Sunteți pe pagina 1din 9

Initierea unei afaceri noi

Deseori, initierea unei noi afaceri se dovedeste a fi solutia cea mai buna. Acesta este, spre exemplu, cazul realizarii unui
produs nou (cand nu exista practic nici o alternativa) sau atunci este avuta in vedere o piata in crestere (unde exista deja
mai multe firme concurente, dar care pot fi achizitionate, de regula, cu mare dificultate).

In plus, initierea unei noi afaceri ofera intreprinzatorului satisfactii importante de ordin psihologic.

Aceasta metoda de lansare in afaceri are o serie de avantaje importante:

- Libertate maxima de actiune pentru intreprinzator, care isi poate pune in aplicare planurile asa cum doreste. Poate
stabili in mod liber modul de organizare a activitatii functie de ritmul de dezvoltare a firmei si isi poate crea o imagine
favorabila, functie de ideea pe care o are despre propria sa firma.

- Prestanta sociala. Initierea unei afaceri noi presupune un efort important si solicita foarte mult abilitatile
intreprinzatorului. Chiar daca va avea nevoie, probabil, de diversi experti colaboratori, intreprinzatorul este cel care va
primi recunoasterea pentru reusita afacerii si pentru efectele pozitive asupra comunitatii (locuri de munca nou-infiintate,
servicii si bunuri foarte utile, activitati caritabile).

- Lipsa unor „pietre de moara”. intreprinzatorul nu este obligat sa corecteze greselile facute de predecesorii sai in
cadrul afacerii, nu trebuie sa onoreze obligatii contractuale la a caror negociere nu a participat, nu trebuie sa adapteze
structura organizatorica a unei firme vechi la viziunea sa novatoare, isi poate alege mijloacele de productie dorite
(echipamente, stocuri).

- Investitia financiara initiala mai redusa prin comparatie cu achizitionarea unei afaceri functionale, al carei pret include
elemente precum pozitionarea pe piata, imaginea, functionalitatea prezenta.

Decizia de initiere a unei afaceri noi trebuie sa tina cont de o serie de dezavantaje:
- Interval de timp indelungat pana la lansarea produsului. Chiar daca intreprinzatorul detine experienta si informatiile
necesare, este necesar un interval de timp variabil pentru infiintarea noii firme (atunci cand este cazul), organizarea
activitatilor, stabilirea relatiilor cu furnizorii, rezolvarea problemelor de personal, lansarea produsului noii afaceri. Acest
dezavantaj este cu atat mai important atunci cand intreprinzatorul vrea sa valorifice o oportunitate imediata de pe piata.

- Riscul implicat, mai ridicat decat in cazul achizitionarii unei afaceri. Deciziile complexe si variate care trebuie luate pe
parcursul procesului de initiere a noii afaceri reprezinta tot atatea posibilitati de eroare.

- Credibilitate mai mica in ochii partenerilor de afaceri, finantatorilor, clientilor, furnizorilor. Relatiile firmei cu tertii
sunt cu atat mai bune cu cat imaginea sa este mai buna, iar construirea unei imagini reprezentative favorabile poate dura
foarte mult timp si poate solicita resurse foarte importante.

- Dificultati in atragerea de finantari initiale. Lipsa situatiilor financiare anterioare impiedica utilizarea anumitor
instrumente de analiza financiara in evaluarea viitorului afacerii, ceea ce provoaca deseori reticente din partea
finantatorilor.

- Obisnuintele de consum ale clientilor potentiali. In cazul intrarii pe o piata deja formata, va exista o perioada de
retinere din partea cumparatorilor, care vor evita produsul nou oferit in favoarea produselor pe care le cunosc de mai mult
timp furnizate de producatori cunoscuti. Aceasta este una dintre cele mai importante piedici pe care noua firma trebuie sa
le depaseasca la inceputul functionarii sale.
- Reactia concurentei. Intreprinzatorul trebuie sa identifice si sa evalueze din timp punctele sale slabe pentru a anticipa
probabilele atacuri din partea concurentei.

- Subevaluarea resurselor si a eforturilor necesare. Pentru intreprinzator, initierea afacerii presupune un efort personal
foarte mare si, de regula, pe o perioada de cativa ani.

Infiintarea unei noi firme este solutia aleasa cel mai frecvent de intreprinzatorul care ia decizia de a initia o noua afacere.
Din punct de vedere legal, infiintarea unei firme presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- Pregatirea dosarului de inregistrare si autorizare. intreprinzatorul trebuie sa realizeze o serie de activitati obligatorii:
- Verificarea si/sau rezervarea firmei si/sau emblemei;
- Pregatirea actelor doveditoare pentru sediu;
- Redactarea declaratiei pe proprie raspundere pentru inregistrare;
- Obtinerea autorizatiei emise de administratia publica locala;
- Redactarea actului constitutiv;
- Depunerea capitalului social;
- Acordarea imputernicirii;
- Redactarea declaratiei de avere;
- Pregatirea actelor privind activitatea comerciala anterioara;
- Depunerea specimenului de semnatura;
- Depunerea garantiei de catre administratori;
- Pregatirea copiilor de pe actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii comerciale;
- Redactarea contractului de administrare;
- Pregatirea copiilor de pe actele de identitate;
- Pregatirea actului de inregistrare a fondatorilor persoane juridice;
- Adoptarea hotararii organului statutar al persoanei juridice privind participarea la constituirea societatii comerciale;
- Redactarea mandatului persoanei care va semna actul constitutiv in numele si pe seama fondatorului persoana juridica;
- Obtinerea certificatului de bonitate;
- Certificarea copiilor;
- Obtinerea avizelor prealabile prevazute de lege.
- Inregistrarea firmei. Dupa depunerea dosarului, se realizeaza urmatoarele activitati:
- Autorizarea constituirii comerciantului de catre judecatorul delegat;
- Obtinerea, pe cale electronica, a codului unic de inregistrare de la Ministerul Finantelor Publice;
- Redactarea incheierii judecatorului delegat;
- Inregistrarea comerciantului in registrul comertului;
- Editarea certificatului de inregistrare.

- Autorizarea functionarii firmei, respectiv activitatile necesare pentru autorizarea functionarii unei firme de catre institutiile
publice abilitate. Aceste activitati sunt realizate dupa data depunerii dosarului la Biroul Unic si pana la data eliberarii
anexei continand avizele/ autorizatiile/ acordurile necesare functionarii: autorizatia PSI, sanitara, sanitar-veterinara,
pentru protectia muncii, pentru protectia mediului etc.

- Notificarea catre institutiile publice, respectiv activitatile de notificare a inregistrarii firmei catre alte institutii publice cu
atributii legate de publicitatea, inregistrarea sau evidenta comerciantilor.

Efectele juridice ale etapelor obligatorii din procedura de inregistrare a unei firme sunt:
- Semnarea actului constitutiv de catre asociati reprezinta etapa consensuala, care produce efecte intre partile
semnatare.
- Autorizarea legalitatii constituirii unei societati comerciale revine judecatorului delegat. Acesta autorizeaza constituirea
comerciantului persoana juridica si dispune inregistrarea in registrul comertului.
- inregistrarea (inmatricularea) societatii comerciale in registrul comertului are rol constitutiv. De la data inregistrarii in
registrul comertului societatea a dobandit personalitate juridica.
- Publicare in Monitorul Oficial a incheierii judecatorului delegat produce efecte fata de terti.
Cumpararea unei afaceri existente
Uneori, in special in cazul unor afaceri de mari dimensiuni, infiintarea unei noi firme este mult prea costisitoare. In astfel de
situatii, cumpararea unei afaceri existente poate fi o optiune mai buna, chiar daca poate fi dificila identificarea unei afaceri
de vanzare in domeniul de interes al intreprinzatorului.

Aceasta solutie de intrare in afaceri are o serie de avantaje:

- Mostenirea situatiei anterioare favorabile. Cel mai mare avantaj al achizitionarii unei firme existente il constituie faptul
ca se obtine un mecanism de afaceri deja constituit. Firma are deja o imagine formata, este cunoscuta de clienti, are o
retea de relatii stabile cu furnizorii, dispune de salariati calificati si de un sistem de organizare interna a activitatii.

- Credibilitatea. Prin achizitionarea firmei, intreprinzatorul preia efectele pozitive ale rezultatelor anterioare ale firmei. Acest
lucru este in mod particular important in relatiile cu finantatorii.

- Posibilitatea planificarii pe baza unor date reale. intreprinzatorul va utiliza datele financiare ale activitatii anterioare
pentru a-si fundamenta strategia de dezvoltare a afacerii. Acest lucru este in mod particular important in relatiile cu
finantatorii.

Uneori, afacerile pot fi cumparate la preturi foarte mici, functie de motivele care au stat la baza deciziei proprietarilor de a
vinde.

Achizitionarea unei afaceri existente poate prezenta, in acelasi timp, o serie de dezavantaje:

- Imaginea nefavorabila, pentru imbunatatirea careia intreprinzatorul trebuie sa depuna un efort important.

- Mostenirea situatiei anterioare nefavorabile. Deseori, situatia firmei achizitionate se incadreaza numai partial in
imaginea pe care o are intreprinzatorul despre noua afacere, fiind necesare investitii semnificative pentru modificare. In
plus, de multe ori situatia curenta a firmei achizitionate impune schimbari importante (inlocuirea unor utilaje uzate fizic sau
moral, modificari ale politicii de personal, imbunatatirea managementului firmei si a strategiei de marketing).

- Rezistenta la schimbare. Deseori, intreprinzatorul ajunge la concluzia ca este utila modificarea culturii organizationale in
conformitate cu noua sa viziune.

Uneori, intreprinzatorul constata, dupa incheierea tranzactiei, ca a obtinut bunuri supraevaluate sau ca nu a fost informat de
aspectele nefavorabile legate de afacerea tranzactionata.

Pentru achizitionarea unei afaceri trebuie parcurs un proces complex. Pentru a putea identifica cea mai potrivita afacere,
intreprinzatorul trebuie sa-si stabileasca o serie de criterii de evaluare a afacerilor disponibile si sa desfasoare o serie de
cercetari.

Practic, procesul de cumparare a unei afaceri se desfasoara sub forma unei succesiuni de etape:

Etapa 1: Definirea obiectivelor achizitionarii afacerii, functie de care va fi orientat intreg procesul de cautare si evaluare. in
acest scop, obiectivele trebuie sa fie clar stabilite si realizabile.
Etapa 2: Studierea pietei vizate. intreprinzatorul trebuie sa evalueze evolutia cererea si oferta de pe piata pe care ar intra
daca achizitioneaza afacerea.

Etapa 3: Evaluarea ofertelor. in analiza informatiilor furnizate de vanzatorul potential, intreprinzatorul trebuie sa tina cont de
motivele pentru care firma este oferita spre vanzare. Pentru aceasta, este obligatorie consultarea mai multor surse de
informatii: clienti, concurenti, furnizori, salariati, investitori, institutii financiar-bancare.

Motivatia de vanzare poate avea mai multe motive:

- retragerea din activitate (pensionarea), problemele de sanatate, dorinta unei schimbari majore in viata, neintelegeri intre
partenerii de afaceri, probleme legate de mostenire (motive frecvent invocate);

- presiuni si neintelegeri in familie, tendinta reducerii pietei, aparitia unei oportunitati mai bune pentru vanzator, aparitia unor
rezultate negative pe care vanzatorul nu reuseste sa le controleze (motive invocate mai rar);

- concurenta agresiva, relatii dificile cu furnizorii, nemultumiri din partea salariatilor sau plecarea unor salariati-cheie, baza
materiala nu mai permite atingerea unor performante maxime, produse depasite, probleme juridice potentiale de anvergura,
lichidare fortata (motive foarte rar invocate).

In masura in care identificarea motivelor reale de vanzare nu aduce la lumina informatii care sa transforme achizitia
planificata intr-o capcana pentru intreprinzator, acesta trebuie sa realizeze o analiza a situatiilor financiare existente. In
aceasta faza, colaborarea cu experti contabili poate ajuta la identificarea eventualelor incercari de imbunatatire fortata a
situatiei contabile (cresterea fortata a volumului fizic al vanzarilor si a veniturilor sau reducerea costurilor).

In continuare, intreprinzatorul trebuie sa evalueze fizic bunurile care formeaza patrimoniul vizat.
Este esentiala evaluarea utilajelor si echipamentelor, stocurilor, echipamentele de birou. Trebuie obtinute informatii privind
planurile de reparatii si cheltuielile curente de functionare si intretinere.
Exista o componenta a patrimoniului mai dificil de evaluat: „goodwill†-ul. in acest caz, trebuie utilizate drept surse de
informatii clientii, furnizorii, colaboratorii, concurenta.

Foarte importanta este evaluarea resurselor umane. Este foarte importanta cultura organizationala, relatiile dintre angajati
si conducere, relatiile dintre angajati, structura si nivelul de calificare a personalului. In acest scop sunt extrem de utile
discutiile prealabile cu salariati-cheie, inclusiv pentru a stabili care dintre acestia au intentia de a parasi firma odata cu
schimbarea proprietarului.

De asemenea, trebuie clarificata situatia afacerii din punct de vedere legal. Data fiind importanta si complexitatea deosebita
a problemelor de aceasta natura, este necesara prezenta unor specialisti in domeniu. Acestia vor trebui sa verifice in ce
masura afacerea vizata este in litigii privind proprietatea, clientii, furnizorii etc.

Trebuie analizate contractele aflate in derulare (chirii, concesiuni, leasing, achizitii, vanzari). De asemenea, trebuie
prospectate perspectivele sectorului de activitate in termenii posibilelor restrictii legale viitoare, cerinte de protectia mediului
etc.

In masura in care afacerea vizata se dovedeste in continuare interesanta, este necesara determinarea unei valori
estimative a afacerii, care va constitui o baza pentru negocierea cumpararii sale.
Din punctul de vedere al vanzatorului, pretul trebuie sa fie destul de mare pentru a acoperi efortul depus pana in momentul
vanzarii si valoarea patrimoniului curent. Pentru cumparator, afacerea este in mod esential un patrimoniu pe care el il va
reorganiza si dezvolta functie de propria sa viziune.

Nu exista o regula general acceptata de evaluare a unei afaceri, ci doar diverse metode de calcul care trebuie utilizate in
paralel si, intotdeauna, numai ca o baza pentru negocierea propriu-zisa.
Factorii luati in calcul in estimarea valorii unei afaceri sunt: valoarea activul, „goodwill†â€‘ul estimativ, profitul potential
si randamentul asteptat al investitiei in afacere.

Stabilirea valorii estimative a afacerii trebuie realizata cu concursul unor specialisti si presupune parcurgerea urmatoarelor
etape:
- Analiza preliminara (pe baza stabilirii exacte a obiectului tranzactiei si a informatiilor necesare din interiorul si din exteriorul
afacerii);
- Calcularea valorii estimative a afacerii, pe baza metodelor clasice (metode patrimoniale, metode bazate pe cifra de
afaceri, metode bazate pe profit sau metode mixte) ori metode bursiere (nerelevante pentru firme mici sau mijlocii, de
regula.).
- Alegerea intervalului de negociere, respectiv al pretului minim si al pretului maxim pe care este interesat intreprinzatorul
sa-l plateasca pentru afacerea avuta in vedere.

Etapa 4: Elaborarea ofertei de cumparare, tinandu-se cont si de eventualele cerinte particulare ale vanzatorului.

Etapa 5: Negocierea achizitionarii afacerii.

10 motive pentru care afacerile esueaza

Nimanui nu-i place sa se gandeasca la esec. Afacerile sunt conduse de oameni cu


dorinta de a castiga. Ideea de esec este alungata din mintea multora. Totusi
inclinatia, ambitia si dorinta de a castiga nu sunt, deseori, suficiente pentru a garanta
succesul intr-o lume din ce in ce mai complexa si competitiva.
Fie ca ne place sau nu, o proportie semnificativa din afacerile noi din ziua de azi nu va reusi
sa sarbatoreasca al cincilea an de activitate. Aruncand o privire la cateva din motivele
pentru care afacerile esueaza, va poate ajuta sa deveniti mai vigilenti fata de cateva din
cele mai comune capcane si cauze pentru esec al afacerilor.

1. Inceperea cu o idee proasta


Desi a avea incredere in ideea initiala de afacere este un atribut important al multor
intreprinzatori, deseori nu este suficient. Se intampla uneori ca o idee "unica" sa nu fie de
fapt unica deloc sau ca piata sa fie deja foarte bine acoperita sau ca cererea sa fie mai mica
in domeniul respectiv decat s-ar fi crezut.
2. O planificare defectuoasa

Planul dvs de afaceri initial este modelul dvs pentru succes. Esuarea in a va tine de plan,
esuarea in a efectua cercetarea intensa de care este nevoie la inceput sau, mai obisnuit,
esuarea in a cauta si cere un sfat profesionist, sunt modalitati comune de a incepe o
afacere in mod gresit. Planificarea din timp este vitala fiecarei etape a afacerii dvs si ar
trebui sa constituie o preocupare permanenta.
3. Lipsa de capital

In primii cativa ani de activitate, capitalul insuficient este o cauza comuna a esecului
afacerilor. Un capital adecvat trebuie sa tina cont de o multitudine de cheltuieli si costuri
pentru o perioada indelungata de timp. Unii prefera sa inceapa o afacere de la zero atunci
cand pe piata exista de vanzare afaceri stabile.Cumpararea unei afaceri deja infiintate va
poate scuti de obstacolele initiale ca stabilirea premizelor, cumpararea echipamentului si
bineinteles gasirea primilor dvs clienti. Desi cumpararea unei afaceri deja existente nu este o
garantie catre succes, poate fi o solutie eficienta din punctul de vedere al costurilor. Din
nou, cercetarea si sfatul ajuta.
4. Lipsa de cunoastere a pietei

Sa va cunoasteti clientii si ceea ce vor de fapt si nu ceea ce credeti dvs ca vor, este una din
cerintele esentiale ale supravietuirii unei afaceri. Esecul in a mentine legatura cu clientii dvs
prin lipsa unui plan concret de marketing si esecul in a tine pasul cu dorintele si nevoile lor
schimbatoare constituie o reteta sigura spre dezastru.

5. Rulajul banilor cash sau criza manageriala

Atunci cand suma de bani care iese din afacere este mai mica decat cea care intra exista o
problema. Totusi, multe afaceri ignora (fie voit sau nu) aceasta problema si se ocupa de
fiecare criza (inevitabil) pe masura ce acestea apar. Chiar si companiile profitabile pot avea
probleme grave datorita managementului defectuos al banilor cash. Ignorarea situatiei
banilor cash duce, de obicei, la aparitia unor probleme din ce in ce mai grave.

6. Faceti totul

Seful care se epuizeaza este o cauza mai obisnuita a problemelor decat neglijenta.
Construirea unei echipe de angajati competenti cu responsabilitati si teluri stabilite va va
acorda timpul necesar pentru a va concentra asupra problemelor de administrare si
dezvoltare a afacerii. Nici un lurcu nu este mai important pentru o afacere decat un
management eficient. Un sef care se ocupa mereu de lucrurile marunte rareori are timpul
necesar de a se concentra pe lucrurile cu adevarat importante.
7. Control inadecvat

Desi nimeni nu se asteapta chiar sa il faceti, este esential sa controlati afacerea dvs la
fiecare nivel si sa aveti mecanismele de control potrivite la locul lor astfel incat orice
problema potentiala sa fie rezolvata de la inceput, inainte de a fi prea tarziu. Extinderea
creditului prea mult sau imprumutarea unei sume de bani prea mare sunt cauze comune a
esecului.

8. Protectie inadecvata

Lucruri rele se intampla afacerilor bune in fiecare zi. Fie ca sunt pagube provocate de foc
sau inundatii, pierderi de pesonal important sau furt, protectia impotriva riscului va poate
ajuta sa va asigurati in viitor.

9. Esecul in a va schimba

Nici o afacere nu se afla intr-un balon. Esecul de a tine seama de schimbarile din mediul de
afaceri poate conduce la probleme. Ceea ce face concurenta, schimbarile in tehnologie la
fel ca si schimbarile in comportamentul clientilor, trebuie sa fie monitorizate constant iar
planurile trebuie ajustate permanent pentru a face fata ritmului rapid in care se schimba
lumea afacerilor.

10. Dezvoltarea prea rapida

Pentru orice afacere o dezvoltare rapida si fara control poate fi mai periculoasa decat o
crestere lenta. Cresterea prea rapida aduce cu sine riscul de a pierde controlul si o
"intindere" a resurselor afacerii peste capaciatatea si bazele sale financiare

Avantaje  şi  dezavantaje  în  demararea  propriei  afaceri

Potrivit  unei  anchete  realizate  în  anul  2002,  în  România  1  din 
100  de  tineri  decid  să  înceapă  o  afacere  pe  cont  propriu,  faţă 
de  1  din  4  tineri  în  Cehia,  Polonia  sau  Ungaria.  Cauzele 
acestei  diferenţe  au  fost  formulate  chiar  de  către  subiecţii 
acestui  sondaj,  şi  anume  studenţii.  Potrivit  acestora,  atitudinea 
lor  este  cauzată  de  birocraţie,  majoritatea  declarând  că  este 
foarte  dificil  să  înregistrezi  o  firmă,  dar  şi  de  lipsa  resurselor 
financiare,  a  banilor  necesari  demarării  unei  afaceri.  Putem 
spune  că,  în  general,  din  2002  până  în  prezent  au  apărut 
îmbunătăţiri  fiscale  care  să  uşureze  înfiinţarea  unei  firme,  şi  în 
special  pentru  studenţi  au  fost  introduse  facilităţi  în  acest  scop. 
Cu  toate  acestea  şi  în  prezent  mulţi  tineri  manifestă  o  atitudine 
mioritică  faţă  de  posibilitatea  începerii  unei  afaceri  pe  cont 
propriu.

Pentru  a  putea  analiza  cuprinzător  avantajele  şi  dezavantajele 


iniţierii  unei  activităţi  anume  în  general,  aceasta  trebuie  pusă  în 
balanţă  cu  cel  puţin  o  altă  alternativă.  Dat  fiind  subiectul 
acestui  articol  vom  recurge  la  compararea  avantajelor  şi 
dezavantajelor  iniţierii  propriei  afaceri  cu  cele  ale  deţinerii  unui 
job  într-o  firmă,  de  preferinţă  una  multinaţională.

Decizia  de  a  demara  propria  afacere  este  una  destul  de  greu  de 
adoptat,  dat  fiind  contextul  economic  în  care  ne  aflăm,  şi 
trebuie  să  fie  fundamentată  luând  în  calcul  multitudinea  de 
elemente  care  condiţionează  înfiinţarea  şi  desfăşurarea  unei 
afaceri. 

Iniţierea  propriei  afaceri  implică  un  risc  mai  mare  spre 


deosebire  de  lucrul  într-o  multinaţională.  Riscul  derivă  în 
principal  din  faptul  că  resursele  financiare  avute  la  dispoziţie 
(care  de  cele  mai  multe  ori  nu  se  obţin  foarte  uşor)  sunt  de 
regulă  atrase  sau  împrumutate,  iar  tu  eşti  principalul  răspunzător 
de  modul  de  utilizare  a  resurselor  şi  de  efectele  obţinute  în 
cadrul  afacerii.  Procurarea  resurselor  financiare  este  dificilă 
având  în  vedere  gradul  redus  de  dezvoltare  în  România  a 
instituţiilor    din  sistemul  financiar-bancar  cu  aport  substanţial  în 
finanţarea  întreprinderilor  mici  şi  mijlocii  (în  special  a 
microfirmelor),  dezvoltare  redusă  oglindită  din  condiţiile 
restrictive  de  acordare  a  creditelor:  garanţii  excesive,  dobânzi 
foarte  mari,  durata  insuficient  de  mare  pentru  care  băncile 
acceptă  să  acorde  credite,  neacceptarea  frecventă  de  perioade  de 
graţie  la  creditele  penru  investiţii  sau  fixarea  de  perioade  prea 
reduse.  La  acestea  putem  adăuga  şi  interzicerea  prin  lege  a 
acordării  de  credite  doar  pe  bază  de  plan  de  afacere,  indiferent 
de  cât  de  complex  şi  convingător  este  el. 

Un  alt  dezavantaj  major  al  demarării  propriei  afaceri  constă  în 
consumul  mult  mai  mare  de  timp,  dat  fiind  faptul  că  cel  puţin 
la  început  firma  va  avea  puţini  angajaţi,  şi  fiecare  salariat  va 
avea  foarte  multe  responsabilităţi  şi  sarcini  de  îndeplinit.  În 
plus,  în  calitate  de  proprietar  al  afacerii  vei  avea  tendinţa  (cel 
puţin  la  început)  de  a  supraveghea  şi  controla  absolut  tot  ceea 
ce  se  întâmplă  în  firmă  („doar  sunt  banii  tăi  în  joc,  nu  ?”). 

De  asemenea  iniţierea  unei  afaceri  pe  cont  propriu  trebuie  să 
se  bazeze  pe  cunoaşterea  detaliată  a  pieţei  pe  care  vei  activa, 
aspect  care  rezultă  din  rolul  tău  major  în  adoptarea  deciziilor 
strategice  şi  tactice  vizând  afacerea,  în  calitate  de  proprietar 
şi/sau  manager. 

Trebuie  totuşi  să  conştientizăm  şi  potenţialele  avantaje  ale 


iniţierii  unei  afaceri  pe  cont  propriu.  Acestea  constau  în 
principal  în:  satisfacţia  de  a  şti  că  tot  efortul  pe  care  îl 
consumi  are  drept  finalitate  dezvoltarea  propriei  afaceri, 
posibilitatea  de  a  câştiga  mai  mulţi  bani  decât  în  situaţia  în 
care  ai  un  job  într-o  anumită  firmă  –  evident  după  o  anumită 
perioadă  în  care  afacerea  este  pusă  pe  picioare  în  adevăratul 
sens  al  cuvântului,  are  asigurat  un  anumit  portofoliu  de  clienţi, 
şi  este  rentabilă  –  dar  aspectul  poate  cel  mai  important  (care 
decurge  de  asemenea  după  asigurarea  fundamentelor  avantajului 
anterior)  constă  în  independenţa  pe  care  ţi-o  conferă  deţinerea 
propriei  afaceri,  în  sensul  că  o  dată  ce  firma  a  ajuns  la  un 
nivel  de  maturitate  poţi  lăsa  afacerea  „pe  mâna”  unor  manageri 
iscusiţi,  iar  tu  doar  vei  supraveghea  în  continuare  bunul  mers 
al  activităţilor.

Pe  de  altă  parte,  deţinerea  unui  job  într-o  multinaţională  oferă 
stabilitatea  pe  care  mulţi  tineri  şi-o  doresc.  Este  vorba  de  a 
avea  un  anumit  post,  care  se  circumscrie  într-o  arie  limitată  de 
sarcini,  competenţe  şi  responsabilităţi,  care  odată  percepute  şi 
delimitate  clar,  conferă  posesorului  siguranţa  că  nimic 
surprinzător  nu-l  poate  pune  într-o  situaţie  inedită,  căreia  să  nu 
poată  să-i  facă  faţă.  Această  descriere  poate  fi  pe  undeva 
echivalată  cu  tendinţa  de  plafonare  la  locul  de  muncă.  Totuşi 
nu  trebuie  neglijată  nici  posibilitatea  construirii  unei  cariere  într-
o  multinaţională,  pe  parcursul  trecerii  treptate  de  la  un  post  la 
altul  cu  o  arie  de  cuprindere  a  competenţelor  şi 
responsabilităţilor  din  ce  în  ce  mai  largă,  dar  în  acelaşi  timp 
mai  complexe  şi  cu  caracter  tactic  şi  strategic  din  ce  în  ce  mai 
mare.  Voinţa  salariatului  poate  fi  hrănită  din  multitudinea 
oportunităţilor  oferite  de  climatul  organizaţional,  iar  ambiţia  sa 
nu  va  întârzia  să  fie  răsplătită. 

Alegerea  unuia  dintre  cele  două  drumuri  nu  este  uşoară  iar 
eficienţa  deciziei  depinde  în  mare  măsură  de  conştientizarea 
punctelor  forte  şi  slabe  ale  fiecăruia  dintre  noi  faţă  de  cele 
două  alternative.  Probabil  că  decizia  cea  mai  bună  este  pe 
undeva  pe  la  mijloc,  în  sensul  de  a  avea  la  început  cel  puţin 
un  job  din  care  sa  deprinzi  experienţă,  cunoştinţe  şi  abilităţi  (să 
înveţi  pur  şi  simplu  cum  se  construieşte  o  afacere)  pentru  ca 
după  aceea  să-ţi  asumi  responsabilitatea  de  a  acţiona  pe  cont 
propriu.  Dar  evident  decizia  îţi  aparţine  doar  ŢIE.