GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

DEPARTAMENTUL STUDII SUPERIOARE DE MASTER

CATEDRA: ECONOMIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

Lucrul Individual
la disciplina Bazele antreprenoriatului

Tema: Deschiderea afacerilor proprii

Studentul gr. 124 MP f/f

Gavrilița Ana

Profesor:
Virgiliu Morei,
Dr., conf. univ.

CHIȘINĂU, 2020

1
 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………………………….. 3
I. Aspecte legale ale inițierii unei afaceri………………………………………………….……3
I.1. Modalități de lansare a unei afaceri…………………………………………………...…..3
I.2. Forme organizatorico – juridice………………………………………………...…………6
I.3. Analiza comparativă a formelor organizatorico - juridice de bază……………………….7
II. Înregistrarea de Stat întreprinderilor ………………………………………………...………9
II.1.Camera Înregistrării de Stat (CÎS)…………………………………………………...……9
II.2.Înregistrarea de stat a întreprinderii individuale (ÎI)………….………………………….9
II.3.Înregistrarea Gospodărieițărănești ………………………………………………………11
II.4.Înregistrarea de stat a societă ilor cu răspundere limitată (SRL)……………………….12
II.5.Înregistrarea de stat a Societă ii pe Ac iuni (SA) ………………………………………..13
III. Concluzii ……………………………………………………….……….…………………..15
IV. Bibliografie …………………………………………………………….………………...…16

2
 Introducere

Un factor important al mediului antreprenorial, care reglementează și influențează asupra

desfășurării activității întreprinderii, este cel juridic. De aceea întreprinzătorul trebuie să cunoască și
aspectele legale ale afacerii, cum ar fi, de exemplu, procedura de înregistrare a unei afaceri.
Odată cu decizia de a iniția o afacere e necesar de determinat ce modalități de lansare a afacerii
exista, de ales statutului juridic. În primul capitol al prezentei lucrări sunt prezentate informații
referitoare la modalitățile de lansare a afacerii, la formele organizatorico - juridice prin prisma
avantajelor și dezavantajelor pe care le oferă acestea. În capitolul doi este descrisa procedura și de
înregistrare a persoanei fizice și a persoanei juridice ce desfășoară activitate de antreprenoriat.

CAPITOL I
ASPETE LEGALE ALE INITIERII UNEI AFACERI

1.1. Modalități de lansare a unei afaceri

Persoană care intenționează să inițieze o afacere are următoarele opțiuni de a- și înregistra
activitatea:
1. Inițierea (înregistrarea) unei întreprinderi noi.
2. Procurarea unei întreprinderi existente (înregistrate).
3. Cumpărarea unei francize

1.Inițierea (înregistrarea) unei întreprinderi noi.

Înainte de a da preferință uneia sau alteia modalități de inițiere a afacerii e bine de făcut o evaluare
minuțioasă a avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă modalitatea aleasă.
De exemplu deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare
deoarece are o multitudine de avantaje cum ar fi:
• Implementarea nelimitată a ideilor proprii.
• Satisfacția de a crea o întreprindere de la zero
• Evitarea transmiterii unei reputații îndoielnice a fostului proprietar
• Deschizând o afacere, nu se moștenesc problemele afacerii precedente, totul începe de la zero și
succesul ori insuccesul afacerii depinde de întreprinzător
• Posibilitatea de a selecta, a motiva și a dezvolta independent personalul. Întreprinzătorul se ocupă
independent de personal, selectând angajați pe care îi consideră potriviți pentru afacere.
• Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie.
• Alegerea amplasamentului afacerii. Ținând cont de specificul ideii, întreprinzătorul alege cel mai
adecvat amplasament.
Însă nu pot fi neglijate și dezavantajele deschiderii unei întreprinderi de la zero:

3
  Costul ridicat pentru lansarea în afaceri, procurarea echipamentului etc. Cheltuielile de timp
mari pentru lansarea afacerii. Întreprinzătorul are nevoie de timp nu numai pentru îndeplinirea
formalităților legale, dar și pentru stabilirea relațiilor cu partenerii de afaceri, angajarea personalului,
procurarea echipamentului necesar, pregătirea spațiilor etc.
• Alegerea unei afaceri mai puțin potrivite. Evaluarea arăta că ideea de afaceri are perspectivă, însă
realitatea a demonstrat contrariul, produsul sau serviciul propus neavând cererea estimate. Saturația piței
sau existentă unei concurențe puternice, care face dificilă afirmarea nou-venitului. Niciun concurent nu
va întâmpina nou-venitul cu brațele deschise. Pentru a reuși, afacerea nou-creată trebuie să fie mai
bună, să propună produse și servicii mai calitative.
• Riscul legat de realizarea unei idei noi.

2. Procurarea unei întreprinderi existente (înregistrate)

Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă a doua modalitate de lansare în afaceri. Ca și în cazul
deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind cumpărarea acesteia este necesară o
analiză detaliată a avantajelor și dezavantajelor pe care le va obține noul proprietar.
Avantajele cumpărării unei afaceri:
 Durata de lansare este relativ mai mică.
 Obținerea unor venituri imediate, deoarece nu se începe de la zero.
 Existen a unei amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar fi
dificil de obț inut.
 Folosirea experienței și a relațiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un
nume cunoscut pe piață, are stabilite rela și cu furnizorii de materii prime și materiale.
 Existența personalului calificat, astfel nu va fi nevoie de a recruta și selecta
personalul.
 Reducerea riscului, deoarece, în comparație cu întreprinderile nou-create, aceasta are
o piață de desfacere și experiență în domeniul respectiv.

Dezavantajele cumpărării unei afaceri:

• Posibilitatea procurării unei întreprinderi neprofitabile.
• Existenta unui personal necalificat, pentru a cărui instruire sunt necesare cheltuieli
atât nedorita personalul calificat de a lucra pentru noul proprietar.
• Moștenirea unei reputații îndoielnice. Chiar dacă are loc schimbarea proprietarului,
este nevoie de o perioadă de timp pentru a schimba opinia clienților, furnizorilor etc.
despre întreprindere.
• Existența unor fonduri fixe necorespunzătoare, de exemplu echipamentul uzat
moral și fizic, și spații care necesită mari cheltuieli pentru reparație i în treținele.
• Amplasamentul nefavorabil.

4
 • Dificultăți în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru acestea
sau rezistenței din partea personalului.
Dacă întreprinzătorul decide că achiziționarea unei afaceri este varianta optimă pentru el, acesta
trebuie să
țină cont de una dintre cele mai dificile etape ale procesului de cumpărare a întreprinderii și anume
evaluarea acesteia. Evaluarea afacerii începe cu diagnosticarea afacerii din punct de vedere:
 comercial - mărimea peței, clienții, furnizorii;
 tehnologic - echipamentului existent, calitatea producției;
 financiar - cheltuielile suportate de întreprindere , veniturile obținute de aceasta
 resurselor umane și al managementului - numărul, calificarea personalului,
productivitatea muncii;
 juridic - este necesară analiza documentelor referitoare la legalitatea constituirii
afacerii și actele de constituire, la dreptul de proprietate, fondatori, cota acestora în
capitalul social al societății, contractele de vânzare - cumpărare și de arendă,
informația despre existența litigiilor și etapa de soluționare a acestora.
Următorul pas în procesul de cumpărare a afacerii este determinarea valorii întreprinderii și
stabilirea prețului afacerii. În urma negocierilor se concretizează toate condițiile de vânzare-cumpărare,
care ar asigura o tranzacție fără probleme majore. De exemplu, sunt cazuri când afacerea a fost
cumpărată, însă noul proprietar nu s-a interesat de faptul cui aparține terenul pe care este amplasată
afacerea, ca urmare cheltuielile neprevăzute cresc, deoarece trebuie să plătească arenda pentru pământ
sau să cumpere suplimentar terenul. Dacă procesul de negociere s-a finalizat cu succes, atunci are loc
încheierea contractului de vânzare - cumpărare a întreprinderii, care este autentificat notarial și se
înregistrează la Camera Înregistrării de Stat. Din momentul semnării actului de predare, cumpărătorul
intră în drepturi depline asupra afacerii, devenind noul ei proprietar.
Aspect juridic
Afacerea poate fi cumpărată în calitate de:
• complex patrimonial unic;
• prin schimbarea fondatorilor și dobândirea calității de asociat/acționar;
• prin înregistrarea unei afaceri noi și transmiterea către aceasta a activelor afacerii scoase la
vânzare.

3. Cumpărarea unei francize

Franchisingul presupune o în elegere (relații contractuale) între vânzător (franchiser) și cumpărător
(franchisee) privind acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenței din partea
vânzătorului în schimbul unei plăți. Înainte de a lua decizia privind procurarea unei francize, este
necesar ca întreprinzătorul să se autoevalueze pentru a decide dacă pentru el, este potrivită francizasă, să
evalueze franchizerul și să analizeze avantajele(de exemplu și cheltuieli reduse pentru promovarea

5
produselor și a serviciilor, asistență managerială și de marketing) dezavantajele (antreprenorul nu are
posibilitatea de a conduce firma cum dorește s-o facă ) pe care le oferă forma dată de rela ii contractuale,
evitând astfel situa iile dificile care ar putea apărea în urma ț ț încheierii contractului de franchising.
Deseori acest contract este numit contract de concesiune. De cele mai deseori contractele de franchising
sunt încheiate pentru o perioadă de la 3 până la 15 ani, excepție constituind companiile Subway și
McDonald`s, care practică încheierea contractelor pentru o perioadă de 20 de ani. Conform legislației
R.Moldova, contractele de franchising sunt înregistrate la Agenția de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală (AGEPI), iar informația privind înregistrarea acestora se publică în Buletinul oficial de
Proprietate Industrială.

1.2. Forme organizatorico – juridice

Una din primele decizii care trebuie sa o i-a întreprinzătorul la etapa lansării unei afaceri este
determinarea statutului juridic sub care o să se desfășoare activitatea de antreprenoriat. Deoarece nu
există o formă juridică bună și alta rea, pentru a lua o decizie corectă se va ține cont de domeniul de
activitate alesă, de resursele disponibile, precum și de așteptările întreprinzătorului de la afacere. La
fel, întreprinzătorul trebuie să analizeze și următorii factori:
 Este pregătit să- și asume responsabilitatea pentru desfășurarea afacerii de unul
singur sau dorește să o împartă cu altă personă;
• Dispune de cunoștințele și abilitățile necesare pentru a gestiona afacerea de unul singur?
• Este capabil să lucreze în echipă sau preferă să se bazeze numai pe propriile puteri?
• În ce domeniu dorește să se lanseze?
• Dispune de resurse financiare suficiente pentru a se lansa în afacerea respectivă?
• Ce venit planifică să obțină, este gata să-l împartă cu cineva?
• Cum va fi ținută evidența contabilă? etc.
În funcție de răspunsuri, întreprinzătorul va alege statutul juridic care se potrivește cel mai bine și
așteptărilor și posibilităților sale. După luarea deciziei privind deschiderea unei afaceri noi
identificarea ideii de afaceri, urmează alegerea formei organizatorico – juridice de desfășurare a
activității și înregistrarea întreprinderii. Pentru a face o alegere, un viitor întreprinzător are de ales
între două opțiuni principale de organizare a viitoarei întreprinderi – persoană fizică sau persoana
juridică.
Persoana fizică sau întreprinzătorul individual este persoana, individul, ca titular de drepturi si de
obligații civile. Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o
persoană juridică, din momentul înregistrării de stat acestei activității.
Persoana fizică poate exercita activitate economică în una din următoarele forme:
 Întreprindere individuală, abreviat Î.I. - este întreprinderea care aparține cetățeanului sau
membrilor unei familii.
 Gospodăria țărănească (de fermier) abreviat G.Ţ. - este o întreprindere individuală care
activează în agricultură.
6
  Patenta de întreprinzător este un certificat de stat ce atestă dreptul unei persoane fizice de a
desfășura activitatea indicată în patentă în decursul unei anumite perioade de timp. Genurile de
activitate care pot fi desfășurate în baza patentei de întreprinzător sunt strict limitate prin lege.
Principalele caracteristici ale întreprinderii cu statut de persoană fizică sunt:
• Patrimoniul întreprinderii se formează pe baza bunurilor cetățeanului și este inseparabil de
bunurile persoanele ale întreprinzătorului.
• Persoana fizică care a fondat întreprinderea o administrează de sine stătător sau poate încredința
administrarea unui manager de întreprindere, în bază de contract.
• Venitul din activitatea întreprinzătorului individual este folosit la discreția acestuia.
• Impozitele și alte plăti obligatorii sunt achitate de întreprinzătorul individual în corespundere cu
reglementările existente pentru fiecare tip de obligație fiscală.
• Persoana fizică care a fondat întreprinderea răspunde în fața creditorilor, pentru obligațiile
întreprinderii cu tot patrimoniul său, cu excepția bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Persoană juridică este o organizație creată de una sau mai multe persoane, un subiect de drept
independent care activează conform unor norme și principii stabilite de lege pentru fiecare tip de
organizație.
Principalele caracteristici ale întreprinderii cu statut de persoană juridică sunt următoarele:
 Întreprinderea persoană juridică are patrimoniu propriu format din depunerile
persoanelor care au fondat-o din bunurile dobândite în procesul activității.
 Întreprinderea răspunde pentru obligații doar cu patrimoniul său.
 Drepturile și obligațiile întreprinderii persoană juridică sunt exercitate în nume
propriu, independent de cele ale persoanelor care au fondat-o.
 Întreprinderea nu răspunde pentru obligațiile persoanelor care au fondat-o.
 Persoanele care au fondat întreprinderea nu răspund pentruțobliga iile acestei
întreprinderi.

1.3. Analiza comparativă a formelor organizatorice juridice de bază

Pentru desfășurarea activită ii de antreprenorial legislația moldovenească prevede urmatoarele
forme organizatorica-juridice:
1. Întreprinderea individuală;
2. Societatea cu răspundere limitată;
3. Societatea pe acțiuni;
4. Societatea în nume colectiv;
5. Societatea în comandită;
6. Cooperativa de producție;
7. Cooperativa de întreprinzători;

7
 Analiza comparativă a acestor forme organizatorico-juridice va determina antreprenorul de a lua o
decizie corecta în alegerea statutului juridic a facerii sale. În tabelul ce urmează va fi o descriere
succinta a celor mai frecvente forme organizatorico-juridice prezente în RM.
Analiza comparativă a formelor organizatorice juridice de bază:

ÎI SRL SA CP
Statutul persoană persoană persoană persoană
juridic fizică juridică juridică juridică
Proprietar întreprinzător asociat acționar membru al
individul cooperativei
Numărul o persoana min. 1 max. nelimitat min. 5
fondatorilor sau membrii unei 50
familii
Capitalul - 5400 20000 nu-i
social minim, lei specificat
plafonul minim
Actele de decizia de statutul, statutul, statutul
constituire fondare contractul de contractul de
constituire constituire
Înregistrarea, 360 703 901 703
Plățile pentru stat,
lei
Conducerea proprietaru adunarea adunarea adunarea
general care generală a ac iț generală,
desemnează onarilor, care președintele
administratorul desemnează
directorul
Răspunderea nelimitată în limita în limita limita cotei,
cotei ce le valorii acțiunilor (valoarea cotei e
aparține ce le aparțin insuficienta -
răspundere
suplimentară cu
Repartizarea proprietar asociaților acționarilor membrilor
venitului
(pierderilor)

Indiferent de forma juridică de organizare aleasă, orice persoană care intenționează să lanseze o
activitate economică nouă trebuie să o înceapă de la înregistrarea viitoarei afaceri.
CAPITOLUL II
ÎNREGISTRAREA DE STAT A ÎNTREPRINDERILOR

8
 2.1. Agenția Servicii Publice

Camera Înregistrării de Stat (CÎS) care a fost reorganizată prin fuziune (absorbție) cu I.P. „Agenția
Servicii Publice”.
Activitatea economică fără înregistrare se consideră ilicită, în afara legii, este supusă sancțiunilor.
ASP este autoritatea care prin intermediul oficiilor sale teritoriale efectuează înregistrarea de stat a
persoanelor juridice a întreprinzătorilor individuali, constituiți pe teritoriul R. Moldova, cu excepția
celor care potrivit legislației se înregistrează la alte autorități ale statului. La înregistrare se aplică
principiul „ghi eului unic” – solicitantul înregistrării depune documentele pentru înregistrare doar la
oficiul ș teritorial al ASP, de unde ulterior în termenul stabilit primește actele de confirmare a
înregistrării.
Oficiile teritoriale nu sânt în drept să refuze primirea cererii de înregistrare sau să ceară prezentarea
altor acte decât cele prevăzute de legislație. Administrarea procesului de înregistrare e efectuata de
Registratorul de stat care este funcționar public cu atribuții de răspundere. El stabilește identitatea
solicitanților, verifică capacitatea juridică și de exercițiu a fondatorilor, autentifică semnăturile aplicate
pe documentele ce țin de înregistrare. Înregistrarea companiilor în Moldova reprezintă un monopol de
stat care e efectuat prin intermediul ASP.

2.2. Înregistrarea de stat a întreprinderii individuale

Cea mai simplă modalitatea de desfășurare a activității de antreprenoriat este cea de întreprinzător
individual, fie în baza patentei de întreprinzător, fie înregistrând afacerea în calitate de întreprindere
individuală (ÎI).
Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfășura genul
de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. În cazul
desfășurării activității de întreprinzător în baza de patenta, înregistrarea de stat, primirea licenței de
către deținătorul patentei nu este necesară. (art. 3 alin. (3) al Legii cu privire la patenta de întreprinzător
nr. 93-XIV din 15.07.1998). Patenta de întreprinzător se eliberează de către inspectoratul fiscal teritorial
sau de către primăria pe teritoriul administrativ al căreia persoana care solicită eliberarea patentei inten
itenționează să desfășoare activitate în baza de patentă (daca în localitatea respectivă nu este amplasat
inspectoratul fiscal), în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii de eliberare a patentei de
întreprinzător.
Aceasta modalitate de activitate de antreprenorial are multe dezavantaje cum ar fi:
 Eliberarea patentei numai pentru un termen limitat;
 Nu orice activitate poate fi practicata în baza patentei.
Una dintre cele mai binevenite forme organizatorico-juridice de desfă urare a activității de
antreprenoriat este întreprinderea individuală (ÎI). Aceasta se explică prin faptul că întreprinderea
individuală poate fi întemeiată de o singură persoana sau de membrii unei familii, cheltuielile suportate
9
 de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse, iar modalitatea de înregistrare este
simplă.
Întreprinderea individuală – formă de desfă urare a activității de întreprinzător în mod individual,
în numele și pe riscul propriu. Pentru înregistrarea de stat a întreprinderii individuale, la ASP se depun
următoarele acte:
• cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat în care se va
indica:
1. Numele și prenumele
2. Numărul de identificare personal:
3. Domiciliul:
4. Telefon, fax, e-mail:
5. Forma juridică de organizare a activității:
6. obiectul principal de activitate
 buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împluternicit
prin procură autentificată;
 documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare .
ASP efectuează urmatoarele verificări:
 fondatorul nu are o altă Î.I. sau o întreprindere care nu a fost lichidată în
modul stabilit de lege;
 fondatorul nu are datorii la buget;
 denumirea de firmă a Î.I., inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele
"întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum numele cel puțin a unui posesor.
De exemplu, dacă întreprinderea individuală este fondată de Dan-Constantin
Varlan, atunci denumirea întreprinderii va fi Î.I. „Varlan Dan-Constantin”. În
cazul în care aceasta coincide cu denumirea unei întreprinderi individuale
deja înregistrate, se practică indicarea domeniului de activitate.
 managerul principal al Î.I. nu poate fi conducător în alte unități.
Finalizarea înregistrării:
ASP eliberează managerului Î.I.:
• certificatul de înregistrare a Î.I. cu numărul unic de identificare (IDNO) care este codul ș fiscal al
Î.I.;
• decizia cu privire la înregistrarea Î.I ;actul de constituire - decizia de fondare a Î.I.;
• ștampila Î.I.
În regim obișnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în termen de 3 zile lucrătoare de
la data depunerii documentelor. În caz de urgen ă, înregistrarea poate fi realizată în 24 sau în 4 ore, taxa
de înregistrare majorându-se de 2 sau de 4 ori respectiv, în zi de odihnă sau de sărbătoare – de 2 ori.
ASP a R.Moldova oferă posibilitatea de înreg gistrare on-line a întreprinderilor individuale.

10
 2.3. Înregistrarea Gospodăriei țărănești (GȚ )
În agricultură activitatea individuală de întreprinzător se desfășoară sub formă de gospodărie
țărănească (de fermieri).
Gospodăria țărănească (GŢ ) reprezintă o întreprindere individuală, bazată pe proprietatea privată
asupra terenurilor agricole asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai
gospodăriei țărănești), având ca scop obținerea de produse agricole, prelucrarea lor primară,
comercializarea cu preponderență a propriei producții agricole. Dreptul la constituirea gospodăriei
țărănești îl au persoanele fizice care au atins vârstă de 18 ani, dispun de capacitate de exercițiu deplină și
posedă teren cu drept de proprietate privată. O persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al
unei gospodării țărănești.
Pentru constituirea gospodăriei țărănești persoana fizică trebuie să depună o declarație de constituire
semnată de fondator și de potențialii membri ai acesteia în formă autentică. Gospodăria țărăneasca va fi
înregistrată de către fondatorul ei la Primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei hotare el deține
teren. În cazul în care fondatorul deține terenuri amplasate în hotarele a două sau mai multe unități
administrativ-teritoriale , cererea de înregistrare a gospodărieițărănești se prezintă Primăriei alese de
fondator.
Pentru înregistrarea gospodăriei țărănești, fondatorul prezintă Primăriei:
• Declarația de constituire, conţinutul căreia este stabilit de alin. (3), art. 10 al Legii 1353/2000
privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier). Declaraţia de constituire trebuie autentificată la notar
sau la secretarul primăriei.
• Copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului și al ș
potențialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor;
• Copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul Primăriei;
• Bonul de plată, pe contul Primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei.
În decursul unei săptămâni din ziua prezentării documentelor, Primăria înregistrează gospodăria
țărănească, efectuând înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor țărănești (de fermier), și eliberează
certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a înregistra gospodăria. Decizia motivată
a Primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria țărănească se remite fondatorului în scris. Conform
datelor statistice din anul 2013 întreprinderile individuale reprezintă 40 % din numărul de întreprinderi ce
sunt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, conform formelor juridice de organizare.

2.4 Înregistrarea de stat a societă ilor cu răspundere limitată (SRL)

Societatea cu răspundere limitată (SRL) este o societate comercială cu personalitate juridică, al
cărei capital social este divizat în pârți sociale conform actului de constituire și ale cărei obligații sunt
garantate cu patrimoniul societății.

11
 Capitalul social minim necesar pentru înregistrarea societă ii cu răspundere limitată este de 5400 lei.
Înregistrarea S.R.L se efectuează în baza actului de constituire (contractul de constituire sau statutul)
care trebuie să conțină obligatoriu:
 lista fondatorilor (asociaților);
 cuantumul capitalului social și valoarea nominală a cotelor de participare a fiecărui asociat;
 principii privind administrarea întreprinderii.
În cadrul procedurii standard de înregistrare a unei S.R.L. este utilizat un model unic al actului de
constituire aprobat de ASP. Dacă asociaț ii vor dori ulterior să adopte reglementări diferite de cele
standard, ei vor trebui să adopte modificările necesare la adunarea generală a asociaților să le
înregistreze în mod obligatoriu la ASP.
Actul de constituire al S.R.L trebuie să fie semnat de toți fondatorii și se autentifică notarial.
Registratorul este în drept să autentifice semnăturile pe documentele de constituire aplicate în prezenta
lui. Semnarea actului de constituire de către reprezentanții fondatorilor persoane fizice se admite numai
pe baza procurii autentificate notarial. Persoanele fizice vor prezenta registratorului buletinele de
identitate, iar persoanele juridice - certificatul de înregistrare.
Procedura de înregistrare
Etapa I: La ASP se prezintă:
• fondatorii, personal sau prin intermediul unui reprezentant în bază de procură;
• persoana care va fi desemnată ca manager al S.R.L.
ASP efectuează verificările necesare:
• fondatorii nu pot avea întreprinderi înregistrate care nu funcționează, nu au fost lichidate, au
datorii la buget;
• documentul eliberat de organul fiscal teritorial ce confirmă că fondatorii S.R.L. nu au
datorii la buget;
• denumirea trebuie să includă sintagma „societate cu răspundere limitată” sau
abrevierea„SRL”;
• managerul principal al S.R.L nu poate fi conducător în alte unități etc.
Perfectarea actelor pentru înregistrare:
• fondatorii SRL completează cererea de înregistrare conform modelului stabilit;
• fondatorii SRL achită taxele și plățile conform tarifelor aprobate
• se face comanda pentru executarea ștampilei.
Etapa II: Acțiuni la instituția bancară
• Camera eliberează certificatul pentru deschiderea contului bancar temporar și fondatorii și depun
capitalul social la cont;
• Fiecare fondator depune cel pu in 40% din suma aportului său, bani numerar;
• Asociatul unic achită aportul în numerar integral 100% în cel mult 30 zile de la înregistrarea
societății;
• Managerul prezintă la Cameră dovada depunerii fondurilor în capitalul social (certificatul bancar).
12
 Etapa III: Finalizarea înregistrării
ASP eliberează managerului SRL:
 decizia cu privire la înregistrarea SRL;
 actul de constituire a SRL;
 ștampila SRL.
 certificatul de înregistrare a SRL cu numărul unic de identificare (IDNO) care este și
codul ș fiscal al SRL.
Certificatul de înregistrare este un document ce confirmă înregistrarea de stat și atribuirea codului
fiscal.
În regim obișnuit, înregistrarea solicietă a SRL , precum și a altor întreprinderi persoane juridice se
realizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor. În caz de urgenta,
înregistrarea poate fi realizată în 24 sau în 4 ore, taxa de înregistrare majorându-se în acest caz de 2 sau
de 4 ori respectiv, în zi de odihnă sau de sărbătoare – de 2 ori.
2.5 Înregistrarea de stat a Societății pe Acțiuni (SA)
Societatea pe acțiuni ț (SA) este o societate comercială al cărei capital social este divizat în acțiuni
ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul societății.
Capitalul social minim necesar pentru înregistrarea acesteia constituie 20 mii lei. Fondatori ai
societății pot fi persoane fizice capabile și persoane juridice din R.Moldova, din alte state, apatrizi,
precum și state străine în organizații internaționale. Societatea poate fi înființată de un singur fondator
(alcătuită dintr-un singur acționar) numai în cazul în care acesta nu este unicul fondator (acționar) al
altei societăți cu un singur aționar.
Procedura de constituire a societăț ii pe acțiuni cuprinde mai multe etape:
Prima etapă are un caracter de organizare, care cuprinde:
1. întocmirea actului constitutiv;
2. subscrierea acțiunilor de către fondatori;
3. ținerea adunării constitutive.
1. Actul constitutiv trebuie să se indice:
 numele sau denumirea fondatorilor;
 cuantumul capitalului social;
 mărimea aportului i numărul de acțiuni atribuit fiecărui fondator;
 numărul, tipul, valoarea nominală, mărimea dobânzii și termenele de stingere a obligațiunilor
emise de societate;
 modul de ținere a registrelor societății;
 ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese.
 alte prevederi ce nu contravin legii
2. Subscrierea acțiunilor de către fondatori.

13
 Fondatorii sunt obligați să efectueze aporturile conform actului constitutiv și cu respectarea
dispozițiilor legale. În schimbul aporturilor efectuate ei vor primi acțiuni. Astfel, când legea vorbește de
plasarea acțiunilor la înființarea sa, se are în vedere aportul fondatorilor la constituirea societă și pe
acțiuni, în sensul contribuției la formarea patrimoniului societății. Acțiunile societăț ii care se înființează
vor fi plasate numai între fondatori, prin emisie închisă și la un preț egal sau mai mare decât valoarea lor
nominală, dacă această valoare este stabilită în actul de constituire. Societatea, pentru înregistrarea de
stat a acțiunilor plasate la fondarea sa, este obligată să prezinte Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare
CNVM copiile de pe documentele de constituire, lista subscriitorilor de acțiuni și alte documente
prevăzute de legislația cu privire la valorile mobiliare. Fondatorii sunt obligați să achite acțiunile
subscrise în valoare deplină până la convocarea adunării constitutive, transferând sumele necesare la un
cont provizoriu, deschis special în acest scop. Excepție de la această regulă o fac acțiunile pentru care
fondatorii s-au obligat să transmită bunuri materiale.

3. Adunarea constitutivă
Dacă fondatorii care s-au obligat să achite în numerar acțiunile subscrise , au depus sumele necesare
în contul provizoriu al viitoarei societăți, adunarea constitutivă va fi convocată în termenul prevăzut în
actul de constituire. Adunarea constitutivă este legală, dacă la ea participă toți fondatorii personal sau prin
reprezentare.
Adunarea constitutivă are următoarele atribuții:
 aprobă valoarea aporturilor nebunești ce urmează a fi făcute de către unii fondatori în contul și
achitării acțiunilor subscrise;
 constituie organele de conducere și control ale societății,
 soluționează alte chestiuni referitoare la înfiin areați începutul funcționării societății, care nu
sunt în contradicţie cu legislația și cu actul de constituire.
Cea de-a doua etapa este înregistrarea de stat a societății pe acțiuni.
După ce adunarea constitutivă a decis asupra tuturor chestiunilor ce vizează constituirea societă ii pe
acțiuni, se va efectua înregistrarea de stat a acesteia.
Procedura înregistrării:
 cererea de înregistrare după modelul aprobat de ASP;
 actul de constituire al societății comerciale care urmează să fie înregistrată;
 actele de identitate ale fondatorilor. Dacă este persoană fizică, fondatorul va prezenta
buletinul de identitate, iar dacă este o persoană juridică, se va prezenta actul de
constituire a acesteia și copia de pe certificatul ei de înregistrare;
 actul de identitate al managerului principal al societății;
 bonul de plată a taxei de înregistrare;
 documentul ce confirmă depunerea de către fondatori (asociați) a cotei-par i în

14
 capitalul social al societății în mărimea și în termenul prevăzut de legislație. Trebuie
prezentat actul bancar pentru aportul în bani la capitalul social, pentru aporturile în
natură, se va prezenta actul de evaluare a bunurilor transmise ca aport în natură;
 documentul eliberat de organul fiscal teritorial, ce confirmă că fondatorii nu au
datorii la bugetul public național. Societatea comercială este obligată să se
înregistreze la organul fiscal din teritoriul în care este amplasată.
Registratorul verifică legalitatea actelor prezentate apoi emite decizia de înregistrare sau decizia
privind refuzul de înregistrare a societății.
Societății înregistrate și se atribuie un număr de identificare de stat unic (IDNO), care se indică în
documentele de constituire, în certificatul de înregistrare și pe ștampilă. Societatea pe acțiuni se
consideră înregistrată la data adoptării deciziei de înregistrare. Drept dovadă a înregistrării de stat
servește certificatul de înregistrare.

Concluzii

,, A deschide o afacere este ușor. A administra ce ai deschis este dificil”. (J.Timmons).

Înainte deținierea unei afaceri orice întreprinzător e bine sa cunoască care sunt posibilitățile lansării
acesteia.
În afaceri se aplică aceleași reguli că în orice alt tip de activitate: pentru a avea succes trebuie să ştii
elementele de bază. Dar pentru că suntem bombardaţi cu informaţii şi sfaturi de afaceri din toate părţile
este destul de greu să te concentrezi pe acele elemente fundamentale de care ai nevoie pentru a-ţi
transforma afacerea într-un succes.
Foarte mulţi antreprenori sunt mereu în căutarea “soluţiei salvatoare”, a unei baghete magice
proaspăt inventată care să le rezolve toate problemele şi să le ofere soluţii rapide. În realitate, nici în
afaceri, nici în viaţa nu ne putem baza pe “baghetă magică”. Există doar câteva principii de bază pe care
trebuie să le cunoaştem şi să le stăpânim pentru a ne creşte şi dezvoltă afacerea.
Aşa că, am sintetizat câteva dintre acele principii de bază pe care orice antreprenor ar trebui să le
cunoască şi modalităţile pentru a le utiliza:
Principiul 1:
Trebuie să ştii unde vrei să ajungi cu afacerea ta, şi mai ales, de ce vrei să ajungi acolo.
Princvipiul 2:
O afacere nu poate supravietui fără venituri, așa ca învată să vinzi.
Principiul 3:
Vinde-le oamenilor ceea ce doresc sa cumpere.
Principiul 4:
Asigura-ți mai întai fluxul de numerar, și după aceea profiturile.
În final, înainte deținierea unei afaceri orice întreprinzător e bine sa cunoască care sunt posibilitățile
lansării acesteia avantajele și dezavantajele care pot urma.
15
 Apucă-te de treabă! Valoarea viziunii, obiectivelor, planurilor şi proiecţiilor este dată de activităţile
şi eforturile depuse pentru îndeplinirea lor. Dacă nu faci nimic în direcţia ăsta, rămân doar nişte vise
frumoase însoţite de grafice colorate.

Bibliografie

1. Antreprenoriat. Inițierea unei afaceri, Larisa Bugaian, Chișinău 2010.

2. Cum sa înființezi o afacere, L. Bugaian, M. Ro covan, Chișinău 2010.
3. Aspecte juridice ale antreprenoriatului, L. Bugaian, Iurie Maistrenco, Chișinău 2003.
4. Legea Nr. 220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali.
5. Legea Nr. 1353 din 03.11.2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier).
6. Legea Nr. 845 din 03.01.1992, cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
7. lex.justice.md.

16