra publicului investitor.15
Unii specialişti consideră că piaţa secundară se numeşte şi piaţă bursieră sau
bursa în sens larg.16
Cele mai importante pieţe de tranzacţionare a instrumentelor financiare o
reprezintă bursele. Bursele care tranzacţionează numai valori mobiliare sunt denumite
burse de valori. Instrumentele financiare derivate şi sintetice formează obiectul
tranzacţiilor în bursele de mărfuri.17
Bursa este o piaţă pe care se oferă şi se desfac, după o procedură specială,
mărfuri sau valori mobiliare. Concentrînd o mare parte a cererii şi ofertei de valori
mobiliare, bursa asigură lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor. Privite prin prisma
15
Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, pag. 4-8, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca,
www.ubbcluj.ro
16
Popa Ioan – Bursa, vol. 1, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1993, pag. 41, citat de Pop Cornelia – Pieţe Financiare,
curs univ., 2002, pag. 8, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca
17
5
conţinutului activităţii, bursele de valori mobiliare reprezintă segmentul cel mai
important al pieţei secundare de capital.18
CAPITOLUL II.
BURSELE DE VALORI. ROL ŞI EVOLUŢIE
18
Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 157-158
6
2.1. Rolul burselor de valori
Un agent economic dispune de capacitate de finanţare când resursele sale

depăşesc cheltuielile. Această capacitate reprezintă o economie financiară disponibilă
pentru rambursarea datoriilor sau pentru efectuarea de plasamente financiare.
Emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni la bursă permite firmelor să se finanţeze. Paralel cu
creditul bancar, bursa constituie unul din circuitele de finanţare a economiei. Atunci
când firmele caută capitaluri pentru dezvoltare sau pentru derularea proiectelor de
investiţii şi când Statul doreşte să finanţeze deficitul bugetar recurgând la împrumut
(emiterea de titluri pe piaţa financiară), alţi agenţi economici cum ar fi gospodăriile
sau organismele ce administrează o economie colectivă (bănci, societăţi de asigurare,
case de economii) sunt în căutarea unor plasamente remuneratorii. Bursa permite
acestor două tipuri de agenţi să se întâlnească: cei care au nevoi de finanţare găsesc
capitalurile direct de la cei care au capacităţi de finanţare.
O economie deschisă (sau de îndatorare) este un sistem de finanţare indirectă a
firmelor, în care băncile acordă o masă de credit foarte importantă, atunci când pieţele
financiare joacă un rol limitat. Finanţarea este indirectă, deoarece agenţii cu capacitate
şi cu nevoie de finanţare nu se întâlnesc direct pe piaţă, ci trec printr-un intermediar
(banca) care colectează fondurile disponibile şi acordă pe acestă bază credite celor
care solicită.
Acest tip de finanţare prin credite bancare este facilitat dacă puterile publice
administrează ratele dobânzii şi le menţin artificial scăzute în termeni reali. Băncile
sunt asigurate de o refinanţare aproape automată de la Banca Centrală a cărei politică
este dominată de dorinţa de obţinere a creşterii economice.
Prin opoziţie, într-o economie de piaţă financiară, firmele îşi asigură finanţarea
prin apel direct la piaţă (emisiuni de acţiuni şi obligaţiuni), îndatorarea pe lângă
sistemul bancar neavând decât un rol marginal.
Dl. Valentin Cismaru susţine chiar ideea, că băncile nu se pot implica în
creditări pe termen lung deoarece băncile comerciale prin natura lor sunt menite să
crediteze doar operaţiuni comerciale, cu termen de scadenţă de până la un an.
Creditarea pe termen mediu şi lung reprezintă o activitate atipică pentru băncile
7
comerciale, aşa cum este şi activitatea de investiţii şi participaţii, activitate în care se
pot implica doar băncile cu o capitalizare foarte mare. Datorită sumelor atrase de la
populaţie cu o scadenţă de maxim un an, băncile nu îşi pot permite plasamente pe
termen mediu şi lung, deoarece riscă incapacitatea de onorare a retragerilor. Ele de
obicei afectează pentru creditarea pe termen lung, investiţii şi participaţii, resursele
19
financiare obţinute din capitalizare. Un alt specialist, la a cărui opinie ne raliem,
consideră criticabilă această părere.20
Un titlu financiar este considerat lichid dacă poate fi vândut în orice moment,
iar piaţa pe care se efectuează tranzacţiile este suficient de largă pentru ca toţi cei care
intervin să poată găsi o contrapartidă a provoca, datorită vânzării lor, o scădere
importantă a cursurilor. Bursa mediază două exigenţe a priori contradictorii:
lichiditatea plasamentelor pentru investitori şi obţinerea de capitaluri pe termen lung
pentru cei ce apelează la împrumuturi. Bursa este un sistem de prezervare a
economiilor şi un sistem care garantează investitorilor posibilitatea de a se dezangaja
în orice moment. 21
Intrarea la bursă este un eveniment excepţional pentru o firmă, ocazia de
îmbunătăţire a notorietăţii. Cotarea la bursă a unei firme noi suscită în general
interesul publicului şi este însoţită de o campanie publicitară (articole de presă,
suplimente publicitare destinate atragerii investitorilor, etc). Admiterea la bursă este,
de asemenea, mijlocul de lărgire a cercului acţionarilor, de a face apel pe piaţă pentru
creşterea capitalurilor şi calea de a finanţa dezvoltarea firmei. Obţinerea fondurilor
proprii permite ameliorarea accesului firmei la resurse externe, întărind credibilitatea
firmei faţă de creditori.
Prin mecanismele de formare a preţului care tind spre concurenţa perfectă,
bursa stabileşte preţul de referinţă, difuzarea informaţiilor bursiere conducând la
armonizarea preţurilor pe întreaga economie.
Rolul primordial al unei burse este acela de a oferi un mediu sigur, în cadrul
căruia jucătorii de pe piaţă să poată tranzacţiona.22
19
Cismaru Valentin, Băncile comerciale şi finanţarea economiei reale, Buletin Bursier Puls Capital nr. 82,
31.03.2000, p. 1
20
21
Teulon Frederic – Pieţele de capital, Ed. Institutul european, Iaşi, 2001, pag. 54-60
22
8
2.2. Evoluţia burselor de valori
Evoluţia pieţei bursiere are un caracter de predictibilitate, cursul stabilit la bursă

devenind un instrument realist de analiză economică şi evaluare care intră în calcul
pentru stabilirea politicilor economice.
Se consideră că piaţa bursieră a SUA a acţionat de 8 ori ca indicator economic
după cel de Al Doilea Război Mondial, anticipând fiecare declin economic cu
aproximativ 8 luni.23
Totodată, prin intermediul pieţei bursiere, a mecanismului specific de tranzacţii
se realizează operaţiuni de transfer a riscului. Participanţii la piaţă sunt motivaţi diferit
astfel încât unii sunt dispuşi să preia un risc mai mare în condiţiile unui profit
potenţial mai mare pe când alţii nu sunt dispuşi să rişte. Transferul riscului de la
participanţi cu aversiune faţă de risc la participanţi cu dispoziţie la risc se realizează
prin bursă, cu ajutorul operaţiunilor de hedging (acoperire).24
Activitatea pe piaţa bursieră este urmărită prin intermediul cursului valorilor
mobiliare şi indicilor bursieri. Aceşti indicatori sunt consideraţi barometre ale stării
economice şi politice a ţării respective. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de
ordin economic, financiar-monetar, social, politic. Ea pune în evidenţă, aşadar, starea
conjuncturală a economiei naţionale în cadrul căreia funcţionează bursa respectivă,
fiind comparabilă cu un barometru al conjuncturii economice 25
Faţă de ideea general acceptată menţionată mai sus, Pop Cornelia consideră
însă că bursa de valori este doar unul dintre indicatorii economiei, atât la nivelul unei
economii naţionale, cât şi la nivel global. Deşi este cert că bursele de valori
reacţionează la stările de criză dintr-o economie sau la creşterea economică
înregistrată de ţara în cauză, trebuie să se ţină seama de faptul că activitatea oricărei
burse de valori este extrem de sensibilă la zvonuri de orice fel şi la starea de spirit a
investitorilor, precum şi la comportamentul de turmă al investitorilor individuali, mai
ales. Acelaşi autor susţine ca „vizibilitatea” pe care o are orice scădere a pieţei
bursiere este sursa atenţiei deosebite acordate acestui indicator. Un argument în
favoarea acestui punct de vedere interesant îl reprezintă faptul că Departamentul pt
23
Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, pag. 215, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca,
www.ubbcluj.ro
24
25
9
Comerţ al S.U.A. utilizează 11 indicatori economici pentru a caracteriza economia
SUA, în ansamblu, iar piaţa bursieră este doar unul dintre aceşti indicatori. 26
Considerăm ca autorul citat are dreptate să susţină că nu orice scădere a
activităţii unei burse de valori poate fi interpretată ca un semnal al apariţiei unei crize,
fiind necesar ca această scădere să fie combinată cu alţi factori cum ar fi scăderea
producţiei, inflaţia, etc. Dacă uneori tendinţele de evoluţie a activităţii bursiere pot
anticipa o situaţie de criză, alteori activitatea bursei se ajustează la situaţia de criză
după declanşarea acesteia.
2.3 Începuturile burselor de mărfuri şi valori. Premise ale apariţiei

pieţelor de capital
Odată cu dezvoltarea comerţului în evul mediu, volumul de tranzacţii a devenit

tot mai mare, târgurile reprezentând pieţe spot (pieţe la disponibil, numite şi pieţe
cash) organizate care concentrau cererea şi oferta şi astfel asigurau condiţiile
minimale de formare a preţului în condiţii de concurenţă. Se consideră ca în Japonia
evului mediu, în cadrul sistemului de târguri, a apărut comerţul cu contracte la termen.
Astfel, bursa japoneză este cea care inaugurează în 1697, cu un secol şi jumătate
înaintea celei americane, contractul futures, şi respectiv piaţa la termen. (futures este
un contract de vânzare-cumpărare referitor la un activ financiar sau la o marfă în
cantităţi standardizate, la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului şi cu
executarea lui la scadenţă, ulterior). 27
Ulterior secolului al XV-lea intervine decadenţa târgurilor, care pierd teren în
faţa depozitelor, magaziilor, comerţului en gros în general. Unii istorici explică
decadenţa târgurilor prin apariţia burselor, dar de fapt, datorită creşterii populaţiei, a
oraşelor, a consumului, comerţul cu ridicata a devenit un segment independent al
pieţei. Magaziile, hambarele, depozitele, antrepozitele tind să înlocuiască târgul mai
ales datorită stabilităţii lor.28 Această opinie se întâlneşte şi la alţi autori:
„Concentrarea comercială în folossul antrepozitelor şi magaziilor a devenit un
fenomen general în Europa secolului al XVIII-lea”. Remarcăm definiţia relativă la
26
www.ubbcluj.ro
27
28
10
târguri pe care acelaşi autor o dă bursei: „Păstrând toate proporţiile, bursa este ultimul
etaj al unui târg, dar al unui târg care nu s-ar mai închide”29
Etimologia cuvântului bursă provine din Bruges, oraş în care adunările
comercianţilor se ţineau în Hotel des Bourses, deţinut de familia van der Bourse, pe
frontispiciul hanului fiind gravate trei pungi de bani (bourses). În acest loc se
negociau periodic metale preţioase şi, mai târziu, hârtii de valoare. 30
Locul de întâlnire al negustorilor şi bancherilor era denumit diferit în marile
oraşe comerciale ale Europei medievale. În Germania de Nord bursa era denumită
„Colegiul Negustorilor”, în Lyon „Piaţa Schimburilor” iar în Marsilia: „Loja”. În
oraşele unde nu avea o clădire dedicată, denumirea bursei a preluat numele locului de
întâlnire. Astfel, la Sevilla bursa se ţinea pe treptele catedralei (Las gradas), la
Florenţa în „Mercato Nuovo”, la Frankfurt am Main reuniunile se ţineau în
„Fischmarkt” (piaţa de peşte). Se pare că cele mai timpurii burse, în sensul de locuri
unde se întâlneau bancherii, negustorii, agenţii de schimb şi curtierii pentru a încheia
tranzacţii în mod public, apar în oraşele-state Veneţia, Genova, Florenţa unde astfel
de instituţii le găsim începând cu secolul al XIV-lea. Ulterior bursele apar la Bruges în
1409, la Anvers în 1460, la Lyon în 1462, la Toulouse în 1469, la Amsterdam în 1530,
la Londra în 1554, la Paris în 1536, la Berlin în 1716, la Viena în 1771 şi la New York
în 1772. Iniţiată ca piaţă de mărfuri, bursa a dezvoltat şi piaţa titlurilor financiare,
respectiv piaţa de valori. La începutul secolului al XIV-lea, bursele din Veneţia,
Florenţa şi Genova tranzacţionau titluri de împrumut de stat. În secolul al XVII-lea, în
Amsterdam se practica vânzarea în lipsă şi cumpărarea în marjă. 31
Anterior anului 1450, când se înregistrează la Frankfurt primele tranzacţii cu
acţiuni ale unor mine de cărbune, nu se deţin documente care să dovedească existenţa
tranzacţiilor cu acţiuni, având în vedere faptul că nu exista o clădire sau un spaţiu
foarte bine definit unde să se deruleze tranzacţiile. Secolele 16 şi 17 sunt cele care
marchează construirea clădirilor ce urmau să adăpostească bursele (unele dintre
bursele actuale îşi mai derulează activitatea în clădiri situate pe vechile
amplasamente), precum şi apariţia primelor regulamente de funcţionare şi încheiere a
tranzacţiilor. De fapt, până în secolele 18-19 bursele (pieţele secundare) erau, chiar şi
ca spaţiu organizat, un loc fix de întâlnire a celor care doreau să vândă şi/sau să
29
Braudel Fernand – Jocurile schimbului, vol. I, Ed. Meridiane, 1985, pag. 97
30
Stoica Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economica, Bucureşti, 2002, pag. 84
31
11
cumpere valori mobiliare, orice „comerciant” având acces direct în spaţiul în care se
încheiau negocierile. Secolele 18-19 marchează introducerea unor reguli mai stricte
de tranzacţionare şi de organizare, precum şi de afişare a informaţiilor privind
tranzacţiile încheiate şi preţul acestora. În plus, în această perioadă a crescut ca număr
publicul investitor, şi prezenţa fiecărui vânzător/cumpărător în incinta bursei a devenit
imposibilă. Ca urmare, au apărut agenţii de schimb – persoane specializate în
intermedierea tranzacţiilor în rimgul bursei. Cu timpul, accesul în ring a devenit
privilegiul exclusiv al acestor agenţi specializaţi, toate tranzacţiile derulându-se prin
intermediul lor.32
În secolul al XV-lea bursa din Amsterdam a constituit polul bursier european.
Mecanismul tranzacţiilor a devenit sofisticat, exista un jargon bursier, au apărut
speculanţii, existau tranzacţii la termen de tip options, vânzări în lipsa şi cumpărări în
marjă. (options sau opţiunile reprezintă contracte prin care vânzătorul cedează
cumpărătorului, contra unei prime, dreptul dar nu şi obligaţia de a vinde respectiv de a
cumpăra la un anumit preţ, determinat în momentul încheierii contractului, o marfă
sau un activ financiar, drept exercitabil până la o dată viitoare prestabilită). Începând
cu 1585 se afişează cursul pentru mărfuri iar din 1747 pentru acţiuni. La Londra încă
din 1695 Royal Exchange tranzacţionează fonduri publice, acţiunile Companiei
Indiilor şi ale Băncii Angliei. În 1773 se înfiinţează Stock Exchange unde se vor găsi
aceleaşi reguli de tranzacţii ca în bursa olandeză. În secolul al XVII-lea se poate spune
că instituţia bursei a intrat în viaţa publică europeană. La Paris bursa a funcţionat din
1724 dar nu a avut amploarea celor din Amsterdam sau Londra. În secolul al XVIII-
lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea bursele adăposteau în esenţă o piaţă spot
pentru materii prime, produse agroalimentare şi industriale. Tot în această perioadă se
amplifică comerţul la termen, cea mai reprezentativă piaţă în această perioadă fiind
Chicago Board of Trade pentru comerţul cu cereale. Comerţul la termen s-a extins
apoi la Liverpool, Londra, New York, Berlin. Dacă în 1880 doar grâul, porumbul,
ovăzul şi bumbacul erau tranzacţionate la termen, cu timpul s-au adăugat metalele
(cupru, plumb, zinc), cheresteaua şi sucul de citrice.33
Este de remarcat faptul că până în 1771 nu exista o separare a burselor de
mărfuri şi valori. La acea dată, în Imperiul Austro-ungar, prin decret imperial, Maria
32
Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, pag. 8,9, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca,
www.ubbcluj.ro
33
12
Tereza stabilea pentru prima dată separarea dintre bursele de mărfuri şi cele de
valori.34
În prezent, tranzacţiile la termen sunt cele mai reprezentative ca volum atât în
bursele de mărfuri cât şi în cele de valori.35
Dezvoltarea comerţului implică apariţia şi dezvoltarea permanentă a noi firme,
ceea ce înseamnă creşterea corespuntătoare a nevoii de capital financiar. Chiar statul
şi colectivităţile locale au nevoie de fonduri pentru finanţarea cheltuielilor iar în acest
scop se prezintă pe piaţa de capital prin emisiunea de obligaţiuni. Practic scopul
fundamental al creării pieţei de capital este acela de a permite societăţilor comerciale
şi statului să mobilizeze resurse făcând apel la economiile publice.
Suntem de părere că una dintre premisele apariţiei şi dezvoltării pieţelor
bursiere este necesitatea reorientării şi restructurării activităţii economice. Bursa poate
realiza o redistribuire a mijloacelor de finanţare în cadrul unei economii, stimulând
industriile profitabile şi permiţând modernizarea economiei.
2.4. Bursele de valori ce au schimbat lumea
În fiecare ţară există o bursă principală care joacă un anumit rol pe plan
internaţional. Este vorba de Wall Street (New York) în Statele Unite, de bursa Londrei
în Marea Britanie, etc. Pentru a permite firmelor de talie mijlocie să aibă acces la
finanţarea bursieră, au fost create noile pieţe: NASDAQ-ul american (1971), Unlisted
Stock Market (Marea Britanie, 1980, înlocuită în 1995 de Alternative Investment
Market), piaţa secundară franceză (1983), etc.36
 Bursa de Valori din New York
Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cunoscută şi sub
numele de Wall Street, cea mai mare bursă de valori din lume, şi-a început activitatea
34
www.ubbcluj.ro
35
36
Teulon Frederic – Pieţele de capital, Ed. Institutul european, Iaşi, 2001, pag. 79
13
încă din secolul al XVIII-lea, când a fost iniţial destinată pentru a servi la plata
datoriilor de război ale guvernului nou-createlor State Unite ale Americii. În anul
1790, în Statele Unite se puteau tranzacţiona doar două tipuri de titluri: obligaţiuni de
razboi emise pentru a acoperi o datorie de razboi de 80 de milioane de dolari şi
acţiunile primei bănci centrale americane, Bank of United States. Brokerii şi dealerii
vindeau şi cumparau aceste titluri în birouri, cafenele, pieţe în jurul Wall Street. În
lipsa unui loc bine stabilit şi a unui program de tranzacţionare, vânzatorii şi
cumpărătorii trebuiau să se caute unii pe alţii prin tot oraşul, ceea ce făcea ca această
piaţă să nu aibă o prea mare lichiditate. Abia în 17 mai 1792 toate aceste probleme au
fost rezolvate, brokerii new-yorkezi semnând un document prin care conveneau să
tranzacţioneze titlurile doar între ei. În acest fel, cea mai mare bursă de valori din
lume şi-a început existenţa datorită unui simplu document intitulat The Buttonwood
Agreement, al cărui nume a fost inspirat după locul de întâlnire al brokerilor, sub un
copac la numărul 68 Wall Street. De abia un sfert de secol mai târziu, în 1817,
brokerii de pe Wall Street au dat organizaţiei lor un nume: New York Stock and
Exchange Board ( scurtat în 1836 la New York Stock Exchange) şi au impus reguli
stricte de desfaşurare a tranzacţiilor precum şi desemnarea unui preşedinte. În 1817, la
Bursa din New York erau listate treizeci de titluri (acţiuni. Atunci ca şi acum, numai
brokerii membrii ai bursei puteau vinde şi cumpăra titluri în ringul de tranzacţionare.
în 1817, dreptul de a deveni membru al bursei costa 25 de dolari, în timp ce în prezent
un loc ("seat") în ringul de tranzacţionare costă aproximativ 1 milion de dolari, pentru
a deveni membru al bursei fiind necesară şi respectarea unor condiţii financiare şi
profesionale foarte stricte. 37
Membrii bursei sunt firme de brokeraj şi au birouri situate în perimetrul bursei.

Membrii sunt reprezentaţi de proprii agenţi sau de brokeri independenţi (brokeri de
ring) ce şi-au oferit serviciile mai multor firme member ale bursei. Dintre aceştia, la
New York rolul specialistului este cel mai important. Brokerul specialist este un
membru al bursei, specializat pe tranzacţiile cu anumite titluri pentru care acţionează
atât în numele clienţilor (sau pentru ceilalţi membri ai bursei), ca broker, cât şi în
nume propriu, ca dealer, îndeplinind rolul de market maker pentru titlurile pe care e
37
www.kmarket.ro – New York Stock Exchange, material original, 22.11.1999
14
profilat. Specialistul este responsabil de calitatea pieţei activelor financiare pentru care
este responsabil. 38
În prezent, alături de New York Stock Exchange în Statele Unite funcţionează

alte şase burse de valori ( American, Boston, Cincinnati, Chicago, Pacific şi
Philadelphia Stock Exchange), precum şi piata extrabursieră Nasdaq (OTC-Over The
Counter Market) unde sunt tranzacţionate acţiunile companiilor care nu îndeplinesc
condiţiile de listare impuse de burse. Din 1978, cele opt pieţe au fost legate printr-o
reţea electronică de comunicaţii numita Intermarket Trading System (ITS), care
permite tranzacţionarea prin intermediul calculatorului pe oricare din pieţele
menţionate.
Indiscutabil, bursa de la New York este cea mai mare din lume, fapt confirmat
şi de impresionantele date statistice, la nivelul anului 1999:
- la NYSE sunt listate mai mult de 200 de miliarde de acţiuni ale peste 3000 de
societăţi emitente;
- capitalizarea bursieră totala este mai mare de 9 400 miliarde dolari, altfel spus
egală cu 110% din produsul national brut al Statelor Unite;
- la NYSE sunt listate 300 de de companii internationale
- în fiecare zi se tranzacţionează în medie 500 de milioane de acţiuni. 39
Este de menţionat că în anul 2001 bursa din New York era lider mondial,
ajungând să deţină aproape o teime din capitalizarea bursieră globală, în timp ce bursa
londoneză se clasa pe locul al doilea în acelaşi an. 40
Dominaţia principalei burse mondiale este direct legată de puterea economiei
americane, de numărul mare de societăţi cotate în Statele Unite si de rolul central jucat
de dolar în operaţiunile financiare internaţionale. Cele două mari crahuri bursiere ale
secolului XX au luat naştere la bursa de pe Wall Street (oct. 1929 şi oct. 1987) 41
 Bursa de Valori din Londra
Bursa de Valori din Londra (London Stock Exchange), una dintre cele mai
vechi din lume, grupează în prezent diverse pieţe pentru listarea diferitelor titluri: cea
principală, unde se tranzacţionează cele mai importante acţiuni din Marea Britanie
38
39
www.kmarket.ro – New York Stock Exchange, material original, 22.11.1999
40
Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Bucureşti 2003,
pag. 19-21, www.biblioteca.ase.ro
41
15
precum şi din lume, Alternative Investment Market, destinata pentru companiile
tinere, aflate în faza de crestere şi techMark, o nouă piaţă pe care pot fi listate acţiuni
ale companiilor care activează în domeniul tehnologiilor de vârf. Cum prima societate
pe acţiuni din lume a fost fondată la Londra în 1553 (Compania Muscovy), acest tip
de companie a cunoscut treptat o largă dezvoltare în Anglia, ceea ce a dus la aparitia
unor persoane specializate în tranzacţionarea titlurilor emise de astfel de societaţi
(acţiuni), adica a brokerilor, acţionând ca intermediari pentru investitori. În 1760, un
grup de 150 de brokeri au format un club la o cafenea din Londra, unde se întâlneau
pentru a tranzacţiona titluri, iar în 1773, membrii clubului au votat pentru schimbarea
numelui acestuia (Jonathan Coffee House) cu cel de Bursa de Valori (Stock
Exchange). Bursa de la Londra s-a dezvoltat rapid, impulsionată şi de noile
descoperiri ale ştiintei şi tehnicii, iar până în secolul al IX-lea s-au deschis mai mult
de 20 de burse de valori în ţară, care au operat independent până în 1973, când a avut
loc integrarea tuturor pieţelor din Marea Britanie pe care se tranzacţionează titluri de
valoare.42
În secolul al XIX-lea piaţa financiară internaţională s-a confundat cu piaţa
financiară din Londra, la care s-a adăugat, între anii 1895 şi 1914, piaţa financiară din
Paris. 43Din 1986, Bursa de la Londra a devenit o companie privată cu răspundere
limitată, iar sistemul de tranzacţionare s-a schimbat, de la tranzacţionarea în ringul
Bursei trecandu-se la cea prin intermediul telefonului şi calculatorului din camere de
tranzacţionare separate. În iunie 1995, Bursa de la Londra a lansat o noua piaţă de
tranzacţionare-Alternative Investment Market (AIM), accesibila şi firmelor mai mici,
nou înfiinţate sau aflate în accensiune, care nu îndeplinesc conditiile de listare impuse
de piaţa principală. În prezent, la Bursa de la Londra există sisteme de tranzacţionare
diferite, în functie de performanţele companiilor listate. La Bursa de la Londra erau
listate în 1999 peste 12160 de titluri (acţiuni ale companiilor din Marea Britanie,
acţiuni ale unor companii internationale, titluri emise de guvernul Marii Britanii,
obligatiuni emise de companii sau autorităţi administrative locale, euroobligaţiuni, certificate
de depozit, opţiuni.44
42
www.kmarket.ro – London Stock Exchange, material original, 1999
43
Stoica Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 24
44
www.kmarket.ro – London Stock Exchange, material original, 1999

16
Din punct de vedere al capitalizării bursiere, Londra s-a situat mereu în topul
celor mai reprezentative pieţe financiare. Dacă în 1982 bursa londoneză ocupa a treia
poziţie, după 10 ani situaţia era neschimbată iar în 2001 ajunsese pe locul secund
mondial după criteriul de mai sus.45
Bursa Londrei este singura din Europa care are o talie ce îi permite să
rivalizeze cu New York-ul sau cu Tokio. Piaţa Londrei beneficiază de fusuri orare
avantajoase: ea se deschide după închiderea bursei de la Tokio şi se închide chiar
înaintea deschiderii bursei din New York. Ea a captat deja o mare parte din
schimburile de valori cele mai importante de la bursele europene. Supremaţia Londrei
este întărită de Directiva Europeană cu privire la serviciile financiare (1997), care
măreşte concurenţa oferind posibilitatea intermediarilor financiari să negocieze titluri
fără să fie fizic prezenţi pe piaţă. 46
 Bursa de valori din Frankfurt

Bursa din Frankfurt este considerată de către unii autori cea mai mare bursă din
Germania şi chiar din Europa.47
Rădăcinile bursei de valori din Frankfurt coboară în perioada târgurilor
medievale. Încă din anul 1330, Frankfurt era un important centru al tranzacţiilor
monetare şi financiare, la începutul secolului al al XVI-lea devenind extrem de
prosper datorită renumitelor sale târguri în care erau implicaţi comercianţi din toată
Europa.
După 1450 se înregistrează la Frankfurt primele tranzacţii cu acţiuni ale unor
mine de cărbune din regiunea sileziană.
Deoarece diversele ţări europene erau împărţite în mici regiuni având propriul
sistem monetar, plăţile în Frankfurt se bazau pe o largă varietate de monede, rezultatul
fiind îngreunarea tranzacţiilor monetare. Abundenţa mijloacelor de plată şi ratele
necontrolate de schimb au facilitat activităţile de camătă şi înşelăciunile. Pentru a
stabiliza sistemul monetar, comercianţii din târgurile din Frankfurt au decis în anul
1585 sa stabilească rate uniforme de schimb.
45
pag. 19, www.biblioteca.ase.ro
46
47
Niţu Adrian, Burse de mărfuri şi valori, ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2002
17
Astăzi, acest eveniment este considerat ca data naşterii bursei de valori din
Frankfurt. În 1605 numele german BÖRSE, echivalentul denumirii franceze
BOURSE, a fost documentat în scris ca desemnând întâlnirea periodică a
comercianţilor din Frankfurt pentru actualizarea şi uniformizarea ratelor de schimb
pentru tranzacţii în monezi şi bancnote. Prima listă oficială a ratelor de schimb, care
prezenta preţurile medii corespunzătoare unui număr de 12 categorii de monede, a
apărut în 1625. Iniţial, întâlnirile comercianţilor se ţineau sub cerul liber, abia din anul
1695 selectându-se clădirea cea mai spaţioasă din oraş în acest scop.
În anul 1682 au fost emise primele regulamente de tranzacţionare, care au
condus la stabilirea unei administraţii oficiale ale bursei de valori.
La începutul secolului al XVII-lea au fost iniţiate periodic tranzacţii cu cambii
şi obligaţiuni, astfel fiind creată o piaţă pe care şi necomercianţii puteau să
investească. În 1808 Bursa, creată iniţial ca o instituţie privată de către un număr de
oameni de afaceri, a fost adusă sub umbrela Camerei de Comerţ, devenind astfel
instituţie publică.
Tranzacţionarea obligaţiunilor guvernamentale a început la Bursa de Valori din
Frankfurt la sfârşitul sec. al XVIII-lea. Foarte curând, Frankfurt a devenit un centru al
capitalului internaţional cu una dintre cele mai dezvoltate burse de valori
internaţionale alături de Londra şi Paris.
Prima emisiune de acţiuni – certificate de participare la Banca Naţională
Austriacă – au fost tranzacţionate în Frankfurt în 1820. Dar principala ţintă a bursei
germane a rămas aceeaşi: obligaţiunile. În contrast cu celelalte mari burse europene,
piaţa din Frankfurt a fost la început reticentă la deja popularele acţiuni ale
corporaţiilor. La sfârşitul sec. al XIX-lea însă, pentru a contracara dominanţa Bursei
din Berlin, bursa din Frankfurt şi-a modificat politica economică, îndreptându-se spre
industriile atractive şi intensificând tranzacţiile cu acţiuni.
Bursa din Frankfurt a fost puternic afectată de Primul Război Mondial şi
consecinţele sale. La sfârşitul războiului, nici un titlu de valoare străin nu mai era
listat la această bursă, Frankfurt pierzându-şi poziţia ca bursă internaţională. Criza
mondială din 1930 a avut efecte dezastruoase, bursele de valori germane fiind chiar
închise temporar în 1931. După preluarea puterii în 1933 de către Partidul Nazist,
bursa din Frankfurt a îndeplinit un rol minor. Cu toate acestea, în septembrie 1945
18
deja era redeschisă ca una dintre cele mai importante burse germane. Gradual, pe
măsura consolidării economiei germane, Bursa din Frankfurt a recăpătat veche sa
importanţă, jucând un rol semnificativ ca intermediar al capitalului destinat
reconstrucţiei ţărilor afectate de război. În 1969 Bursa din Frankfurt a început
procesarea electronică a anumitor date, ajungând în 1997 la completa informatizare a
tranzacţiilor. Personajul principal al bursei germane este maklerul, un functionar de
stat care are rolul de a stabili cursul pentru titlurile încredinţate lui.48
Dacă în anul 1982 piaţa de capital din Frankfurt se clasa pe poziţia a şasea în
ierarhia mondială, în 1992 ocupa a cincea poziţie, trecînd pe locul nr. 6 în 2001. Este
de menţionat ca în anul 2001 a fost creată bursa europeană EURONEXT, rezultată din
colaborarea principalelor burse de pe vechiul continent (printre care şi Amsterdam)
care a preluat a treia poziţie după criteriul capitalizării bursiere. 49
CAPITOLIL III.
VALORI MOBILIARE ŞI ALTE INSTRUMENTE BURSIERE
3.1. Valori mobiliare şi alte instrumente bursiere. Concept şi clasificare
Unii autori francezi, a căror opinie a fost preluată şi în literatura de specialitate

românească, consideră că nu există în nici o juridicţie din lume o definiţie precisă a
48
*** History of the Frankfurt Stock Exchange, Deutsche –Boerse Group, www.deutsche-boerse.com
49
pag. 19-21, www.biblioteca.ase.ro
19
ceea ce se înţelege prin „valori mobiliare”. 50 Bogdan Ghilic-Micu consideră că
valorile mobiliare, în sens restrâns, sunt doar acţiunile şi obligaţiunile. Legislaţia
românească în materie, chiar dacă inconsecventă, a definit mai larg acestă noţiune.
Astfel, prin Legea nr. 52/94 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, abrogată
prin OUG 28/2002, valorile mobiliare includeau acţiunile, obligaţiunile şi
instrumentele financiare derivate, precum şi orice alte titluri de credit, încadrate astfel
de CNVM. CNVM a calificat ca valori mobiliare, prin Reg. nr. 6/99, titlurile de credit
emise de stat, judeţe, oraşe, comune şi autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale. Ulterior, s-a reglementat prin lege includerea titlurilor de stat în categoria
valorilor mobiliare.
Conform noului act normativ incident – OUG nr. 28/2002 privind valorile
mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate – valorile mobiliare
includ acţiunile, obligaţiunile, titlurile de stat, şi produsele speciale generate de
acţiuni: drepturi de preferinţă, drepturi de conversie a creanţelor în acţiuni, alte
instrumente financiare calificate astfel de CNVM. La fel ca legea precedentă, s-a lăsat
deschisă posibilitatea CNVM de a califica prin regulamente alte instrumente
financiare ca valori mobiliare, avându-se probabil în vedere dinamismul inovaţiilor
financiare. Observăm că titlurile derivate nu mai sunt considerate valori mobiliare.
Dintre instrumentele componente ale pieţei financiare altele decât valorile mobiliare şi
care sunt caracteristice pieţei româneşti putem menţiona: titlurile de participare la
organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, instrumentele financiare derivate,
contractele de report, alte instrumente financiare.51
Conform opiniei unor autori, există trei categorii de valori mobiliare: primare,
derivate şi sintetice. Valori mobiliare primare pot fi considerate acţiunile, obligaţiunile
şi titlurile de stat. Valori mobiliare derivate sunt contractele futures şi opţiunile.
52
Tranzacţiile futures pe indici bursieri sunt valori mobiliare sintetice. Definirea
derivatelor financiare ca valori mobiliare poate fi întâlnită şi în lucrările altor autor
români.53
50
Défossé G, Ballez, P. – Les valeurs mobilières, Presses Universitaires de France, Paris, 1987, citat de Ghilic-
Micu Bogdan în Burse de Valori, Ed. Economică, Bucureşti 1997, p. 19
51
OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată
prin Legea nr. 525/2002, M.O. Partea I nr. 238/9 Aprilie 2002
52
53
Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, www.ubbcluj.ro,
p. 19; Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 80;
20
În opinia noastră, este mai corectă clasificarea următorului autor, în
concordanţă cu OUG nr. 28/2002:
Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră sau alte pieţe reglementate
(instrumente bursiere) şi se clasifică în trei mari categorii:
- titluri primare (valorile mobiliare) care sunt instrumente financiare care
consacră drepturi patrimoniale şi asupra veniturilor financiare ale emitentului, de tipul
acţiunilor şi obligaţiunilor;
- titluri derivate care sunt titluri ce generează drepturi asupra altor active
care se mai numesc şi active suport sau active de bază. Activele suport pot fi reale,
cum ar fi mărfurile bursiere, sau active financiare, cum ar fi titlurile primare sau alte
titluri derivate.
- titluri sintetice care sunt titluri financiare de tipul celor derivate dar cu
referire la active financiare sintetice de tipul indicilor de bursă sau alte mărimi ce sunt
sintetizate ca activ printr-un contract standardizat.54
Remarcăm şi o definiţie indirectă a valorilor mobiliare, în lucrarea citată: Cele
mai importante pieţe de tranzacţionare a instrumentelor financiare o reprezintă
bursele, bursele de valori fiind bursele care tranzacţionează numai valori mobiliare.
Celelalte titluri financiare care au piaţă formează obiectul tranzacţiilor în bursele de
mărfuri, cele mai importante ca volum fiind instrumentele derivate şi cele sintetice.
Am întâlnit în literatura de specialitate şi alte definiţii similare: noţiunea de valoare
mobiliară desemnează instrumentele emise şi tranzacţionate pe piaţa de capital a
României.55 Concluzionăm, în concordanţă cu autorii menţionaţi, că titlurile derivate
şi sintetice nu sunt valori mobiliare.
Suntem de părere că o disticţie completă între valorile mobiliare primare şi cele
derivate ar consta, în primul rând, în faptul că primele privesc exclusiv venituri
monetare în timp ce derivatele ar conferi drepturi asupra unor active care pot fi titluri
financiare, valute mărfuri. Un al doilea aspect ar fi acela că valorile mobiliare sunt
emise direct de stat sau de societăţile comerciale, iar titlurile secundare (derivate şi
sintetice) sunt create în general de burse, pe baza celor primare.
Bucureşti, 2003, p. 10
54
55
21
3.2. Cauzele apariţiei şi evoluţia titlurilor financiare. Inovaţii financiare
Avantajele oferite de valorile mobiliare erau descrise cu aproape un secol în

urmă printr-un exemplu sugestiv: posesorul unic al unei ferme, aflat în imposibilitatea
de a vinde o parte din pământul său şi capitalul rulant fără îndeplinirea unor
formalităţi numeroase şi dezavantajoase, reprezintă întreaga valoare printr-un număr
de titluri care dau dreptul asupra unei părţi din capitalul social, punând astfel bazele
unei asociaţii de proprietari. Astfel, aceste acţiuni circulă din mână în mână mai
repede decât actul necesar pentru a ceda ferma respectivă, care rămâne în acest mod
întreagă, crearea de acţiuni sau obligaţiuni având rolul de a mări capitalul monetar
dezvoltării producţiei.56
Valorile imobiliare pot fi supuse unui proces de mobilizare prin intermediul
unor titluri de proprietate sau de creanţă, devenind astfel negociabile şi transmisibile.
Referitor la alte tipuri de titluri financiare, putem menţiona că bursele de mărfuri au
recurs la contractele derivate pentru că permiteau o mai bună organizare a tranzacţiilor
la termen cu mărfurile care se tranzacţionau deja pe pieţele în numerar (la disponibil).
Producătorii diverselor mărfuri cotate la burse aveau un interes major în încheierea de
tranzacţii la termen, fixându-şi în timp util preţul de vânzare.
Derivatele financiare, în special contractele futures pe valute, au început să
intre în scenă în cursul anilor `70, pe piaţa americană, datorită mai ales renunţării la
acoperirea în aur a dolarului american şi a trecerii la flotarea liberă a acestuia faţă de
restul valutelor. Tranzacţiile moderne cu opţiuni au început tot în SUA, în anul 1973,
la Bursa de Valori din Chicago, opţiunile având faţă de contractele futures avantajul
că permiteau cumpărătorului să renunţe la dreptul de cumpărare sau de vânzare a
activului suport, drept achiziţionat simultan cu opţiunea.57
Emisiunea de valori mobiliare este considerată a fi un mijloc de finanţare a
cheltuielilor publice. Titlurile derivate, care pot rezulta din combinarea
caracteristicilor obligaţiunilor cu cele ale acţiunilor, pot fi contracte încheiate între
emitent şi investitor (contracte forward, care diferă de futures în special prin faptul că
nu este standardizat) sau pot fi contracte standardizate (futures şi options). Contractul
futures este o înţelegere între două părţi de a vinde-cumpăra un anumit activ la un
56
Bădăreu Teodor – Despre burse şi mijlocitori, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1923, p. 13-14
57
Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, www.ubbcluj.ro, p.20
22
preţ prestabilit, cu execuatarea contractului la o dată viitoare. Opţiunile sunt contracte
între un vânzător şi un cumpărător, care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi
obligaţia, de a vinde sau cumpăra un anumit activ la o dată viitoare, drept obţinut în
schimbul plăţii către vânzător a unei prime. Opţiunile pot fi de cumpărare (call),
atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a cumpăra activul, sau de vânzare
(put), atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a vinde activul. Titlurile
financiare sintetice (basket securities) rezultă din combinarea de către societăţile
financiare a unor active diferite (titluri primare, titluri derivate, credite, indici de
bursă) şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. 58
Iniţial, contractele futures erau concepute astfel încât deţinătorii unui activ să îşi
poată proteja sau asigura preţul acestuia astăzi, pentru o perioadă oarecare în viitor.
Investitorii recurg la utilizarea contractelor futures pe indici bursieri fie pentru a se
proteja, fie pentru a profita de creşterile sau descreşterile survenite în nivelul general
al preţurilor titlurilor de valoare.59
În concluzie, având în vedere şi argumentele mai sus expuse, considerăm că un
argument hotărâtor al necesităţii titlurilor derivate îl constituie chiar dezvoltarea
extrem de rapidă (aproximativ 30 ani comparativ cu sute de ani parcurşi de bursele de
valori) a pieţelor pentru derivate financiare. Investitorii au resimţit nevoia utilizării
acestor instrumente financiare în scop de protecţie, alături de posibilităţile deschise
pentru câştiguri suplimentare. Categoria titlurilor sintetice este foarte diversificată,
acestea fiind practic compuse permanent de către specialiştii pieţei financiare. Aceste
titluri alcătuiesc etaje ale pieţei financiare care se completează permanent pentru că un
titlu sintetic poate fi la rândul lui activ suport pentru o nouă combinaţie care
generează un nou titlu sintetic. Bursele ameninţate în prezent de globalizare au devenit
extrem de sensibile la orice posibilă nevoie a clienţilor, inovarea continuă a produselor
bursiere devenind un mod de supravieţuire. Considerăm că nivelul de dezvoltare al
unei burse este înfăţişat şi prin gama titlurilor de capital tranzacţionate, comparativ cu
alte pieţe bursiere. Argumentul care urmează este suficient, în opinia noastră, pentru
a descrie diferenţa între BVB şi o altă bursă în formare, corelând gradul de
capitalizare bursieră cu receptivitatea la tranzacţionarea inovaţiilor financiare.
Comparaţia cu burse din ţări mai dezvoltate este improprie în stadiul actual.
58
59
Economică, Bucureşti, 2000, p. 148-154
23
La nivelul anului 2001, în timp ce la BVB se tranzacţionau numai acţiuni, la
Bursa de Valori din Polonia se tranzacţiona o gamă impresionantă de instrumente la
acest moment: acţiuni, drepturi de subscriere, certificate de alocare (pentru acţiuni
care nu au fost încă inregistrate), obligatiuni de stat pe 2,3,5 şi 10 ani cu dobanda fixa
şi variabila, obligatiuni corporatiste, contracte futures pe indici bursieri şi pe acţiuni
individuale, contracte futures pe valute, warranturi. 60 Articolul la care facem referire
ne furnizează şi alţi indicatori: Capitalizarea bursei poloneze la sfarsitul anului 2000
era de aproximativ 30 miliarde USD în timp ce capitalizarea BVB era de 427 milioane
USD, adica 1,4% din cea a Bursei de Valori din Polonia. Valoarea tranzacţiilor la
bursa poloneză în anul 2000 a fost de aprox. 58 miliarde USD, comparativ cu BVB
unde valoarea a fost de 57 milioane USD, adica de 1.000 de ori mai mică.
Următorul exemplu ilustrează modul de apariţie a unui nou titlu. De multe ori
investitorii de pe piaţa financiară sunt puşi în situaţia de restructurare a portofoliului
pe care îl deţin. Analiştii pieţei de capital pot să previzioneze evoluţii mai favorabile
ale pieţei de capital faţă de piaţa monetară, sau alti manageri prevăd o scădere viitoare
a ratelor dobânzii pe pieţele monetare, preferând o dobândă fixă. Ei ar fi nevoiţi să
vândă anumite titluri de pe piaţa pe care o consideră în declin, pe de o parte, iar pe de
altă parte cu banii obţinuţi să cumpere alte titluri financiare de pe pieţe stabile sau cu o
previziune de creştere. O altă variantă ar fi să plaseze banii obţinuţi din vânzarea
titlurilor, în conturi bancare cu dobândă la depozit. Practic ar face un transfer al
activelor de pe piaţa de capital pe piaţa monetară, operaţii care implică mari costuri de
tranzacţie, deci ineficienţă. Pentru rezolvarea acestui deziderat al pieţei financiare în
general, s-au dezvoltat contractele de schimb (sau swap). Contractele swap pot fi
considerate instrumente financiare prin care se pot schimba condiţiile de plată a unor
obligaţii financiare. Pe piaţa internaţională s-au dezvoltat mai multe categorii de swap:
swap pe rata dobânzii (Interest Swaps), swap pe piaţa de capital (Equity Swap), swap
valutar (Currency Swap). Iniţial, swap nu a fost un contract bursier, nefiind
standardizat. Dar după 2001, datorită dezvoltării acestor operaţii, bursa LIFFE din
Londra, apoi cele din Chicago au introdus variante standardizate de swap, cu piaţă
bursieră. 61
60
Răzvan Pasol –Scurtă privire asupra pieţei de capital din Polonia, www.kmarket.ro, mai, 2001
61
24
Un alt aspect demn de menţionat este faptul că între piaţa de capital şi cea
monetară graniţele au devenit tot mai difuze62 , titlurile de capital apropiindu-se tot
mai mult de cele monetare. În funcţie de legislaţiile naţionale, instituţiile care
activează pe piaţa de capital sunt aceleaşi uneori cu cele de pe piaţa monetară. În
unele ţări chiar autoritatea de reglementare şi supraveghere poate fi unică pe întreaga
piaţă financiară. Exemplificăm cazul României unde, după apariţia OUG nr. 27/2002
privind pieţele de mărfuri şi instrumente financiare derivate, băncile comerciale au în
premieră acces direct pe aceste pieţe.
3.3. Indicii bursieri
Majoritatea burselor clasifică acţiunile în funcţie de lichiditatea acestora

(uşurinţa cu care pot fi cumpărate sau vândute), performanţa unui titlu fiind cu atât
mai bună cu cât sunt mai mulţi investitori care îl tranzacţionează. Dar un investitor are
nevoie să stabilească şi performanţa pieţelor de valori, în ansamblul lor. În acest scop
au apărut indicii bursieri, ca un barometru măsurând performanţa generală a pieţei de
valori. Introducerea unei valori mobiliare în structura indicelui reprezintă o consacrare
pentru emitent.
Originea analizei tehnice sau a trasării de grafice moderne îşi are rădăcinile în
activitatea şi teoriile lui Charles Henrz Dow (1851-1902). Studiind preţurile de
închidere a acţiunilor, Dow a ajuns la concluzia că era posibil să se creeze un indicator
de bursă, primul pe care l-a creat, în 1884, fiind Dow Jones Industrial Average, care
reprezenta media (aritmetică simplă) a preţurilor pentru 11 categorii de acţiuni. Un
indice al bursei de valori este o reprezentare numerică a performanţei unui pachet de
acţiuni în raport cu o valoare de referinţă stabilită anterior.63
Indicii bursieri exprimă evoluţia agregată a cursurilor valorilor mobiliare pe o
anumită piaţă, constituind un reper pentru investitori. Semnificaţia indicilor este dată
de structura acestora. Indicii din prima generaţie, în structura cărora intră acţiuni ale
emitenţilor din acelaşi domeniu de activitate (Dow Jones Industrials (SUA), BET
(România), Nikkei (Japonia), etc) au o capacitate de informare limitată. Indicii din
generaţia a doua (compoziţi) cuprind un număr mai mare de firme, din domenii de
62
Ciobanu Gh. – Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă, Ed. Economică, Buc. 1997, p. 9
63
Centrul REUTERS pentru educaţie financiară – Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Ed.
25
activitate diferite (instituţii bancare, de asigurări, firme din ramura transporturilor,
telecomunicaţiilor), având un grad de relevanţă mai ridicat. Pentru a fi incluse în
componenţa unui indice bursier, valorile mobiliare trebuie să satisfacă anumite cerinţe
de eligibilitate: grad de capitalizare bursieră ridicat; grad mare de dispersie; structura
valorilor mobiliare ce compun indicele să urmeze repartiţia pe sectoare de activitate a
titlurilor înscrise la cotă; cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul
bursei informatizate.64
Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii, în condiţiile în
care pe acea piaţă sunt cotate majoritatea companiilor reprezentative ale acelei
economii şi reflectă punctul de echilibru între cerere şi ofertă la un moment dat pe
piaţa respectivă. 65
Indicii bursieri sunt de fapt portofolii compuse din acţiuni cu proporţii diferite
de parrticipare. Modalitatea de stabilire a proporţiei de participare a acţiunilor în acest
portofoliu se stabileşte folosindu-se unul din cele două criterii: capitalizarea sau preţul
acţiunilor. Dacă iniţial indicii bursieri au fost construiţi doar pentru acţiuni, astăzi
există indici care urmăresc evoluţia altor titluri de valoare, cum ar fi obligaţiunile sau
titlurile emise de fondurile mutuale. Diversificarea indicilor bursieri este şi o
consecinţă a diversificării produselor bursiere şi a pieţei de capital, în general. Indicii
bursieri au evoluat, în ceea ce priveşte relevanţa, de la o singură piaţă de capital,
localizată într-o anume ţară, la piaţa financiară internaţională, fapt pus în evidenţă prin
apariţia indicilor mondiali şi a indicilor caracteristici ţărilor din spaţiul monedei unice
europene.66
64
65
66
26
CAPITOLIL IV.
ACTIVITATEA BURSIERĂ ÎN ROMÂNIA
4.1. Activitatea bursieră în România. Istoric şi evoluţie
4.1.1. Activitatea bursieră în România înainte de 1949

Ideea înfiinţării unor burse a apărut ca o consecinţă firească a dezvoltării
comerţului în Ţara Românească, în anul 1839 („... se ivi la la 1839 ideia unei Burse la
Bucureşti şi Braila.”67 Locaţiile erau determinate de faptul că în cele două oraşe aveau
loc cele mai multe tranzacţii comerciale cu cereale, portul brăilea fiind plin de
„corăbii turceşti, greceşti, austriece, sârbeşti, francese, englese şi ruseşti care vin să
încarce tot felul de produse muntene, pe care le transportă la Constantinopol, Genova,
67
Nicolae Iorga – Istoria Comerţului românesc, Tipografia Tiparul Românesc, 1925, pag. 175
27
Marsilia şi alte porturi din Mediterană.”68 Considerăm că necesitatea înfiinţării unor
burse în cele două oraşe era impusă de volumul tranzacţiilor comerciale cu cereale
din acea perioadă. Piaţa de mărfuri ajunsese la o anumită maturitate care a impus
apariţia instituţiei reprezentative, bursa.
Unii autori consideră că, deşi instituţia bursei este sumar definită, actul de
naştere al bursei în România poate fi considerat „Codul de Comerţ al Ţării
Româneşti” din 1840, care a fost utilizat şi în Moldova pâna la Unirea din 1959, şi
care conţinea o reglementare generală a burselor de la Brăila şi Bucureşti. Ca
argumente, autorul citat menţionează existenţa unui regulament referitor la finanţare,
administraţie, cotaţie şi tranzacţii, asigurarea condiţiilor de publicitate prin publicare
în gazeta comercială a cotaţiilor mărfurilor, impunerea unor reguli de conduită pentru
„dragomani” şi „scăunaşi” (actualii dealeri şi brokeri). Era reglementat şi Consiliul de
administraţie, reprezentat de consiliul negustorilor din Brăila, respectiv de şase
administratori la Bucureşti. 69
Considerăm întemeiate argumentele aduse în favoarea anului 1840 ca an de
naştere a bursei, chiar daca Legea din 1881 este prima lege a bursei. Reglementarea
din 1840, deşi generală, conferă adevărate trăsături de instituţie bursieră.
Un alt autor consacrat este de acord cu afirmaţia că activitatea bursieră în ţara
noastră îşi marchează primele începuturi în anul 1839, deşi precizează că bursele de
comerţ întemeiate atunci au fost lipsite de o activitate notabilă, datorită absenţelor
bazelor legislative.70
Alţi specialişti consideră că Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi
mijlocitorilor de mărfuri din 1881 marchează organizarea mai temeinică a burselor
din vechiul Regat, deşi acceptă ideea că începuturile pieţei bursiere de mărfuri şi
valori din ţara noastră ar putea fi situate pe la mijlocul secolului XIX. Legea era
adaptată după legislaţia franceză şi se referea atât la bursele de valori, cât şi la cele de
mărfuri. Conform prevederilor ei, bursele se înfiinţau prin Decret Regal, la propunerea
Ministerului Comerţului, numai în oraşele în care centrele de comerţ şi industrie
dispuneau de mijloace pentru întreţinerea localului şi a personalului lor. 71
68
Nicolae Iorga – Istoria Comerţului românesc, Tipografia Tiparul Românesc, 1925, pag. 165
69
70
71
Stoica Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economica, Bucureşti, 2002, pag.84-86
28
Studiind literatura de specialitate românească am observat că o mare parte a
autorilor consacraţi neglijează bursele din Transilvania. Printre rarele menţiuni,
extrem de succinte, referitoare la pieţele incipiente de capital distingem că „...în
Transilvania şi Banat, organizarea burselor era după modelul austriac.” 72 Într-o altă
lucrare se aminteşte fugitiv că până în 1929 pe teritoriul României după Marea Unire
funcţionau burse de mărfuri şi valori mobiliare la Arad şi Timişoara, semnalând că
tradiţiile bursiere din această parte a ţării denotă o activitate economică intensă care a
generat dezvoltarea mecanismelor pieţei şi apariţia burselor. 73 Această „scăpare” a
literaturii citate în lucrarea prezentă nu poate fi justificată prin faptul că Transivania se
afla în acele vremuri sub stăpânirea Austro-Ungară, având în vedere că „Comerţul
levantin şi cel cu produse din Turcia, peste Braşov îl posedă, doar cu puţine excepţii –
românii –dezvoltarea comercială şi industrială contribuind în genere la cultivarea
poporului”, aşa cum remarca mitropolitul Andrei Şaguna într-o scrisoare adresată în
1845 contelui Kollowarth Liebsternskz.74 Conform datelor furnizate de Camera de
Comerţ şi Industrie Braşov, în 1835 se înfiinţează la Braşov „Casina Romana”- „local
de încheiere de tranzacţii, bursă, ...un fel de club al oamenilor de afaceri – cea mai
veche instituţie de acest fel din Transilvania”. Comparînd datele cronologice, este
demn de remarcat pionieratul acestei burse din Braşov.
În deceniul al şaptelea al secolului XIX a apărut o piaţă liberă de valori, efecte
şi valută în Bucureşti, la Hanul cu Tei. Agenţi erau negustori şi bancheri, iar cursurile
erau orientate după informaţii de la Constantinopol şi marile centre financiare
occidentale. Acest moment ar putea fi considerat ca geneză a pieţei de capital în
România. Piaţa era în formare, încă neavând condiţii pentru oficializare. La 1 iunie
1881 apare prima lege a bursei „legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi
mijlocitoprilor de mărfuri” care copia modelul burselor franceze şi statua bursele din
Bucureşti, Iaşi, Brăila şi Galaţi.75
Deschiderea Bursei de Valori din Bucureşti a avut loc la 1 decembrie 1882, iar
peste o saptămână a apărut şi cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. Volumul
tranzacţiilor era redus deoarece samsarii, intermediarii şi unele bănci preferau să
lucreze în afara cotei, direct cu clienţii. 76 Cu excepţia Bursei de Cereale Brăila,
72
73
74
*** http://ccibv.ro/150ani.html - 150 de ani de la înfii8nţarea Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov
75
76
Ghilic-Micu Bogdan – Bursa de valori, Ed. Economică, 1997, pag. 209
29
înfiinţată în 1883, care a ajuns în perioda interbelică sa stabilească cotaţia grâului în
România şi Europa de Sud-Est, aceste prime burse de comerţ au eşuat, motivul
constând nu atât în condiţiile sociale şi economice, cât în lacunele şi erorile legii. 77
Legea asupra burselor de comerţ din 1904 reorganizează bursele de comerţ în
vechiul regat, pe baza principiului libertăţii tranzacţiilor. Autoritatea pieţei este statul,
reprezentat de un comisar al guvernului. Legea, împreuna cu regulamentul de aplicare,
stabilesc mecanisme mai eficiente de tranzacţii şi statuează reglementări moderne de
funcţionare. Nu se face însă o diferenţiere clară între bursele de mărfuri, valori sau
servicii. Evenimentele istorice socio-politice (răscoala de la 1907, războiul balcanic
din 1912-1913) duc însă la scăderi importante ale cursului.78
Cu toate că a funcţionat o perioadă redusă comparativ cu celelalte burse
europene, se consideră că Bursa din Bucureşti a fost singura piaţă pentru negocieri
bursiere din sud-estul european cu o poziţie reprezentativă în comerţul internaţional.
Reglementările pieţei bursiere de la 1904 au definit o instituţie modernă care a permis
desfăşurarea unei activităţi bursiere semnificative.79
În timpul primului război mondial bursa rămâne închisă, reluându-şi activitatea
în octombrie 1918 cu caracteristici de „bull market” (piaţă în urcare, „piaţă-taur”)
pâna la începutul anului 1925. Cursurile au crescut continuu, cele mai tranzacţionate
acţiuni fiind cele ale societăţilor de transport, urmate de cele bancare, respectiv ale
societăţilor de asigurări.80 Perioada 1926 – 1929 se caracterizează prin scăderi
dezastruoase ale cursului, anul 1929 aducând o nouă lege bursieră, impusă în primul
rând de necesitatea adaptării cadrului legislativ la noile realităţi generate de Marea
Unire. 81
Achille Saraga, agent oficiel de schimb şi efecte la Bursa din Bucureşti,
sintetizează problemele bursei din Bucureşti în acea perioadă: „...factorii politici în
mişcarea noastră economică, nu s-au convins încă, de utilitatea Burselor şi de marele
lor ce sunt chemate să joace în viaţa economică a unui stat. ...Bursa este regulatorul
vieţii economice a unui stat. ...Guvernele nu numai că n-au stimulat producţia, dar i-
au făcut greutăţi prin taxe prohibitive.”82
77
78
79
80
81
30
Prin Legea asupra burselor83 promulgată prin Decretul nr. 2704/1929, bursele
sunt declarate instituţii publice autonome, cu personalitate juridică, puse sub
supravegherea Ministerului de Industrie şi Comerţ. O inovaţie importantă o constituie
separarea instituţională a burselor de mărfuri de cele de acţiuni. Reglementările nu
abordează însă aspecte legate de protecţia investitorilor, protecţia şi confidenţialitatea
informaţiei, separarea principială a pieţei primare de cea secundară, relaţia dintre piaţa
bancară şi cea de capital.
Bursa de efecte, acţiuni şi schimb din Bucureşti (denumire precedată de mai
generalele: „Bursă”, apoi „Bursă de Comerţ”) are un curs ascendent după criza
economică 1929-1933, înregistrând o perioadă de vârf în anul 1939, când se
tranzacţionau 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului şi al asigurărilor
sociale.84
Naţionalizarea economiei din iunie 1948 a pus capăt condiţiilor de manifestare
a legii cererii şi ofertei (şi existenţei proprietăţii private) care constituie condiţia
esenţială de existenţă a unei burse.
4.1.2. Piaţa de capital românească după anul 1989
Prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca
regii autonome şi societăţi comerciale” s-a organizat patrimoniul economic în condiţii
de piaţă prin personalizarea juridică a agenţilor economici. Legea nr. 31/1990
reglementează juridic organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, definind
pentru prima dată (sumar) instrumentele financiare ale pieţei de capital: acţiunile şi
obligaţiunile. Prin legile nr. 33/1991 şi, respectiv, nr. 34/1991 se definesc două
categorii importante ale pieţei financiare, instituţiile bancar, respectiv societăţile de
asigurări. Astfel se delimitează clar piaţa bancară (sau a creditului) de piaţa de capital.
Prin Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 se efectuează
transferul de proprietate din sectorul de stat în cel privat, fiind definite Fondurile
Proprietăţii Private ca instituţii financiare care se vor transforma în instituţii de tipul
fondurilor mutuale, instituţii reprezentative pentru piaţa de capital. Aceeaşi lege
instituie certificatele de proprietate care îmbracă teoretic caracteristicile unei valori
mobiliare, urmând a fi negociabile la bursa de valori.
82
Achille Saraga – Istoricul burselor şi valorificarea acţiunilor românesti – citat de Pasol Razvan în
“Probleme ale bursei din Bucureşti în anul 1926”,
www.kmarket.ro, 02.05.2000
83
*** Legea asupra burselor, M.Of. nr. 178/13.08.1929
84
31
Procesul de privatizare în masa în România a debutat prin transformarea a 6
280 de companii de stat cu un capital social total de 1 443 miliarde lei în societăţi
comerciale. în acelasi timp au fost create şase instituţii cu rolul de a facilita,
monitoriza şi a sprijini intregul proces de privatizare: Fondul Proprietatii de Stat (FPS)
şi cinci fonduri regionale ale proprietatii private (FPP-uri). Fondurile Proprietăţii
Private (FPP), cu rol esenţial în activitatea de privatizare, s-au transformat în 1996 în
societăţi de investiţii financiare. Fondul Proprietatii de Stat a păstrat 70% din capitalul
social al celor 6 280 de societăţi în scopul administrarii în numele statului până la
privatizare. Celelalte 30% din capitalul social au fost distribuite fondurilor proprietatii
private. În august 1992, 15,5 milioane cetaţeni români au primit certificate de
proprietate tranzacţionabile, cu valoare nominala de 25.000 lei. Metoda MEBO a jucat
un rol esenţial în acea perioadă. Începând din 1994 aproximativ 1500 de companii au
fost vândute asociaţiilor formate din salariaţi şi conducere în schimbul certificatelor de
proprietate şi / sau contra numerar de catre FPP-uri şi FPS. Lipsa capitalului autohton,
dezinteresul manifestat de investitorii străini şi birocraţia autorităţilor au făcut ca
participarea la procesul de privatizare să fie destul de scăzută. Modul în care a fost
conceput şi s-a desfăşurat procesul de privatizare în România a influenţat hotărâtor
pieţele de capital. Ca rezultat al programului de privatizare în masă structura
acţionariatului celor mai multe societăţi a fost extrem de difuză. În condiţiile unei
popularizări insuficiente acţiunile erau detinute de un mare număr de oameni, dintre
care unii ignorau chiar existenţa pieţei de capital iar altii nu aveau încredere suficientă
în aceasta pentru a se angaja în tranzacţii. Pentru a putea executa ordinele de mari
dimensiuni ale investitorilor instituţionali trebuiau adunate în prealabil acţiunile de pe
piaţă şi grupate în pachete importante, în caz contrar fiind dificil să se organizeze
adunări ale acţionariatului. 85
Procesul emiterii şi distribuirii în mod gratuit populaţiei a certificatele de
proprietate a condus la dezvoltarea unei „pieţe negre” cu anumite caracteristi de piaţă
secundară de capital. Forţele pieţei s-au manifestat liber, fară reglementări
fundamentale de protecţie a investitorilor, de transparenţă, corectitudine, etc, piaţa
certificatelor fiind calificată drept prima piaţă de capital din România post
revoluţionară. La sfârşitul anului 1992 apar şi se Până în 1994 s-au emis o serie de
ordonanţe şi hotărâri de guvern care defineau un cadru juridic incipient, permiţând
85
Pogonaru Florin, Apostol Camil – Evoluţia pieţei de capital, www.cerope.ro, oct. 1999
32
apariţia primelor societăţi de intermediere, a unor fonduri mutuale. Nereglementarea a
condus la o dezvoltare dezorganizată a pieţei de capital. 86
Conceperea şi punerea la punct a cadrului legal au început în 1994. Piaţa de
capital a devenit operaţionala în 1995. Legea nr. 52/94 privind valorile mobiliare şi
bursa de valori stabilea cadrul legal necesar pentru funcţionarea unei pieţe de capital,
(definind şi reglementând instituţiile şi instrumentele: oferta publică, societate de
valori mobiliare, bursa de valori, protecţia investitorilor, depozitar, etc.
Bursa de valori, ca o componentă de bază a pieţei secundare din România, a
fost reînfiinţată în anul 1995, funcţionând ca o piaţă de licitaţie pe care întâlnirea
dintre emitenţi şi investitori este facilitată de intermediari.
Din punct de vedere tehnic şi funcţional, BVB (Bursa de Valori Bucureşti) a
beneficiat de expertiză canadiană şi engleză. 87
Organismele implicate în funcţionarea sistemului pieţei de capital din România
sunt:
- Asociaţia Naţională Societăţilor de Valori Mobiliare (A.N.S.V.M.), cu rol de
reglementare şi urmărire a tranzacţiilor pe piaţa de capital
- Asociaţia Bursei de Valori, organul suprem de decizie privind activitatea bursei,
fiind formată din societăţile de valori mobiliare autorizate de C.N.V.M.
- Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare (S.N.C.D.D.), care are
rol de organism de autoreglare, asigurând finalitatea tranzacţiilor derulate pe piaţa
R.A.S.D.A.Q.
- Registrele independente (Registrul Român al Acţionarilor, Regisco, Moldova, etc)
care au ca scop principal furnizarea de servicii de registru, asigurând confirmarea
dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra valorilor mobiliare
- Agenţii custode, care asigură activităţi de custode a valorilor mobiliare (Banca
Transilvania, BCR, etc)
- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), care reprezintă autoritatea cea
mai importantă în domeniul reglementării, supravegherii şi controlului în domeniul
valorilor mobiliare şi a bursei de mărfuri. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
(CNVM), autoritate administrativă autonomă şi cu personalitate juridică, aflată în
subordinea Parlamentului şi înfiinţată în 1994, îşi exercită prerogativele legale în
86
87
Vasilescu Camelia, Analiza conexiunilor dintre activitatea financiară a firmei şi piaţa de capital, Teză de
doctorat, Bucureşti 2003, pag 56-57
33
domeniul pieţei de capital şi al burselor de mărfuri pe teritoriul României. Pentru
îndeplinirea prerogativelor sale, CNVM este investită cu puteri de reglementare,
decizie, autorizare, interdicţie, intervenţie, anchetă, sancţionare disciplinară şi
administrativă, în condiţiile stabilite de lege. 88
În anul 2002, urmărindu-se armonizarea legislativă cu standardele europene în
materie, s-a adoptat un pachet legislativ care reglementează atât piaţa de capital şi
bursele de mărfuri şi valori precum şi celelalte instituţii financiare care activează pe
aceste pieţe:
Legea nr. 525/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,
serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate
Legea nr. 513/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2002 privind organismele de
plasament colectiv în valori mobiliare
Legea nr. 512/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind pieţele reglementate
de mărfuri şi instrumente financiare derivate
Legea nr. 514/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului
CNVM
Noul cadru legislativ este coerent, unitar şi în acord cu normele şi practicile
existente pe pieţele internaţionale. Aceasta asigură o mai bună transparenţă, o
protecţie a investitorilir la standarde europene, o creştere a lichidităţii pieţei, prin
introducerea de noi instrumente financiare, şi întărirea rolului CNVM ca autoritate de
supraveghere şi control. Pachetul legislativ corespunde exigenţelor actuale ale pieţei
de capital şi ale pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate şi
condiţiilor de integrare a României în Uniunea Europeană. Toate cele patru legi sunt
redactate la standarde internaţionale şi acoperă, cel puţin la nivel de pricipiu, toate
activităţile, instituţiile şi produsele specifice pieţelor dezvoltate.89
Apreciind că impactul noilor reglementări va fi semnificativ asupra pieţei de
capital, un alt autor sesizează şi puncte critice, cum ar fi cele referitoare la actul
normativ privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii şi pieţele reglementate:
- exagerarea problemei protecţiei acţionarilor minoritari
88
89
34
- definirea acţionarului semnificativ ca acel acţionar ce deţine cel puţin 10% din
acţiunile unui emitent, faţă de prevederile anterioare care defineau o deţinere de
minim 5% ca deţinere semnificativă. Această schimbare introduce practic o reducere a
standardelor de transparenţă practicate până acum. De asemenea, s-a renunţat la
raportarea oricărei modificări cu minim 2% a poziţiilor semnificative, fiind introdusă
doar obligaţia raportării atingerii pragurilor de 5%, 10%, 33%, 50%, 75% şi 90%.
- Restricţii la derularea ofertelor publice la cumpărare: obligaţia derulării unei oferte
de cumpărare pentru orice achiziţie de acţiuni peste poziţia semnificativă, faţă de
reglementările actuale care prevăd derularea unei oferte numai peste poziţia de control
(o treime din capitalul social); interzicerea unei noi oferte de preluare a unei societăţi
timp de un an de la închiderea celei precedente; 90
Ca în toate celelalte ţări din Europa Centrala şi de Est, cea mai mare parte a
investiţiilor a venit din partea investitorilor străini. Există o diferenţă semnificativă
intre dimensiunea BVB şi dimensiunile celorlalte pieţe din Europa Centrala şi de Est.
O prima particularitate a pieţei de la Bucureşti este dimensiunea sa redusă. Cele două
grafice de mai jos ilustrează diferenţa pronunţată în termeni de capitalizare a pieţei şi
de medie a sumelor tranzacţionate zilnic.
Capitalizarea pieţei – sfirsitul perioadei (miliarde dolari)

30

25
Warsaw Stock Exchange
Prague Stock Excange

20 Exchange
15 Budapest Stock Exchange
10
5
Bucharest Stock Exchange
0
1995 1996 1997 1998 Aug -99

90
Răzvan Pasol – Elemente pozitive şi negative aduse de noua legislaţie a pieţei de capital, www.kmarket.ro,
20.05.2002
35
Sursa: Pogonaru Florin, Apostol Camil – Evoluţia pieţei de capital, www.cerope.ro,
oct. 1999
Sume tranzacţionate – medie zilnica (miliarde dolari)

70
Budapest Stock Exchange
60
50
Warsaw Stock Exchange
40
30

20
Prague Stock Exchange
10
Bucharest Stock Exchange
0
1995 1996 1997 1998 Aug -99

Sursa: Pogonaru Florin, Apostol Camil – Evoluţia pieţei de capital, www.cerope.ro,

oct. 1999

Factorul cel mai important care a dus la crearea acestei diferenţe a fost
abilitatea cu care au fost atraşi investitorii internationali de portofoliu. Capitalul străin
care a intrat în România reprezintă o foarte mică parte din cantitatea totală investită în
Europa Centrală şi de Est.91 Cu exceptia evolutiilor suferite ca urmare a influenţelor
contextului global (criza din Asia de sud est, intrarea Rusiei în incapacitate de plată,
tendinţele imprimate de nivelul bursei din New York) autorii anterior citaţi consideră
că nu există vreo corelaţie între piaţa de capital româneasca şi cele ale ţărilor aflate în
imediata vecinătate.
4.2. Piaţa extrabursieră românească
Urmând modelul american, după înfiinţarea Bursei de Valori Bucureşti,

Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare din România (ANSVM) a
creat, la 27 septembrie 1996, o piaţă de tip OTC, după modelul NASDAQ, (liderul
91
Pogonaru Florin, Apostol Camil – Evoluţia pieţei de capital, www.cerope.ro, oct. 1999
36
mondial de necontestat al pieţelor OTC) de 92 numită RASDAQ (Romanian
Association of Securities Dealers Automated Quotations). Pe această piaţă pot efectua
tranzacţii numai societăţile de investiţii financiare (societăţile de valori mobiliare)
membre ale ANSVM. 93 Legea în vigoare la data apariţiei pieţei era Legea nr. 52/1994
privind mobiliare şi bursa de valori, abrogată 8 ani mai târziu de Ordonanţa de
Urgenţă nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi
pieţele reglementate.
RASDAQ a fost constituită ca o structură tehnică afiliată ANSVM,
înmatriculată ca societate cu răspundere limitată, activitatea sa constând în operarea şi
menţinerea sistemului de tranzacţionare electronic RASDAQ, care utilizează o
tehnologie realizată de NASDAQ Stock Market din SUA. Sistemul electronic de
tranzacţionare evidenţiază şi susţine delocalizarea tranzacţiilor. Negocierea titlurilor
nu se rezumă numai la trimiterea unor oferte în sistem sau afişarea unor cotaţii ferme
(fapt datorat existenţei societăţilor care au calitatea de market-maker), existând
posibilitatea contactării telefonice a societăţilor de investiţii financiare membre ale
sistemului, pentru suplimentarea informaţiei şi a deciziei de încheiere a unei
tranzacţii.94
Apariţia pieţelor OTC este o necesitate a oricărei economii funcţionale, aşa cum
se subliniază în literatura de specialitate. În prezent, majoritatea statelor cu o
economie de piaţă au, pe lângă o bursă de valori oficială, şi o piaţă OTC, care
completează cu succes procesul investiţional pe piaţa de capital. 95
Orice valoare mobiliară care nu este cotată la nici o bursă de valori este, de
regulă, tranzacţionată pe piaţa RASDAQ. Piaţa este creată de către intermediarii de
valori mobiliare aflaţi în relaţii concurenţiale, interconectaţi prin intermediul
terminalelor de tranzacţionare la o reţea de date. Societăţile de servicii de investiţii
financiare (brokeri şi/sau dealeri) transmit în regim de acces direct cotaţii de cerere şi
ofertă pentru valori mobiliare, cotaţii disponibile în timp real tuturor participanţilor.
Piaţa RASDAQ este o piaţă de negociere între formatorul de piaţă (market maker) şi
agenţii de servicii de investiţii financiare care acţionează în numele clienţilor lor
92
Ghilic-Micu Bogdan în Burse de Valori, Ed. Economică, Bucureşti 1997, p. 229
93
94
Bucureşti, 2003, pag. 239-268
95
Ghilic-Micu Bogdan în Burse de Valori, Ed. Economică, Bucureşti 1997, p. 230
37
(brokeri) sau în numele societăţii de servicii de investiţii financiare pentru care
lucrează (traderi). 96
Scopul iniţial al RASDAQ a constat în tranzacţionarea acţiunilor rezultate din
programul de privatizare în masă (aproximativ 5800 de societăţi comerciale). 97
Scopul apariţiei şi dezvoltării pieţelor OTC ca pieţe secundare alternative, în
ţările cu tradiţie bursieră, a fost de a facilita accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la
finanţare (v. Cap. III) în timp ce RASDAQ a fost creată doar pentru a da lichiditate
unor titluri obţinute în urma privatizării în masă. Ne raliem la opinia exprimată de
Ovidiu Stoica, conform căreia piaţa de capital (deci implicit RASDAQ) a apărut în
România în mod anormal, ordinea firească de apariţie fiind piaţa primară, urmată de o
piaţă secundară, de negociere. În România însă, piaţa primară şi utilitatea finanţării
prin piaţa de capital a fost „descoperită” sporadic. 98 În sprijinul consideraţiior noastre
referitoare la modul artificial, formal, de creare a pieţei RASDAQ şi care a îndepărtat
acestă piaţă de menirea normală, cităm din Raportul CNVM pe anul 2000:
Existenţa celor peste 5000 de societăţi comerciale listate a ridicat probleme de

ordin logistic greu de surmontat, în condiţiile lipsei aproape totale a colaborării cu
societăţile emitente, piaţa nefiind capabilă să pună ani la rândul la dispoziţia
participanţilor şi a publicului larg un set minim de informaţii: date financiare în timp
util, evenimente din viaţa emitenţilor, politica lor de dividende. Din această cauză
RASDAQ şi-a creat în ultimii trei ani imaginea unei pieţe mai mult sau mai puţin
opace în care informaţia publică este mai greu accesibilă şi este exploatată mai ales de
persoane care au acces direct la sursele informaţiilor. Mai mult decât atât,
majoritatea covârşitoare a societăţilor a fost listată în 1996 şi 1997 pe baza unor
decizii administrative ale Guvernului, şi nu la solicitarea expresă a emitenţilor,
ceea ce a făcut ca emitenţii să nu aibă nici un interes să colaboreze cu instituţiile
pieţei.99
Practic toti emitenţii erau la nivelul anului 2000 societăţi comerciale incluse in
Programul de Privatizare in Masa (PPM), cu capital de stat sau privatizate, neexistând
încă o structură de diferenţiere a acestora pe nivele in funcţie de performanţe,
96
Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economica, Bucureşti, 2002, pag. 264-271
97
98
Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 273-274
99
Raport CNVM, Raport de activitate pe anul 2000, www.cnvm.ro
38
lichiditate sau transparenţă.100 Dacă ţinem cont şi de faptul că pe piaţă sunt listate mai
mult de 5.900 societăţi comerciale, aproximativ 2.600 emitenţi nu au fost
101
tranzacţionaţi niciodată în anul 2000. Raportul CNVM din anul următor102
evidenţiază aceleaşi rezultate: din 5084 societăţi comerciale listate în 2001, numai
2739 au fost tranzacţionate, sau altfel spus 46% dintre societăţi nu au fost practic
tranzacţionate. În concluzie, listarea forţată a miilor de societăţi comerciale a avut
efect pozitiv nul pentru cel puţin jumătate dintre acestea. Infrastructura modernă a
RASDAQ, sistemul performant de telecomunicaţii şi software-ul corespunzător nu au
fost folosite nici pe departe la justa valoare, pentru a îndeplini menirea pieţei de
alternativă la sistemul bancar.
În acest sens, considerăm demn de menţionat că, în primii patru ani de

tranzacţionare, specifică pietei RASDAQ a fost doar funcţia de concentrare a
actionariatului prin preluarea unor pachete de acţiuni de către investitori interesaţi de
anumite societăţi.103
Relativ la cooperarea dintre piaţa de capital şi cea bancară, şi RASDAQ a fost

tratată nu nepăsare de către piaţa bancară. Astfel, în ciuda faptului că RASDAQ a
întreprins o serie de acţiuni în direcţia introducerii de noi instrumente la
tranzacţionare, sistemul bancar a rămas pasiv. Începând din luna februarie 2000 s-a
creat posibilitatea tranzacţionării certificatelor de depozit emise de bănci. Din păcate,
băncile comerciale nu au luat in considerare aceasta oportunitate, astfel încat până la
sfârşitul anului 2000 se tranzacţionase numai o singură emisiune de astfel de
certificate pe RASDAQ, cu rezultate limitate. 104
4.3. Bursele de mărfuri în România
În prezent funcţionează două burse de mărfuri în România, Bursa Română de

mărfuri Bucureşti şi Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu. Cadrul legal în
domeniul burselor de mărfuri din România a fost dat iniţial de Legea nr. 129/2000
100
*** www.kmarket.ro - Piata RASDAQ a implinit 4 ani de tranzactionare, 06.11.00
101
102
103
104
39
referitoare la pieţele reglementate de mărfuri, servicii şi instrumente derivate, act
normativ abrogat în 2002 de Ordonanţa de urgenţă privind pieţele reglementate de
mărfuri şi instrumente financiare derivate.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare reprezintă autoritatea de reglementare,
supraveghere şi control a burselor de mărfuri. Societăţile de bursă care găzduiesc
bursele de mărfuri au ca obiect principal de activitate administrarea bursei de mărfuri,
efectuând şi activităţi conexe ca:organizarea de licitaţii pentru vânzari şi achiziţii de
produse, servicii, lucrări, active ale persoanelor juridice şi fizice, administrarea şi
comerciaslizarea sistemelor informatice specifice burselor de mărfuri, organizarea de
seminarii de pregătire în domeniu.
Societăţile membre ale bursei se numesc societăţi de brokeraj şi sunt autorizate
de CNVM să presteze servicii de negociere a cererilor şi ofertelor şi de încheiere de
tranzacţii pe pieţele dezvoltate de bursa de mărfuri în cont propriu şi/sau în contul
clenţilor.105
Agentul profesionist angajat al membrilor bursei de mărfuri, responsabil cu
tranzacţiile este brokerul, acesta fiind obligat să negocieze cererile şi ofertele şi să
încheie tranzacţii în conformitate cu ordinele de bursă primite. Traderul este persoana
fizică atestată de consiliul bursei de mărfuri şi autorizată de CNVM să opereze direct
în sistemul de tranzacţionare al bursei de mărfuri.
În cadrul burselor de mărfuri din România pot fi dezvoltate pieţe la disponibil
(pieţe spot) şi pieţe ale instrumentelor financiare derivate.
Toate contractele tranzacţionate pe pieţele instrumentelor financiare derivate
dezvoltate de o bursă de mărfuri se garantează, compensează şi decontează prin
intermediul unei case de compensaţie autorizată de CNVM.
Bursa de Marfuri Sibiu S.A. a fost înfiinţată în data de 14 decembrie 1994,
având 11 actionari. În perioada 1994 - iulie 1997 principala activitate o constituiau
tranzaţiile spot. În urma cu 6 ani, pe 11 iulie 1997, la Sibiu a luat naştere, în premieră
pentru România, piaţa contractelor la termen, instrumente financiare derivate de mult
timp cunoscute şi utilizate în lumea financiară din ţările dezvoltate. Bursa sibiană a
devenit prima bursă futures şi de opţiuni din România, în noiembrie 1998 fiind
introduse primele opţiuni pe contracte futures. Evoluţia fulminantă a mijloacelor de
comunicare, aparitia e-comerţului au impus o serie de schimbări în domeniul
105
40
tranzacţiilor bursiere. Tranzacţiile prin licitatie cu strigare din ringul bursei, au fost
înlocuite de o platformă electronică de tranzacţionare, din octombrie 2000
participanţii la pieţele la termen BMFMS având posibilitatea de a realiza tranzacţii de
la distanta, prin Internet. Relativ la siguranta sistemului de tranzacţionare, deoarece
mediul de transmisie de date este Internetul, un mediu relative nesigur, au fost luate
măsuri drastice de securitate a serverului şi a datelor. În timp scurt, de la tranzacţiile
iniţiale în incinta bursei s-a trecut la tranzacţiile on-line de la distanţă, iar licitaţiile
prin strigare au fost înlocuite de executarea automată a tranzacţiilor. 106
Anii 2002-2003 au reprezentat o perioada deosebit de importantă pentru
dezvoltarea domeniului bursier, lucru datorat, în mare parte, noilor reglementari
legislative. Perspectiva integrării Romaniei în Uniunea Europeană a evidenţiat vidul
legislative. Astfel, a apărut O.U.G. nr. 27/2002 privind pieţele reglementate de
mărfuri şi instrumente financiare derivate, aprobată prin Legea 512/2002, precum şi
Regulamentul C.N.V.M. nr. 4/2002. Principalele noutăti ale acestor acte normative le
reprezintă trecerea burselor de marfuri şi a operatorilor sub supravegherea C.N.V.M.,
precum şi posibilitatea intrarii directe pe piaţă a celor mai importante institutii
financiare - băncile şi societăţile de valori mobiliare. Activitatea băncilor pe pieţele
instrumentelor financiare derivate este reglementata, pe langa cele trei acte
mentionate, şi de Norma B.N.R. nr. 10/2002 privind instrumentele financiare derivate.
Potrivit acestui ultim act, băncile pot efectua operaţiuni în cont propriu şi în contul
clientilor doar cu următoarele instrumente: futures pe cursul de schimb, futures pe rata
dobanzii, forward pe cursul de schimb, forward rate agreements, swap pe devize şi
swap pe rata dobânzii. Regulamentul C.N.V.M. nr. 4/2002 conferă, totodată, dreptul
societăţilor de servicii de investiţii financiare (fostele SVM-uri), de a intra direct pe
piaţa instrumentelor financiare derivate, fără a mai fi necesară înfiinţarea unor
societăţi de brokeraj. 107
4.4. Bursa de Valori Bucureşti de la reînfiinţare până în prezent
Studiul evolutiei BVB de la (re)înfiinţare până în prezent relevă o serie de

etape distincte în dezvoltarea sa: etapa iniţială, de constituire (1995-1996) ce a condus
încet spre creşterea accelerată şi generalizată din prima parte a anului 1997. În a doua
jumătate a anului 1997, anii 1998 şi 1999 a urmat o perioada de regres generalizat şi
de restrângere a activităţii. în anul 2000 s-a intamplat un fenomen interesant: scăderea
s-a oprit şi s-au pus bazele unei creşteri fundamentate, pe termen lung. Anul 2001 a
106
www.bmfms.ro/istoric
107
Zeres Florin, Accesul Bancilor şi SSIF-urilor pe piaţa instrumentelor derivate, www.bmfms.ro
41
fost fără îndoială un an de creştere pentru bursă, atat din punct de vedere cantităţiv
(creşterea preţurilor acţiunilor, a indicilor bursieri, a valorii tranzactiilor şi a
capitalizarii) cat şi din punct de vedere calitativ (trierea emitentilor, tranzactionarea
obligatiunilor, introducerea categoriei Plus). 108
Evoluţia indicilor ilustrează însăşi evoluţia pieţei de capital respective. Pentru
Bursa de Valori Bucureşti se poate spune, că, după evoluţia promiţătoare de la
înfiinţarea ei, a cunoscut o perioadă de scădere puternică până în cea de-a doua parte a
anului 1998. După această perioadă se remarcă o evoluţie constant liniară în perioada
2000-2001, pentru ca din a doua parte a anului 2001, să cunoască rate de creştere
diferite, atât datorita schimbărilor din structura lor, cât şi evoluţiei economice în
ansamblul ei. În anul 2002 Bursa de Valori Bucureşti este marcată de evoluţii pozitive
ale indicilor care o caracterizează. Ratele de creştere sunt semnificative în perioadele
mai-iunie şi spre sfârşitul anului, în lunile septembrie-octombrie.
4.4.2. Bursa în contextul economic al anilor 1999-2005

Pentru bursă, anul 1999 a fost un an mai bun decat 1998, prezentând mai multe
oportunităţi de câştig pentru investitori. Evoluţia bună a unora din societăţile cotate
(in special la bursă) a fost umbrită de evoluţia slabă a economiei româneşti şi a pieţei
de capital în ansamblul sau, precum şi de instabilitatea mediului financiar. Bursa de
valori nu a reusit nici în 1999 impulsionarea tranzactiilor, finanarea mai multor
societăţi cotate prin oferte primare şi atragerea unui numar mai mare de emitenţi
privaţi puternici la cota (deşi în aceasta ultimă direcţie începuturile sunt bune). 109
La începutul anului 2000 existau o serie de asteptări şi prognoze favorabile cu
privire la evoluţia indicatorilor pieţei financiare: reducerea drastică a inflaţiei,
creşterea veniturilor reale asigurate de fondurile mutuale, titlurile de stat şi dobânzile
bancare, creşterea volumelor de tranzactionare la bursa de valori şi pe piata RASDAQ
concomitent cu o tendinţă ascendentă a indicilor bursieri, etc. S-a dovedit, însă, că
multe din tintele propuse nu au fost atinse, anul 2000 evoluand în linii mari similar cu
1999 iar asteptata relansare a pieţei de capital neavand loc nici în cursul acestui an. 110
108
Pasol Răzvan – Evoluţia pieţei de capital în 2001 şi perspective pentru 2002, www.kmarket.ro
109
110
42
Sursa:www.cnvm.ro
Cu toate că numărul acţiunilor tranzacţionate a crescut, valoarea tranzacţionată

exprimată în USD a înregistrat o scădere importantă.
Aceeaşi caracteristică contradictorie a înregistrat-o şi evoluţia celor doi indici
oficiali: BET şi BET-C. După cum se poate observa din figuri, dacă evoluţia lor
exprimată în lei a înregistrat creştere, în USD aceasta este într-o scădere remarcabilă,
reflectând, nimic altceva decât substanţiala depreciere a monedei naţionale.
Bursa de Valori a înregistrat un an 2001 foarte bun, desigur raportat la anii
precedenţi şi nu la pieţe bursiere străine, faţă de care BVB rămâne încă foarte
departe.111
Tendinţa crescătoare urmată de Bursă, atât din punct de vedere cantităţiv, cât şi
calitativ, ne îndreptăţeşte să considerăm anul trecut ca unul de succes. Este suficient să
analizăm evoluţia pieţelor externe pe durata anului 2001 pentru a constata că
activitatea Bursei din Bucureşti a contrastat cu ceea ce s-a întâmplat pe pieţe de
capital din Europa. Bilanţul pozitiv al activităţii bursiere este regăsit în
creşterisemnificative ale principalilor indicatori. Capitalizarea bursieră a depăşit
pragul de un miliard de dolari, reprezentând 3,34% din Produsul Intern Brut (PIB) pe
anul 2001, iar indicii bursieri au urmat tendinţa generală de creştere, indicele BET
apreciindu-se cu peste 38,6% de la începutul anului. Mult mai important estefaptul că
această tendinţă continuă şi în prezent, astfel încât de la începutul anului 2002 indicii
bursieri au atins şi depăşit maximul istoric, iar capitalizarea a depăşit în anul 2002,
pentru prima dată, pragul de 5% din PIB.112
111
112
Bursa de Valori Bucureşti – Raport Anual 2001, www.bvb.ro
43
Capitalizarea bursieră, exprimată în USD, s-a triplat faţă de anul 2000 şi s-a
dublat faţă de anul 1997, considerat anul cel mai bun al pieţei de capital româneşti.
Valoarea tranzacţiilor, exprimată în USD, a crescut cu 51% faţă de anul
2000, depăşind 130 de milioane USD, dar reprezintă numai 50% din valoarea anului
1997.
Rata cifrei de afaceri a scăzut faţă de anii anteriori şi arată că, deşi valoarea
tranzacţiilor a crescut substanţial în anul 2001, nu a crescut proporţional cu
capitalizarea bursieră. Cu alte cuvinte, creşterea capitalizării bursiere nu a fost
determinată de o creştere importantă a preţurilor acţiunilor tranzacţionate (raportul
preţ piaţă/valoare nominală), ci s-a datorat majorării capitalului social al emitenţilor
cotaţi, cotării a trei emitenţi, dintre care doi mari emitenţi, Banca Română de
Dezvoltare şi Societatea Naţională a Petrolului, precum şi derulării unor tranzacţii
importante cu acţiuni ALRO Slatina.
Indicele BET (care reflectă evoluţia celor mai bune zece titluri cu lichiditatea cea mai
mare) a crescut în anul 2001 faţă de anul 2000.
 Bursa în contextul economic al anului 2002
Bursa de Valori Bucureşti a avut în anul 2002 una din cele mai performante
perioade din istoria sa, cel mai bun argument în susţinerea acestei afirmaţii fiind faptul
că toţi cei trei indici calculaţi de BVB au atins în această perioadă niveluri maxime
istorice, astfel :
- indicele BET, care urmăreşte evoluţia celor mai lichide zece acţiuni listate la Cota
Bursei, înregistra la finele anului 2002 valoarea de 1659 puncte, faţă de valoarea de
754,85 puncte a ultimei zile de tranzacţionare din anul 2001. Maximul istoric de
1705,21 puncte a fost atins în data de 13 noiembrie 2002;
- indicele BET-C, care reflectă evoluţia preţurilor tuturor acţiunilor cotate, exclusive
acţiunile societăţilor de investiţii financiare, a înregistrat nivelul de 1103,12 puncte,
faţă de 486,07 puncte de indice la sfârşitul anului 2001. Maximul istoric de 1133,97
puncte a fost atins în data de 2 octombrie 2002;
- indicele BET-FI, care urmăreşte evoluţia preţurilor de tranzacţionare ale acţiunilor
celor cinci societăţi de investiţii financiare (SIF) a atins nivelul maxim în şedinţa de
tranzacţionare din data de 23 septembrie 2002, şi anume 7644,03 puncte. Acest indice
a înregistrat în ultima zi de tranzacţionare din anul 2002 o valoare de 6015,22 puncte,
faţă de valoarea de 2700,72 puncte înregistrată la sfârşitul anului 2001.
În 2003 indicele BET a înregistrat o creştere de numai 30,91%, mult mai mică
decât cea din 2002 (+119,79%), şi chiar mai mică decât cea din 2001 (+38,58%).
Indicele BET-C a avut performanţe similare, înregistrând +26,04% în 2003, la distanţă
44
mare de creşterea de 126,95% din 2002 (ânsă totuşi stând mai bine decat în 2001,
când BET-C a scăzut cu 4,84%).113
Chiar daca nu au mai înregistrat creşteri spectaculoase, acţiunile listate la bursă au
adus în general câştiguri semnificativ mai mari decât rata inflaţiei (estimată la 14% -
14,5% pentru 2003) şi dobânzile bancare.
Bursa de Valori Bucureşti a continuat şi în anul 2003 trendul ascendent al celor
trei indici bursieri, cel mai bun argument în susţinerea acestor afirmaţii fiind faptul
cã indiciiBET, BET-C şi BET-FI au înregistrat noi maxime istorice.
Indicele BET, a cãrui creştere anualã a fost de 11,19% în Euro, a avut o
evoluţie similarã pieţelor vest-europene şi peste performanţele atinse de bursele de
valori din ţãrile central-europene. Astfel, indicele EUROSTOXX50 (indice compozit
pan-european care urmãreşte evoluţia celor mai lichide 50 de companii din zona Euro)
a înregistrat în 2003 un plus de 11,48%, iar indicele CESI (al ţãrilor central europene)
un plus de 8,74%. Creşterea principalilor indici bursieri a avut loc pe fondul
intensificãrii activitãţii de tranzacţionare, valoarea totalã a tranzacţiilor situându-se la
273,2 milioane Euro, ceea ce reprezintã o creştere cu 22,7% faţã de valoarea
înregistratã în 2002.
Tendinţele pozitive ale pieţei s-au regãsit şi în creşterea capitalizãrii bursiere,
care se situa la finele anului 2003 la nivelul de 2.991 milioane Euro, cu peste 13% mai
mult decât în anul precedent.114
Bursa de Valori Bucureşti a traversat în anul 2003 cea mai fastă perioadă din
istoria sa, tpţi cei cei trei indici calculaţi de BVB continuând trendul ascendent început
în anii anteriori. Aceste creşteri ale indicilor bursieri au avut loc pe fondul
intensificării activităţii de tranzacţionare, valoarea totală a tranzacţiilor (acţiuni plus
obligaţiuni) încheiate în anul 2003 la bursă situându-se la 273,2 milioane EUR.
Tendinţele positive ale pieţei s-au regăsit şi în creşterea cu peste 13 porcente a
capitalizării bursiere, exprimată în EUR, care se situa la finele anului 2003 la nivelul
de 2,99 miliarde EUR. 115
Evolutiile înregistrate în 2004 la Bursa de Valori Bucuresti au accentuat şi
confirmat o data în plus tendinta pozitiva pe care s-au înscris indicatorii pieţei
bursiere, tendinta începuta în anul 2000.
Intensificarea activităţii de tranzactionare din ultimii ani a demonstrat capacitatea
pieţei de capital din România şi a investitorilor de a reactiona la performantele
înregistrate la nivelul economiei reale şi la modificarile care au avut loc pe celelalte
segmente ale pieţei financiare. Creşterea sustinuta a PIB, continuarea procesului de
113
114
115
Bursa de Valori Bucureşti – Raport Anual 2003, www.bvb.ro, p. 5
45
dezinflaţie, consolidarea tendintei de apreciere a monedei nationale sau scăderea
ratelor dobânzii din sistemul bancar sunt doar câteva elemente care, privind
retrospectiv, trebuiau sa se regaseasca firesc şi în activitatea de tranzactionare din
ringul Bursei.
Astfel, în ultimele luni din anul 2004 şi anul 2005 s-a conturat o tendinta evidenta
de creştere a numarului de investitori care au ales sa-si diversifice modalitatile de
fructificare a resurselor financiare de care dispun şi sa realizeze plasamente în valori
mobiliare listate la Cota Bursei.
Anul 2004 a fost un an de mare exceptie pentru investitorii la bursa ; de fapt, din
Bursa de Valori Bucuresti a traversat în anul 2004 cea mai fasta perioada din
istoria sa, şi cel mai bun argument în sustinerea acestei afirmatii este faptul ca toti cei
trei indici calculati de BVB si-au continuat trendul ascendent început în anii anteriori,
înregistrând “record dupa record”.
Dupa un an 2002 excelent din toate punctele de vedere, în care s-a înregistrat o
creştere generalizata a acţiunilor şi o apreciere a indicelui BET de 119,8%, a urmat un
an 2003 relativ dezamagitor, cu evolutii stabile şi o creştere a indicelui de numai
30,9%. în aceste condiţii au existat temeri ca bursa de valori (sau, cel putin, acţiunile
listate la bursa în acel moment) si-a atins potentialul si, în lipsa unor emitenti sau
instrumente noi, preţurile acţiunilor se vor plafona. Anul 2004 a contrazis aceasta
ipoteza : indicele BET a crescut cu 101,2%, indicele BET-C (calculat pe baza
preţurilor tuturor acţiunilor listate la bursa) cu 103,8%, iar indicele BET-FI (calculat
pe baza preţurilor acţiunilor SIF) cu 115,5%.
4.4.2. Bursa de Valori Bucureşti în contextul anului 2007
Bursa de Valori Bucureşti a resimtit din plin criza internatională, inchizand

anul 2007 cu o creştere de 22% pe indicele BET.
Piata RASDAQ a inregistrat cel mai bun an din istorie, cu o crestere medie de
95%. Anul 2007 a fost un an atipic si incarcat de evenimente care si-au pus amprenta
asupra evoluţiei Bursei de Valori Bucureşti (BVB). Pe fondul crizelor aparute pe
pieţele internaţionale, Bursa a cunoscut numeroase corecţii in decursul anului,
limitandu-şi astfel cresterea faţă de anii trecuţi.
Indicele BET, care include cele mai mari zece companii din piaţă, a cunoscut in
decursul anului o crestere de numai 22,05%, fiind cea mai mică din ultimii şase ani.
Astfel, cresterea inregistrată de BET in 2008 reprezintă mai puţin de jumatate din
46
cresterea de acum doi ani, de 50,9%, si de peste cinci ori mai mica faţă de cea mai
bună evoluţie din istoria BET-ului, de 119,79%, inregistrată in 2002.
Evolutia mai putin bună a indicelui este si un rezultat al maturizarii pietei.
Companiile mari, care intra in structura indicelui BET, nu au mai inregistrat cresterile
spectaculoase din anii precedenti, intrucat au ajuns sa fie evaluate corect sau chiar
supraevaluate. In aceste conditii, principalul motor de crestere al actiunilor il
reprezinta rezultatele companiilor. Astfel se explica scaderea Petrom, cea mai mare
companie de pe Bursa, care a pierdut 12% anul acesta din cauza rezultatelor slabe,
evolutia sa franand si cresterea indicelui BET.
Chiar si in aceste condiţii, indicele BET a depăţit pentru prima dată de la
lansare pragul de 10.000 de puncte in vara anului curent, fiind urcat de creşterile
semnificative ale titlurilor bancare şi farmaceutice din componenţa sa.
Dupa aceasta perioadă, indicele a cunoscut o corectie severă până la sfarsitul
lunii noiembrie, revenindu-si abia pe finalul anului, dar nereusind sa depaseasca din
nou 10.000 de puncte.
BET-C, indicele care ia in calcul toate companiile listate la Bursa, a incheiat
anul cu o crestere de 32,6%, mai mare decat anul trecut, cand castigase 28,5%.
Evolutia mai buna a indicelui BET-C in comparatie cu BET evidentiaza faptul ca in
2007 companiile mai mici au cunoscut evolutii mult mai bune fata de companiile mari
de pe piata. Maximul atins de indicele BET-C in 2007 a fost de 7.432 de puncte, nivel
atins in vara acestui an. BET-C a inchis anul la un nivel de 6.665 de puncte.
SIF-urile au inregistrat si ele o crestere mai mica fata de anii trecuti. Indicele
care evidentiaza evolutia de ansamblu a acestora, BET-FI, a crescut in 2007 cu
24,85%, aceasta fiind cea mai mica apreciere de la aparitia indicelui in 2001.
Societatile de investitii financiare au avut un final de an destul de spectaculos, cu o
pierdere de 3,28% joi si cu o revenire de 1,55% in ultima zi de tranzactionare a anului.
BET-FI a inchis anul la un nivel de 78.669 de puncte.
Spre deosebire de anii trecuti, SIF-urile nu au mai crescut in bloc,
randamentele acestora diferentiindu-se semnificativ. Astfel, SIF Transilvania a
inregistrat o crestere de peste 50%, luand in calcul si majorarea de capital, in timp ce
SIF Moldova a urcat abia cu 6,5%.
47
Valoarea tranzactiilor de pe Bursa de Valori a atins in acest an un nou nivel
record de 3,92 mld. euro (13,8 mld. lei), cu 40% mai mare decat in 2006, in timp ce
capitalizarea bursiera a avansat cu 17,2%, la 24,6 mld. euro (85,96 mld. lei).
Bursa RASDAQ a cunoscut in 2007 cel mai bun an din istorie, inregistrand o
crestere a indicelui RASDAQ-C, care include toate companiile listate in piata, de
96,48%, de trei ori mai mare fata de evolutia de anul trecut, de 33,93%. De altfel,
piata RASDAQ a atras in anul curent destul de multi investitori, cu un capital investit
de aproximativ 1,21 mld. de euro (4,25 mld. lei). Ultima zi de tranzactionare din an a
adus pentru piata Rasdaq o crestere de 2,61%, pe fondul unei lichiditati de 4,5 mil.
euro (15,74 mil. lei).
Capitalizarea totala a companiilor listate pe RASDAQ a urcat de 2,3 ori, la
aproape 7 mld. euro (24,4 mld. lei).
Bursa de Valori Bucuresti (BVB) a obtinut anul trecut un profit net de 29
milioane lei ( 8,7 milioane euro), in crestere cu 87% fata de 2006, in timp ce veniturile
au avansat cu peste 55% la 54 milioane lei (16,2 milioane euro), potrivit rezultatelor
preliminate trimise de BVB.
Bursa de Valori Bucuresti afisase pentru 2006 un profit net de 15,5 milioane lei
si venituri totale de 33,43 milioane lei.
Veniturile Bursei au fost realizate in conditiile in care Depozitarul Central al
Bursei de Valori Bucuresti a devenit operational prin decizia Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare din 13 decembrie 2006 si a inceput sa ofere servicii de depozitare
si registru din 1 ianuarie 2007 atat pentru piata reglementata cat si pentru piata
Rasdaq.
Evolutiile pietelor administrate de catre Bursa de Valori Bucuresti in anul
2007, primul an de dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, au confirmat
tendinta de crestere a indicatorilor bursieri si au dus la maxime istorice valoarea
capitalizarii bursiere, a valorii de tranzactionare si a indicilor bursieri.
BVB vrea sa-si sporeasca oferta prin diversificarea oportunitatilor de investire
oferite de piata bursiera si stimularea cererii, prin sustinerea tendintei de sofisticare a
comportamentului investitional.
In paralel, vor continua demersurile care vizeaza consolidarea pozitiei BVB in
cadrul sistemului financiar.
48
Principalii factorii determinanti ai acestor evolutii au fost cresterea numarului
de investitori din piata, diversificarea comportamentului lor investitional si o prezenta
mai activa a investitorilor nerezidenti, a caror pondere in totalul tranzactiilor de
cumparare realizate pe pietele reglementate a atins nivelul record de 40% din ultimii
sapte ani.
Capitalizarea BVB - inclusiv Rasdaq - a ajuns la finalul anului trecut la 85,96
miliarde lei (24,6 miliarde euro), iar lichiditatea medie zilnica a fost anul trecut de
55,2 milioane lei (16,5 milioane euro).
Intre timp, declinul accentuat care a afectat bursele europene, ca urmare a
turbulentelor financiare cauzate de criza creditelor "subprime" din SUA, a coborat de
la inceputul acestui an cotatiile titlurilor listate la BVB, insa capitalizarea apare pe
plus, ca urmare a listarii Erste Bank la Bucuresti, a carei valoare de piata a umflat
capitalizarea pietei - cu tot cu Rasdaq - cu peste 43 miliarde lei la 133,9 miliarde lei
(35,9 miliarde euro) pe 19 martie.
Primul an al României ca Stat Membru al Uniunii Europene a fost un an
pozitiv pentru Bursa de Valori Bucureşti, bogat în evenimente şi, deşi a fost marcat de
fluctuaţii, nu a fost lipsit de realizãri.
Putem spune cã în anul 2007 o caracteristicã definitorie în evoluţia Bursei din
Bucureşti a fost influenţa a douã valuri internaţionale de crizã (semn al integrãrii
pieţei financiare româneşti în circuitul internaţional), în timp ce crizele politice interne
au afectat bursa doar într-o micã mãsurã, aceastã deta şare de mediul politic fiind un
semn îmbucurãtor de maturizare a investitorilor români. Un element important pe care
îl remarcãm este revenirea investitorilor la piaţa Rasdaq, de şi societã ţile de pe acest
segment bursier sunt mai puţin cunoscute sau performante.
O altã trãsãturã a anului 2007 este aceea cã evolu ţia indicatorilor BVB a fost
mult mai uniformã decât în anii anteriori, evitându-se corecţiile care se produceau de
regulã primãvara. În ceea ce priveşte piaţa Rasdaq, în contextul celor arãtate mai sus,
aceasta a cunoscut aprecieri fãrã precedent în ultimii ani, capitalizarea dublându-se,
iar valoarea tranzacţiilor mãrindu-se de circa 5 ori. Pe ansamblu, capitalizarea
cumulatã (BVB şi Rasdaq) a totalizat 110,4 miliarde lei, concretizatã într-o cre ştere cu
31,3% faţã de finele anului 2006. Ca pondere în PIB-ul estimat pentru anul 2007,
capitalizarea a atins nivelul de 28,2%.
- mil. lei
49
Valoare tranzacţionatã Capitalizare
TOTAL: 18698,6 110372,4
BVB : 14454,0 85962,4
Rasdaq : 4244,6 24410,0
Începutul anului a fost marcat de euforia investitorilor legatã de aderarea
României la Uniunea Europeanã, anticipând repetarea evoluţiilor pozitive din anii
anteriori pe baza rezultatelor financiare ale companiilor, ceea ce a dus la aprecieri
mari ale indicilor BVB. Însã la sfârşitul lunii februarie a avut loc primul val de
scãdere pe bursã, survenit ca urmare a deprecierii indicilor pie ţei bursiere din China.
Aceastã cãdere a afectat cea mai mare parte a pie ţelor interna ţionale, inclusiv pia ţa
româneascã. Deprecierea a fost accentuatã şi de instabilitatea politicã internã. Ca
element pozitiv remarcãm începerea tranzacţionãrii societã ţii Turism Felix Bãile
Felix. Spre sfârşitul lunii martie putem menţiona un nou declin generat de scãderile de
pe piaţa americanã, afectând în special sectorul bancar (pierderi în jur de 8% la cele
mai importante acţiuni), dar şi SIF-urile (3- 4%). Al doilea trimestru al anului a
debutat cu începerea tranzacţiilor cu acţiunile companiei Alumil Rom Industry
Bucureşti, şi cu închiderea rafinãriei Arpechim Piteşti, care a fãcut ca într-o singurã zi
capitalizarea BVB sã piardã peste 500 milioane euro prin societã ţile Petrom şi
Oltchim, ale cãror preţuri au scãzut considerabil.
BVB a primit un nou impuls, odatã cu începerea tranzac ţionãrii obliga ţiunilor
emise de Banca Europeanã de Investiţii. Tot în aceastã perioadã, prin Decizia nr. 962
a CNVM, s-a stabilit cã societãţile de administrare a investiţiilor (SAI) nu ac ţioneazã
în mod concertat cu fondurile de investiţii pe care le administreazã, prin aceastã
mãsurã putându-se evita pragul de 1% aplicat din 2006. Pe acest fundal, s-au
înregistrat maxime istorice pe SIF-uri şi volume foarte ridicate pe întreaga piaţã.
Începutul celui de-al doilea semestru aduce un maxim istoric de 10.000 puncte
pentru indicele BET şi cea mai mare capitalizare a anului (93,6 miliarde lei).
În general, în aceastã perioadã, pe fondul unor declara ţii ale autoritã ţilor, s-a
indus sentimentul cã statul va alege bursa ca modalitate de finanţare a unor companii
pe care le deţine, şi cã promisiunile în aceastã direcţie se vor concretiza. În aceastã
etapã a intervenit criza creditului ipotecar din Statele Unite şi scãderi corelate pe
majoritatea pieţelor. Pe Bursa de la Bucureşti indicii BET, BET-C şi BET-FI au
înregistrat deprecieri de peste 5%.
50
Întreaga perioadã a stat sub semnul conjuncturii interna ţionale nefavorabile,
indicatorii având o evoluţie fluctuantã. Deşi raportãrile financiare ale unor companii
din domeniul financiar-bancar au impulsionat unele şedinţe de tranzac ţionare,
capitalizarea a cãzut în unele zile la valori modeste de 84 de miliarde lei. Sectorul
RASDAQ a resimţit, pentru acest moment, mai puţin şocurile de pe pie ţele
internaţionale. În ceea ce priveşte investiţiile strãine, în luna august se remarcã faptul
cã investitorii strãini au pus pentru prima datã în acest an accentul pe vânzãri,
înregistrându-se un sold negativ.
Sfârşitul trimestrului III aduce cu sine o scãdere generalizatã a valorii
tranzacţiilor, dar şi a capitalizãrii. Deşi pe plan internaţional pieţele bursiere s-au
redresat treptat, piaţa de la Bucureşti nu a cunoscut aprecieri ale indicatorilor, anali ştii
fiind de pãrere cã a avut loc o ieşire a investitorilor strãini din piaţã, dar şi o înrãutã ţire
a felului în care a fost perceputã economia româneascã în general de cãtre mediile de
afaceri internaţionale. Tot în aceastã perioadã au început opera ţiunile cu instrumente
derivate, având suport activ indicii BET şi BET-FI.
Ultima parte a anului a continuat evoluţia descendentã. Situaţia a fost
înrãutãţitã de moţiunea de cenzurã împotriva guvernului, aceste evenimente fiind
accentuate de ştirile negative privind prognozele macroeconomice (declara ţia
Guvernatorului BNR privind ratarea ţintei inflaţiei pe anul 2007, dar şi nivelul
deficitului de cont curent şi deprecierea monedei naţionale). De şi rezultatele
financiare (la 9 luni) ale emitenţilor au fost pozitive, evoluţia bursierã în aceastã
perioadã a fost dominatã de climatul internaţional nefavorabil pe fondul scãderilor
generalizate de pe pieţele internaţionale. Creşterea preţului petrolului, pierderile unor
mari bãnci internaţionale, revizuirea rating-ului de ţarã al României de la „stabil” la
„negativ” de cãtre Standard & Poorşs, au fost tot atâtea elemente negative, pe acest
fundal capitalizarea scãzând pânã la valori apropiate de lunile ianuarie-februarie (79,9
miliarde lei). Un element pozitiv a fost Oferta Publicã Iniţialã a SNTGN Transgaz
S.A., aşteptatã cu un foarte mare interes de cãtre investitori. Aceastã ofertã a
înregistrat cel mai ridicat nivel de suprasubscriere de pânã acum, şi a adus un element
inedit pentru piaţa româneascã şi anume „drepturile de alocare”, fiind o bunã ţintã în
special pentru marii investitori. Totodatã a început oferta publicã pentru Casa de
Bucovina – Club de Munte. Tranzacţionarea drepturilor de alocare Transgaz, a adus
puţin optimism în sfârşitul anului, capitalizarea BVB ajungând la 85,9 miliarde lei.
51
Din toate punctele de vedere, anul 2007 a fost un an special pentru Bursa de
Valori Bucureşti. El a surprins prin valorile atinse de indicatorii segmentului
RASDAQ şi a fost un an bun pentru sectorul financiar - bancar, dar a dezamãgit prin
emitenţii sectorului petrolier.
Evoluţia principalilor indicatori bursieri a fost pozitivã în raport cu anul 2006,
şi foarte apropiatã de estimãrile Comisiei Naţionale de Prognozã referitoare la pia ţa
reglementatã. Dacã BVB nu ar fi fost afectatã de conjunctura interna ţionalã, aspect ce
nu a putut fi prevãzut, prognoza noastrã ar fi putut fi depãşitã.
Capitalizarea BVB a fost la sfârşitul lunii decembrie 85962,4 milioane lei, în
creştere cu 17,2% faţã de ultima şedinţã de tranzacţionare a anului anterior. CNP
estimase pentru sfârşitul anului 2007 o capitalizare de 90 miliarde lei, nivel ce fusese
deja depãşit la mijlocul anului, când s-a înregistrat cea mai mare valoare, 93,6
miliarde lei. Declinul nivelului capitalizãrii a început odatã cu evenimentele de pe
pieţele financiare internaţionale din varã, un aport considerabil la aceastã evolu ţie
avându-l şi scãderea valorii de piaţã a societãţii Petrom, care de ţine cea mai mare
pondere în capitalizarea totalã.
Valoarea tranzacţionatã totalã (acţiuni listate şi nelistate, obliga ţiuni, drepturi
de preferinţã şi instrumente derivate) a crescut cu 35,2%, pânã la 14454 milioane lei,
valoare foarte apropiatã de estimarea CNP de 15000 milioane lei. De asemenea,
lichiditatea a înregistrat o creştere.
În cursul anului 2007, toţi indicii bursieri au avut o dinamicã pozitivã:
• BET a atins nivelul de 9825,4 puncte, reprezentând o creştere de 22,1% fa ţã
de anul anterior. Pentru acest indicator, CNP prevãzuse o valoare de 9700 de puncte,
valoare ce a fost depãşitã din luna iulie, când s-a înregistrat maximul istoric de 10000
puncte;
• BET-C a atins 6665,5 puncte, apreciindu-se cu 32,6%;
• BET-FI a înregistrat o creştere de 24,8%, atingând nivelul de 78669,7 puncte.
În perioada 2005-2007 multe companii au beneficiat de majorãri importante de
capital, printre cele mai importante enumerãm: Banca Transilvania (218,3 mil. lei),
Impact (85 milioane lei), SIF3 - Transilvania (54,6 mil. lei), Biofarm (39,1 milioane
lei) şi S.S.I.F. Broker (36,5 mil. lei).
În ceea ce priveşte segmentul RASDAQ, acesta a cunoscut în 2007 cea mai
importantã creştere a ultimilor ani. Analiştii pieţei au pus interesul sporit fa ţã de acest
52
sector pe seama intrãrii unor fonduri de investiţii în ac ţionariatul unor societã ţi, a
faptului cã unele companii mai mici ar putea avea perspective mai mari de dezvoltare,
pe reducerea numãrului de societãţi listate pe aceastã piaţã, dar şi pe speran ţa de câ ştig
mãrit. În plus, în a doua parte a anului în care BVB a fost afectatã de criza
internaţionalã, aici efectul pare a nu fi fost resimţit. Deşi valorile capitalizãrii şi ale
indicilor au fluctuat în mod firesc, valoarea tranzacţiilor a crescut continuu în al doilea
semestru al anului. Pe acest fundal, a crescut valoarea de pia ţã a unor societã ţi
tranzacţionate la Rasdaq, concurând într-o oarecare mãsurã companiile listate la BVB.
Astfel, valoarea tranzacţiilor a fost de 4244,6 milioane lei, faţã de 847,8 milioane lei
în finalul anului 2006 (o creştere de 400,7%). Capitalizarea a ajuns la 24410,0
milioane lei, majorându-se cu 127,9% faţã de decembrie 2006.
Toţi indicii RASDAQ au cunoscut aprecieri importante în anul care s-a
încheiat:
• Indicele RASDAQ-C a atins 4628,6 puncte, ceea ce reprezintã o creştere de 96,5%;
• RAQ-I a atins 4496,9 puncte, majorându-se cu 67,1%;
• RAQ-II a atins 8201,2 puncte, care practic s-a dublat faţã de nivelul atins în 2006.
În contextul pieţelor învecinate, în anul 2007 România s-a menţinut pe trendul

anilor anteriori, ocupând aceeaşi poziţie ca în anii precedenţi, dar neavând resursele
necesare de a se ridica pe un loc superior în aceastã ierarhie.
Capitalizarea bursierã - mld. euro –
Ţara 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Feb.

Cehia 31 34.6 47.9 29.6 31.2 32.1
Ungaria 27,5 31,6 31,4 13.2 20.9 21.8
Polonia 79,0 112,8 144,3 67.9 105.1 106.6
53
Slovenia 6,7 11,5 19,7 8.4 8.4 8.1
Slovacia 3.7 4,2 4,5 3.9 3.6 3.7
Români 17,5 24,6 31,6 14.6 21.9 23.8
a
Sursa: Eurostat, Bursa de Valori Bucureşti

În anul care a trecut un element negativ l-a constituit lipsa ofertelor publice,
remarcându-se doar trecerea câtorva societãţi de pe Rasdaq pe pia ţa reglementatã.
Spre sfârşitul anului a avut loc singura ofertã publicã iniţialã încheiatã, a societã ţii
Transgaz, acţiunile urmând a intra la tranzacţionare în 2008 şi s-a derulat cea a Casei
de Bucovina – Club de Munte, finalizatã în luna ianuarie 2008.
Pe termen scurt, deşi a fost anunţatã intenţia de a se lista la bursã unele
companii din domeniul administrãrii transportului fluvial şi maritim şi aeroporturi,
este puţin probabil sã aibã loc noi listãri de mare amploare.
Pentru perioada urmãtoare, se sperã cã fondurile de administrare a pensiilor
private obligatorii vor atrage capital, în special spre sectorul instrumentelor cu venit
fix, dar şi spre acţiuni.
Structura companiilor listate la BVB va continua sã fie nereprezentativã la
scara economiei româneşti, fiind posibil ca preferinţele investitorilor sã se îndrepte tot
cãtre sectorul financiar-bancar, similar anilor anteriori.
În anul 2007, comportamentul investitorilor strãini la BVB a fost, aşa cum am
arãtat în prezentarea generalã, afectat de criza internaţionalã, observându-se, începând
cu luna august, preferinţa acestora cãtre vânzare în detrimentul cumpãrãrilor de
acţiuni. În ciuda acestui fapt, situaţia pozitivã din prima parte a anului a fãcut, ca la
nivelul întregului an, ponderea acestora în ceea ce priveşte cumpãrãrile de ac ţiuni în
totalul cumpãrãrilor sã creascã.
Anii 2004 - 2006 au fost ani cu creşteri importante, iar 2007 a fost dominat de
douã perioade de declin (cea din luna august putând fi consideratã majorã). În ultimii
ani au existat pãreri, printre specialişti pieţei de capital, care au arãtat cã valoarea de
piaţã a unor companii este supra-evaluatã, deşi rezultatele financiare periodice au fost
bune. Pe de altã parte, în perioada post-crizã financiarã aceste rezultate par a nu mai fi
fost atractive pentru investitorii strãini. Simultan, aşa cum am arãtat mai sus, în ultima
parte a anului la BVB indicatorii şi-au pierdut din amploare, în schimb cei referitori la
54
segmentul Rasdaq s-au majorat foarte mult, existând percep ţia unui transfer al
capitalului de pe o piaţã pe cealaltã.
Informatiile prezentate in tabelul de mai jos sunt cu atat mai surprinzatoare cu
cat au survenit in primul an de la finalizarea procesului de aderare al Romaniei la
Uniunea Europeana, an care ar fi trebuit sa aduca dupa sine un aflux de investitori
straini capabili sa impinga cotatiile spre maxime istorice mult mai inalte.
In cele ce urmeaza ar trebui sa facem precizarea ca evolutia pietei romanesti de

capital nu ar trebui sa fie privita in context regional, deoarece pe parcursul anului
2007, cotatiile celor mai reprezentative titluri listate la BVB s-au corelat mai degraba
cu piete ceva mai indepartate (cu un grad de dezvoltare net superior si cu un grad de
sofisticare a instrumentelor financiare incomparabil mai ridicat). In aceste conditii,
fara nici o justificare fundamentala, Bursa de Valori Bucuresti a incercat sa copieze, in
special pe scadere, evolutia unor piete financiare mult mai dezvoltate (si care chiar se
confrunta cu probleme financiare reale), contrazicand intr-o maniera transanta
rezultatele financiare deosebite publicate de majoritatea emitentilor.
Daca trebuie sa facem o analiza retrospectiva a anului 2007 nu putem sa nu
scoatem in evidenta evolutia urmatoarelor sectoare:
- La nivelul sectorului Societatilor de Investitii Financiare (SIF-urilor), SIF
Transilvania (SIF3) a reusit prin politica sa de acordare de dividende sub forma
actiunilor gratuite si prin dinamica spectaculoasa a portofoliului sa se mentina multa
vreme in raza de interes a majoritatii investitorilor. Rezultate financiare deosebite a
cunoscut si SIF Oltenia (SIF5) care incepe sa culeaga rezultatele investitiilor de
portofoliu efectuate in trecut.
- Sectorul bancar a avut la randul sau doua vedete de necontestat: BRD
Groupe Societe Generale (BRD) si Banca Transilvania (TLV).
- Turismul a reprezentat unul dintre cele mai dinamice sectoare ale Bursei de
Valori Bucuresti, THR Marea Neagra (EFO) si Turism Baile Felix (TUFE), oferind
castiguri din capital record.
55
In ceea ce priveste sectorul Rasdaq, au existat o serie de societati care au
inregistrat cresteri deosebit de spectaculoase, cresteri care s-au dovedit, in final, mai
mult sau mai putin sustenabile. Simboluri bursiere precum ARCV, ALBZ, COFI,
ATGJ, PRSN, IPRU nu mai reprezinta o necunoscuta pentru nimeni, fiind amplu
“analizate” pe majoritatea forumurilor bursiere.
Pe parcursul anului 2007, s-au inregistrat o serie de cresteri spectaculoase pe
sectorul RASDAQ, cresteri care au avut drept punct de plecare atat argumente
fundamentale reale (argumente ce au generat in final cresteri sustemabile) cat si o
serie de evenimente fara o relevanta fundamentala (si in consecinta s-au “desumflat”
inca din primele faze ale corectie).
4.4.3. Activitatea Bursei în anul 2008, în contextul crizei “subprime”
Sensibilitatea pieţei bursiere autohtone la factorii externi a crescut treptat în

ultimii ani, odată cu deschiderea economiei româneşti şi cu liberalizarea fluxurilor
financiare asociate contului de capital. Ponderea activităţii desfăşurate de investitorii
non-rezidenţi în cadrul pieţei de capital din România a crescut în ultimii ani şi
activitatea acestora a avut inclusiv un efect de antrenare a unei părţi a capitalului
autohton spre operaţiuni bursiere. Era deci firesc ca elementele determinante ale
evoluţiilor BVB din anul 2008 să fie strâns legate de schimbările (uneori dramatice)
care s-au produs în cadrul pieţelor financiare internaţionale.116
De asemenea, în plan intern s-au produs schimbări semnificative ale mediului
economico-financiar autohton, unele induse de evenimentele care au avut loc la nivel
internaţional, altele care au ţinut mai degrabăde caracterul electoral al anului 2008.
Slăbiciunile pe care le-au arătat unele economii din regiune, modificarea percepţiei
agenţiilor de rating asupra riscurilor din cadrul pieţelor emergente, îngrijorarea
mediilor financiare faţă de nivelul considerat prea ridicat al deficitului de cont curent,
deficitul bugetar situat peste pragul de 3% din Produsul Intern Brut (PIB), creşterea
semnificati vă a ratelor de dobândă din sistemul bancar autohton sau inversarea bruscă
a tendinţei de apreciere a cursului de schimb al monedei noastre naţionale sunt doar
câteva elemente care arată că în 2008 condiţiile economico-financiare s-au schimbat
radical faţă de anii precedenţi. Iar orice schimbare importantă din economie se reflectă
inevitabil şi asupra activităţii pieţei bursiere.
116
Bursa de Valori Bucuresti - Raport anual 2008 www.bvb.ro
56
Datele statistice disponibile la finalul anului 2008 creionau pentru economia
mondială un tablou total diferit faţăde cel existent în urmă cu doar un an. Cu
economiile din zona euro şi din Japonia aflate deja în recesiune (tehnică) şi cu cea din
S.U.A. aflată "de facto"în aceeaşi situaţie, economia mondială în ansamblul său pare a
avea toate datele intrării într-o perioadă extrem de dificilă. Aşa cum de altfel s-a mai
întâmplat în istoria capitalismului, dificultăţile economiei reale au fost anticipate şi
chiar agravate de apariţia unei situaţii de crizăla nivelul pieţelor financiare.
Primele semne evidente ale fenomenelor ce aveau să se transforme în criza
financiară care a afectat pieţele bursiere internaţionale au apărut încă din prima parte a
anului 2007, atunci când piaţa creditelor ipotecare subprime din S.U.A. a început să-şi
arate riscurile şi slăbiciunile. Propagarea la nivelul întregului sistem financiar nord-
american a problemelor din piaţa creditelor "subprime" s-a produs extrem de rapid şi a
fost posibilă şi din cauza schimbărilor semnificative pe care le-a cunoscut în ultimele
decenii activitatea de intermediere financiară. Modelul tradiţional care a stat la baza
finanţării instituţiilor bancare a suferit modificări semnificative odată cu
"descoperirea" şi utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a securitizării – tehnică
financiară prin care creditele acordate de o instituţie bancară puteau fi structurate în
instrumente financiare complexe, care au luat în general forma obligaţiunilor
colateralizate cu ipoteci şi care au permis extinderea modelului "originate and
distribute". Aceste instrumente financiare odată create erau apoi tranzacţionate liber
pe piaţă cu implicarea diverselor instituţii bancare şi astfel a devenit din ce în ce mai
dificil săfie identificate şi evaluate riscurile asociate, aşa cum a fost de altfel cazul şi
cu obligaţiunile care erau legate de ipoteci din categoria "subprime". Localizarea
acestor riscuri la nivelul uneia sau alteia dintre instituţiile bancare (mai ales în cazul
băncilor de investiţii) prezente pe piaţă şi cuantificarea expunerii lor faţă de
instrumente financiare devenite "toxice" au devenit practic imposibil de realizat, în
condiţiile în care acestea erau tranzacţionate preponderent în regim OTC,
netrasparent, iar funcţionarea defectuoasă a unor pieţe a contribuit la propagarea unui
sentiment general de neîncredere în întregul sistem financiar. Climatul de incertitudine
a determinat creşterea aversiunii faţă de risc a investitorilor, care au încercat să-şi
reducă expunerea faţă de instrumentele financiare mai riscante sau care sunt
tranzacţionate pe pieţe mai volatile (cum sunt percepute pieţele emergente).
La jumătatea anului 2008 scăderile severe care deja fuseseră înregistrate mai
întâipe pieţele de acţiuni au fost urmate de corecţii semnificative ale cotaţiilor
mărfurilor, ceea ce sugerează că investitorii au început să fie convinşi că efectele
crizei financiare internaţionale asupra economiei globale vor fi mult mai importante
decât se evaluase iniţial. Datele statistice care au fost publicate la finalul anului 2008
57
privind performanţele celor mai importante economii ale lumii nu au făcut decât să
confirme reacţiile destul de violente produse cu anticipaţie pe pieţele bursiere
mondiale, inclusiv cele europene.
Toate aceste evoluţii care s-au manifestat în cadrul pieţelor financiare au
determinat reacţii fără precedent din partea instituţiilor de reglementare naţionale şi
internaţionale care au atribuţii în asigurarea stabilităţii sistemelor financiare.
Intervenţiile acestora nu s-au mai limitat în 2008 doar la acţiuni concertate de reducere
a dobânzilor de politică monetară sau la operaţiuni care au vizat asigurarea
necesarului de lichiditate din sistem: de această dată au fost imaginate programe
menite să sprijine instituţiile financiare aflate în dificultate, care au presupus (printre
altele) implicarea de resurse publice în finanţarea de fuziuni şi achiziţii între mari
companii financiare, extinderea tipurilor de titluri de valoare acceptate de autorităţile
monetare ca şi colateral, achiziţia de instrumente financiare calificate drept "toxice" şi
chiar naţionalizarea unor instituţii financiare de anvergură. Salvarea de la faliment a
Bear Stearns prin preluarea de către JP Morgan, naţionalizarea băncii britanice
Northern Rock, preluarea Merrill Lynch de către Bank of America, naţionalizarea
giganţilor ipotecari americani Fannie Mae şi Freddie Mac, urmată de o decizie
similară în cazul asiguratorului AIG, dar mai ales intrarea în faliment a băncii de
investiţii Lehman Brothers sunt doar câteva dintre cele mai spectaculoase evenimente
care s-au produs în anul 2008 pe o piaţă financiară internaţională extrem de volatilă.
Deşi cele mai multe dintre aceste evenimente au avut ca principali actori instituţii din
SUA, efectele lor s-au resimţit puternic şi la nivelul principalelor pieţe financiare
europene.
Schimbarea condiţiilor din cadrul pieţelor financiare internaţionale a afectat
inevitabil şi performanţele economiei româneşti. Dacă în primele trei trimestre ale
anului 2008 economia românească a cunoscut ritmuri ridicate de creştere şi a atins un
record de +9,1% în trimestrul III, în ultima parte a anului situaţia s-a schimbat radical.
Reducerea cererii externe pentru produsele autohtone şi accesul mult mai dificil şi mai
scump la finanţare prin intermediul creditelor bancare au făcut ca aşteptările privind
dinamica economiei româneşti în trimestrul IV al anului 2008 să devină mult mai
pesimiste. Încetinirea ritmului de creştere economică în partea finală a anului 2008 a
fost se pare una mult prea bruscă (creştere de doar +2,9% în trimestrul IV) şi a afectat
semnificativ încasările bugetare, situaţie care a condus la un deficit al bugetului
general consolidat situat în jurul a 5% din PIB, cu aproximativ douăpuncte
procentuale peste limita maximă de trei procente asumată de orice stat membru UE.
În condiţiile în care politica fiscală s-a dovedit a nu fi suficient de flexibilă
pentru a se adapta rapid noilor condiţii şi semnalelor venite dinspre economia reală,
58
pentru autoritatea monetarăa fost destul de dificil să găsească cele mai bune
răspunsuri la o situaţie caracterizată prin scăderea cererii de export venite dinspre
"zona euro", prin existenţa unei valori ridicate a deficitului de cont curent, prin
dependenţa băncilor locale de finanţări venite dinspre băncile "mamă", totul având ca
fundal diminuarea încrederii investitorilor în economiile din Europa Centrală şi de
Est. Astfel, în încercarea de a păstra atractivitatea relativă a monedei naţionale în
raport cu alte valute, BNR a acţionat total diferit de alte bănci centrale şi a continuat
pentru o foarte lungă perioadă să menţină dobânda de politică monetarăla niveluri
relativ ridicate (peste 10% pe an). Politica monetară restrictivă s-a dovedit a nu fi însă
suficientă în momentul în care agenţiile de rating au anunţat că ţările din regiune au
vulnerabilităţi crescute în actualul context economico-financiar internaţional.
Investitorii străini au început să arate mai multă reticenţă în a-şi extinde sau menţine
poziţiile lungi pe lei şi concomitent au apărut unele mişcări speculative, astfel că pe
parcursul lunii octombrie au apărut în piaţa valutară interbancară şi în cea monetară
momente de panică şi de maximă volatilitate, care au reclamat intervenţia directă şi
indirectă a băncii centrale.
Pentru Bursa de Valori Bucureşti anul 2008 a adus o serie de evenimente care
au fost aşteptate şi pregătite cu atenţie în ultimii ani, dar care din cauza evoluţiilor
negative înregistrate de cotaţiile acţiunilor admise la tranzacţionare pe piaţa
reglementată tind să treacă deocamdată în plan secund. Listarea la BVB a primelor
acţiuni emise de o companie internaţională (Erste Group), debutul tranzacţionării pe
piaţa reglementată administrată de către BVB a nu mai puţin de 25 de serii de
obligaţiuni guvernamentale (titluri de stat), lansarea a doi noi indici bursieri,
extinderea tipurilor de instrumente financiare derivate care pot fi negociate la BVB
(prin introducerea contractelor futures care au ca activ suport principalele cursuri de
schimb valutar sau acţiuni), admiterea la tranzacţionare a primelor unităţi de fond
(odată cu listarea STK Emergent) sau conectarea primilor participanţi externi (remote
members) la sistemul de tranzacţionare sunt realizări importante, ale căror efecte se
vor regăsi cu siguranţă în evoluţiile viitoare ale pieţei bursiere din România.
Concentrarea atenţiei asupra scăderii preţurilor de referinţă ale acţiunilor şi către
efectele induse la nivelul capitalizării totale şi lichidităţii generale este însăla rândul
său justificată, fie şi numai prin prisma faptului că în continuare operaţiunile cu
acţiuni deţin ponderea covârşitoare în economia pieţei bursiere (97%).
Contextul financiar internaţional ostil a fost principala cauză care a făcut ca
pieţele de acţiuni din Europa Centrală şi de Est (inclusiv cea românească) să nu mai
continue şi în 2008 evoluţiile pozitive din anii precedenţi. Astfel, încăde la debutul
anului, tradiţionalul "efect al lunii ianuarie" a fost complet ignorat de investitori şi
59
relativ rapid evoluţiile cotaţiilor au arătat că 2008 va fi pentru Bursa de Valori
Bucureşti un an cu totul special. După scăderi cu aproape -30% ale indicilor bursieri
în primele saptămâni de tranzacţionare ale anului 2008 a urmat o perioadă de relativă
acalmie, care a dat impresia că piaţa bursieră poate descrie un scenariu în care
corecţiile negative ale preţurilor de tranzacţionare pot fi considerate oarecum fireşti,
după creşterile susţinute şi consistente marcate de indicii bursieri înainte şi imediat
după momentul aderării României la Uniunea Europeană. O astfel de explicaţie, mai
degrabă de natură tehnică, părea a fi cu atât mai probabilă cu cât performanţele
financiare raportate de către companiile listate la BVB erau în continuare pozitive, iar
indicatorii macroeconomici şi-au păstrat robusteţea până spre finalul anului.
Turbulenţele care au marcat însă pieţele financiare internaţionale au lăsat până la urmă
în plan secund datele fundamentale şi, treptat, corelarea mişcărilor indicilor BET-C,
BET-XT sau BET cu cele ale indicilor bursieri internaţionali a devenit factorul
determinant în luarea deciziilor investiţionale. Iar cea mai bună susţinere a acestei
afirmaţii este dată de modul în care au reacţionat investitorii pe piaţa bursieră
autohtonă în şedinţele de tranzacţionare imediat următoare anunţării reducerii
ratingurilor de ţară de către S&P şi Fitch: de fiecare dată indicii bursieri au înregistrat
creşteri, ignorând practic informaţia privind retrogradarea calificativelor acordate
României de cele două agenţii de rating. Aprecierea pe care au cunoscut-o indicii
BVB în respectivele şedinţe de tranzacţionare a fost însă în strânsă corelaţie cu
mişcările înregistrate de indicii principalelor pieţe bursiere internaţionale.
Pe fondul unei lichidităţi a pieţei bursiere locale incomparabil mai redusă decât
în cazul marilor burse din SUA, Europa sau Asia, fenomenul de contagiune în care s-
au transformat de la un moment dat corelaţiile dintre indicii BVB şi cei ai pieţelor
bursiere internaţionale a cauzat un grad extrem de ridicat al volatilităţii generale a
pieţei reglementate administratăde către BVB. Această situaţie a făcut posibil ca
pentru unele dintre cele mai importante titluri de la BVB, în câteva şedinţe de
tranzacţionare din ultimele luni ale anului 2008 să nu mai fie afişate ordine de
cumpărare, iar cotaţiile pentru marea majoritate a titlurilor să arate scăderi de
aproximativ 15% faţă de preţul de referinţă stabilit în ziua precedentă. De aceea, în
premieră pentru istoria de peste un deceniu a BVB, în data de 8 octombrie 2008 a fost
necesară suspendarea şedinţei de tranzacţionare, ca urmare a volatilităţii excesiv de
ridicate. Existenţa unui tunel mai îngust (+/-15%) de evoluţie a preţurilor zilnice decât
cel practicat de alte pieţe bursiere nu a putut evita ca pierderile înregistrate în acest an
la nivelul indicilor BVB, comparativ cu cele înregistrate de indicii principalelor pieţe
bursiere europene, să fie printre cele mai ridicate. Astfel, la finalul anului 2008,
indicele BET a fost calculat pentru 2.901 puncte, cu -70% sub valoarea de start a lunii
60
ianuarie. De altfel, ilustrativ pentru trendul general al cotaţiilor este şi faptul că
valorile maxime din 2008 pentru toţi indicii bursieri au fost atinse în primele şedinte
de tranzacţionare ale anului.
Trendul pronunţat descendent pe care s-au înscris valorile indicilor bursieri şi
deprecierile preţurilor de referinţăpentru marea majoritate a acţiunilor admise la
tranzacţionare au afectat direct capitalizarea total a celor douăpieţe de acţiuni
administrate de către BVB, indicator care a coborât de la nivelul de aproape 30
miliarde euro la finalul anului 2007 la numai 11 miliarde euro. Revenirea valorii
capitalizării bursiere la o pondere situată sensibil sub pragul de 10% din PIB, în
condiţiile în care nu au existat delistări semnificative, ca număr şi ca valoare, oferă la
rândul său o imagine foarte sugestivă asupra dimensiunii corecţiilor înregistrate la
nivelul preţurilor de referinţăale cvasi-totalităţii acţiunilor tranzacţionate pe piaţa
reglementată organizată de către BVB. Mai mult, în anul 2008 au intrat la
tranzacţionare pe piaţa reglementată acţiunile emise de nouă noi societăţi comerciale,
astfel încât numărul companiilor româneşti ale căror acţiuni erau admise la
tranzacţionare pe piaţa reglementată a crescut de la 60 la sfârşitul anului 2007 la 67 la
finalul anului 2008. Cu toate acestea, la sfârşitul ultimei şedinţe de tranzacţionare a
anului 2008 valoarea totală a capitalizării bursiere pentru piaţa reglementată
administrată de către BVB se situa la 11,6 miliarde euro (incluzând aici şi titlurile
EBS), cu - 129% sub nivelul din urmă cu un an al aceluiaşi indicator.
Cu toate că pe parcursul anului 2008 în economia românească a continuat
tendinţa de creştere a veniturilor populaţiei, schimbarea atitudinii faţă de risc şi
restrângerea drastică a lichidităţii disponibile în cadrul pieţelor financiare
internaţionale au influenţat nu doar comportamentul investitorilor nerezidenţi, ci şi pe
cel al investitorilor locali, care au orientat sume relativ mai mici decât în anul anterior
pentru plasamente în acţiuni tranzacţionate pe piaţa bursieră. Mai mult, dacă pe plan
internaţional autorităţile monetare au operat scăderi ale dobânzilor şi astfel au susţinut
indirect activitatea din cadrul pieţelor bursiere, în România banca centrală a ridicat
succesiv rata dobânzii de politică monetară până la peste 10% pe an şi a crescut astfel
atractivitatea relativă a plasamentelor în depozitele bancare. Toate aceste evoluţii au
avut rolul lor (chiar dacă nu determinant) în diminuarea în termeni nominali a sumelor
plasate de investitori pe piaţa bursieră şi în reducerea relativă a ponderii pe care
investitorii străini au avut-o în economia generală a pieţei pe parcursul anului 2008.
4.5. Bursa româneasca în 2009 si perspective pentru anul 2010
61
Piata de capital a inregistrat o revenire importanta in anul 2009, dupa scaderile
mari din anul precendent. O buna parte din actiunile listate pe piata reglementata a
Bursei de Valori Bucuresti (BVB) au inregistrat cresteri semnificative, insa preturile
au recuperat doar in parte pierderile din 2008, iar lichiditatea a continuat sa scada.
Segmentul Rasdaq a inregistrat o revenire usoara, indicele oficial alpietei,
Rasdaq-C, acumuland numai +8,1% in 2009. Valoarea tranzactiilor cu actiuni pe piata
reglementata a BVB a scazut cu 26,7% fata de anul precedent, in timp ce valoarea
tranzactiilor pe piata Rasdaq a scazut cu 63,1%.
Pentru cea mai mare parte a actiunilor listate la categoria I a pietei reglementate
a BVB 2009 a fost anul unor reveniri importante. Media aritmetica a randamentelor
totale ale acestor actiuni a fost +68,8% in 2009. 13 din cele 21 de companii de la
aceasta categorie au adus randamente pozitive peste +50%, iar numai trei companii au
adus randamente totale negative.
La fel ca in 2008, principalul element care a determinat evolutia globala a
companiilor listate la BVB a fost evolutia pietelor de capital externe si desfasurarea
crizei financiare internationale. Daca in anul precedent instalarea crizei pe pietele de
capital a adus scaderi majore de pret si pentru emitentii listati la BVB indiferent de
rezultatele financiare sau performantele acestora, in 2009 situatia s-a inversat, iar
revenirea pietelor globale a determinat randamente pozitive la BVB.
Volatilitatea istorica ridicata a actiunilor SIF si un context general pozitiv in
piata au determinat cresteri peste medie ale societatilor de investitii financiare in 2009.
In plus, in acest an au fost reluate dezbaterile legislative cu privire la majorarea
pragului maxim de detinere, de la valoarea actuala de 1%, element ce a impulsionat in
mod suplimentar preturile. Dupa aprobarea primita in Senat si initierea discutiilor in
Camera Deputatilor, o concluzie a acestor dezbateri este asteptata in prima parte a
anului 2010.
Si indicele oficial al Bursei de Valori Bucuresti, BET, a inregistrat a treia cea
mai buna performanta anuala din istoria sa, cu o crestere de 61,7% in 2009 (indicele
ia in calcul variatia de pret a celor mai importante zece actiuni listate pe piata
reglementata, insa nu include dividende sau operatiuni de majorare a capitalului
social). Evolutia indicelui a inregistrat doua etape distincte. Prima, derulata pana la
sfarsitul lunii februarie, a reprezentat o continuare a tendintei generale de scadere din
2008. Minimul absolut al indicelui pe parcursul crizei actuale a fost inregistrat in ziua
de 25/02/2009, la 1.887,14 puncte, reprezentand o scadere de 35,0% fata de sfarsitul
anului 2008. Valoarea indicelui in aceeasi data de 25/02/2009 reprezenta o scadere de
80,8% fata de sfarsitul anului 2007 si de 82,5% fata de maximul absolut al
indicelui inregistrat in 24/07/2007. Incepand cu luna martie indicele a intrat intr-
62
o etapa de crestere sustinuta, derulata pana la sfarsitul anului. BET a acumulat o
crestere de 148,6% fata de minimul lunii februarie. Cresterea, intrerupta doar pe o
perioada de aproximativ o luna intre iunie si iulie si transformata in stagnare in
decembrie, a fost una constanta, fara corectii majore. Cu toate acestea, foarte putini
investitori au anticipat o revenire derulata pe o perioada atat de indelungata, iar
aversiunea la risc a ramas ridicata dupa evolutiile dezastruoase din 2008.
Cu toata cresterea din 2009, randamentul cumulat al BET pentru anii 2008-
2009 ramane -52,3%; valoarea indicelui la sfarsitul lui 2009, de 4.690,57 puncte, se
situeaza la nivelul valorilor inregistrate la inceputul anului 2005, cu cinci ani in urma.
Ceilalti indici oficiali ai bursei, BET-C (ce ia in calcul toate actiunile listate
mai putin cele ale SIF) si BET-FI (ce ia in calcul actiunile SIF) au evoluat similar cu
BET, inregistrand cresteri : +37,3% pentru BET- C si +90,3% pentru BET-FI.
Si ceilalti indici calculati de BVB au inregistrat cresteri: BET-XT, un indice
extins al ceor mai importante 25 de companii listate (inclusiv Societatile de Investitii
Financiare) a castigat 66,6%, iar BET-NG, un indice al companiilor din domeniul
energiei, a castigat 71,1% in 2009.
La fel ca in anii precedenti, si in 2009 evolutia actiunilor romanesti a fost
determinata in cea mai mare masura de factori externi. Investitorii nerezidenti au
(re)devenit cumparatori neti de actiuni, dupa ce in 2008 valoarea vanzarilor acestora
depasise valoarea cumpararilor (in fiecare an al perioadei 2002-2007, caracterizata
prin cresteri mari la bursa, investitorii nerezidenti au fost cumparatori neti de actiuni,
la fel ca in 2009).
Decuplare fata de evolutia economiei locale si corelare puternica cu pietele
externe, asa poate fi caracterizat acest an pe bursa117.
Anul 2009 a inchis intr-o tenta optimista, iar anul 2010 se arata a fi unul de
echilibru. Ce asteptari ar trebui sa avem pentru urmatorul an? In 2010 economia
romaneasca va evolua intr-un context extern stabil, in care evenimentele vor tinde sa
intre pe o directie pozitiva. Romania a fost lovita de criza cu intarziere in comparatie
cu statele dezvoltate ale lumii, acest lucru fiind un aspect propice unei reluari a
cresterii economice pe plan local in contextul in care cele mai importante economii au
inregistrat deja un trimestru de crestere. Nu ar trebui sa avem asteptari foarte pozitive
insa cu privire la evolutia PIB in 2010, variatiile urmand a fi modice. Acestea se vor
resimti foarte putin la nivel de companii si probabil ca vom asista punctual la
performante financiare bune in cazul unora dintre acestea. Per total ar trebui sa
asistam la o consolidare comparativ cu anul 2009, la finalul anului 2010 urmand a
avea o dinamica usor pozitiva pe principalii indicatori financiari.
117
Puls Capital 573 www.kmarket.ro
63
Anul 2010 urmeaza a fi unul mai slab prin prisma potentialului de crestere a
celor mai vizibile companii, acesta urmand a fi unul marginal. In mod exceptional cele
cinci SIF pot marca in continuare aprecieri interesante in functie de decizia de
majorare a pragului de detinere la 5%. Pe fondul imbunatatirii estimarilor pentru
revigoarea celor mai mari economii ale lumii in 2009 atentia investitorilor a fost
acordata cu precadere companiilor lichide, acestea epuizandu-si cea mai mare parte
din potentialul fundamental. In 2010, in conditiile mentinerii unui context pozitiv si
scaderii in continuare a aversiunii fata de risc este posibil ca si alte companii cu
lichiditate medie si potential fundamental sa intre in interesul investitorilor pe bursa.
Intr-un an de echilibru, actiunile la bursa vor converge catre evaluarea lor pe baza de
fundamente.
În concluzie, problemele cele mai importante cu care se confruntă piaţa de

capital românească rămân, în continuare, cele privind recunoaşterea importanţei,
rolului şi locului ei în economie.118
Cu toate că în ultimii ani, piaţa de capital din Romania a cunoscut şi creşteri
semnificative, România rămâne o prezenţă modestă în comparaţie cu celelalte ţări ale
Europei de Est. Principalele două probleme ale pieţei sunt lichiditatea redusă şi lipsa
unei game de instrumente adecvate. Lichiditatea pe piaţă rămâne la cote scăzute,
raportată la ansamblul economiei şi la bursele din alte ţări; din acest motiv, cea mai
importantă funcţie a pieţei – atragerea de capital pentru firmele în expansiune – este
îndeplinită în mică măsură.119 La mulţi ani de la începerea tranzacţiilor la BVB,
aceasta rămâne încă o necunoscută pentru majoritatea populaţiei şi societăţilor
comerciale din Romania.
Ameliorarea cadrului macroeconomic constituie, în general, o condiţie
necesară pentru creşterea încrederii investitorilor în mediul economic şi în
impulsionarea pieţelor bursiere. Evoluţiile înregistrate pe pieţele financiare dau cea
mai fidelă imagine asupra mediului economic dintr-o anumită ţară şi asupra
perspectivelor de dezvoltare ale acesteia, astfel că era firesc ca şi pieţele bursiere să
reflecte performanţele macroeconomice înregistrate de România în ultimii ani.
Reflectarea procesului de creştere economică presupune evaluarea, măsurarea
rezultatelor cantităţive obţinute într-o perioadă sau alta, într-o ţară sau alta. Cum
creşterea economică vizează fenomene, procese economice, dinamica la scara
economiei naţionale, se înţelege că aprecierea sau măsurarea creşterii economice
apelează la indicatorii macroeconomici. În prezenta lucrare am considerat indicatorul
118
119
Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Academia de
Studii Economice, Bucureşti 2003, pag. 156
64
PIB, indicator sintetic al dinamicii economiei, pentru corelarea cu indicatorii pieţei
bursiere.
Ca o paranteză, constatăm că în ultimii ani, în România s-a înregistrat o
creştere economică pozitivă. Paradoxul societăţii româneşti este că, deşi în ultimii ani
s-a înregistrat o creştere economică pozitivă, nivelul de trai al populaţiei înregistrează
o continuă scădere. 120
O mare dificultate de exprimare a calităţii vieţii decurge din faptul că nu toate
componentele calităţii vieţii pot fi masurate în bani. Indicatorii calităţii vieţii se ocupă
de reactiile subiective ale oamenilor la procesele economice şi sociale, afective şi
cognitive, atitudinile, modelele comportamentale, evaluarile. Printre preocuparile de
solutionare a dificultatilor mentionate se înscriu şi cele referitoare la perfecţionarea
sistemului de indicatori care reflecta calitatea vieţii. Rezultă indubitabil că este dificilă
construirea unui set de indicatori relevanti şi operationali ai calităţii vieţii, care sa
reflecte întreaga problematică, fără a fi însă foarte numeroşi şi cu adevărat
operaţionali, relativ uşor de acoperit cu date.
Există păreri consacrate şi în domeniul pieţei de capital care afirmă indicii
BVB nu sunt (si nu pot fi) foarte relevanti: pe de o parte o pondere mare în
capitalizare o au un numar redus de societati (SNP, BRD) iar pe de alta parte indicii
nu iau în calcul castigurile directe aduse investitorilor de emisiunile de actiuni
gratuite, dividende, etc121. Indicii BVB şi ceilalţi indicatori ai pieţei (ca numărul total
de acţiuni tranzacţionate, volumul tranzacţiilor) sunt singurii la dispoziţie în present
iar datele statistice rezultate pe baza prelucrării lor dau o imagine suficient de fidelă a
bursei de valori.
Evoluţia rezultatelor la nivelul economiei naţionale, desigur, este legată, la
rândul ei, de sectoarele economiei naţionale, de ramurile economice, inclusiv de
evoluţia acestora în plan teritorial. Este vorba de ramurile industrie, agricultură,
transport etc.; ritmul dinamicii economiei în cadrul acestora se reflectă într-o proporţie
sau alta şi în creşterea economică, în dinamica de ansamblu a economiei.
Problemele cele mai importante cu care se confrunta în anul 2000 piaţa de
capital românească rămân, în continuare, cele privind recunoaşterea importanţei,
rolului şi locului ei în economie.122 Aceste aspecte sunt şi în anul 2010 de actualitate.
Drept concluzie la cele expuse mai sus, considerăm că, după anul 2000
bursa a început să fie corelată cu contextul economic general, performanţele
macroeconomice fiind tot mai fidel reflectate de piaţa bursieră românească.
120
Unguroiu Alina, Eficienţa economică a investiţiilor si a progresului tehnic, Teză de doctorat, Academia
de Studii Economice, Bucureşti, 2004, p. 192
121
122
65
CAPITOLUL V.
INDICATORI AI PIEŢEI DE ACŢIUNI ROMÂNEŞTI
5.1. Indicatori Bursieri
Oricare piaţă ar trebui să fie caracterizată de: valoarea tranzacţiilor, volumul

acţiunilor tranzacţionate, numărul de tranzacţii.
66
Prin listarea pe piaţa de capital, la bursa de valori, titlurile mobiliare ale unei
societăţi vor primi o valoare de piaţă diferită de cea nominală, rezultată din
echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta pentru titlurile respective, exprimate
zilnic pe piaţă. În consecinţă, valoarea de piaţă sau capitalizarea bursieră a companiei,
adică numărul de acţiuni multiplicat cu cursul bursier, va fi diferită de valoarea
capitalului social sau valoarea contabilă.
Active totale - Datorii Capital propriu
Valoarea contabilă  
Nr. de actiuni Nr. de actiuni
Dacă valoarea contabilă este mai mică decât cursul bursier, se consideră că
titlurile sunt supraevaluate, aceasta poate fi un semnal de vânzare, ceea ce produce o
ajustare prin scăderea cursului. Atunci când valoarea contabilă este mai mare decât
cursul bursier, situaţia poate fi interpretată ca un semnal de cumpărare, mai devreme
sau mai târziu piaţa va corecta preţul de tranzacţionare
Rata valorii de piaţă (PBR, market-to-book ratio) + teza siminea
Cursul actiunii
PBR 
Valoarea contabila a actiunii
Acest indicator măsoară valoarea pe care piaţa o adaugă managementului şi
modului de organizare a firmei; aceste două elemente sunt factori care influenţează
creşterea activităţii. Valoarea contabilă a acţiunii reflectă costul istoric al activelor
fizice ale companiei. O companie bine condusă, cu un management puternic şi o
organizare care funcţionează eficient, va avea o valoare de piaţă mai mare decât
valoarea istorică a activelor sale.
Analiştii consideră că acţiunile unei companii cu un PBR scăzut reprezintă o
investiţie "sigură", prin prisma faptului că valoarea contabilă este un nivel pe care se
"sprijină" cursul de piaţă. Valoarea contabilă este considerată nivelul dincolo de care
preţul de piaţă nu va scădea, pentru că firmei îi va rămâne oricând opţiunea de a
lichida sau a vinde activele sale, la valoarea lor contabilă. Un PBR scăzut este
considerat în măsură să asigure o "marjă de siguranţă", mulţi analişti evită acţiunile cu
un PBR ridicat în procesul de constituire a unui portofoliu. Ei pleacă de la ideea că, în
condiţiile în care ceilalţi indicatori rămân identici, pentru două acţiuni, cea cu un PBR
mai scăzut este mai sigură.123 Deşi pentru anumite companii această abordare se
dovedeşte valabilă, faptul că valoarea contabilă nu este chiar o valoare de lichidare,
face ca "marja de siguranţă" să îşi piardă din relevanţă. De fapt, dacă se apelează la
modelele de evaluare a acţiunilor, se constată că o rată a valorii de piaţă ridicată este
un indiciu că investitorii consideră că firma în cauză are posibilităţi de a obţine o
rentabilitate financiară (ROE) mai mare decât rata capitalizării pieţei (k, în modelul lui
123
Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Bucureşti
2003
67
Gordon). S-a constatat ca PBR este corelat pozitiv cu ROE, adică pentru o rată a
veniturilor reinvestite, un PBR în creştere va determina o majorare a ROE. Această
observaţie este valabilă, deoarece, cu cât este mai mare rentabilitatea sperată a
investiţiilor viitoare ale companiei, cu atât mai mare va fi valoarea sa pe piaţă. 124
Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o
largă aplicabilitate în toate domeniile de activităţii economice şi sociale, datorită
faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc,
rolul şi influenţa diverşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate125.
Deşi indicatori ca numărul de titluri listate la bursă, numărul de societăţi pentru
care se înregistrează efectiv tranzacţii, valoarea tranzacţiilor efectuate la bursă pentru
toate societăţile listate sau capitalizarea bursieră pot fi utilizaţi în aprecierea pieţei,
pentru a elimina neajunsul generat de reprezentativitatea mai slabă a acestora au fost
creaţi indicii bursieri.126
Un indice bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei
pieţe bursiere, în ansamblul ei, sau a unui anumit sector industrial ori de servicii.
Urmărind evoluţia nivelului unui indice bursier se poate evidenţia, sintetic, tendinţa de
ansamblu a unei pieţe bursiere sau a sectorului urmărit, adică sensul mişcării generale
a cursurilor titlurilor de valoare, în general a acţiunilor, de pe respectiva piaţă sau din
cadrul sectorului analizat
Un avantaj al indicilor bursieri îl reprezintă forma relativă de exprimare a
acestora care permite comparaţii de-a lungul timpului, comparaţii ce nu pot fi
influenţate de inflaţie.
5.2. Indicii pieţei bursiere româneşti
Nevoia de a prezenta evoluţia activităţii desfăşurate la bursa din România a

determinat autorităţile bursiere să creeze trei categorii de indici: BET, BET-C, BET
FI. Indicele BET, în limba română, numele oficial al indicelui este “Indicele Bursei de
Valori Bucureşti”, iar în limba engleză Bucharest Exchange Trading (abreviat BET).
Data de referinţă a indicelui a fost 19 septembrie 1997, data de start 22 septembrie
1997, iar valoarea de start 1000 de puncte. BET se calculează şi se publică atât în lei
124
Stancu, I, Finanţe - Teoria pieţelor financiare. Finanţele Întreprinderii. Analiza si gestiune financiara
Ed. Economică, Bucureşti, 1998
125
Maria Bădiţă, Tudor Baron, Mihai Korka, Statistică pentru afaceri, Ed. Eficient, 1998, pag.323
126
Buzatu Laura, Piaţa de capital în românia, identificarea unor căi şi oportunităţi de creştere şi diversificare a
acesteia, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2004, pag. 110
68
(BET ROL), cât şi în dolari şi în EURO. Indicele BET este un indice ponderat cu
capitalizarea bursieră şi este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a celor mai
lichide zece acţiuni tranzacţionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucureşti.
Una dintre cele mai importante funcţii ale indicelui BET, ca şi ale altor indici bursieri
este aceea că se constituie drept suport pentru tranzacţii derivate (futures şi opţiuni).
 Indicele BET este calculat ca medie ponderată cu capitalizarea bursieră
a celor mai lichide 10 acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti. Valoarea preţurilor
din fiecare zi este raportată la preţurile corespunzătoare din data de referinţă 127.
Selecţia celor zece acţiuni care formează portofoliul indicelui se realizează în
conformitate cu următoarele criterii: acţiunile să fie cotate la categoria I a BVB;
acţiunile să aibă cea mai mare capitalizare bursieră. Suma capitalizării firmelor ale
căror acţiuni compun portofoliul indicelui să depăşească 60 % din capitalizarea
bursieră totală; acţiunile să fie astfel alese încât să asigure diversificarea portofoliului
indicelui; acţiunile să fie cele mai lichide, urmărindu-se ca suma valorii totale a
tranzacţiilor acţiunilor din portofoliul indicelui să fie de cel puţin 70 % din valoarea
totală tranzacţionată.
 Indicele BET – C este al doilea indice oficial al Bursei de Valori
Bucureşti. Construirea acestui indice s-a impus din necesitatea unei reprezentări
complete a evoluţiei preţurilor acţiunilor tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.
Data de referinţă a indicelui a fost 16 aprilie 1998, iar valoarea de referinţă tot 1000 de
puncte ca şi în cazul indicelui BET. Indicele BET – C este calculat pe baza aceleiaşi
formule ca şi indicele BET, dar cu o bază de reprezentare mult mai largă care să
acopere ansamblul titlurilor tranzacţionate. Calculul indicelui se bazează pe media
ponderată cu capitalizarea bursieră a preţurilor acţiunilor aflate în portofoliul
indicelui.
 Indicele BET – FI este primul indice sectorial lansat de BVB, BET-FI
reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii tranzacţionate în
cadrul BVB. La 1 noiembrie 2000 valoarea iniţială, a fost de 1000 de puncte. Metoda
de calcul este identică cu cea aplicată pentru indicii BET şi BET-C. 128
127
*** Broşura de prezentarea indicelui BET, BVB, 1998
128
*** Broşura de prezentarea indicelui BET, BVB, 1998
69
Evolutia indicilor bursieri 1997-2002
2000,00
1500,00
1000,00
500,00
0,00
Sep-97 Mar-98 Sep-98 Mar-99 Sep-99 Mar-00 Sep-00 Mar-01 Sep-01 Mar-02 Sep-02
BET BETC RASDAQ-C Anii
Evoluţia indicilor bursieri pentru pieţele din România în perioada septembrie 1997-
decembrie 2002; Sursa: date furnizate de www.bvb.ro, www.rasd.ro, www.kmarket.ro
A doua piaţă bursieră a României, RASDAQ, a cunoscut şi ea o evoluţie

interesantă. Piaţa RASDAQ are rolul de a asigura cadrul instituţional şi tehnic pentru
tranzacţionarea acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă,
datorie care va constitui întotdeauna o prioritate în activitatea sa.
Mai mult decât atât, cu precădere în ultimii doi ani, piaţa RASDAQ a făcut paşi
importanţi pe drumul către o adevărată piaţă bursieră, transparentă, cu o tot mai largă
deschidere prin includerea în informaţiile oferite publicului, a rezultatelor financiare
pentru toate societăţile comerciale listate în prezent, prin lărgirea gamei produselor
oferite potenţialilor investitori, cu instrumente financiare cu venit fix şi prin
dezvoltarea de proceduri şi aplicaţii noi, destinate derulării ofertelor publice, precum
şi proceduri complexe destinate derulării ofertelor APAPS de vânzare de acţiuni
(licitaţia specială deschisă, licitaţia olandeză, alocarea competitivă, oferta de vânzare
cu evaluarea cererii prin sistem, licitaţia electronică). Aceste mecanisme eficiente,
transparente, moderne, uşor de utilizat în condiţiile unor costuri reduse, pot fi adaptate
cu uşurinţă şi pentru derularea unor operaţiuni ca vânzările de active, rezultate din
divizări, sau conversia datoriilor în acţiuni şi vânzarea acestora prin piaţa RASDAQ.
Evoluţia indicelui RASDAQ-C, aşa cum reiese din figura de mai jos, a
cunoscut o scădere accentuată în perioada de început, pentru ca apoi să evolueze
fluctuant într-un palier cuprins între 600 şi 800 de puncte. În perioada 1998-1999
evoluţia sa în cadrul acestui interval nu a fost constantă, ci oarecum sinusoidală. Spre
sfârşitul anului 1999 acest indice cunoaşte creşteri bruşte de valoare datorită
proceselor de privatizare declanşate prin ofertele publice. Începutul anului 2000 este
marcat de o evoluţie descendentă similară cu cea din perioada sa de început. Apoi
nivelul atins de acest indice s-a menţinut constant până în a doua jumătate a anului
2002, când şi această piaţă cunoaşte o efervescenţă deosebită, iar în 2007 indicii de pe
această piaţă depaţesc pe cei de la BVB. Pe data de 1 august 1998 a fost lansat
indicele oficial al pieţei RASDAQ – RASDAQ-C.
70
CONCLUZII
Orice piaţă de capital în dezvoltare are de parcurs, în evoluţia sa, trei etape :
construcţia instituţională, investiţiile directe şi investiţiile de portofoliu, etape
respectate şi de România:
71
În prima etapă, cea a construcţiei instituţionale a pieţei de capital se constituie
organismele, ce reglementează şi asigură funcţionarea normală a pieţei, organismele
de supraveghere, crearea infrastructurii necesare unei funcţionări eficiente, apariţia
participanţilor şi a intermediarilor, etc.
În etapa investiţiilor directe se face transferul de proprietate de la stat către

investitorii interesaţi de companii, prin achiziţionarea pachetelor majoritare ale societăţilor
comerciale de la APAPS, completate cu pachete cumpărate de pe piaţa de capital. Societăţile
intră în proces de restructurare, îşi majorează capitalul social pentru a putea să-şi realizeze
proiectele de retehnologizare şi dezvoltare, acestea determină creşterea competitivităţii
produselor naţionale, care vor conduce la diminuarea dezechilibrelor macroeconomice
majore precum deficitul fiscal şi al balanţei de plăţi, iar creşterea profiturilor, stabilitatea
monedei naţionale şi dobânzile bancare reduse vor atrage în piaţa acţiunilor investitorii
români şi străini, pregătind intrarea pieţei de capital româneşti în ,,etapa investiţiilor de
portofoliu”. Maturizarea pieţei de capital se corelează cu intrarea ei în etapa investiţiilor de
portofoliu. 129
La orice investiţie pe piaţa de capital trebuie să se ţină seama de faptul că

psihologia unui boom speculativ (a unei creşteri a cursurilor acţiunilor cotate pe bază
de speculaţii) este extrem de fragilă deoarece ea pierde din vedere baza reală pe care
trebuie să se înregistreze o creştere a cursurilor acţiunilor activitatea derulată de
compania emitentă şi rezultatele acestei activităţi. În plus, investitorii urmează un
spirit de turmă, copiind comportamentul altor investitori cunoscuţi, fără ca investitorul
în cauză să aibă o motivaţie reală. Ca urmare, este suficientă manifestarea unei
anumite neîncrederi de către câţiva investitori de mari dimensiuni pentru ca întreaga
structură a boomului speculativ să se prăbuşească.130
În concluie este important de ştiut ca întotdeauna, pe bursele de valori există o
manipulare a pieţei, acest lucru întâmplându-se şi în România.
Manipularea pieţei înseamnă:
a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare:
1. care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu
cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare;
129
2003, pag. 23-24, www.biblioteca.ase.ro
130
Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, www.ubbcluj.ro,
p. 203-204
72
2. care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună,
preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori
artificial;
b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă
formă de înşelăciune;
c) diseminarea de informaţii prin mass-media, inclusiv internet sau prin orice altă
modalitate, care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra
instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor şi ştirilor false sau care
induc în eroare, în condiţiile în care persoana care a diseminat informaţia ştia sau
trebuia să ştie că informaţia este falsă sau induce în eroare. Referitor la jurnalişti, în
exercitarea profesiunii lor, diseminarea informaţiilor va fi luată în considerare
ţinându-se cont de regulile care reglementează activitatea acestora, excepţie făcând
persoanele care utilizează aceste informaţii în scopul obţinerii, directe sau
indirecte, de avantaje sau profituri.
Vânzarea sau cumpărarea de instrumente financiare la momentul închiderii
pieţei, în general tranzacţii cross este o practică frecventă a bursei româneşti.
Aproape indiferent de modul de evoluţie a cotaţiilor unui titlu pe parcursul şedinţei
bursiere, manopera de mai sus poate induce iluzia unei aprecieri ( sau deprecieri, după
caz) a cursului, reflectat în preţul de închidere, care este preţul luat în calcul de
statistici şi vizibil în publicaţiile scrise ori site-urile din domeniu. Dacă volumul
tranzacţiei efectuate la momentul închiderii este semnificativ se alterează în acest mod
încă un indicator considerat de investitori. Acest tip de manipulare se poate realiza cu
costuri minime constând în comisionul datorat intermediarului, fără a interveni
schimbări în numărul de acţiuni deţinute, prin transferuri între două conturi controlate
de acelaşi investitor.
Printre condiţiile minime care se impun pe orice piaţă de capital, în vederea
corelării cotaţiilor acţiunilor cu performanţele economice reale ale întreprinderii
enumerăm:
 instaurarea unui control asupra acţiunilor puse în circulaţie de către companii,
asupra numărului de acţiuni ce se tranzacţionează pe piaţă şi păstrarea unor
înregistrări riguroase asupra transferului acţiunilor tranzacţionate;
 implementarea şi perfecţionarea continuă a unor proceduri de selecţie riguroase
pentru companiile care cer ca acţiunile lor să fie cotate pe diverse pieţe de
capital, precum şi a procedurilor de control şi verificare a activităţii desfăşurate
de acestea şi a raportărilor lor financiare, pentru a exista o bază reală de
evaluare a acţiunilor în cauză;
73
 obligaţia companiilor cotate de a furniza informaţii cu privire la activitatea lor
şi de a publica raportările financiare către publicul investitor;
 obligarea bursei să furnizeze la rândul ei informaţii cu privire la tranzacţiile ce
sau derulat în ringul ei sau prin sistemul electronic pe care îl operează, cu
privire la procedurile de încheiere a tranzacţiilor, de executare a ordinelor şi
alte informaţii care asigură transparenţa activităţii bursei în faţa investitorilor
săi şi a potenţialilor investitori;
În plus, este necesară aplicarea strictă şi profesionistă a actelor normative cu
caracter sancţionator (administrativ, contravenţional şi penal) incidente în cazul
desfăşurării activităţilor ilicite de genul manipulării pieţei.
Un alt aspect important de reţinut este pieţele financiare globale, definite de
analiştii europeni drept pieţe în care se aplică legea preţului unic, în sensul că este
posibil să se cumpere sau să se vândă produse financiare pentru acelaşi preţ, indiferent
de localizarea geografică sau circumstanţele locale
Una dintre caracteristicile dezvoltării pieţelor de capital naţionale începând cu
anii `80 este ascensiunea investitorilor instituţionali (organisme de plasament colectiv
în valori mobiliare, societăţi de asigurări, fonduri de pensii, bănci de investiţii), care
au devenit predominanţi pe piaţă. 131 Astfel, s-a produs concentrarea puterii
investiţionale.
Revoluţia tehnologică, noile tehnologii informatice şi progresele în domeniul
telecomunicaţiilor au dus la o mondializare accelerată a pieţelor financiare, au redus
autonomia pieţelor naţionale şi le-au crescut semnificativ volatilitatea. 132
În prezent, sistemul financiar mondial se confruntă cu o tendinţă pronunţată de
globalizare. Patru procese sunt fundamentale pentru această transformare a sistemului
financiar:
a) Computerizarea şi globalizarea au contopit pieţele financiare ale lumii într-
un singur sistem mondial în care o singură persoană, un terminal poate fi permanent la
curent cu fluctuaţiile de preţuri pe toate pieţele majore şi pate executa tranzacţii
aproape instantaneu în oricare dintre ele. Se poate chiar programa un computer să
execute toate aceste operaţii implicând miliarde de dolari.
b) Deciziile de investiţii, altădată luate de investitorii individuali, sunt acum
concentrate în mâinile unui grup relative redus de administratori de investiţii
131
Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, Ed. Economică, Buc., 2002, p. 45
132
Ceresoli M. , Guillaud M. – Gestion financiere de la banque, ESKA, Paris, 1992, p. 9
74
profesionişti. Simultan, există o consolidare masivă a sistemului bancar, sute de bănci
importante fuzionând sau desfiinţându-se, procedură care a concentrat controlul
asupra unor rezerve de fonduri uriaşe.
c) Statele mari şi-au finanţat expansiunea mondială cu dolari, care apar acum în
bilanţurile contabile ale băncilor străine şi ale filialelor băncilor autohtone din
străinătate. Aceşti dolari nu mai fac obiectul reglementărilor din ţara de origine.
d) Orizontul investiţiilor s-a îngustat extrem de mult. Administratorii fondurilor
şi societăţilor de investiţii se luptă pentru banii investitorilor. Rezultatele obţinute de
fondurile mutuale sunt publicate zilnic în cele mai importante ziare ale lumii. Pentru
administratorul unui fond, termenul scurt reprezintă o zi sau chiar mai puţin, iar cel
lung poate însemna sub o lună. Pe baza rezultatelor fondurilor, investitorii individuali
au abilitatea de a face să circule banii între fondurile mutuale practic instantaneu prin
intermediul computerelor.133
Relativ la intervenţiile autorităţilor publice pe pieţele financiare, experienţa
arată că acestea nu sunt întotdeauna cea mai bună soluţie, deşi ocazional sunt
necesare. Astfel, în timpul crah-urilor bursiere sau în timpul crizelor de încredere,
intervenţia puterilor publice poate fi decisivă. În timpul crah-ului bursier din 1987,
Banca Centrala Americană a împiedicat amplificarea unei recesiuni mondiale prin
injectarea lichidităţilor necesare. Dar în numeroase cazuri aceste intervenţii s-au
dovedit ineficace, deoarece autorităţile au puţine mijloace mobilizabile faţă de
schimbările colosale care au loc zilnic pe piaţă. În plus ele sunt împovărătoare pentru
Stat, în speţă pentru contribuabili. Astăzi, statele sunt subordonate raţiunii pieţelor
financiare, pieţele fiind cele care fixează cursul monedelor şi nivelul ratelor dobânzii.
Această subordonare determină puterile publice să caute marile echilibre economice:
inflaţie moderată, îndatorare cât mai mică, deficite publice controlate. Pe piaţa
schimburilor, statele-naţiuni şi băncile lor centrale, independente sau nu, au pierdut
bătălia cantitativă, rezervele de schimb ale băncilor centrale au devenit o fracţiune
neglijabilă din ansamblul capitalurilor aflate în circulaţie pe diferitele pieţe.134
 Perspectivele evoluţiei pieţei de capital româneşti
Deşi se poate considera că asistăm la o maturizare a pieţei, bursa bucureşteană
nu este nici pe departe matură. La peste multi ani de la începerea tranzacţiilor, BVB
133
Fătu Simona – Piaţa românească de capital privită din interior, Ed Vox, Bucureşti, 1995, p. 355 şi urm.
134
Teulon Frederic – Pieţele de capital, Ed. Institutul european, Iaşi, 2001, pag. 91-92
75
rămâne în continuare un sistem închis, necunoscut şi complicat pentru majoritatea
românilor, dar şi pentru investitorii străini. 135
Cu toate că piaţa de capital din Romania a cunoscut creşteri semnificative,

România rămâne o prezenţă modestă în comparaţie cu celelalte ţări ale Europei de Est.
Principalele două probleme ale pieţei sunt lichiditatea redusă şi lipsa unei game de
instrumente adecvate. Lichiditatea pe piaţă rămâne la cote scăzute, raportată la
ansamblul economiei şi la bursele din alte ţări; din acest motiv, cea mai importantă
funcţie a pieţei – atragerea de capital pentru firmele în expansiune – este îndeplinită în
mică măsură. BVB este încă o necunoscută pentru majoritatea populaţiei şi
societăţilor comerciale din Romania. Ameliorarea cadrului macroeconomic constituie
o condiţie necesară pentru creşterea încrederii investitorilor în mediul economic şi în
impulsionarea pieţelor bursiere. Evoluţiile înregistrate pe pieţele financiare dau cea
mai fidelă imagine asupra mediului economic dintr-o anumită ţară şi asupra
perspectivelor de dezvoltare ale acesteia, astfel că este firesc ca şi pieţele bursiere să
reflecte performanţele macroeconomice înregistrate de România în ultimii ani.136
În opinia multor brokeri, 2004 este anul în care BVB s-a maturizat şi piaţa de
capital începe să devină vizibilă în economia românească. Printre elementele negative
care pot însă influenţa evoluţia pieţei de capital, frânând ascensiunea Bursei, este
instabilitatea legislativă, întârzierea privatizărilor, depăşirea ţintei inflaţiei şi alti
factori care pot influenţa decizia de investiţie a unor investitori străini de calibru.
Creşterea bursieră poate fi stopată şi de saturarea pieţei. În lipsa unor noi emitenţi şi a
diversificării instrumentelor financiare, actualele titluri listate la bursă se pot
supraaprecia, ceea ce ar diminua atractivitatea pieţei şi ar determina orientarea
investitorilor spre alte oportunităţi.137
A doua piaţă bursieră a României, piaţa RASDAQ, a făcut paşi importanţi pe

drumul către o adevărată piaţă bursieră, transparentă, cu o tot mai largă deschidere
prin includerea în informaţiile oferite publicului, a rezultatelor financiare pentru toate
societăţile comerciale listate în prezent, prin lărgirea gamei produselor oferite
potenţialilor investitori, cu instrumente financiare cu venit fix şi prin dezvoltarea de
135
Pasol Răzvan – Evoluţia pieţei de capital în 2003 şi perspective pentru 2004, www.kmarket.ro, 23-02-2004
136
137
Popescu Laurenţiu - Cât mai creşte Bursa?, CAPITAL, nr. 6/05.02.2004
76
proceduri şi aplicaţii noi, destinate derulării ofertelor publice, precum şi proceduri
complexe destinate derulării ofertelor APAPS de vânzare de acţiuni (licitaţia specială
deschisă, licitaţia olandeză, alocarea competitivă, oferta de vânzare cu evaluarea
cererii prin sistem, licitaţia electronică). Aceste mecanisme eficiente, transparente,
moderne, uşor de utilizat în condiţiile unor costuri reduse, pot fi adaptate cu uşurinţă
şi pentru derularea unor operaţiuni ca vânzările de active, rezultate din divizări, sau
conversia datoriilor în acţiuni şi vânzarea acestora prin piaţa RASDAQ.
Pentru creşterea atractivităţii în rândul investitorilor şi al emitenţilor, operatorii

pieţei RASDAQ pregătesc operaţiuni precum: diversificarea instrumentelor
tranzacţionate sau introducerea unor "nivele" (similare categoriilor de la BVB) pentru
diferenţierea societăţilor listate, în funcţie de performanţe, rezultate, lichiditate,
transparenţă, etc. În prezent, instituţiile pieţei RASDAQ sunt angrenate într-o serie de
proiecte de dezvoltare, printre care:
 dezvoltarea de noi instrumente financiare cu venit fix şi produse derivate;
 structurarea pe nivele a societăţilor emitente listate;
 creşterea transparenţei informaţiilor;
 identificarea celei mai potrivite soluţii pentru dezvoltarea instituţională optimă.138

În luna aprilie 2003, pentru a răspunde noilor prevederi legale, societatea cu
răspundere limitată "RASDAQ" a fost transformată în societate pe acţiuni, noua
denumire oficială fiind "Bursa Electronică RASDAQ".
Atragerea pe piaţa bursieră a mai multor mari firme de succes din economia
românească poate dinamiza procesul de tranzacţionare şi mobilizare de capitaluri. Însă
intrarea şi ieşirea de pe piaţa bursieră a marilor societăţi sunt legate de crearea
condiţiilor de atractivitate, intrarea pe piaţă neconstituind un scop în sine. Pentru a fi
atractivă, piaţa de capital trebuie mai întâi să creeze firmelor oportunităţi mai
favorabile decât alte instituţii financiare. 139
În concluzie, considerăm că bursa de valori şi celelalte instituţii ale pieţei
româneşti de capital au progresat substanţial şi au un anumit rol în dinamizarea
economiei naţionale, rol în creştere pe măsura perfecţionării legislative şi formării
138
139
Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 277-278
77
unei culturi a pieţei de capital la întreprinzatori dar şi la populaţie. În acest moment se
poate încă afirma că populaţia României este aproape complet neiniţiată în ceea ce
priveşte piaţa de capital, economiile acesteia orientându-se spre instituţiile bancare,
mult mai familiare.
Printre premisele favorabile care trebuie create evidenţiem profitabilitatea
investiţiilor în acţiuni, care trebuie sa surclaseze rata rata dobânzii de pe piaţa bancară.
Creşterea capitalizării bursei, o altă problemă care ar redimensiona rolul bursei în
cadrul economiei româneşti, se poate rezolva numai prin atragerea de emitenţi noi, rol
care revine atât BVB şi CNVM, cât şi societăţilor de servicii de investiţii financiare.
Un factor important al dezvoltării arhitecturii pieţei de capital îl constituie
implicarea mai puternică pe pieţele de capital emergente a investitorilor de portofoliu
străini, care s-au remarcat deja la începutul anului 2004 la bursa din Bucureşti prin
achiziţii importante, în prezent jucând un rol extrem de important
Ca o concluzie, apreciem faptul cã piaţa româneascã are în continuare
potenţial, dar şi oferta acesteia trebuie sã fie pe mãsurã, iar mediul interna ţional
favorabil. Apreciem cã trebuie continuate eforturile de popularizare a bursei în rândul
populaţiei şi în special al companiilor.
Deci sa devenim sau nu investitorii pe piaţa de capital româneasca ramâne

opţiunea fiecăruia.
78
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000,

2. Gabriela Bologa – Pieţe financiare şi burse de valori, Editura Universităţii Agora,
Oradea, 2008,
3. Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002,
4. Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai
Cluj-Napoca,
5. Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică,
Bucureşti, 2002,
6. Stoica Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economica,
Bucureşti, 2002
7. Teulon Frederic – Pieţele de capital, Ed. Institutul european, Iaşi, 2001,
***
***Dicţionar bursier, Ed. Economică, Bucureşti,

***Centrul REUTERS pentru educaţie financiară – Introducere în studiul pieţelor de
titluri de valoare, Ed. Economică, Bucureşti, 2000,
www.bvb.ro
www.rasdaq.ro
www.ziarulfinanciar.ro
www.capital.ro
www.kmarket.ro
79

Bursa de Valori Bucuresti Prezent Si Perspective

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bursa de Valori Bucuresti Prezent Si Perspective

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

BURSA DE VALORI BUCURESTI: PREZENT SI

3.1.Valori mobiliare şi alte instrumente bursiere. Concept şi clasificare 21

3.2. Cauzele apariţiei şi evoluţia titlurilor financiare. Inovaţii financiare 23

1.1. Piaţa de capital. Definire şi scurtă caracterizare

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se

1.2. Componentele pieţei de capital

Componentele pieţei de capital sunt: piaţa primară, care este o piaţă

Un agent economic dispune de capacitate de finanţare când resursele sale

Evoluţia pieţei bursiere are un caracter de predictibilitate, cursul stabilit la bursă

2.3 Începuturile burselor de mărfuri şi valori. Premise ale apariţiei

Odată cu dezvoltarea comerţului în evul mediu, volumul de tranzacţii a devenit

2.4. Bursele de valori ce au schimbat lumea

 Bursa de Valori din New York

Membrii bursei sunt firme de brokeraj şi au birouri situate în perimetrul bursei.

În prezent, alături de New York Stock Exchange în Statele Unite funcţionează

www.kmarket.ro – London Stock Exchange, material original, 1999

 Bursa de valori din Frankfurt

3.1. Valori mobiliare şi alte instrumente bursiere. Concept şi clasificare

Unii autori francezi, a căror opinie a fost preluată şi în literatura de specialitate

Avantajele oferite de valorile mobiliare erau descrise cu aproape un secol în

3.3. Indicii bursieri

Majoritatea burselor clasifică acţiunile în funcţie de lichiditatea acestora

4.1. Activitatea bursieră în România. Istoric şi evoluţie

4.1.1. Activitatea bursieră în România înainte de 1949

Prague Stock Excange

15 Budapest Stock Exchange

Sursa: Pogonaru Florin, Apostol Camil – Evoluţia pieţei de capital, www.cerope.ro,

4.2. Piaţa extrabursieră românească

Urmând modelul american, după înfiinţarea Bursei de Valori Bucureşti,

Existenţa celor peste 5000 de societăţi comerciale listate a ridicat probleme de

În acest sens, considerăm demn de menţionat că, în primii patru ani de

Relativ la cooperarea dintre piaţa de capital şi cea bancară, şi RASDAQ a fost

4.3. Bursele de mărfuri în România

În prezent funcţionează două burse de mărfuri în România, Bursa Română de

4.4. Bursa de Valori Bucureşti de la reînfiinţare până în prezent

Studiul evolutiei BVB de la (re)înfiinţare până în prezent relevă o serie de

4.4.2. Bursa în contextul economic al anilor 1999-2005

Cu toate că numărul acţiunilor tranzacţionate a crescut, valoarea tranzacţionată

4.4.2. Bursa de Valori Bucureşti în contextul anului 2007

Bursa de Valori Bucureşti a resimtit din plin criza internatională, inchizand

• Indicele RASDAQ-C a atins 4628,6 puncte, ceea ce reprezintã o creştere de 96,5%;

• RAQ-I a atins 4496,9 puncte, majorându-se cu 67,1%;

În contextul pieţelor învecinate, în anul 2007 România s-a menţinut pe trendul

Capitalizarea bursierã - mld. euro –

Ţara 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Feb.

Sursa: Eurostat, Bursa de Valori Bucureşti

In cele ce urmeaza ar trebui sa facem precizarea ca evolutia pietei romanesti de

4.4.3. Activitatea Bursei în anul 2008, în contextul crizei “subprime”

Sensibilitatea pieţei bursiere autohtone la factorii externi a crescut treptat în

4.5. Bursa româneasca în 2009 si perspective pentru anul 2010

În concluzie, problemele cele mai importante cu care se confruntă piaţa de

5.1. Indicatori Bursieri

Oricare piaţă ar trebui să fie caracterizată de: valoarea tranzacţiilor, volumul

5.2. Indicii pieţei bursiere româneşti

Nevoia de a prezenta evoluţia activităţii desfăşurate la bursa din România a

A doua piaţă bursieră a României, RASDAQ, a cunoscut şi ea o evoluţie

În etapa investiţiilor directe se face transferul de proprietate de la stat către

La orice investiţie pe piaţa de capital trebuie să se ţină seama de faptul că

Cu toate că piaţa de capital din Romania a cunoscut creşteri semnificative,

A doua piaţă bursieră a României, piaţa RASDAQ, a făcut paşi importanţi pe

Pentru creşterea atractivităţii în rândul investitorilor şi al emitenţilor, operatorii