Cap.2.

Identificarea oportunităților de afaceri

2.1. Generarea ideilor antreprenoriale și analiza fezabilității lor

Începerea unei afaceri ar trebui, înainte de toate, să pornească de la procesul de

autocunoaştere. Aşadar, înainte de existenţa unei idei de afacere, ar trebui realizat un proces
obiectiv de introspecţie, care, pe lângă o analiză atentă a propriei persoane, să ţină cont, în
egală măsură, de posibilele satisfacţii, avantaje, responsabilităţi şi riscuri pe care statutul
de antreprenor le implică. Ideea conform căreia nu oricine poate deveni un bun antreprenor
nu ar trebui introdusă într-o sferă pesimistă, ci ar trebui privită, mai degrabă, ca fiind una
realistă (Mârza & al., 2012).
”Realistă trebuie să fie şi ideea afacerii. E adevărat, contează foarte mult ceea ce vă
doriţi, în calitate de viitori antreprenori, pentru că, până la urmă, e vorba de urmarea unui
vis, dar dorinţa voastră trebuie să corespundă şi cu dorinţa şi nevoia viitorilor consumatori
trebuie să se plieze pe dimensiunile şi posibilităţile reale oferite de către piaţă. Cele mai
multe idei au fost gândite înainte. Succesul se rezumă la modul de implementare a ideii și
la găsirea clienților potriviți. Înainte de a introduce un nou produs/serviciu, antreprenorii
experimentați folosesc studii de fezabilitate pentru a cunoaște potențialul ideii lor de afaceri.
Determinarea la timp a fezabilității ideii de afaceri ajută la economisirea resurselor și
previne dezamăgirile în viitor. Ideea afacerii trebuie să pornească de la un vis, însă e
imperios necesar ca la baza ei să stea, totodată, un proces riguros de colectare şi analizare
a informaţiilor necesare. Aceste informaţii vizează:
- Piaţa – studiul acesteia implică atât clienţii, concurenţii, furnizorii, intermediarii, cât
şi oportunităţile oferite de piaţa respectivă, gradul său de saturaţie, contextul economic etc.”
(Mârza & al., 2012)
Cercetarea pieței este procesul de culegere de informații despre nevoile și preferințele
clienților. Sunt o mulțime de modalități de a obține contribuții de la clienți:
 Interviuri sau observații— se pot descoperi oportunități importante din
identificarea nevoilor sau frustrărilor clienților;
 Cercetarea pe Internet — cele mai potrivite pentru acoperirea subiectelor
specifice cum ar ca concurență sau învățare mai multe despre mărimea pieței.
clasamente, cum ar fi determinarea celor mai importante criterii de achiziție
pentru un anumit grup de clienți. Există avantaje la fiecare dintre metodele de
cercetare diferite, deși adva stadiile de interviuri, în special, le fac să fie cele
mai potrivite pentru această etapă incipientă. Interviurile vă permit să
perspective care se pot obține despre nevoile clientului de a construi o ofertă
de valoare. Sondajele funcționează cel mai bine după o inițială nevoia este
descoperită și verificată, astfel încât acționabile și întrebările la clienții țintă să
pot ajuta vă proiectați produsul.
- Natura juridică – legislaţia, fiscalitatea şi reglementările reprezintă aspecte
importante, care trebuie luate în considerare pentru ca întregul proces să fie desfăşurat fără
probleme. (Mârza & al., 2012)
- Resursele (financiare, materiale, umane)
o Care e suma de bani necesară pentru a demara afacerea?
o Care e necesarul de personal pentru început?
o Care sunt resursele materiale necesare?
 o De ce fel de spaţiu este nevoie?
o Este mai rentabilă închirierea/ achiziţionarea spaţiului?
o Care sunt utilajele/ maşinile de care e nevoie?
Odată ce informaţiile au fost culese şi analizate, se pot contura mai multe variante de
afaceri. Alegerea variantei optime va conduce, ulterior, la structurarea planului de afaceri
şi la pregătirea acestuia.

2.2. Motive pentru eșecul afacerilor

Nimănui nu-i place să se gândească la eșec. Afacerile sunt conduse de oameni cu

dorința de a câștiga. Ideea de eșec este alungată din mintea multora. Totuși înclinația,
ambiția și dorința de a câștiga nu sunt, deseori, suficiente pentru a garanta succesul într-o
lume din ce în ce mai complexă și competitivă.
Prin cunoașterea motivelor pentru care afacerile eșuează se pot evita câteva din cele
mai comune capcane și cauze pentru eșec al afacerilor:
1. Începerea cu o idee proastă - Deși a avea încredere în ideea inițială de afacere este
un atribut important al multor întreprinzători, deseori nu este suficient. Se întâmplă uneori
ca o idee "unică" să nu fie de fapt unică, ca piața să fie deja foarte bine acoperită sau ca
cererea să fie mai mică în domeniul respectiv decat s-ar fi crezut.
2. O planificare defectuoasă - Planul de afaceri inițial este modelul pentru succes.
Eșuarea în a respecta planul, în a efectua cercetarea de care este nevoie la început sau în a
căuta și cere un sfat profesionist, sunt modalități comune de a începe o afacere în mod
gresit. Planificarea din timp este vitală fiecărei etape a afacerii și ar trebui să constituie o
preocupare permanentă.
3. Lipsa de capital - În primii ani de activitate, capitalul insuficient este o cauză
comună a eșecului afacerilor. Un capital adecvat trebuie să țină cont de o multitudine de
cheltuieli pentru o perioada îndelungată de timp. Unii preferă să înceapă o afacere de la
zero atunci când pe piață există de vânzare afaceri stabile. Cumpărarea unei afaceri deja
înființate permite evitarea obstacolelor inițiale ca stabilirea premizelor, cumpărarea
echipamentului și, bineînțeles găsirea primilor clienți. Deși cumpărarea unei afaceri deja
existente nu este o garantțe către succes, poate fi o soluție eficientă din punctul de vedere
al costurilor.
4. Lipsa de cunoastere a pietei - Cunoașterea clienților și a ceea ce vor de fapt și nu
ceea ce crede antreprenorul că vor, este una din cerințele esențiale ale supraviețuirii unei
afaceri. Eșecul în a menține legătura cu clienții prin lipsa unui plan concret de marketing
și eșecul în a ține pasul cu dorințele și nevoile lor schimbătoare constituie o rețetă sigură
spre dezastru.
5. Rulajul banilor cash sau criza managerială - Atunci cand suma de bani care iese
din afacere este mai mica decat cea care intra exista o problema. Totusi, multe afaceri
ignora (fie voit sau nu) aceasta problema si se ocupa de fiecare criza (inevitabil) pe masura
ce acestea apar. Chiar si companiile profitabile pot avea probleme grave datorita
managementului defectuos al banilor cash. Ignorarea situatiei banilor cash duce, de obicei,
la aparitia unor probleme din ce in ce mai grave.
6. Antreprenorul care face totul - Seful care se epuizeaza este o cauza mai obisnuita a
problemelor decat neglijenta. Construirea unei echipe de angajati competenti cu
responsabilitati si teluri stabilite va va acorda timpul necesar pentru a va concentra asupra
problemelor de administrare si dezvoltare a afacerii. Nici un lucru nu este mai important
pentru o afacere decat un management eficient. Un sef care se ocupa mereu de lucrurile
marunte rareori are timpul necesar de a se concentra pe lucrurile cu adevarat importante.
7. Control inadecvat - Desi nimeni nu se asteapta chiar sa il faceti, este esential sa
controlati afacerea dvs la fiecare nivel si sa aveti mecanismele de control potrivite la locul
lor, astfel incat orice problema potentiala sa fie rezolvata de la inceput, inainte de a fi prea
tarziu. Extinderea creditului prea mult sau imprumutarea unei sume de bani prea mare sunt
cauze comune a esecului.
8. Protectie inadecvata - Lucruri rele se intampla afacerilor bune in fiecare zi. Fie ca
sunt pagube provocate de foc sau inundatii, pierderi de pesonal important sau furt, protectia
impotriva riscului va poate ajuta sa va asigurati in viitor.
9. Esecul in a va schimba - Nici o afacere nu se afla intr-un balon. Esecul de a tine
seama de schimbarile din mediul de afaceri poate conduce la probleme. Ceea ce face
concurenta, schimbarile in tehnologie la fel ca schimbarile in comportamentul clientilor,
trebuie sa fie monitorizate constant, iar planurile trebuie ajustate permanent pentru a face
fata ritmului rapid in care se schimba lumea afacerilor.
10. Dezvoltarea prea rapida - Pentru orice afacere o dezvoltare rapida si fara control
poate fi mai periculoasa decat o crestere lenta. Cresterea prea rapida aduce cu sine riscul
de a pierde controlul si o "intindere" a resurselor afacerii peste capacitatea si bazele sale
financiare. (www.eafacere.ro)
11. Efectuarea unui lucru potrivit la momentul nepotrivit - Un număr destul de mare
de antreprenori fac greșeala de a gândi că au tot timpul în lume pentru a face lucrurile să
se întâmple în afacerea lor și, în general, tind să amâne ce au de făcut, făcând ceea ce
trebuie, însă în momentul nepotrivit. Acest lucru nu este în regulă pentru afaceri. Amânarea
este într-adevăr dușmanul succesului, iar atunci când antreprenorii încep să amâne, eșecul
nu va fi departe.
12. Renunțarea prea ușoară - Există o mulțime de antreprenori care renunță prea ușor
atunci când se confruntă cu câteva lovituri. O parte din ceea ce face un bun antreprenor
minunat este de a avea puterea de a forța, chiar și atunci când drumul pare întunecat și
incert. Amintiți-vă că afacerea dvs. este ca o extensie a dvs. înșivă și renunțarea prea ușoară
va determina ca afacerea dumneavoastră să eșueze pe termen lung. Fiți războinic! Stabiliti
un sistem de asistență în așa fel încât să obțineți ajutor atunci când aveți nevoie; puteți lucra
cu un antrenor (coach) sau puteți lua parte la evenimente de networking cu alți
întreprinzători.
13. Cumpărarea de ceea ce nu este nevoie - Achiziționând o mulțime de materiale
nenecesare este o greșeală obișnuită a majorității antreprenorilor, care este, de asemenea,
o altă rețetă pentru eșec atunci când conduceți o afacere. Acest obicei se întâmplă să fie
foarte răspândit în rândul noilor antreprenori, deoarece simt nevoia de a fi pregătiți pentru
sosirea clienților cu bani mulți. Acest lucru aduce mai multă presiune asupra finanțelor,
ceea ce poate duce în final la eșec. dacă nu este gestionat corect. Chiar dacă aveți resurse
pentru a face acest lucru, canalizarea acestor fonduri în alte aspecte ale afacerii dvs., cum
ar fi publicitatea și marketingul, ar fi mai benefică pentru afacerea dvs.
14. Lipsa de focalizare - Atunci când întreprinzătorii își pierd concentrarea asupra
obiectivelor lor de afaceri, aceștia sfârșesc în a-și amesteca obiectivele și prioritățile în ceea
ce privește afacerea și, în cele din urmă, pierd direcția. Rămânând concentrat vă va ajuta
să vă păstrați excesele sub control și vă va împiedica să vă pierdeți din vedere obiectivele.
Deci, cum reușiți să rămâneți concentrat? Mai întâi, fiți raționali și nu emoționali, țineți
întâlniri regulate cu partenerii și cu angajații cheie pentru a vorbi despre obiectivele și
planul de acțiune și pentru a vă menține responsabilitatea.

2.3. Crearea identității firmei

Pentru aceasta încercați să răspundeți la întrebarea:

 Ce aș dori să spună și să gândească despre firma mea și despre produsele / serviciile
firmei?
Factori:
 Tipurile de produse/servicii
 Piața țintă
 Concurenții
- Prezentarea succintă a firmei printr-o descriere a obiectivelor activităţii şi a
produsului sau serviciului oferit:
 dacă activitatea a început deja, specificaţi de cât timp vă desfăşuraţi activitatea în
zona respectivă. În descrierea obiectului de activitate menţionaţi volumul de vânzări şi
piaţa vizată. Scoateţi în evidenţă realizările obţinute.
 dacă activitatea nu a început încă, menţionaţi pregătirea şi experienţa pe care o
aveţi în domeniu şi care vă îndreptăţesc să conduceţi o astfel de afacere. Menţionaţi
informaţii asemănătoare despre partenerii din afacere şi despre ceilalţi membri ai echipei
de conducere.
- Ideea de bază (deseori numită „declaraţia de intenţie”) şi obiectivele firmei.
Declaraţia de intenţie este formulată în termeni relativ abstracţi, cum ar fi:
supravegherea copiilor în condiţii deosebite.
Obiectivele sunt formulate în termeni concreţi, cum ar fi: „supravegherea copiilor în
condiţii optime, din oraşul X şi creşterea numărului de înscrieri cu 25% în 12 luni”.

2.4. Realizarea cercetării de marketing

Cercetarea de marketing este procesul prin care se generează informații despre mediul
de piață, analizate și interpretate pentru a fi utilizate ca ajutor pentru luarea deciziilor de
marketing. Însă, cercetarea de marketing:
(1) poate include erori și direcții greșite în funcție de realizarea cercetarii;
(2) nu prevede cu certitudine ce se va întâmpla în viitor și
(3) nu oferă toți factorii pentru luarea deciziilor sau succesul unei strategii.
Identificarea surselor de informații
 date colectate de la clienți, concurenți, angajați, furnizori
 date extrase din studii în domeniu, cărți, reviste și alte publicații
Informații necesare:
 Informații demografice:
 vârstă
 sex
 statutul marital
 preferințe personale
 obiceiuri de cumpărare
  Preferințele de calitate
 Motivatori pentru decizia de cumpărare: Ce este important pentru clienți ? Preț?
Calitate? Caracteristici? Prestigiu?
 Preferințele de culoare
Este important să răspundem la întrebări referitoare la clienţi – aceştia reprezintă
factorul esenţial atunci când vine vorba de succesul şi durata afacerii. Satisfacţia clienţilor,
depăşirea şi anticiparea nevoilor şi aşteptărilor acestora trebuie să reprezinte obiectivul
principal al oricărei afaceri, concomitent cu maximizarea profitului. Acest efort trebuie, de
asemenea, să fie unul integrat, el neaparţinând doar departamentului de marketing al unei
firme. (Mârza & al., 2012)
În ziua de astăzi, având în vedere numeroasele posibilităţi care stau la dispoziţia
clienţilor în materie de produse şi servicii, nu atragerea acestora reprezintă aspectul cel mai
dificil. Strategiile bine implementate în ceea ce priveşte modalităţile de promovare vor
stârni interesul şi curiozitatea clientului, într-un final. Partea dificilă intervine atunci când
este vorba de păstrarea clienţilor, transformarea acestora din simpli clienţi în clienţi fideli
şi ulterior în parteneri/ colaboratori. Relaţiile cu clienţii trebuie să primeasca atenţia
cuvenită. Mijloacele de fidelizare trebuie să fie suficient de motivante pentru clienţii cu
vechime, astfel încât aceştia să continue să rămână fideli produselor/ serviciilor firmei tale.
Înainte de toate, însă, întrebările pe care trebuie să ţi le pui cu privire la clienţi sunt:
 Cine sunt clienţii tăi ? Firme sau persoane fizice ?
 Au clienţii nevoie de produsul/ serviciul pe care urmează să îl distribui?
 Sunt aceştia dispuşi să încerce produsul/serviciul tăul în detrimentul celui cu care
sunt deja obişnuiţi?
 Care e preţul pe care clienţii sunt dispuşi să îl plătească pentru a beneficia de
produsul/serviciul tău? (Mârza & al., 2012)
 Cumpără săptămânal, lunar, anual?
 Achizițiile sunt spontane sau planificate?
 Sunt achiziții personale sau pentru alții?
 Ce nevoie țintește pe piață?
 Ce lipsește pe piață?
 Cine altcineva face același lucru pe piață?
 Ce firme ar putea să vă completeze produsul sau ofertele de servicii dacă ați lucra
împreună?
 Ai un plan de acţiune pentru atragerea clienţilor ?
 Cum intenţionezi să îţi păstrezi clienţii?
Colectarea informațiilor despre clienți
 Chestionare
 Focus grup
 Studii din domeniu
 Discuții ale grupurilor pe internet
 Discuții cu angajații
 Reclamațiile consumatorilor
Concurenţa
 Ce ştii despre concurenţă ?
 Câţi angajaţi au ? Ce forţă de vânzare ?
 Ce cote de piaţă au ?
  Ce avantaje competitive au comparativ cu tine ?
 Ce strategii de preţ are concurenţa ?
 Dar strategii de comunicare/reclamă ?
 Cum reuşesc concurenţii să-şi atragă şi să-şi păstreze clienţii? (Mârza &
al., 2012)
Colectarea informațiilor despre concurenți
 Rapoarte anuale ale concurenților, literatură în domeniul vânzărilor
 Baze de date cu informații colectate
 Verificați Internetul
 Vorbiți cu clienții și cu furnizorii
Piaţa
 Cum apreciezi că vor evolua vânzările ?
 Care este prognoza cererii ?
 Care sunt tendinţele pieţei?
 Ce influenţă au factorii economici, demografici, culturali, politici, sociali,
tehnologici asupra tendinţelor pieţei?
 Cum se poate segmenta piaţa ta ?
 Cum este piaţa potenţială împărţită din punct de vedere geografic ?
 Ştii cât de mare este volumul pieţei potenţiale ?

2.5. Poziționarea afacerii

O întrebare specială cu o semnificaţie deosebită se referă la:

Unde va fi localizată afacerea ta ?
Amplasarea geografică a firmei este deosebit de importantă, atâta timp cât spaţiul real
de care ai nevoie nu e utilizat doar pentru desfăşurarea afacerii în mediul virtual. Afacerile
online sunt singurele pentru care spaţiul real este relativ lipsit de importanţă. Când vine
vorba însă de afaceri care se desfăşoară în mod tradiţional, afaceri care implică
interacţiunea propriu-zisă cu clientul, alegerea unei locaţii favorabile reprezintă una din
cheile succesului. De preferat sunt, bineînţeles, zonele (fie că vorbim la nivel de oraş/
cartier/ stradă etc) cu trafic intens. Comoditatea cu care clienţii din ziua de astăzi s-au
obişnuit este un criteriu care îi împiedică să parcurgă o distanţă prea mare pentru a putea
obţine produsul/serviciul dorit. Poziţionarea geografică trebuie să fie cât mai aproape de
segmentul tău ţintă de clienţi. (Mârza & al., 2012)
Descrierea zonei de activitate din prezent sau viitor:
- dacă nu v-aţi ales o zonă în care să vă desfăşuraţi activitatea, menţionaţi anumite zone
sau amplasamente pe care le aveţi în vedere, precum şi criteriile pe baza cărora veţi alege
una din acestea. Trebuie să luaţi în considerare:
 apropierea de client,
 posibilităţile de parcare,
 accesul la mijloacele de transport,
 personalul disponibil,
 depozitarea şi deplasarea mărfii,
 respectarea legislaţiei (administrative, siguranţei individuale, sănătăţii),
 paza şi posibilităţile de extindere;
 aspecte negative care ar afecta activitatea de vânzare (cum ar fi lipsa unui spaţiu de
parcare adecvat).
Încercaţi să oferiţi soluţii pentru aceste probleme. Nu uitaţi că nici o zonă nu este
perfectă. Încercaţi să transformaţi dezavantajele în avantaje. Intenţionaţi să schimbaţi zona ?
 planul pentru o posibilă extindere.

2.6. Conducerea firmei

În ceea ce priveşte managementul şi resursele umane, e nevoie de un program al

managementului activităţilor, care cuprinde:
-Prezentarea organigramei;
-Prezentarea echipei manageriale, punctând abilităţile acesteia, cu scopul de a accentua
aportul pe care echipa îl va aduce viitoarei dezvoltări a afacerii;
-Descrierea concepţiei manageriale şi a practicilor utilizate în raport cu clienţii,
personalul firmei, intermediarii, societatea etc. (Mârza & al., 2012)
Prezentarea echipei de conducere
 tipul: proprietate unică, structură partenerială sau societate pe acţiuni;
 echipa de conducere, numele membrilor,
 structura acţionariatului, necesarul de personal de specialit ate şi auxiliar şi gradul de
calificare a acestuia;
 consiliul director.

2.7. Etica în afaceri

De obicei, când se discută despre etica în afaceri, de cele mai multe ori se face referire
la probleme precum corupția și mita. Însă, „comportamentul etic” în afaceri reprezintă un
subiect mult mai vast, astfel încât este nevoie de o înțelegere mai profundă a ceea ce
înseamnă mai exact acesta și cum poate nu numai să elimine practicile anticoncurențiale,
ci și sa aduca plus valoare business-ului. (Burleigh, 2014)
Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate,
care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici
(firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc.) acționează. Ea a apărut la începutul
secolului al XX-lea în Statele Unite ale Americii ca urmare a extinderii aplicabilității
teoriilor etice dincolo de spațiul general al "acțiunii umane".
Etica este absolut necesară pentru afaceri. Fără un grad minim de încredere că
partenerii de afaceri își vor îndeplini promisiunile, activitatea comercială nu ar putea avea
loc, indiferent de orice contract legal.
Etica reprezintă teoria acțiunii corecte și a binelui mai mare, în timp ce morala indică
practica lor. Antonimul este imoral, referindu-se la acțiuni care încalcă principiile etice.
Etica personală semnifică un cod moral aplicabil indivizilor, în timp ce etica socială
înseamnă teoria morală aplicată grupurilor. Etica nu este limitată la acte specifice și coduri
morale definite, ci cuprinde toate idealurile morale și comportamentele - este o filozofie a
unei persoane asupra vieții. Formularea standardelor etice poate fi dificilă. Percepția eticii
este atât subiectivă și calitativă.
Motivul care explică cel mai bine de ce indivizi diferiți acționează diferit în ceea ce
privește comportamentul lor etic atunci când se confruntă cu același set de circumstanțe,
este caracterul moral al persoanei. Caracterul moral al unei persoane este capacitatea ei nu
numai de a evita să acționeze inadecvat atunci când se confruntă cu o situație de tentație
morală, dar și de a fi capabilă să se angajeze în rezolvarea adecvată a dilemelor etice și, în
cele din urmă, de a avea angajamentul și motivația de a se angaja în mod natural într-un
comportament etic.
Există două dimensiuni interdependente, dar distincte ale caracterului moral:
(i) capacitatea de a distinge binele de rău;
(ii) nivelul de angajament al persoanei de a se comporta în mod consecvent etic, în
conformitate cu determinarea ei asupra cursului de acțiune corect din punct de vedere moral.
Managerii etici de afaceri sunt responsabili față de numeroase părți interesate:
 Angajați (individuali și colectivi sub formă de sindicate);
 Clienți;
 Furnizori;
 Competitori;
 Acționari;
 Guvernul și entitățile comunitare (locale, naționale și globale).
Din punct de vedere al afacerilor, o abordare etică poate oferi beneficii semnificative,
precum: atragerea de noi clienți care împărtășesc aceleași valori, atragerea partenerilor de
afaceri sau a investitorilor și, nu în ultimul rând, atragerea și mentinerea unor angajați
dedicați și loiali. De asemenea, există și partea morală a subiectului, care dictează anumite
conduite aplicabile nu doar în viața de zi cu zi, ci și în mediul corporate. Toate acestea
creează busola morală care ghidează fiecare activitate desfășurată.
Există câteva companii la nivel mondial care se mândresc cu abordarea pe care o au în
ceea ce privește etica și care ar trebui să reprezinte modele reale de urmat pentru fiecare
manager. Acestea sunt companii în care etica nu este privită doar ca un set de reguli de
comportament impuse, ci este o stare de spirit asumată, pentru fiecare angajat în parte. Sunt
exemple de bune practici care vor rezista de-a lungul timpului și care vor poziționa
companiile respective ca lideri etici în domeniile în care activează (Burleigh, 2014).
O abordare etică ar trebui să porneasca de la cel mai inalt nivel al managementului
companiei, sa fie directionata catre angajati si sustinuta de partenerii de afaceri. Au existat
chiar cazuri binecunoscute in care s-au creat sau atras noi oportunitati de business datorita
abordarii etice ale furnizorului. In multe cazuri, companiile creeaza manuale de etica in
care sunt declarate in mod clar valorile si convingerile pe care le respecta. De exemplu,
acestea se angajeaza sa actioneze in mod etic si la un nivel inalt de integritate, sa respecte
legile internationale pentru drepturile omului, cat si legile nationale ale tarilor in care isi
desfasoara activitatea (Cruceru, 2019).
Aceste companii organizează training-uri si programe personalizate care ajuta angajatii
si, uneori, chiar si partenerii si clientii, sa inteleaga mai bine ce inseamna cu adevarat un
comportament etic, ce ar trebui sau nu ar trebui facut si care sunt valorile de baza ale
companiei. Aceste tipuri de cursuri sunt menite sa faciliteze crearea unei culturi
organizationale deschise, cat si pregatirea necesara pentru a rezolva problemele inerente
impreuna si deprinderea angajatilor cu un anumit mod de gandire.
Comportamentul etic nu este realizat prin ceea ce publica o companie pe site-ul sau, ci
prin actiunile din fiecare zi ale fiecarui angajat. In plus, angajatii se confrunta in mod
frecvent cu probleme sau dileme etice in viata de zi cu zi si rareori situatia este alba sau
neagra, putand exista mai multe solutii „corecte”. Intr-un mediu de lucru potrivit, angajatii
pot discuta deschis pentru a gasi cele mai bune solutii. Acest mediu este creat de lideri
dedicati, care servesc drept modele si incurajeaza deschiderea si transparenta (Cruceru,
2019).
Angajatii trebuie sa gandeasca in mod etic pentru a lua cele mai bune decizii. Astfel de
lucruri nu se intampla peste noapte, insa adevarul este ca etica si integritatea stau la baza
oricarui succes de lunga durata.
Un cod al eticii ajută compania sa defineasca și sa mentina standarde ale unui
comportament acceptabil. Un cadru etic corespunzător poate ajuta firma în timpuri de stres
crescut, ca de exemplu creștere rapidă sau schimbare organizationala. Asigurarea
practicilor etice la locul de munca, precum cele cu politicile de personal, poate duce la
evitarea litigiilor costisitoare sau platii unor amenzi viitoare. Poate avea și un rezultat
pozitiv în PR.
Exemple de bune practici în etica în afaceri:
a) Plata de salarii echitabile și respectarea promisiunilor. Antreprenorul trebuie să
acționeze rapid pentru a pune capăt oricărui tip de hărțuire și să arate același nivel înalt de
respect pentru toți angajații.
b) Plata către furnizori a sumelor convenite și la timp, precum și un comportament
echitabil față de clienți.
c) Este important să nu se polueze mediul, să se recicleze atunci când este posibil și
să se ia în seamă protestele împotriva politicii sau acțiunilor companiei. De asemenea este
recomandat să se redea ceva în schimb comunității prin intermediul unor acțiuni de
strângere de fonduri de caritate sau prin alte cauze demne.
d) Furnizarea a ceea ce se promite în contractele de servicii și în publicitatea firmei.

Bibliografie
1. Mârza, B., Stoica, E., Șerbu, R., Todericiu, R., (2012), Bazele antreprenoriatului, Titlul
proiectului: Promovarea antreprenoriatului în mediul universitar Material editat de
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
2. Cruceru, G., (2019), Etica în afaceri, Titlu proiect: “PROmotorii FIrmei Tale (PROFIT) –
pentru regiunea Centru” - POCU/82/3.7/104254, Miercurea Ciuc
3. Burleigh, R., (2014), Etica în afaceri: o stare de spirit asumată, https://www.wall-
street.ro/articol/Real-Estate/176971/etica.html, Editorial 14 decembrie 2014
4. Eafacere.ro, 10 motive pentru care afacerile eșuează, https://eafacere.ro/10-motive-pentru-
care-afacerile-esueaza/