TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS

Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport

CURSUL 1

IMPORTANŢA, ROLUL ŞI PARTICULARITĂŢILE SISTEMULUI DE

TRANSPORT

1.1. Rolul şi locul transporturilor în economia naţională

1.2. Cerinţelele impuse sistemelor de transport
1.3. Indicatori cheie ai activităţilor de transport

1.1. Rolul şi locul transporturilor în economia naţională

Apariţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti a impus, fără îndoială şi nevoia de transport.

Omul primitiv trebuia să se deplaseze în căutarea hranei, mergând pe jos pentru început, iar
mai târziu folosindu-se de animale de povară (primele mijloace de transport), sporind apoi
gradual complexitatea activităţii.
În antichitate, transporturile au jucat un rol determinant în dezvoltarea societăţii şi
formarea statelor. Primele oraşe luau naştere la întretăierea căilor de comunicaţie naturale. În
aceasta perioadă şi în Evul Mediu, transporturile au cunoscut o sensibilă dezvoltare, dar,
datorită caracterului limitat al producţiei şi circulaţiei mărfurilor, ele se desfăşurau cu
preponderenţă în sfera comercială, proprietarul mijloacelor de transport având posibilitatea să
execute atât transportul cât şi comercializarea mărfurilor respective. Transporturile se
rezumau în principal la cele bazate pe tracţiunea animală, pentru zona continentală, şi la mici
ambarcaţiuni ce traversau mările, fluviile şi râurile navigabile.
În contextul formării societăţii industrializate, rolul atribuit procesului de transport s-a
adâncit, ajungând să exercite o influenţă orizontală asupra întregului sistem productiv. Astfel,
transporturile structurează spaţiul marilor oraşe moderne, influenţând implantarea
întreprinderilor şi stimulând dezvoltarea schimburilor internaţionale. Epoca modernă,
caracterizată prin dezvoltarea forţelor de producţie şi adâncirea diviziunii sociale a muncii,
dezvoltarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, a determinat şi perfecţionarea mijloacelor şi
căilor de transport, în aceste condiţii transporturile ajungând să se delimiteze ca ramură
economică de sine stătătoare.
Transporturile reprezintă un adevărat sistem circulator al economie naţionale, cu o
importanţă vitală în buna desfăşurare a activităţii economice, orice dereglare sau defecţiune a
acestui proces specific producând perturbaţii în diferitele compartimente ale producţiei şi
consumului.
Transportul nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini
de scopuri practice.
Transportul influenţează toate laturile vieţii economico-sociale, iar dezvoltarea
echilibrată, armonioasă a acestora, în pas cu cerinţele reproducţiei lărgite, constituie un
obiectiv important al politicii economice a oricărui stat.
Transporturile, în evoluţia lor, au devenit plurimodale, internaţionale, mondiale.
Există o serie de definiţii a noţiunii de transport:
- în sens larg: transportul reprezintă ramura economică a cărei funcţie reprezintă
deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi călătorilor, materializarea legăturilor între toate celelalte
1
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport
ramuri economice, interconectarea tuturor zonelor administrative şi localităţilor unei ţări
precum şi realizarea şi dezvoltarea legăturilor economice cu alte ţări, prin mijloace de
transport terestre, navale, aeriene, precum şi prin sisteme de conducte şi cabluri.
- în sens restrâns: transportul reprezintă un proces economic prin care se asigură
deplasarea spaţială a mărfurilor de la locul de producţie la cel de consum.
Transportul reprezintă o activitate din sfera serviciilor de tip special. El apare ca o
continuare a procesului de producţie început în celelalte ramuri. Importanţa activităţii apare cu
pregnanţă în sfera circulaţiei mărfurilor, deoarece face posibilă efectuarea schimburilor
economice prin legătura pe care o realizează între producători şi consumatori. Rezultă că
activitatea de transport are trăsături comune cu toate celelalte activităţi economice, dar în
acelaşi timp, prin natura şi specificul său, se deosebeşte de toate. Astfel, rezultatele activităţii
nu pot fi nici stocate, nici conservate, transportul reprezentând un bun intermediar. Totodată,
cererea de transport nu este sensibilă numai faţă de preţul transportului ci şi de calitatea
serviciului (durata transportului, confort, siguranţă). La rândul ei, calitatea nu depinde numai
de ofertă, ci variază şi în funcţie de nivelul traficului.
Particularităţile activităţii de transport, ca ramură independentă a producţiei
materiale, în raport cu celelalte sectoare ale economiei naţionale, sunt:
a) definirea activităţii ca o continuare a proceselor productive, în sfera circulaţiei, ceea
ce coincide cu un proces de producţie suplimentar, mijlocit de circulaţia bunurilor şi
persoanelor; transportul reprezintă un consum intermediar, faţă de consumul final, la
destinaţie;
b) specificitatea procesului de producţie constituit de deplasarea în spaţiu a bunurilor
şi persoanelor care se realizează prin intermediul unor mijloace de producţie speciale
(mijloacele de transport şi căile de rulare – infrastructura);
c) imposibilitatea creării de produse materiale, în transporturi creându-se servicii;
d) efectul util creat prin deplasarea mărfurilor (fără a avea loc procese de transformare
a proprietăţilor acestora, din punct de vedere chimic sau fizic) reprezintă consumul valorii de
întrebuinţare produse în activitatea de transport; spre deosebire de procesele din celelalte
ramuri ale producţiei materiale, în transporturi producerea valorii de întrebuinţare coincide, în
timp şi spaţiu, cu consumul ei; în consecinţă, contravaloarea serviciului de transport se adaugă
la valoarea mărfii transportate, ca valoare suplimentare;
e) imposibilitatea creării de rezerve, stocuri de servicii de transport; acest aspect este
adesea compensat prin asigurarea de rezerve de mijloace de transport, în vederea satisfacerii
cererii inegale de transport, ceea ce conduce pe de o parte la desfăşurarea neîntreruptă a
producţiei, dar, pe de altă parte, reduce eficienţa economică a activităţii;
f) existenţa, în numeroase situaţii, a unor activităţi cu randament crescător, ce pot
impune ca gestiunea producţiei să fie făcută de către un monopol, consumatorul trebuind
astfel protejat împotriva unor eventuale abuzuri;
g) influenţa deosebită a infrastructurii transporturilor asupra geografiei socio-
economice, cunoscându-se faptul că transportul este un mare consumator de spaţiu.
În epoca modernă transporturile trebuie privite ca un sistem dinamic şi coerent format
din mijloace tehnice specifice (mijlocul de transport), căi de comunicaţie, personal specializat,
utilaje pentru servicii conexe - sistem ce asigură transferul mărfurilor din sfera producţiei în
sfera circulaţiei şi a consumului.

2
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport
Transporturile internaţionale prezintă o serie de particularităţi dintre care
amintim:
- sunt serviciul ce concretizează schimburile economice ale unei ţări cu celelalte state;
- continuă procesul de producţie intern în sfera circuitului economic mondial, iar o
parte a produsului intern se realizează pe pieţe externe;
- cheltuielile legate de transportul internaţional participă direct la formarea preţurilor
internaţionale ale mărfurilor;
- transporturile internaţionale în strânsă legătură cu marketingul formează logistica -
ansamblul proceselor, activităţilor necesare vehiculării tehnice, comerciale şi juridice a
mărfurilor (stadiul resursă / stadiul produs finit) pe tot lanţul de la producător până la
consumatorul final;
- cererea de transport internaţional este determinată direct de volumul fizic al
mărfurilor de export / import;
- cererea de transport internaţional este inelastică în raport cu evoluţia preţurilor
serviciilor de transport, dacă pe plan mondial preţul transportului creşte mai rapid decât preţul
mărfii, sporul cheltuielilor de transport va fi suportat de ţările cu elasticitate scazută a
importurilor şi exporturilor;
- cererea de transport se manifestă distinct pe moduri de transport, în raport cu natura
mărfii;
- cererea de transport se modifică continuu în raport cu fluxurile comerciale;
- preţul transportului, privit pe termen lung creşte continuu.
În funcţie de multitudinea aspectelor prezentate, transporturile pot fi clasificate astfel:
1. După obiectul activităţii:
a) transporturi de persoane;
b) transporturi de mărfuri.
2. În raport cu producţia şi consumul:
a) transporturi de aprovizionare;
b) transporturi de distribuţie;
c) deplasări de afaceri;
d) deplasări de la domiciliu la locul de muncă;
e) deplasări de agrement;
f) deplasări în cadrul unor proiecte speciale (cursuri, specializări etc.)
3. După mijloacele de transport folosite:
a) rutiere;
b) feroviare;
c) aeriene;
d) navale (maritime şi fluviale);
e) speciale (conducte, transport pe cablu etc.)
4. În raport cu aria geografică:
a) transport local (urban, comunal, sătesc);
b) transport regional (interurban);
c) transport interregional;
d) transport interzonal;
e) transport internaţional.
5. După sfera economică deservită:
3
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport
a) transporturi cu caracter industrial;
b) transporturi în construcţii;
c) transporturi agricole;
d) transporturi multifuncţionale (nespecializate);
e) transporturi turistice etc.
6. După gama serviciilor oferite:
a) transporturi specializate;
b) transporturi adaptabile;
c) transporturi multifuncţionale.
7. În funcţie de forţa motrice propulsatorie:
a) transporturi motorizate;
b) transporturi nemotorizate, acţionate de forţe naturale (vânt, energie solară
etc.)
c) transporturi nemotorizate, acţionate de forţe umane sau animale;
d) transporturi hibride (combinate)
8. După influenţa asupra factorilor de mediu şi sănătăţii:
a) transporturi poluante;
b) transporturi nepoluante.
9. După sistemul evolutiv:
a) transport clasic (bazat pe criterii de eficienţă, rentabilitate etc.);
b) transport durabil (bazat pe principiul dezvoltării durabile)
10. După forma de proprietate asupra mijloacelor de transport:
a) transporturi publice (de stat)
b) transporturi private (particulare)
Activitatea de transport îndeplineşte, pe plan naţional, importante funcţii economice,
sociale şi politice, participând alături de prestare de servicii şi constituind un stimulent pentru
creşterea economică prin deplasarea eficientă a produselor şi călătoriilor.
Politica economică în transporturi are la bază următoarele principii:
- libertatea de acţiune a întreprinderilor de transport;
- tratament egal, din partea statului, faţă de toate întreprinderile şi modurile de
transport;
- sprijinirea liberei alegeri a modului de transport de către clienţi;
- autonomia financiară şi managerială a întreprinderilor de transport;
- repartizarea echitabilă a investiţiilor publice către întregul sistem de transport,
potrivit intereselor populaţiei şi economiei naţionale în ansamblu;
- protejarea factorilor de mediu şi de sănătate a populaţiei şi asigurarea unor condiţii
pentru un transport eficient şi în maximă siguranţă.
Prin sistem de transport se înţelege totalitatea mijoacelor, instalaţiilor şi
echipamentelor de transport, grupate după un anumit criteriu.
Există următoarele tipuri de sisteme de transport :
- Sistem de transport rutier;
- Sistem de transport feroviar;
- Sistem de transport naval;
- Sistem de transport aerian;
- Sistem de transport prin conducte.
4
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport
Fiecare sistem de transport se compune din: infrastructură de transport, mijloace de
transport, un tip de organizare, sisteme de management şi sisteme de poziţionare şi dirijare.
Infrastructurile de transport sunt destinate desfăşurării activităţilor de transport,
activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind administrarea infrastructurilor
respective. Infrastructurile sunt căile de comunicaţie şi sunt de mai multe feluri:
- infrastructurile de transport rutier (drumuri, autostrăzi);
- infrastructurile de transport feroviar(căile ferate şi instalaţiile de electrificare);
- infrastructurile de transport naval (canale navigabile);
- infrastructurile de transport aerian (coridoare aeriene);
- infrastructurile de transport prin conducte (conducte şi staţii de pompare).
Infrastructurile de transport sunt de interes naţional şi de interes european şi împreună
cu sistemele de management al traficului şi cu sistemele de poziţionare şi navigaţie constituie
reţelele de transport care pot fi de interes naţional sau de interes european.
Mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără propulsie, amenajate pentru
transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să se deplaseze pe o cale de
comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană. Mijloacele de transport sunt automobile,
locomotive, vagoane, camioane, nave, avioane, containere. Fiecare mijloc de transport are o
caracteristica în funcţie de:
- sistemul de propulsie (motoare cu ardere internă; motoare diesel; motoare electrice;
gravitaţie; vânt; panouri solare);
- combustibilul folosit (benzină; gaze naturale; motorină; electricitate; cărbune;
energie solară; maree / curenţi);
- echipamentele cu care sunt dotate (macarale pentru încărcarea containerelor;
echipamente de întreţinere pentru calea de rulare; echipamente pentru manevrarea bagajelor
pe aeroporturi; vehicule pentru îndepărtarea zăpezii).
Operatorii de transport sunt transportatori, români sau străini, care au acces egal şi
nediscriminatoriu la infrastructura deschisă accesului public. Prin transportatori se înţelege
persoanele fizice sau juridice, autorizate să efectueze transporturi, interne sau internaţionale,
de persoane ori de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport
deţinute în proprietate sau cu contract de închiriere ori leasing.
Operatorii activităţilor conexe transporturilor sunt persoane fizice sau juridice care
efectuează activităţile ce se desfăşoară în legătură cu/sau în timpul transportului.
Utilizatorii de transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de
transport de interes public, pot alege liber modul de transport prin care îşi exercită dreptul de a
se deplasa, au posibilitatea de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la serviciile unui
transportator liber ales. Statul sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public,
subvenţionează sau, după caz, susţine financiar transportul public de călători, garantează
libera iniţiativă şi autonomia transportatorilor şi asigură condiţiile unei concurenţe loiale între
modurile de transport şi între diferitele categorii de transportatori.
Sistemele de management ale traficului şi sisteme de navigaţie şi control sunt
acele sisteme care ajută la desfăşurarea traficului în bune condiţii şi cuprinde:
- semafoare;
- senzori;
- sisteme de management al flotei de vehicule;
- bloc de linie automat şi circuite de cale (feroviar);

5
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport
- sisteme de localizare GPS (Global Positioning System);
- radare;
- oameni: conducători de autovehicule, controlori, dispeceri, asiguratori.

1.2. Cerinţelele impuse sistemelor de transport

Pentru ca transportul să se desfăşoare în bune condiţii trebuie să se ţină cont de mai

mulţi factori şi anume:
Factori geografici:
- transport rural (în interiorul localităţilor rurale);
- transport urban (în interiorul oraşelor);
- transport suburban (care face legătura între oraş şi localităţile învecinate oraşului);
- transport interurban (care face legătura între două oraşe);
- transport naţional;
- transport internaţional;
- transport intercontinental.
Factori organizatorici, prin intermediul acestui criteriu sunt identificate toate
mijloacele, instalaţiile şi echipamentele de transport care sunt în proprietatea unei organizaţii
de sine stătătoare (cum ar fi Regia Transport Local).
Factori care ţin de obiectul transportului:
- de persoane;
- de bunuri;
Cerinţele impuse transporturilor sunt:
1. Siguranţa circulaţiei în sensul funcţionării neîntrerupte şi în perfecte condiţii a
tuturor mijloacelor, instalaţiilor şi a echipamentelor de transport evitând accidentarea
călătorilor, deteriorarea mărfurilor şi avarierea mijloacelor de transport. De asemenea se are în
vederea funcţionarea circulaţiei indiferent de condiţiile atmosferice (furtuni, zăpezi, caniculă).
Un aspect deosebit legat de siguranţa circulaţie îl reprezintă evitarea răspunsului fals al
echipamentelor şi instalaţiilor.
De exemplu: în cadrul transportului feroviar, se poate produce un accident dacă se
permite atacarea unei linii în ambele sensuri, iar acest răspuns se poate datora unei instalaţii
care a furnizat un răspuns fals.
2. Regularitatea circulaţiei se poate face pe baza unui studiu care are ca scop
depistarea orelor de vârf, a traseelor supracirculate, a zilelor de vârf etc. Graficul de circulaţie
este un instrument necesar pentru rezolvarea anumitor probleme legate de transport: utilizarea
raţională a infrastructurii de transport, adaptarea ofertei de transport la cerere, stabilirea unei
corespondenţe ferme între transportator şi beneficiar.
3. Ritmicitatea transporturilor – repetarea regulată pe o anumită perioadă a aceluiaşi
serviciu.
4. Reducerea costurilor de transport – transportul nu adăugă nimic la valoarea de
întrebuinţare, ci din contră, în anumite condiţii, poate conduce la scăderea valorii ei (prin
deprecierea mărfii datorită condiţiilor de transport). Transportul este un factor generator de
costuri suplimentare care se vor regăsi în preţul plătit de consumator. Pentru diminuarea
costului trebuie identificată soluţia cea mai ieftină de transport.
5. Reducerea duratei transportului - acest aspect trebuie privit atât din punctul de
vedere al mărfurilor, prin diminuarea timpului necesar unui produs pentru a parcurge distanţa
producţie – consum, cât şi din punctul de vedere al călătorilor (fac excepţie de la această
regulă, transporturile de agrement).

6
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport
6. Confortul călătoriei – Pentru reducerea oboselii sunt necesare asigurarea unor
condiţii cum ar fi: asigurarea unui grad de confort, reducerea aglomeraţiei (acest lucru se
poate realiza prin fluidizarea traficului, alegerea unor rute diferite, construirea de drumuri cu
mai multe benzi, sincronizarea semafoarelor, construirea şoselelor de centura etc.).
7. Integritatea cantitativă şi calitativă a mărfurilor – este o caracteristică specifică
transportului de mărfuri. Prin integritate cantitativă a mărfurilor se înţelege predarea la
destinatar, a mărfurilor preluate de transportator, în aceeaşi cantitate cu cea preluată de la
expeditorul mărfurilor. Prin păstrarea integrităţii calitative a mărfurilor se înţelege predarea la
destinatar a mărfurilor cu aceleaşi proprietăţi fizico-chimice şi în general comerciale cu care
acestea au fost preluate de la expeditor. Mărfurile sunt supuse, în timpul procesului de
transport, unor factori externi ce pot deteriora proprietăţile fizico-chimice şi comerciale ale
mărfii (comerciale în sens larg, de exemplu, în această categorie poate intra şi ambalajul
produsului). Aceşti factori pot fi: vibraţii, şocuri, temperaturi în afara limitelor admise,
umiditate excesivă etc.
8. Reducerea poluării mediului înconjurător. Poluarea mediului înconjurător constă
în acele acţiuni care pot produce modificări ale echilibrului ecologic sau să dăuneze sănătăţii,
liniştii şi stării de confort ale oamenilor, ori să provoace pagube economiei naţionale, prin
modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane. Transporturile
reprezintă unul din factorii de poluare a mediului înconjurător.
Efectul transporturilor asupra mediului poate fi micşorat prin cele trei componente
ale poluării mediului: zgomotul, poluarea aerului şi poluarea apelor.
• Zgomotul – reducerea acestuia se poate face prin măsuri de antifonare a surselor de
zgomot cum ar fi perfecţionarea sistemului de propulsie pentru diminuarea
zgomotului. Efectele zgomotului având o amploare scăzută, uneori se acceptă un nivel
ridicat al zgomotului pentru a scădea gradul de poluare a aerului (din punct de vedere
al zgomotului un autobuz poate fi echivalat cu 10-12 autoturisme, această echivalare
depinde de tipul de autobuz precum şi de tipul autoturismelor, dar în acelaşi timp
pentru a putea transporta toţi călătorii din autobuz este necesar un număr de 20 de
autoturisme, poluarea aerului creşte de aproximativ 10 ori).
• Poluarea aerului – este produsă în principal de gazele arse eşapate de către
motoarele termice. Pentru diminuarea poluării aerului se poate acţiona pe două
direcţii: reducerea toxicităţii gazelor eşapate de motoarele clasice sau prin folosirea de
noi carburanţi care prin natura proceselor chimice dau naştere la gaze nenocive (este
cazul motoarelor cu hidrogen şi a celor care folosesc energia solară) sau cu nocivitate
redusă (eliminarea benzinei cu Pb, ce conţinea tetraetil de plumb).
• Poluarea apelor – poate fi produsă de nave, prin deversarea apelor folosite ca
balast şi în general a resturilor menajere, uleiurilor uzate etc. O problemă deosebită o
constituie pericolul poluării apelor oceanelor şi mărilor de către navele petroliere.
Navele petroliere reprezintă cel mai mare pericol de poluare datorită cantităţilor mari
de apă care trebuie încărcate în tancurile petroliere pentru a asigura echilibrul navei
atunci când acestea se deplasează fără încărcătură şi datorită posibilităţii scurgerilor
masive de hidrocarburi în caz de accidente. Pentru eliminarea acestori factori de
poluare, au fost emise reglementări care prevăd că apele folosite ca balast să fie
deversate numai în porturi în staţii speciale de epurare iar noile tipuri de petroliere
sunt prevăzute cu compartimente speciale pentru balast care să fie izolate de cele
pentru transportul hidrocarburilor.

7
TRANSPORTURI INTERNAŢIONALE NOTE DE CURS
Cursul 1 Importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport

1.3. Indicatori cheie ai activităţilor de transport

Activitatea de transport şi rezultatele acesteia se măsoară printr-o serie de indicatori, a

căror cunoaştere este obligatorie pentru aprecierea eficienţei tehnico-economice a
transporturilor, în general, şi a diferitelor moduri de transport, în particular.
Tone expediate - reprezintă cantitatea de mărfuri expediate de o unitate oarecare de
transport sau de o întreagă reţea de transport. Indicatorul dă o imaginea generală , cantitativă a
mărfii care trebuie preluată de către mijloacele de transport, precum şi a volumului de operaţii
de încarcare care se desfăşoară în punctele de expediţie şi de descărcare în punctele de
destinaţie.
Tone-nete-km - Indicatorul este produsul a doi factori: cantitatea de mărfuri expediate
şi distanţa de transport (Nr tone X Nr km = tone-nete-km ). Acest indicator joacă un rol
deosebit de important în planificarea activităţii de transport, deoarece el fundamentează
majoritatea secţiunilor de plan: forţa de muncă , necesarul de combustibili şi energie, investiţii
etc. (prin intermediul indicatorului tone-nete-km se măsoară parcursul mărfurilor).
Acest indicator se utilizează şi în transportul naval, dar în loc de kilometri se folosesc
mile marine - tone-nete-mile (1 milă marină = 1,852 km).
Distanţa medie de transport – reprezintă raportul dintre tonele-nete-km şi tonele-
nete expediate iar indicatorul este important din mai multe puncte de vedere:
- reflectă măsura în care sunt repartizaţi în teritoriu furnizorii şi consumatorii.
- reflectă măsura în care distribuţia unui anumit fel de marfă, pentru o situaţie dată a
furnizorilor şi consumatorilor, se face corect. Prin măsuri de optimizare a distribuţiei distanţa
medie de transport poate fi redusă.
- se poate obţine o imagine calitativă şi cantitativă a ariei de eficienţă tehnică şi
economică în care funcţionează diferitele mijloace de transport. Acest lucru reiese din faptul
că productivitatea, costurile etc. depind în mare măsură de mărimea distanţei de transport.
Capacitatea unitară a mijlocului de transport – reprezintă sarcina utilă nominală pe
care o poate prelua mijlocul de transport. Sporirea acestei capacităţi poate duce la creşterea
eficienţei economice a mijlocului de transport, dar până la o anumită limită, ce este impusă de
structura traficului (de exemplu, transporturile rutiere agabaritice necesită intervenţii
suplimentare asupra infrastructurii rutiere şi generează modificări ale traficului).
Capacitatea de circulaţie – este un indicator care se referă la calea pe care circulă
mijloacele de transport. Acesta indică numărul de mijloace de transport care pot trece în
unitatea de timp pe calea respectivă.
Capacitatea de transport a căii – reprezintă cantitatea de mărfuri exprimate în tone
care poate fi transportată într-un sens în unitatea de timp. Capacitatea de transport a căii
depinde atât de capacitatea mijloacelor de transport cât şi de capacitatea de circulaţie a căii.
Productivitatea mijlocului de transport – reprezintă cantitatea de tone-nete-km
realizată în unitatea de timp de fiecare tonă şi depinde de capacitatea mijlocului de transport.
Consumul specific de combustibil sau energie electrică – reprezintă consumul de
combustibil sau energie electrică raportat la energia dezvoltată în unitatea de timp sau la
prestaţia efectuată. În primul caz este vorba despre consumul specific tehnic, iar în al doilea
despre consumul specific de exploatare.
Costul – se exprimă în general pe unitate transportată (lei/tona-km sau lei/călător-km)
şi se calculează prin intermediul raportului dintre cheltuielile totale ale activităţii de transport,
exprimate în lei, şi prestaţia efectuată, exprimată în tone-nete-km sau călători-km.
Productivitatea muncii reprezintă raportul dintre prestaţie (în exprimare calitativă –
valorică sau cantitativă) şi personalul muncitor (numărul acestuia) care a participat la
efectuarea prestaţiei.