04.12.

2020

Cap. 7. Problemele etice și tehnologiile

informaționale și de comunicații

• Plagiarismul de tip ”copy-paste” a crescut de mai

mult de patru ori față de anul 2000
• Mai mult de 75% din studenți nu consideră acest
plagiat o problemă serioasă

1
 04.12.2020

Înșelatul pe bani - „Contract cheating”

Cine este implicat în derularea cu succes a înșelăciunii?
• studenții,
• personalul didactic,
• personalul administrativ,
• furnizorii de software,
• „detectivii” internetului,
• agenții guvernamentale,
• furnizorii de soluții,
• structuri profesionale.

înșelatul pe bani - „Contract cheating”

 Evaluarea fenomenului numai în Marea Britanie a
scos la iveală faptul că, în trei ani de zile, în 129 de
universități, peste 50.000 de studenți au fost prinși
înșelând
 Între cele mai solicitate tipuri de lucrări: eseurile de
2000 de cuvinte, livrabile în trei zile, contra sumei de
275

2
 04.12.2020

Casele de comenzi academice

• Lucrări de licență, disertații cumpărate
• Ele sunt negociate prin surse online, cu intermediari fizici și oferta de
asistență care te „pregătesc” să faci față unor eventuale întrebări ale
comisiei.
• Un articol din 2014 relatează cum decurge „afacerea”.
– Un site, intitulat…sugestiv,
– are o interfață gen „business”,
– cu date de contact la vedere,
– cu „reclamă” scrisă cu majusculă la începutul fiecărui cuvânt, ca în
titlurile în engleză: „Calitate academică, Confidențialitate și Soluții
unice, Dedicate Nevoilor Fiecărui Client în Parte”
5

Ghostwriting
• Există peste 1.000 de site-uri numai în limba engleză care
oferă lucrări la comandă: licență, disertație, doctorat.
• Tot ce vrei, contra cost.
• Legislațiile țărilor nu intervin mai eficient pentru că
activitatea acestor site-uri e considerată un business și se
supune legii comerțului, a cererii și ofertei.
• Există peste 1.000 de site-uri numai în limba engleză care
oferă lucrări la comandă: licență, disertație, doctorat.
6

3
 04.12.2020

Păcălirea cu acte prin online

• O situație aparte, în care online-ul e folosit pentru
înșelăciune, este, de pildă, folosirea Photoshop-ului
pentru trucarea unor acte, diplome, certificate de
studii, trimise apoi prin e-mail, ca fișiere PDF.

• Retele sociale online, forumuri, chat, e-mail sunt și

alte mijloace prin care studenții pot colabora ilicit cu
prietenii pentru a-și termina temele sau pentru a
oferi răspunsuri la examenele de tip eseu sau referat
• Prin intermediul calculatorului și a internetului
studenții pot plagia text din alte calculatoare ale
studenților, biblioteci, baze de date și numeroase
surse comerciale
8

4
 04.12.2020

Utilizarea tehnologiilor împotriva trișorilor

• Universitățile pot utiliza, însă, la rândul lor, tehnologiile
împotriva trișorilor, folosind produsele software cu care
testează webcam-uri sau verifica lucrările scrise împotriva
plagiatului.
• Turnitin - este un serviciu web folosit la instituții din
întreaga lume să analizeze munca scrisă, oferind studenților
care își ghidează lucrările folosindu-l sfaturi generate de
calculator despre organizarea scrierii și structurile
formulărilor

• Proctortrack - software care monitorizează utilizatorii

care sunt testați online printr-o cameră web,
• identifică mișcările, schimbările în iluminare, etc. ca
potențiale comportamente necinstite.
• Compania din spatele lui, Verificent Technologies,
spune că Proctortrack este instalat în prezent pe
300.000 de calculatoare student, cu peste 1 milion de
examene online supravegheate, de la lansarea sa.

10

5
 04.12.2020

• Programele de depistare a plagiatului au început să

fie folosite în mod coerent din 2001, când la
University of Virginia profesorul de fizică Louis A.
Bloomfield a dezvoltat un program de computer prin
care a re-evaluat lucrările a peste 1500 de studenți și
a constatat un număr foarte mare de similitudini de
texte, care puneau problema unor încălcări masive
ale principiilor academice (Stappenbelt, Rowles, 2009

11

• De atunci procedeul s-a extins, diverse firme au dezvoltat programe

tot mai complexe de depistare a similitudinilor (Stevens, 2016), iar
utilizarea acestor programe a devenit nu doar un instrument de
constatare ex-post a încălcărilor deontologice, ci și de prevenție a
acestora
• În România utilizarea acestor programe a fost sporadică inițial, și s-a
extins considerabil după declanșarea discuțiilor publice despre
doctoratele plagiate de politicieni (2012).
• De exemplu, Universitatea din București a introdus mai întâi
verificarea în caz de suspiciune a tezelor de doctorat și a altor texte,
iar din 2014 controlul preventiv prin verificarea unui număr de
lucrări selectate aleator dintre tezele depuse (Murgescu, 2018).

12

6
 04.12.2020

• După o verificare tehnică a funcționalității programelor deja folosite

de universități, prin ordinul nr.3485 din 24 martie 2016 Ministerul
educației recunoaște folosirea următoarelor programe:
• iThenticate (Turnitin)
• Plagiarism detector + PDAS (Plagiarism Detector Accumulator
Server)
• Safe Assign
• SEMPLAG
• Sistemantiplagiat.ro

13

• Programele informatice au capacitatea de a emite

un raport de analiză, care include porțiunile de text
identificate ca fiind similare cu alte texte, indicii
despre sursa de proveniență a textului, dar și
procentul de similitudine din lucrarea supusă
verificării.
• Mai departe, aceste rapoarte trebuie verificate de
către cadrul didactic, cel care poate pune verdictul
de plagiat.
• Analizarea unei lucrări trecute prin filtrul unui
sistem de detectare a similitudinilor presupune
examinarea fiecărei porțiuni indicate ca fiind
problematică (Sercan, 2017).

14

7
 04.12.2020

• ”Atunci când profesorul nu are acces la un soft de

detectare a similitudinilor, acesta poate verifica
autenticitatea unor pasaje dintr-o lucrare cu ajutorul
internetului, mai precis a motorului de căutare Google.
• Acest motor de căutare are indexate un număr important
de lucrări, cărți (Google Books) sau documente, ceea ce
poate face căutarea online relativ simplă.
• Atunci când rezultatele căutărilor cu un program
specializat și căutarea pe Google nu dau niciun rezultat,
dar, cu toate acestea, profesorul are o suspiciune ridicată
cu privire la originalitatea unei lucrări, poate recurge la
verificarea acesteia cu ajutorul cărților, revistelor sau a
altor resurse documentare nedigitalizate, la bibliotecă”
(Sercan, 2017).

15