Sunteți pe pagina 1din 3

COMUNISMUL

“Comunism”, “democratie populara”, “epoca de aur” – exista in mintea


noastra tot atatea denumiri pentru o perioada pe care noi, cei tineri, nu o
cunoastem decat din povestirile parintilor, bunicilor, din carti, ori vizionand
diverse documentare.

Este o perioada istorica ce fascineaza pe multi dintre noi, ce continua sa


lase urme adanci in societate si-n mentalitati chiar si astazi, o perioada de
moarte a spiritului! Multe din aspectele vietii cotidiene sunt categorisite,
chiar, dupa momentul ’89 sau inaintea lui! Acest referat ce am intocmit nu-
si propune sa tina partea nimanui, nici neo-comunistilor, nici celor
nostalgici, nici denuntatorilor sai ci, sa prezinte obiectiv, distant, realitatile
trecute, atat cu partile sale luminoase cat si cu cele intunecate.

1. Instaurarea regimului comunist.


Perioada 1944–1948.
Actul de la 23 August 1944 a fost urmat de eliberarea teritoriului national si,
apoi, de participarea la razboiul antihitlerist. Desi s-a voit un act ce va
repune principiile democratiei in drepturi, cu acordul tacit al Marii Britanii si
Statelor Unite, Romania a evoluat intr-o directie contrara intereselor sale,
instaurandu-se, treptat, un regim politic si economic aservit Uniunii
Sovietice.

Un asemenea regim a fost instaurat in tara noastra in patru etape, cu alte


doua repere ulterioare importante in cadrul unui stat comunist:
6 martie 1945 – impunerea guvernului Petru Groza, controlat de P.C.R. si
sustinut de sovietici 19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor in favoarea
comunistilor iulie – octombrie 1947 – dizolvarea P.N.T. si procesul liderilor
sai 30 decembrie 1947 – abdicarea silita a regelui Mihai si 30 august 1948
– infintarea D.S.S. (Securitatea) 22 ianuarie 1949 – infintarea D.G.M.
(Militia)

Acapararea puterii de catre comunisti s-a realizat in mare parte datorita


prezentei Armatei Rosii pe teritoriul Romaniei pe toata perioada acestui
proces si inca timp de multi ani (pana in 1958) ca mijloc de prevenire a
unor eventuale rebeliuni antisovietice.

Cu prilejul conferintelor de la Teheran (inca din 1943, deci), Yalta, Potsdam


sau in timpul unor intalniri neoficiale, Stalin a reusit sa-si impuna punctul de
vedere in fata aliatilor occidentali, care au inteles sa salveze unele tari prin
sacrificarea altora in favoarea sovieticilor. Acesta este sensul faimoasei
tocmeli intre Churchill si Stalin, o bucata de hartie care a hotarat un destin
tragic pentru milioane de oameni din intreaga Europa de Est.

“Acordul de procentaj”, stabilit la 9 octombrie 1944 la Moscova, lasa, printre


alte tari, Romania in proportie de 90% in sfera de influenta a U.R.S.S. In
perioada razboiului, Moscova a instruit si pregatit militanti comunisti care sa
preia responsabilitatile unor guverne prosovietice. Echipa moscovita din
Romania avea in frunte pe: Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnaras
(Bodnarenko), Gheorghe Pintilie (Pantiusa), etc.

In perioada 1944-1945, Romania, la fel ca si celelalte tari ocupate, a fost


supusa unui proces de pre-comunizare. Acest proces s-a realizat prin patru
obiective:Sindicatele – s-a urmarit politizarea lor, atragerea liderilor in
partidul comunist sau promovarea comunistilor de incredere la conducerea
acestor organizatii.

Cu precadere doua au fost sindicatele vizate de catre comunisti: cel al


lucratorilor din CFR (cu ajutorul lor putand fi paralizata, daca interesul PCR
ar fi cerut-o, intreaga activitate din tara) si al tipografiilor (care aveau sa
blocheze tiparirea ziarelor “burgheze”, privandu-i astfel pe adversari de
posibilitatea a-si expune punctele de vedere).

Partidele democratice – s-a cautat “spargerea” lor si crearea de disidente


ale caror sefi sa fie castigati, defaimarea si compromiterea liderilor si a
istoriei acestor partide (indeosebi PNT si PNL). In climatul de teroare creat,
au fost oameni politici care s-au gandit ca o activitate normala nu se poate
duce si ca este mai bine sa plece in Occident pentru a aduce la cunostinta
opiniei publice gravele atentate ce savarsesc in Romania autoritatile
comuniste.

Numai ca fruntsii PNT ce au voit sa paraseasca tara (1947) au fost arestati


la Tamadau, fiind tradati de pilotul care urma sa-i transporte. Acesta a fost
pretextul folosit pentru a scapa de cei mai seriosi adversari ai politicii lor.
Un rasunator proces a fost organizat, Iuliu Maniu si ceilalti lideri fiind
acuzati de tradare si spionaj in favoarea puterilor capitaliste, partidul
desfintat si liderii sai condamnati la diferite aspre pedepse (Maniu a fost
condamnat la inchisoare pe viata; avea sa moara in 1953 in inchisoarea de
la Sighet).