IGIENA APEI FOLOSITE N INDUSTRIA ALIMENTAR

Apa reprezinta unul din factorii principali de mediu, care influenteaza profund biosfera si
viata social - economica a planetei.
Apa reprezinta componentul majoritar al materiei vii; mediul n care se desfasoara
principalele reactii ale metabolismului; determina, n mare masura, fenomenele meteorologice,
vremea si clima; contribuie la circuitul materiei n natura; constituie un factor tehnologic indispensabil activitatilor economice si sociale etc.
Stabilirea necesarului de apa ntr-o ntreprindere de industrie alimentara va lua n calcul:
-

apa pentru procesul tehnologic, spalare si dezinfectie;

apa pentru nevoile proprii ale personalului;

apa pentru ntretinerea cailor de acces, a eventualelor zone verzi si apa de rezerva
necesara combaterii incendiilor.

Debitul de apa necesar productiei este diferit, n functie de specificul procesului tehnologic, de
utilajele folosite si de caracteristicile materiei prime utilizate. Calculul necesarului de apa pentru
nevoile tehnologice este corelat cu calculul productiei pe faze si cu volumul productiei.
Necesarul de apa pentru nevoile personalului (apa de baut, cea necesara mentinerii
igienei angajatilor n timpul productiei), ct si cel necesar rezervelor pentru combaterea
incendiilor se stabileste n conformitate cu prevederile normativelor n vigoare.
Necesarul de apa pe metru patrat si zi pentru ntretinerea cailor de acces este de 2-3 litri,
iar pentru spatiile verzi de 1,5-2 litri.
5.1.

Sursele de apa si alimentarea cu apa

5.1.1. Sursele de apa

La proiectarea ntreprinderilor din industria alimentara se va tine cont de asigurarea n

zona a unei surse de apa care trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ necesitatilor tehnologice.
Alimentarea cu apa, de obicei, trebuie sa se efectueze prin racordarea la reteaua cen trala de
alimentare cu apa a localitatii. n cazul n care n zona respectiva nu exista retea publica sau daca
debitul este insuficient, ntreprinderea trebuie sa se aprovizioneze din surse proprii. Este indicat
ca ntreprinderile sa aiba surse proprii de aprovizionare cu apa, pentru rezerve n cazuri speciale,
sau cnd se cer apei calitati pe care reteaua publica nu le poate asigura.
Sursele proprii de aprovizionare pot fi apele de suprafata, sau apele subterane.
Sursele de apa de suprafata sunt reprezentate de apele curgatoare (ruri si fluvii) sau de
lacurile naturale. n acest caz instalatiile de decantare, filtrare, dezinfectie, pompare si depozitare
sunt costisitoare, captarea apei din aceste surse fiind indicata numai pentru alimentarea unor
centre locuite mai mari (orase, centre industriale etc.).

Sursele de apa subterana sunt reprezentate de straturile acvifere freatice, straturile

acvifere de adncime (60-500 m) si straturile acvifere alimentate prin infiltratii artificiale si
izvoare. Pentru folosirea apelor subterane, cu exceptia izvoarelor, se vor fora puturi, a caror
adncime depinde de nivelul apelor subterane si de debitul ce poate fi obtinut la nivelul respectiv.
Pentru a se evita eventualele contaminari prin infiltratii de ape de suprafata, este indicat ca
puturile sa aiba o adncime de 50-60 de metri, care asigura, n general, apa curata si fara bacterii.
Puturile destinate debitelor mari (de apa) trebuie forate la adncimi de circa 200 metri.
Apa se scoate cu pompe electrice, iar apa pompata poate fi trimisa direct n conductele ce
alimenteaza punctele de utilizare sau la un rezervor de unde se distribuie.
Alegerea surselor de apa se face n urma unor studii, care tin seama de debitul si calitatea apei
necesare consumatorilor si de eficienta economica a investitiilor.
5.1.2. Protectia sanitara a apei
Pentru pastrarea calitatilor apei si pentru prevenirea riscului impurificarilor, sursele de
apa trebuie protejate cu amenajari denumite zone de protectie sanitara, care, n general, sunt
formate din trei perimetre ce se stabilesc n conformitate cu normativele n vigoare.
Cele trei perimetre ale zonei de protectie sanitara a captarilor sunt:
-

perimetrul de regim sever n care nu este permis sa se construiasca locuinte si/sau

constructii anexe si n care nu au acces persoanele fara interes de serviciu. Zona se pr
24424r1720y evede cu ndiguiri si cu paza permanenta;

perimetrul de restrictie, situat n jurul zonei de regim sever, n care se pastreaza o

salubritate perfecta si se interzice utilizarea terenului n scopuri care ar putea reduce
debitele (despaduriri etc.) sau ar altera calitatea apei (depozite de gunoi etc.). Acest
perimetru se marcheaza pe teren prin borne cu inscriptii;

perimetrul de observatie cuprinde zona n care organele sanitare fac observatii

sistematice asupra starii sanitare a oamenilor.

Zonele de protectie sanitara au rolul de a stabili perimetrele n care se impun conditii speciale n
vederea prevenirii contaminarii si impurificarii apei de catre diversi factori cum ar fi: balti,
depozite de gunoaie, retele de canalizare, grupuri sanitare (closete) sau orice instalatii sau
depozite insalubre. Pentru apele din cursurile naturale si izvoare se vor lua masuri pentru a nu le
polua cu ape reziduale industriale si menajere. Oprirea deversarii n bazinele de apa a apelor uzate
neepurate, provenite de la ntreprinderile de industrie alimentara, este stipulata n normativele
legale de functionare a acestora, deci este obligatorie.
Pentru protectia sanitara a apei, personalul care deserveste instalatiile de aprovizionare cu
apa potabila trebuie sa aiba controlul medical la zi n carnetul de sanatate si sa poarte, n timpul
lucrului, echipamentul sanitar de protectie. Angajatii depistati cu diferite afectiuni (deci cu
contraindicatii medicale) la controlul medical periodic obligatoriu vor fi scosi pentru a preveni
contaminarea apei.

ntreprinderile de industrie alimentara care au surse proprii de aprovizionare cu apa

(puturi) sunt obligate sa ia masurile necesare pentru respectarea conditiilor de protectie sanitara
prevazute pentru fiecare perimetru al zonei conform normativelor legale n vigoare.
Pentru prevenirea contaminarii si impurificarii apei potabile, ntreaga retea de distributie
trebuie sa fie mentinuta n bune conditii de functionare, evitnd pierderile pe retea, eliminnd
posibilitatea de impurificare prin deteriorarea acesteia ca si contactul cu punctele critice de
insalubrizare (haznale, conducte de canalizare, closete, gropi de gunoaie etc.).
Fntnile arteziene din curtile ntreprinderilor vor fi protejate n timpul iernii contra
nghetului.
5.1.3. Caracteristicile apei naturale
n functie de gradul de dispersie, impuritatile ntlnite n apa pot fi mpartite n trei grupe:
-

particule grosiere cu dimensiuni mai mari de 100 x 10-9 m;

particule coloidale cu dimensiuni cuprinse ntre (1 si 100) x 10-9 m;

particule moleculare cu dimensiuni mai mici de 1 x 10-9 m.

Particulele grosiere si coloidale formeaza cu apa un sistem eterogen, iar particulele moleculare
dispersate n solutie formeaza un sistem omogen. ntre aceste categorii de particule nu exista
limite clare.
Nisipul, argila, precum si alte particule de origine minerala si/sau de origine anorganica,
antrenate din sol n apa n timpul ploilor, topirii zapezii sau revarsarii rurilor reprezinta materiile
grosiere dispersate care produc turbiditatea apei. Sedimentarea acestor particule este posibila daca
densitatea lor este mai mare dect cea a apei.
Particulele coloidale din apa sunt reprezentate de compusi ai siliciului, aluminiului,
fierului si de substante organice rezultate din descompunerea organismelor vegetale si animale.
Aceste particule nu sedimenteaza.
Solutiile de saruri, acizi si baze constituie sistemele dispersate molecular. Ionii cei mai
frecvent ntlniti n apa sunt: Ca 2+, Mg2+, Na+, Cl-, SO42-, HCO3-, HSiO3-. Alti ioni se gasesc n apa
naturala doar ca urme.
Ionii de calciu sunt cei mai abundenti n apele slab mineralizate, sursa de baza fiind
calcarul.
Ionii de magneziu provin din descompunerea dolomitei n prezenta dioxidului de carbon.
Dintre metalele alcaline, ionii de sodiu se gasesc n cantitate mai mare n apele naturale.
Concentratia acestora creste cu cresterea continutului mineral al apei.
Ionii de clor sunt prezenti n aproape toate apele naturale.

Ionii sulfat sunt foarte raspnditi, ca si cei de clor, concentratia lor fiind mai mare n
apele de adncime comparativ cu cele de suprafata. Gipsul reprezinta sursa de baza a acestora.
Ionii de hidrogen (H+) si ionii hidroxil (OH-) din apa, provin din disocierea apei precum
si ca rezultat al disocierii acizilor si bazelor.
Ionii bicarbonat si/sau carbonat se gasesc suplimentar pe lnga dioxidul de carbon dizolvat si
moleculele nedisociate de acid carbonic.
Compusii cu azot se gasesc sub forma de ioni de amoniu (NH 4+), ioni nitrat si nitrit,
sursele principale fiind produsele rezultate din procesele de descompunere a materiei organice de
natura vegetala si/sau animala.
Compusii fierului se gasesc sub forma de ioni bi- si trivalenti, sub forma de solutii reale,
forma coloidala sau n suspensie.
Compusii cu siliciu sunt prezenti n apa sub diferite forme cu grade de dispersie diferite.
n apele naturale uneori pot fi ntlniti cationii aluminiului (Al 3+), manganului (Mn2+) si
foarte rar ai potasiului (K+).
Cele mai raspndite gaze din apa sunt azotul, oxigenul si dioxidul de carbon.
5.1.4.

Alimentarea cu apa

Sistemul de alimentare cu apa cuprinde instalatii si amenajari pentru: captarea apei din sursele
naturale, tratarea n vederea corectarii caracteristicilor apei, nmagazinarea si distribuirea apei.
Instalatiile de captare si statiile de pompare se amplaseaza n vecinatatea sursei de apa.
Locul de captare, n cazul apelor de suprafata, este un golf sau cel n care cursul este
linistit, dar suficient de adnc pentru ca posibilitatea de sedimentare sa fie mica. Transportul apei
captate n statia de pompare se face gravitational prin conducte sau canale din beton, de unde este
trimisa n statia de tratare si apoi n fabrica. De obicei aceste conducte sunt montate si ngropate
n pamnt pentru a preveni nghetarea pe timp de iarna a apei. Capacitatea de pompare a
pompelor, precum si marimea instalatiilor si amenajarilor depinde de marimea si capacitatea de
prelucrare a fabricii. Materialele din care sunt confectionate conductele, armaturile, aparatele de
masura si control depind de calitatea care trebuie asigurata apei folosite ntr-un anumit proces tehnologic.
n cazul surselor de apa subterana, studiul hidrogeologic va urmari: debitele minime si
maxime ale sursei; structura geologica a bazinului; analizele fizice, chimice si biologice ale apei,
precum si pericolul de inundare a zonei de captare.
Posibilitati de captare a apelor de suprafata si subterane sunt prezentate n tabelul 3.

Tabelul 3
Posibilitati de captare a apelor de suprafata si subterane
Sursa de apa

Posibilitati de captare

Particularitati

Standard

Apa de suprafata
Pe ruri cu adncime
mare.
Ru cu
adncime
suficienta

Camera cu ferestre
prevazute cu gratare
pentru intrarea apei.

Prize de mal

Statie de pompare.

Prize n albie

Prize n bazin

Prize mobile

Adncime mica la mal,

dar suficienta n
mijlocul rului.
Crib sau turn de captare
legat cu putul colector
de pe mal si cu statia de
pompare.
Bazinele se amplaseaza
n mal sub forma unor
pungi cu accesul apei
dinspre amonte sau
aval, sau n albie prin
constructia unui dig.
Plutitoare - statii de
pompare pe pontoane.
Lunecatoare - sorb
montat pe un carucior
mobil.

STAS 1628/1-95

STAS 4273-83

STAS 4706-88

Pendulare - sorbul
penduleaza n jurul unei
articulatii.
Ru cu
Prize cu baraj de deviatie
adncime mica
Prize cu adncirea fundului rului
Prize sub fundul albiei
Lacuri
Categoria I

Baraje sau pungi de fund

pentru devierea apei spre
STAS 1628captare.
2-96
H > 65m, t = +4C, la
fund constanta

STAS 16282-96

Categoria a II-a
Categoria a III-a

H = 10-65 m, t variabila,
n jur de +4C
H < 10 m, t variabila, ca la
suprafata
Apa subterana
La fund o piesa de 1-3 m pentru depozitarea
nisipurilor.

Coloana filtranta pe portiunea straturilor permeabile

Puturi forate (pietris, nisip).

Puturi

Coloana plina de 0,1-1 m diametru.

Puturi sapate

STAS
1629/2-81

Camin de vizitare, pompa putului.

Diametru de 2-3 m si adncime de 8-15
m, pereti cu barbacane.
Tabelul 3(continuare)

Captari prin drenuri

Drenuri

Captari prin
puturi cu drenuri radiale

5.2.

Drenuri nevizitabile - tuburi circulare din beton, bazalt sau azbociment.

Drenuri vizitabile la apele cu mult
fier si mangan.

Put central cu diametrul de 4 m si

adncime chiar peste 30 m.
La partea inferioara se preseaza
n stratul acvifer tevi radiale cu
circa 200x8 mm diametru pe
lungimi de 30-40 m.

STAS
1629/3-91

Calitatea apei pentru industria alimentara

5.2.1. Conditii de calitate ale apei potabile

Apa potabila este apa buna de baut care ndeplineste anumite conditii de calitate si nu
afecteaza starea de sanatate a consumatorilor.
Calitatile pe care trebuie sa le ndeplineasca apa, pentru a putea fi folosita, depind de
destinatia ei (apa potabila, apa industriala).
Conditiile de potabilitate ale apei n tara noastra sunt stabilite prin STAS -ul 1342/1991.
Acestea se refera la caracteristicile organoleptice (senzoriale), fizice, chimice (generali si toxici),
radioactive, bacteriologice si biologice.
5.2.1.1. Caracteristicile organoleptice

Caracterele organoleptice (senzoriale) au o importanta deosebita deoarece nerespectarea

lor face apa improprie pentru consum si determina modificari calitative produselor alimentare n
care este utilizata pe parcursul procesarii. Indicatorii organoleptici ai apei potabile sunt mirosul si
gustul.
Mirosul apei este determinat de prezenta unor substante poluante n exces cum ar fi:
substante organice (NH3, H2S), pesticide, detergenti, diferite vietuitoare etc. Apa potabila este
inodora. Standardul admite cel mult miros de gradul 2 care este slab si sesizat doar de per soane
avizate.
Gustul apei este determinat de substantele minerale si gazele dizolvate. Absenta unor
concentratii minime de substante minerale si gaze (O2, CO2) va determina un gust fad, neplacut
apei.
Excesul unor substante minerale conduce la modificarea gustului. Astfel, fierul si cuprul
produc gust metalic, astringent; clorurile -sarat; sarurile de calciu - salciu; sarurile de magneziu amar.
Excesul de dioxid de carbon produce gust acrisor, iar cel de hidrogen sulfurat,
respingator.
Mucegaiurile si purinul produc gust sarat, iar fecalele gust dulceag.
Standardul admite o intensitate a gustului care nu trebuie sa depaseasca gradul 2 pe o
scara de apreciere de la 0 la 5.
5.2.1.2. Caracteristicile fizice
Caracterele fizice se refera la culoare, turbiditate, temperatura, concentratia ionilor de
hidrogen (pH) si conductivitatea electrica.
Culoarea apei este data de substantele dizolvate n apa, care pot proveni din sol (ex.
substantele humice) sau sunt urmarea poluarii acesteia. Conform standardului apa potabila nu
trebuie sa depaseasca 15 grade de culoare, cu limita exceptionala de 30 de grade pe scara etalon
platina - cobalt.
Turbiditatea apei se datoreaza particulelor de origine organica si/sau anorganica
insolubile, aflate n suspensie. Din punct de vedere igienic, importanta turbiditatii rezida din
aspectul neplacut imprimat apei, care creeaza suspiciunea de impurificare si de risc pentru con sumatori, dar si din faptul ca particulele n suspensie pot fi suport pentru microorganisme.
Conform standardului apa trebuie sa prezinte o turbiditate de maximum 5 grade, cu limita
exceptionala de 10 grade pe scara etalon cu dioxid de siliciu.
Temperatura apei influenteaza direct consumatorul. Apa prea rece produce tulburari
digestive si favorizeaza mbolnavirea organismului, iar cea prea calda, datorita continutului
scazut de gaze dizolvate, are gust neplacut, da senzatia de voma si nu satisface senzatia de sete.
Normativele legale admit o temperatura cuprinsa ntre 7-15C, cu o maxima de cel mult 22C si n
mod exceptional, temperatura naturala a apei.

Concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul) reprezinta un indicator global de apreciere a

calitatii apei, care, n functie de natura poluantilor, nregistreaza valori spre acid sau alcalin,
influentnd direct mirosul, gustul si capacitatea de autoepurare a acesteia. Valorile admise pentru
acest indicator sunt cuprinse ntre 6,5 si 7,4, iar n mod exceptional de 8,5.
Conductivitatea electrica este direct proportionala cu gradul de mineralizare al apei. O
mineralizare prea mare a apei are influente negative asupra organelor interne ale consumatorului,
n cazul unui consum prelungit. Standardul prevede ca limita admisa exceptional 3000 S/cm
(Siemens).
5.2.1.3. Caracteristicile chimice
Caracterele chimice se refera la prezenta a numeroase substante chimice n apa.
Conform STAS -ului 1342/1991, indicatorii chimici ai apei potabile sunt mpartiti n chimici
generali (tabelul 4) si chimici toxici (tabelul 6).
Indicatorii chimici generali sunt reprezentati de un numar de 20 de conditii (tabelul 4), n care
sunt cuprinse substante indezirabile (detergenti, fenoli, hidrogen sulfurat, fosfati, cloruri
etc.), micropoluanti chimici organici si substante indicatoare de poluare (substante
organice, amoniac, nitrati etc.).
Tabelul 4
Indicatori chimici generali ai apei de baut
Indicatori

Valori admise

1
Aluminiu
(Al3+),
3
mg/dm , max.
Amoniac
(NH4+),
3
mg/dm , max.
Azotiti
(NO2-),
3
mg/dm , max.
Calciu
(Ca2+),
3
mg/dm , max.
Clor rezidual n apa
dezinfectata prin clorinare
(Cl2), mg/ dm3 **
- la consumator
-clor rezidual liber

Valori admise
exceptional
3

0,05

0,2

STAS 6326-90

0,5*

STAS 6328-85

0,3*

STAS 3048/2-90

100

180

STAS 3662-62

0,10-0,25

STAS 6364-74

0,10-0,28

STAS 6364-74

0,50

STAS 6364-78

0,55

STAS 6364-78

-clor rezidual total

- la intrarea n retea
-clor rezidual liber
max.
-clor rezidual total max.

Metoda de analiza
4

Tabelul 4 (continuare)
1
Cloruri (Cl), mg/dm3,
max.
Compusi
fenolici
distilabili, mg/dm3, max.
Cupru
(Cu2+),
3
mg/dm , max.

250

400

STAS 3049-88

0,001

0,002

STAS 10266-87

0,05

0,1

STAS 3224-69

Detergenti sintetici,
anionici mg/dm3, max.

0,2

0,5

STAS 7576-66

Duritate
germane, max.

20

30

STAS 3026-76

0,1

0,3
(Fe2+ + Fe3+ + Mn)

STAS 3086-68

0,1

0,5

STAS 3265-86

50***

80

STAS 6674-77

0,05

0,3
(Mn + Fe2+ + Fe3+)

STAS 3264-81

STAS 6536-87

100
800

300
1200

STAS 3638-78

2,5

3,0

10

12

totala,

Fier (Fe2+ + Fe3+),

mg/dm3, max.
Fosfati
mg/dm , max.

(PO44+),

Magneziu
mg/dm3, max.

(Mg2+),

Mangan
mg/dm3, max.

(Mn),

Oxigen dizolvat (O2),

mg/dm3, min.
Reziduu fix, mg/dm3
-

minim

maxim

Substante
organice
oxidabile, mg/dm3, max.
-prin
metoda
cu
permanganat de potasiu,
exprimate n:
- CCO-Mn (O2)
-permanganat
de
potasiu (KMnO4)
-prin metoda cu bicromat de potasiu, CCOCr(O2)

STAS 3002-85

Tabelul 4 (continuare)
1
2-

Sulfati(SO4 ), mg / dm ,
max.
Sulfuri
si
hidrogen
sulfurat, mg/dm3, max.
Zinc(Zn2+), mg/dm3, max.

200

400

STAS 3069-87

0,1*

STAS 7510-66

STAS 6327-81

* Valorile sunt valabile numai pentru ape din surse subterane, provenite de la adncimi
mai mari de 60 m, neclorinate, cu conditia ca apa sa fie corespunzatoare din punct de vedere
bacteriologic.
** Clorul rezidual liber trebuie sa reprezinte minim 80% din clorul rezidual total.
*** n cazul cnd concentratia sulfatilor (SO 42-) depaseste 250 mg/dm3, concentratia
maxima admisa pentru magneziu (Mg2+) este de 30 mg/dm3.
Pentru indicatorii chimici generali STAS -ul 1342/1991 prevede concentratii admise si
concentratii admise exceptional.
Nivelul concentratiilor se exprima n mg/dm 3 apa si nregistreaza valori de la zero
(amoniac, azotati, sulfuri si hidrogen sulfurat) pna la 1200 (reziduu fix).
Duritatea apei este data de sarurile de calciu si magneziu aflate n solutie, care pot fi
carbonati, cloruri, sulfati, nitrati, fosfati sau silicati. Aceasta poate fi temporara, determinata de
carbonati, care dispar prin fierbere, sau permanenta, determinata de celelalte saruri de calciu si
magneziu, care nu dispar prin fierbere. Duritatea apei se masoara n trei sisteme: german, francez
si englez. Corelatia dintre cele trei sisteme de masura a duritatii este redata n tabelul 5.
Tabelul 5
Corelatia ntre gradele de duritate ale apei
1 german

1 francez

1 englez

mg/l CaO

1 german

1,79

1,25

10

1 francez

0,56

0,70

1 englez

0,80

1,43

Reziduul fix la 105C reprezinta totalitatea substantelor (organice si neorganice) depuse

prin ncalzirea la aceasta temperatura.
n cazul unei valori mari a reziduului fix (la 105C) apa prezinta modificari ale nsusirilor
organoleptice si fizico-chimice. Standardul pentru apa potabila admite valori de 100-800 mg/dm 3,
iar ca limita admisa exceptional valori de 30-1200 mg/dm 3. Pentru animale, n absenta altor surse

de apa, se pot admite si apele puternic mineralizate (3500 mg/dm 3), cu conditia ca acestea sa fie
acceptate (Decun, 1992).
Clorul rezidual este reprezentat de clorul ramas n exces n apa supusa dezinfectiei dupa
30 de minute de contact dintre clor si apa. Acesta se poate exprima n acid hipocloros sau
hipoclorit, care poarta numele de clor liber si cloramina (mono si dicloramina), care se nu meste
clor legat. Clorul rezidual se exprima n mg/dm 3 apa. Prezenta clorului n apa supusa dezinfectiei
are o importanta sanitara deosebita deoarece indica faptul ca s-a introdus o cantitate suficienta de
clor si ca reteaua de distribuire este integra.
Conform STAS -ului pentru apa potabila, clorul rezidual liber, n apa dezinfectata prin
clorinare, trebuie sa fie n concentratie de 0,1-0,25 mg/dm 3. n situatii deosebite, cnd se impune
cresterea concentratiei de clor, se admit concentratii maxime de pna la 0,50 mg/dm 3.
Indicatorii chimici toxici sunt reprezentati de 15 conditii (tabelul 6) n care sunt cuprinse
aminele aromatice, metalele grele, azotatii, hidrocarburile policiclice aromatice, cianurile,
pesticidele, trihalometani si uraniu natural.
Tabelul 6
Indicatorii chimici toxici ai apei de baut
Indicatori
1
Amine aromatice (fenil-Bnaftalina), mg/dm3, max.
Arsen (As3+), mg/dm3, max.
3

Azotati (NO3), mg/dm , max.

2+

Cadmiu (Cd ), mg/dm , max.

Cianuri libere (CN-), mg/dm3, max.
6+

Crom (Cr ), mg/dm , max.

3

Fluor (F), mg/dm , max.

Hidrocarburi policiclice aromatice,
g/dm3, max.
Mercur (Hg2+), mg/dm3, max.
2+

Nichel (Ni ), mg/dm , max.

Concentratia admisa

Metoda de analiza

STAS 11139-78

0,05

STAS 7885-67

45

0,01

STAS 3048/1-77
ISO 5961
STAS 11184-78
STAS 10847-77

0,05

STAS 7884-67

1,2

STAS 6673-62

0,01

0,001

STAS 10267-89

0,1

0,1
0,5

STAS 12650-88

0,005

Pesticide (insecticide
organoclorurate, organofosforice,
carbamice, erbicide), g/dm3, max.
-fiecare componenta
-suma tuturor componentelor din
fiecare clasa

Plumb (Pb2+), mg/dm3, max.

3

Seleniu, mg/dm , max.

0,05

STAS 6362-85

0,01

STAS 12663-88

0,1
0,03

0,021

STAS 12130-82

Trihalometani, mg/dm , max.

- total
-

din
care
cloroform
(CHCL3)
Uraniu natural, mg/dm3, max.

* Metodele de analiza sunt conform instructiunilor Ministerului Sanatatii.

Indicatorii chimici prevazuti n tabelele 4 si 6 nu sunt limitati, putnd fi completati cu
orice indicator chimic existent n apa potabila, aparuta ntr-un anumit teritoriu si anumit sistem de
purificare si distributie, cu conditia ca acesta sa fie aprobat de catre Ministerul Sanatatii.
Pentru indicatorii chimici toxici sunt prevazute numai concentratii admise, exprimate n
mg/dm3 apa sau g/dm3 apa.
5.2.1.4. Caracteristicile radioactive
Indicatorii radioactivi se refera la activitatea globala alfa si beta, iar n cazul n care sunt
depasite concentratiile admise si admise exceptional se impune obligatoriu determinarea
activitatii fiecarui radionuclid.
Valorile maxime admise pentru indicatorii radioactivi corespund unui aport al apei
potabile la doza pentru populatie de 5 mrem/an si la un consum zilnic de 2 litri de apa.
Activitatea globala alfa si beta, maximum admisa, se stabileste n functie de aportul
nsumat maxim al radionuclidului strontiu 90 beta radioactiv (tabelul 7).
Tabelul 7
Activitatea globala alfa si beta admisa pentru apa potabila
Activitatea globala
Concentratii admise
Concentratii admise b
max.a
exceptional
c
Bq /1

Metoda de analiza

Alfa

0,1

2,3

STAS 10447/1-83

Beta

50

STAS 10447/2-83

Nu include activitatea radonului si tritiului.

n cazul n care, concentratiile admise sunt depasite, este necesara determinarea activitatii
specifice a radionuclizilor prevazuti n tabelul 7.
c

1Bq = 27 pCl.

Indicatorii de radioactivitate specifici ai radionuclizilor din apa potabila sunt prezentati n

tabelul 8.
Tabelul 8
Indicatorii de radioactivitate specifici ai radionuclizilor din apa potabila
Activitatea specifica (Bq/dm3)

Radionuclid

admisa

admisa exceptional

Metode de analiza

Hidrogen 3 (tritiu)

RADIONUCLID NATURAL
4000
-

STAS 12293-85

Potasiu 40a

13,42

STAS 11592-83

Radon 222

300

STAS 12031-84

Radiu 226

0,088

0,5

Radiu 228

0,1

Plumb 210

0,025

0,4

STAS 12435-85

Poloniu 210

0,136

STAS 12444-86

Uraniu naturalc

0,59

STAS 12130-82

Toriu naturald

0,04
0,1
RADIONUCLID ARTIFICIALe

Cobalt 58
Cobalt 60

60
10

Strontiu 89

30

53

Strontiu 90

0,55

STAS 12038-81

Iod 129

0,6

Iod 131

530

Cesiu 134

Cesiu 137

600

Americiu 241

0,1

Plutoniu 239

0,024

2,3

STAS 10447/3-85
b

STAS 12130-82

STAS 12218-84
b

STAS 12303-85

1mg potasiu 40 are activitatea de 0,21Bq.

Metodele de analiza sunt conform instructiunilor Ministerului Sanatatii.

1mg uraniu natural (contine toti izotopii sai naturali) are activitatea de 25,35Bq.

1 g toriu natural are activitatea de 0,041 Bq.

Prezenta radionuclizilor artificiali nu este permisa n sursele subterane de apa potabila.

5.2.1.5. Caracteristicile bacteriologice

Indicatorii bacteriologici ai apei acceptati, pe baza recomandarilor OMS, n majoritatea
tarilor sunt: germenii mezofili aerobi, bacteriile coliforme, streptococii fecali si bacteriofagii
(tifici vi si coli).
Germenii mezofili aerobi sunt reprezentati de bacteriile care se dezvolta pe geloza uzuala,
la 37C n 24-48 de ore. Acestia au fost alesi ca indicator de potabilitate deoarece se cunoaste ca
ntre numarul acestora si probabilitatea prezentei germenilor patogeni (proveniti de la om si
animale) este o relatie pozitiva. Cu ct o apa are un numar total de germeni aerobi mezofili
(N.T.G.M.A.) mai mare, cu att va fi mai mare probabilitatea (si deci riscul) prezentei n apa a
unor agenti patogeni (bacterii, virusuri, ciuperci, agenti parazitari). Valoarea N.T.G.M.A. se
exprima prin numarul de unitati formatoare de colonii la un centimetru cub de apa (U.F.C./cm 3).
Valoarea N.T.G.M.A. admisa pentru apa potabila variaza n functie de sursa:
-

la apa furnizata de instalatiile centrale urbane si rurale cu sisteme de dezinfectie este

sub 20, att n punctele de intrare n reteaua de distributie, ct si n punctele din
reteaua de distributie;

la apa furnizata de instalatiile centrale urbane si rurale fara sisteme de dezinfectie

este sub 100, att la punctele de intrare n retea, ct si n punctele din reteaua de
distributie;

la apa furnizata de sursele locale (fntni, izvoare) este sub 300.

Bacteriile coliforme cuprinde grupul de specii Gram - negative, lactozo-pozitive,

intestinale (Escherichia coli, Citrobacter, Klebsiella, Arizona, Enterobacter), care se afla n
numar mare n fecale si au o durata de supravietuire n apa apropiata de cea a germenilor patogeni
nesporulati. Deoarece o parte din bacteriile coliforme (E. coli) sunt prezente doar n intestin
(fecale) la om si la animalele homeoterme, iar restul pot fi ntlnite n mediul extern si fara o
contaminare fecala, standardul de potabilitate a apei prevede cerinte distincte pentru numarul
admis de bacili coliformi totali si numarul de bacili coliformi fecali (E. coli intestinal).
Numarul probabil de bacterii coliforme se raporteaza la 100 cm3 de apa.
Limitele prevazute de normele de potabilitate sunt:
-

zero germeni coliformi totali pentru sistemele de aprovizionare n care apa livrata se
dezinfecteaza;

sub 3 pentru instalatiile centrale urbane si rurale n care apa nu se dezinfecteaza;

sub 10 pentru sursele locale (fntni, izvoare) de aprovizionare cu apa.

Numarul probabil de bacterii coliforme termotolerante (coliformi fecali) la 100 cm 3 apa,

maxim admis este zero pentru apa livrata n instalatii centrale si de sub 2 pentru sursele locale de
aprovizionare cu apa.
Streptococii fecali (enterococii) fiind tipuri specifice pentru om si animale, cu rezistenta
mai mare n mediul extern comparativ cu bacteriile coliforme si cu variabilitate scazuta
furnizeaza date asupra sursei de poluare.
Numarul probabil de streptococi fecali/100 cm3 apa maxim admis este de zero pentru apa
livrata de instalatiile centrale si de sub 2 pentru apa din sursele locale de aprovizionare cu apa.
Bacteriofagii enterici sunt folositi numai ca indicatori de poluare, care arata cert originea
intestinala si nu ca indicatori specifici.
Tot ca indicatori de poluare n apele superclorinate, n caz de boli hidrice, pot fi folositi
germenii sulfitoreducatori, care sporuleaza n conditii neprielnice de mediu si care au o viabilitate
mare n apa.
Indicatorii bacteriologici ai apei potabile sunt prezentati n tabelul 9.

Tabelul 9
Indicatorii bacteriologici ai apei potabile

Felul apei
potabile

Apa furnizata de
instalatiile
centrale urbane
si rurale cu
sisteme de
dezinfectie
- punct de
intrare n retea
- punct din
reteaua
de
distribuire
Apa furnizata de
instalatiile
centrale urbane
si rurale fara
sisteme de
dezinfectie
- punct de
intrare n retea
- punct din
reteaua de
distribuire
Apa furnizata
din sursele
locale (fntni,
izvoare etc.).
a

Numarul total
de bacterii care
se dezvolta la
37C/cm3
(UFC/cm3)a

Numarul
Numarul
probabil de
Numarul
probabil de
bacterii
probabil de
bacterii
Metode de
coliforme
streptococi
coliforme
analizat
termotolerante fecali/100
(coliformi
(coliformi
cm3
totali)/100 cm3
3
fecali)/100 cm

Sub 20

STAS 300191

Sub 20

0b

STAS 300191

Sub 100

Sub 3

STAS 300191

Sub 100

Sub 3c

STAS 300191

Sub 300

Sub 10

Sub 2

Sub 2

STAS 300191

UFC - unitati formatoare de colonii.

n 95% din probele analizate n cursul anului, n cazul debitelor mari si a unui numar
suficient de recoltari. Ocazional, fara a depasi 5% din probele analizate si niciodata n recoltari
consecutive, se admite max. 3/100 cm3.
c

n 95% din probele analizate n cursul anului, n cazul debitelor mari si a unui numar
suficient de recoltari. Ocazional, fara a depasi 5% din probele analizate si niciodata n recoltari
consecutive, se admit sub 10/100 cm3.
5.2.1.6. Caracteristicile biologice

Indicatorii biologici au o mare stabilitate, indicnd calitatea apei, nu numai n momentul

analizei, ci si pe o perioada lunga de timp.
Pentru a se putea interpreta conditiile biologice impuse de STAS -ul 1342/1991 se
impune definirea notiunilor de plancton, tripton si seston.
Planctonul este reprezentat de organismele libere din masa apei.
Triptonul este reprezentat de continutul abiotic al apei format din detritus organic si/sau
mineral, resturi vegetale, resturi de insecte si animale (par, pene, fir de lna etc.).
Sestonul este format din planctonul si triptonul apei.
Conform STAS - ului, conditiile biologice ale apei se refera la:
-

seston, care nu trebuie sa depaseasca 1 cm 3/m3 apa n instalatiile centrale si 10

cm3/m3 apa n sursele locale;

organismele animale, vegetale si particulele vizibile cu ochiul liber, organismele

indicatoare de poluare si organismele daunatoare sanatatii (oua de geohelminti,
protozoare intestinale parazite etc.), care trebuie sa lipseasca;

organismele care, prin nmultire n masa apei, modifica caracterele organoleptice

si/sau fizice ale acesteia, care trebuie sa lipseasca sau sa fie foarte rare;

organismele animale microscopice, care nu trebuie sa depaseasca 20 /dm3 apa;

triptonul de poluare format din resturile fecaloide sau industriale, care trebuie sa fie
absent.

Suplimentar se va avea n vedere:

-

raportul dintre fito- si zooplancton, care pentru apele potabile trebuie sa fie mai mare
de 10;

raportul dintre organismele cu clorofila si cele fara clorofila (calculat dupa formula:
(B/A+B)X100; n care: A = organismele cu clorofila, iar B = organismele fara
clorofila) dupa a carui valori apa poate fi considerata:
- curata, daca valoarea raportului este ntre 0 si 8;
- slab poluata, daca valoarea raportului este ntre 8 si 20;
- poluata, daca valoarea raportului este ntre 20 si 60;
- intens poluata, daca valoarea raportului este ntre 60 si 100.

Indicatorii biologici ai apei potabile conform STAS -ului sunt prezente n tabelul 10.

Tabelul 10
Indicatorii biologici ai apei potabile
Indicatori

Concentratii admise

Volumul sestonului obtinut prin

filtrare, prin fileu planctonic, cm3/m3,
max.
- n instalatii centrale
- n instalatii locale
Organismele animale, vegetale si
particule vizibile cu ochiul liber
Organisme animale microscopice,
numar/dm3, max.
Organismele care prin nmultirea n
masa modifica proprietatile
organoleptice sau fizice ale apei n
100 dm3
Organisme indicatoare de poluare
Organisme daunatoare sanatatii: oua
de geohelminti, chisturi de giardia,
protozoare intestinale patogene
a

Metode de analiza

STAS 6329-90

10

STAS 6329-90

Lipsa

STAS 6329-90

20

STAS 6329-90

Lipsa: se admit exemplare

izolate n functie de speciea

STAS 6329-90

Lipsa

STAS 6329-90

Lipsa

STAS 6329-90

Organismele care se admit n exemplare izolate se vor stabili de catre Ministerul

Sanatatii.
5.2.2. Controlul calitatii apei
Conform prevederilor normelor internationale elaborate de OMS, potabilitatea apei
depinde de factorii fizici si chimici, de absenta substantelor toxice si de eliminarea organismelor
patogene.
n tara noastra supravegherea apei potabile se face pe baza a doua tipuri de programe,
unul continuu si altul periodic, care se efectueaza conform Normelor metodologice pentru
supravegherea sanitara a calitatii apei de baut, aprobate prin Ordinul Ministerului Sanatatii
numarul 1193/1996.
Controlul continuu de rutina este efectuat de producatorii de apa, n sistem public sau
privat n laboratoarele uzinale ale acestora, obligatoriu autorizate de Inspectoratele de Politie
Sanitara si Medicina Preventiva, ca reprezentant local al Autoritatii Nationale de Sanatate
Publica. Acest control se executa la nivelul sursei, a sectoarelor de tratare si de stocare si la
nivelul sistemelor (instalatiilor) de aprovizionare cu apa si are drept scop livrarea de apa potabila
consumatorilor.
Controlul periodic este efectuat, de autoritatea locala de sanatate publica si consta n
inspectia sanitara si determinari de laborator pentru ntregul sistem de aprovizionare cu apa,
(sursa, sectorul, statia de tratare, de aductie, de stocare si de distribuire).

Inspectoratele de Politie Sanitara si Medicina Preventiva judetene elaboreaza, pe baza

Normelor metodologice, programe de supraveghere periodica a calitatii apei pentru fiecare sistem
de aprovizionare cu apa potabila si aproba programele de supraveghere continua a calitatii apei
elaborate de producator.
Supravegherea sanitara a calitatii apei consta n inspectia sanitara si controlul de
laborator, care se fac pe parcursul sistemelor, inclusiv al apei la consumator.
Inspectia sanitara este o evaluare la fata locului, a conditiilor de protectie sanitara, a
conditiilor de igiena din statiile de tratare, rezervoarele de stocare a apei si retelele de distributie,
care se ncheie cu un raport privind constatarile facute.
Controlul de laborator se refera la recoltarea, conservarea, identificarea, transportul,
pastrarea si analizarea probelor. Analiza probelor de apa, n functie de destinatie, se poate face n
laboratoarele autorizate din reteaua M.S.; M.A.P.P.M.; M.A.A., dupa caz.
Recoltarea, conservarea, identificarea, transportul si pastrarea probelor de apa se fac
conform prevederilor STAS -ului 2852/1993.
La stabilirea frecventei de recoltare a probelor se va avea n vedere urmatoarele:
-

ponderea probelor necorespunzatoare n ultimele 12 luni;

calitatea apei brute;

numarul surselor de apa;

eficienta procedeelor de tratare si capacitatea statiei de tratare a apei;

riscurile de contaminare la nivelul sursei si a retelei de distributie;

marimea si complexitatea retelei de distributie;

numarul de epidemii hidrice din ultimele 12 luni si riscurile raspndirii unor

epidemii.

Investigatii suplimentare, n afara programului de supraveghere, se fac n cazul

constatarii unor deficiente cu ocazia inspectiei sanitare, atragerii de noi surse de apa, nregistrarii
unor defectiuni ntmplatoare, detectarii unor contaminari accidentale si reclamatiilor formulate
de consumatori.
Recoltarea probelor de apa se face n: recipiente de polietilena cnd se urmareste dozarea
siliciului, sodiului, clorurilor, alcalinitatii totale, conductantei specifice, pH-lui si duritatii;
recipiente de sticla n cazul determinarii substantelor fotosensibile, sau n recipienti din otel
inoxidabil n cazul probelor ce necesita presiuni crescute ,sau n cazul determinarii substantelor
organice n stare de urme.

Conservarea probelor de apa se face prin refrigerare, congelare sau adaugare de anumite
substante conservante (solutii acide sau bazice, substante cu efect acid si reactivi particulari)
conform normativelor legal admise n vigoare.
Identificarea probelor de apa se va face prin marcarea clar, vizibil si durabil a
recipientilor care contin probele. Pe adresa de nsotire se va mentiona momentul recoltarii, data,
ora de recoltare, natura si cantitatea conservantilor adaugati etc.
Transportul probelor de apa se face n ambalaje care protejeaza recipientii, n timp
operativ si dupa caz n conditii de refrigerare sau congelare.
Pastrarea probelor de apa n laborator se face n conditii de refrigerare sau congelare si
ferite de lumina.
Analiza de laborator a apei se face din sursele de aprovizionare si din reteaua de distributie.
Analizele de laborator se executa diferit n functie de sursa, mai putine pentru sursele subterane si
mai multe pentru sursele de suprafata.
Pentru sursele de suprafata, analiza apei se efectueaza prin recoltarea acesteia de 2-4
ori/an, n perioadele cele mai critice ale poluarii: la debitele minime de iarna (temperaturile cele
mai scazute) si de vara (temperaturile cele mai ridicate) si la debitele maxime de prima vara si/sau
de toamna (dupa ploi sau topirea zapezii).
Pentru sursele subterane analizele se efectueaza prin recoltarea apei de 1-2 ori/an, n
perioadele de stabilitate si/sau dupa precipitatii puternice.
Numarul recoltarilor se poate stabili n functie de calitatea apei brute si eficienta
instalatiilor de tratare.
Laboratoarele uzinale de apa efectueaza analize zilnice ale apei brute, la sursa sau chiar
de mai multe ori pe zi, n functie de variatiile calitatii apei.
Examenele de laborator vor cuprinde urmatoarele determinari minime:
-

pentru apele de suprafata: suspensiile, pH-ul, reactia titrata (alcalinitatea si

aciditatea), consumul chimic de oxigen, oxigenul dizolvat si cerinta biochimica de
oxigen;

pentru apele subterane: pH-ul, reactia titrata, reziduul fix, consumul chimic de
oxigen.

n functie de situatia locala se pot face si alte analize cum ar fi: indicatorii de poluare (pesticide,
detergenti, metale neferoase, produse petroliere etc.) si indicatorii de mineralizare (cloruri, nitrati,
fier, mangan, duritate totala, temperatura, fluor, iod, etc.).
Rezultatele obtinute se interpreteaza n functie de standardul 1342/1991 pentru apa potabila si
standardul 4706/1988 pentru apele de suprafata.

n cazul apei din fntni si izvoare publice sau individuale analizele de laborator se executa pe
probe recoltate periodic (trimestrial, semestrial sau anual) n functie de calitatea apei si conditiile
tehnice de exploatare a amenajarilor. n mod obisnuit, acestea se rezuma la consumul chimic de
oxigen, amoniac si nitriti. n situatii speciale, se pot efectua si alte analize pentru determinarea
poluantilor.
Analizele se executa obligatoriu, cel putin o data pe an pentru amenajarile locale publice si la
cerere pentru cele individuale.
n cazul retelei de distribuire a apei, controlul de laborator se face la intrarea n retea si n
punctele reprezentative.
La intrarea n reteaua de distributie, frecventa minima de recoltare este de o proba la 14 zile
pentru apa provenita din surse de profunzime si o proba la 7 zile pentru apa provenita din surse de
suprafata.
n reteaua de distributie, punctele de recoltare se stabilesc aleatoriu n fiecare luna si se
constituie din puncte fixe si alternative.
Frecventa minima de recoltari conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr.1193/1996 pentru apa
potabila n punctele reprezentative din reteaua de distributie este prezentata n tabelul 11.
Tabelul 11
Frecventa minima a recoltarilor de apa din reteaua
de distributie conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr.1193/1996
Numarul de locuitori
pentru care se asigura
apa
500

Intervalul maxim ntre doua

recoltari succesive (n zile)

Numarul minim de probe

recoltate lunar

30

5000-100.000

> 100.000

1/5000 locuitori
1/10.000 locuitori
10 probe aditionale

Parametrii de calitate fizico-chimici obligatoriu a fi investigati n apa din reteaua de

distributie, sunt diferiti, n functie de situatia concreta locala si se stabilesc pe baza unei scheme.
n schema se prevad indicatori pentru sisteme cu o singura sursa de aprovizionare sau cu mai
multe surse de aprovizionare, la intrarea n reteaua de distributie si de-a lungul acesteia. Printre
parametrii de calitate fizico-chimici si microbiologici se mentioneaza: clorul rezidual liber si
legat, turbiditatea, clorurile, arsenul, fluorurile, duritatea, pesticidele, sodiul, reziduul fix,
aluminiul, fierul, manganul, fenolii, pH-ul, cadmiul, cuprul, plumbul, zincul, trihalometanii,
conductivitatea, etc.; coliformii totali, coliformii fecali si streptococii fecali.
Programul de control al calitatii apei din reteaua de distributie se stabileste initial n
functie de datele obtinute la expertiza sanitara a sistemului de aprovizionare cu apa, iar apoi si de
datele obtinute pe parcurs (Teusdea, 1996).

Expertiza sanitara cuprinde activitatea de inspectie sanitara si control de laborator al

ntregului sistem de aprovizionare cu apa si se face cel putin doua zile consecutiv.
Frecventa minima a expertizei sanitare este n raport de tipul de sursa (de adncime sau
de suprafata) si de tipul de sistem de aprovizionare (rural, pentru orase cu 10-50 mii locuitori,
pentru orase cu 50-500 mii locuitori si pentru orase cu peste 500 mii locuitori).
Cu ct sistemul de aprovizionare este mai mare, cu att intervalul dintre expertizele
sanitare va fi mai mic (6-12 luni). n cazul sistemelor mai mici de aprovizionare cu apa intervalul
ntre expertizele sanitare este mai mare (1-2 ani).
n urma expertizei sanitare care a evaluat sursa de apa sub raport cantitativ si a
procedeelor de tratare a apei, a retelei de distributie, a masurilor de protectie sanitara, a
regulamentului de functionare si ntretinere si a planului de urgenta (n caz de accidente,
calamitati si catastrofe), Inspectoratele de Politie Sanitara si Medicina Preventiva elibereaza
autorizatia de functionare.
5.2.3. Conditiile speciale pentru apa folosita n industria alimentara
n timpul procesarii alimentelor apa vine n contact cu materiile prime sau reprezinta o
materie prima de baza. Aceasta impune necesitatea ca apa utilizata n industria alimentara sa
corespunda standardului de calitate pentru apa potabila.
n fiecare sector al industriei alimentare exista reglementari specifice referitoare la
calitatea apei ntrebuintate. Daca apa necesara procesarii alimentelor nu provine de la uzinele de
apa, care asigura potabilitatea, ci este asigurata din surse subterane sau de suprafata proprii, se
impune verificarea ei din punct de vedere sanitar si tratarea nainte de utilizare.
5.2.3.1. Apa pentru industria de prelucrare a laptelui
n industria de prelucrare a laptelui, apa este utilizata n:
-

procesele tehnologice de obtinere a laptelui de consum, a produselor lactate si a

brnzeturilor, la prepararea solutiilor de clorura de sodiu necesara obtinerii
brnzeturilor; la prepararea siropurilor de zahar; la spalarea untului; la spalarea
brnzeturilor supuse maturarii; la ncalzire, pasteurizare, sterilizare, racire etc.;

igienizarea ambalajelor, utilajelor si spatiilor de fabricatie;

scopuri sanitare.

n procesarea laptelui pasteurizat, a untului, brnzei si a produselor lactate se utilizeaza numai apa
curata, inodora si incolora, cu duritatea maxima de 15 germane si ct mai pura din punct de
vedere microbiologic. Apa nu trebuie sa contina bacterii feruginoase, sulfito-oxidante, sulfitoreducatoare sau produsi ai activitatii acestora, care se depun pe peretii utilajelor de unde pot trece
n produse, producnd deprecierea acestora. De asemenea apa folosita n procesarea laptelui nu
trebuie sa contina spori de mucegai si bacterii fluorescente, care produc modificari ale gustului si
mirosului si pete verzi-galbui ca urmare a dezvoltarii coloniilor.

Deoarece sarurile de mangan produc gust amar untului, apa folosita pentru spalarea
acestuia nu trebuie sa depaseasca 40mg mangan/l.
Fierul si magneziul confera produselor gust metalic si favorizeaza procesul de rncezire
al grasimilor, modificndu-le calitatea. Limita maxima admisa, a acestora, este sub 0,05mg/l.
Necesarul de apa n industria de prelucrare a laptelui este de 4-9 m 3/tona lapte.
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria alimentara sunt prezentati n tabelul 12.
Tabelul 12
Indicatorii de calitate ai apei folosite n procesarea laptelui
Indicatori
Reziduu fix, mg/l

Valoare

Fe2O3 + Al2O3, mg/l

Valoare

500-600

Nitrati, mg/l

<15

200

Nitriti, mg/l

<0,5

Alcalinitate, mg/l
Oxigen, mg/l

Oxid de calciu, mg/l

Oxid de magneziu, mg/l

Indicatori

Urme

Cloruri, mg/l

30

Amoniu, mg/l

Sulfati, mg/l

120

Duritate, germane

4,5-5,5
2,5
Urme
<15

5.2.3.2. Apa pentru industria carnii si a pestelui

Apa utilizata pentru industria carnii si a pestelui trebuie sa fie limpede, incolora, fara gust
si miros si cu o duritate de maximum 28germane.
Calciul trebuie sa fie n concentratie ct mai mica deoarece acesta poate forma o crusta
tare la suprafata produsului din carne de peste.
Fierul nu trebuie sa depaseasca 0,05mg/l, ntruct favorizeaza aparitia unei culori maronii
a produselor.
Continutul de saruri n apa utilizata la spalarea carnii materie prima, a pestelui si a
utilajelor pentru procesare, nu au rol esential.
Necesarul de apa n industria carnii si a pestelui este de:
-

pentru abatoarele de rumegatoare = 10,5-12,7 m 3/t;

pentru abatoarele de porci = 14,8-17,5 m3/t;

pentru fabricile de preparate din carne = 6,5 m3/t;

pentru fabricile de conserve de peste = 1,2 m3/t;

pentru fabricile de faina de peste = 15-20 m3/100 t.

5.2.3.3. Apa pentru industria moraritului

n industria moraritului apa este utilizata n scopuri:
-

tehnologice, la spalarea grului si umectare;

igienice, la spalarea spatiilor de procesare si a anexelor;

sanitare.

Spalarea grului este facultativa si se aplica n caz de abateri calitative cum ar fi prezenta malurei
sau a mirosurilor superficiale.
Necesarul de apa pentru spalarea grului variaza ntre 1 si 3 m 3/t n cazul masinilor de
spalat fara recirculare si de 0,5 m 3/t n cazul recircularii apei de spalare dupa purificare.
Apa folosita n industria moraritului trebuie sa corespunda standardului de calitate al apei
potabile.
5.2.3.4. Apa pentru industria panificatiei si a pastelor fainoase
n industria panificatiei si a pastelor fainoase apa este utilizata n:
-

obtinerea aluatului sau pastei din care prin procesari ulterioare rezulta pinea si
produsele fainoase;

obtinerea suspensiei de drojdie;

prepararea solutiilor de clorura de sodiu, zahar, glucoza etc.;

igienizarea spatiilor de procesare;

scopuri sanitare.

Pentru fainurile normale apa utilizata n procesare trebuie sa aiba o duritate de 12-16germane.
Apa cu valori mai mari ale duritatii influenteaza consistenta aluatului sau a pastei obtinute,
determina formarea de grunji etc.
Pentru fainurile cu continut de gluten redus, utilizarea unei ape cu duritate mai mare
poate mbunatati desfasurarea procesului tehnologic.
Caracterelor senzoriale (gust, miros), fizice (n special culoare) si microbiologice ale apei
utilizate n industria panificatiei, li se vor acorda o importanta deosebita.
Dintre indicatorii chimici se va verifica limita maxima a continutului de fier, mangan,
clor rezidual, amoniac, nitriti si substante organice.

Necesarul de apa n industria panificatiei si pastelor fainoase este de 0,85-0,9 m 3/t.

Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria panificatiei si pastelor fainoase sunt
prezentati n tabelul 13.
Tabelul 13
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria panificatiei si pastelor fainoase
Indicatori

Valoare

Mirosul si gustul, grade

max. 2

Turbiditatea, grade

max. 5

Temperatura, C

7-15

Indicatori
Reziduu fix, mg/l
Clor rezidual, mg/l

Valoare
500
0,5

Fier, mg/l

<0,2

Duritatea totala, germane

max. 20

Mangan, mg/l

<0,1

Duritatea permanenta, germane

max. 12

Amoniu, nitriti

Urme

Numarul total de germeni, nr./l

Bacterii coliforme, nr./l

max. 300.000 Substante organice

Ct mai mic

max. 100

5.2.3.5. Apa pentru industria zaharului

n industria zaharului apa este utilizata pentru:
-

transportul sfeclei de zahar;

diferite etape ale procesului tehnologic cum ar fi extractia, purificarea etc.;

obtinerea agentului termic necesar concentrarii prin vaporizare;

spalarea si igienizarea utilajelor si a spatiilor de procesare;

scopuri sanitare.

Apa utilizata n industria zaharului trebuie sa corespunda standardului de calitate al apei potabile.
Este indicat ca duritatea sa fie ct mai mica, sa contina cantitati ct mai mici de sulfati, saruri de
calciu sau saruri alcaline. Deoarece materiile organice descompun zaharul la extractia sa din
sfecla, apa cu continut de compusi organici nu se va folosi la spalarea filtrelor-presa sau la
stingerea pietrei de var utilizate n procesul tehnologic. Sulfatii produc o culoare gri zaharului,
nitritii mpiedica indirect cristalizarea sa, fierul si manganul l coloreaza.
Pentru evitarea pierderilor de zahar, apa utilizata la spalarea sfeclei trebuie sa aiba o
temperatura de 15-18C.
Necesarul de apa n industria zaharului este de circa 8-10 m 3/t, daca se reutilizeaza, dupa
decantare si dezinfectie, apa folosita la descarcarea hidraulica si transportul sfeclei din depozit.

Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria zaharului sunt prezentati n tabelul 14.
Tabelul 14
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria zaharului
Indicatori
Duritatea, germane
Reziduu fix, mg/l
Oxid de calciu, mg/l
Oxid de magneziu, mg/l
Fe2O3 + Al2O3, mg/l
Cloruri, mg/l

Valoare

Indicatori

Valoare

< 15

Sulfati, mg/l

60

300-500

Nitrati, mg/l

urme

200

Nitriti, mg/l

urme
50

Alcalinitate, mg/l
Oxigen, mg/l
Amoniu, mg/l

60
2,5
0

5.2.3.6. Apa pentru industria uleiurilor

n industria uleiurilor apa este utilizata n:
-

procesele tehnologice de umectare a macinaturii, de preparare a reactivilor de

neutralizare, de antrenare cu vapori de apa etc.;

igienizarea utilajelor, spatiilor de fabricatie si a anexelor;

scopuri sanitare.

Apa folosita n industria uleiurilor trebuie sa corespunda standardului de calitate al apei potabile.
Se va avea n vedere ca fierul, manganul si cuprul din apa catalizeaza oxidarea grasimii.
Necesarul de apa este de 6-10 m3/t uleiuri si grasimi.
5.2.3.7. Apa pentru industria amidonului
Apa utilizata n industria amidonului trebuie sa corespunda standardului de calitate al apei
potabile. Prezenta n apa a materiilor organice de natura animala produce culoarea maronie a
amidonului, iar cea a compusilor fierului culoare galbuie.
Necesarul de apa, n functie de materia prima utilizata la obtinerea amidonului este de:
-

20 m3/t pentru amidonul din cartofi;

10 m3/t pentru amidonul din porumb;

11,5 m3/t pentru amidonul din gru.

Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria amidonului sunt prezentati n tabelul 15.

Tabelul 15
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria amidonului
Indicatori

Valoare

Duritatea, germane

< 15

Indicatori

400-600

Sulfati, mg/l
Nitrati, mg/l

Oxid de calciu, mg/l

120

Nitriti, mg/l

Oxid de magneziu, mg/l

20

Reziduu fix, mg/l

Fe2O3 + Al2O3, mg/l

Cloruri, mg/l

< 0.5
60

Alcalinitate, mg/l
Oxigen, mg/l
Amoniu, mg/l

Valoare
70
0
0
4-5
2,5
0

5.2.3.8. Apa pentru industria conservelor

n industria conservelor apa este utilizata n:
-

procesele tehnologice de spalare a materiilor prime, de preparare a sosurilor,

siropurilor, saramurii etc.;

igienizarea ambalajelor, utilajelor, spatiilor tehnologice si a anexelor;

scopuri igienico-sanitare.

Apa utilizata n industria conservelor trebuie sa corespunda standardului de calitate al apei

potabile.
Apa cu un continut de calciu si magneziu mai mare de 40 mg/l si n care clorura de
magneziu este prezenta, nu este admisa deoarece ntr-o asemenea apa legumele (mazarea verde,
fasolea etc.) si carnea necesita un tratament termic mai ndelungat, care imprima produsului gust
neplacut. Pentru conservarea merelor, perelor, visinelor sau mazarii verzi, apa utilizata ar trebui sa
nu contina fier deoarece ionii de fier produc o tenta bruna neplacuta. Continutul de fier si mangan
admis, n general este de maximum 0,1 mg/l. Pentru pastrarea culorii naturale si a texturii, apa
utilizata la conservarea castravetilor n saramura trebuie sa fie dura. Daca apa este prea alcalina,
produsele se nmoaie si si pierd forma, iar daca apa este prea dura materia prima devine rigida si
se prelucreaza greu.
Pentru prepararea sucurilor si a siropurilor nu se va utiliza apa cu duritate mare, deoarece
compusii calciului si magneziului produc ntarirea tesuturilor vegetale datorita formarii de
compusi pectocalcici cu substantele pectice, efect care apare n special la boabele de mazare
verde si de fasole (Maria Turtoi, 1998).
Deoarece sarea poate contine ioni de calciu si magneziu, pentru prepararea saramurii se
recomanda utilizarea de apa purificata, cu un continut de maximum 0,3% Ca 2+ si Mg2+.
Necesarul de apa pentru unele produse din industria conservelor este de:

21,7 m3/t pentru compot de cirese;

25-40 m3/t pentru compot de caise, piersici;

23,4-30 m3/t pentru compot de pere;

32,6 m3/t pentru ciuperci;

23-28,5 m3/t pentru fasole verde, boabe;

12,5-25,7 m3/t pentru gem, dulceata;

11,5-28 m3/t pentru mazare;

8-11,5 m3/t pentru morcovi;

13,7-32,5 m3/t pentru sfecla rosie;

10,8-80 m3/t pentru spanac;

2,5-2,8 m3/t pentru sucuri de fructe;

7-8,5 m3/t pentru tomate.

5.2.3.9. Apa pentru industria maltului, berii si bauturilor racoritoare

Cea mai buna apa pentru nmuierea orzului este cea cu un continut scazut de cloruri si
sulfati. Clorurile de calciu, magneziu si de sodiu ncetinesc procesul de nmuiere. Sarurile de
calciu formeaza o pelicula pe suprafata boabelor, reducndu-le solubilitatea. Prezenta fierului si
manganului n apa produce depunerea de hidroxizi pe suprafata boabelor (de orz) nnegrindu-le.
Deoarece apa reprezinta componenta de baza a berii obtinute din malt, standardele de
calitate ale apei pentru fabricarea berii sunt chiar mai stricte dect cele pentru apa potabila.
ntruct mediul alcalin influenteaza nefavorabil fermentarea, toate procesele tehnologice
ale producerii berii au loc ntr-un mediu usor acid. n aceste conditii, folosirea unei ape cu un
continut redus de saruri de potasiu (n special carbonati), de saruri ale acidului sulfuric si
clorhidric se impune ca o necesitate. Utilizarea unei ape cu un continut crescut al acestor saruri
modifica aroma berii.
Duritatea apei afecteaza culoarea berii. Pentru a produce bere blonda, tip Pilsen, usor
aromata si putin amara se utilizeaza apa cu duritate foarte mica si cu alcalinitate redusa. Utilizarea
unei ape dure pentru fabricarea berii blonde presupune dedurizarea si reducerea alcalinitatii prin
tratare cu acid lactic.
Pentru a produce bere bruna, tip Mnchen, se utilizeaza apa cu duritate medie, de 1011germane, n care predomina bicarbonatii de calciu si magneziu si sunt prezenti sulfatii n
cantitate redusa.

Pentru a produce bere blonda Dormund, cu un continut ridicat de alcool si puternic

aromata se foloseste apa cu duritate mare ce contine mai ales sulfati si cloruri.
Pentru producerea bauturilor racoritoare, apa utilizata trebuie sa corespunda standardului
de calitate al apei potabile.
Necesarul de apa n industria berii este de 45-60 litri/litru bere.
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria berii sunt prezentati n tabelul 16.
Tabelul 16
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria berii
(dupa Maria Turtoi, 1998)
Indicatori

Sortimente de bere
Pilsen

Mnchen

Dormund

Viena

Dublin

Reziduu fix, mg/l

51,2

284,2

1110

947,8

312

Oxid de calciu, mg/l

11,2

106

367

227,5

100

Oxid de magneziu, mg/l

3,3

30

38

112,7

3,7

Cloruri, mg/l

107

39

15,8

Sulfati, mg/l

3,2

7,5

240,8

180,3

44,9

Nitrati, mg/l

urme

Amoniu, mg/l

Tabelul 16 (continuare)
1

Duritate totala, germane

1,2

10,6

30

28

14,9

Duritate temporara, germane

0,9

10,2

12,2

22

12,2

Oxigen (O2), mg/l

Compusi ai fierului, mg/l

2
0,2-0,5

5.2.3.10. Apa pentru industria drojdiei de panificatie

Apa utilizata n industria drojdiei de panificatie trebuie sa corespunda standardului de calitate al
apei potabile.
Apa cu un continut mare de saruri nu este indicata deoarece influenteaza negativ nmultirea
drojdiei.
Necesarul de apa este de 30 m3/t melasa.

Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria drojdiei de panificatie sunt prezentati n tabelul
17.
Tabelul 17
Indicatorii de calitate ai apei folosite n industria drojdiei de panificatie
Indicatori
Reziduu fix, mg/l

Valoare
500

Indicatori

40-50

Cloruri, mg/l
Sulfati, mg/l

Oxigen, mg/l

50

Amoniu, mg/l

Oxizi de Ca si Mg, mg/l

180

Substante organice, mg/l

Valoare
20-30
5-15
Absent
Absent

Hidrogen sulfurat, mg/l

5.2.3.11. Apa pentru industria alcoolului

Procesul tehnologic de fabricare a alcoolului este influentat n mare masura de concentratia
impuritatilor din apa. O clasificare a apei din punct de vedere al compatibilitatii sale cu
producerea alcoolului recomandata de O.N.U. este prezentata n tabelul 18.
Tabelul
18
Clasificarea apei pentru producerea alcoolului

Clasificarea apei
Indicatori
Excelenta

Foarte buna

Potrivita

Satisfacatoare

1,5

2,5

3,0

Materii dizolvate, mg/l

263

453

750

800

Calciu, mg/l

135

143

196

118

Magneziu, mg/l

15

40

51

71

Fier ca Fe2O3, mg/l

10

35

90

100

Urme

13

42

88

Urme

80

Oxigen, mg/l

Sulfati, mg/l
Cloruri, mg/l
Nitrati, mg/l

Nitriti, mg/l

10,2

14,2

19

19,4

60

750

800

46.000

Amoniu, mg/l
Duritate totala,germane
Numar bacterii, nr/l

Obtinerea mustului de malt pentru producerea alcoolului, este influentata de pH-ul apei.
Amidonul este mai bine solubilizat n apa alcalina; la temperaturi mai ridicate nsa, apa cu pH >
7,5 ncetineste hidroliza amidonului.
Carbonatii n concentratii de peste 300 mg/l scad activitatea enzimelor amilolitice; enzime ce sunt
activate de sarurile acidului sulfuric (CaSO4, MgSO4, Na2SO4) daca au concentratia apropiata de
400 mg/l. n prezenta acidului sulfuric si a dioxidului de carbon, clorurile, nitratii, fosfatii si
nitritii n concentratie de pna la 200 mg/l, nu influenteaza semnificativ amilazele maltului.
Sulfatii si clorurile influenteaza hidroliza. La un continut de peste 300-400 mg/l acestia
mbunatatesc procentul de glucide rezultate.
Nitratii si nitritii, fosfatii si silicatii pna la 200 mg/l; amoniul, mai putin de 20 mg/l si clorura de
sodiu, n concentratie de 2-2,5 g/l, nu influenteaza semnificativ hidroliza.
Bicarbonatul de sodiu, magneziu si fier n concentratie de pna la 300 mg/l nu influenteaza
semnificativ fermentarea, dar n cantitati mai mari cresc cantitatea de glucide nefermentate,
urmata de scaderea randamentului n alcool.
Cresterea concentratiei sarurilor totale din apa pna la 2000 mg/l influenteaza favorabil procesele
de fermentare; peste aceste valori apar nsa efecte nedorite.
Necesarul de apa n industria alcoolului este de 3-3,6 m 3/t cereale sau melasa.
5.2.3.12. Apa pentru industria vinului
n industria vinului apa este utilizata n:
-

operatiile cu transfer de caldura (racire, pasteurizare etc.) din procesul tehnologic;

igienizarea utilajelor, ambalajelor, spatiilor de fabricatie si a anexelor;

scopuri igienico-sanitare.

Apa utilizata n industria vinului trebuie sa corespunda standardului de calitate al apei potabile.
5.2.4. Apa utilizata pentru racire, ncalzire si pentru producerea aburului
5.2.4.1. Apa de racire

Este folosita n operatii de racire sau condensare n schimbatoare de caldura, condensatoare

(condensare vapori), masini de spalat, reactoare. Aceasta apa poate fi recirculata, cu sau fara
recuperare de caldura.
Pentru a evita depunerile n tavile schimbatoarelor de caldura sau pe peretii aparatelor de schimb
termic, apa folosita pentru racire nu trebuie sa contina nisip sau cantitati mari de materii n
suspensie. Apa de racire trebuie sa aiba o duritate temporara redusa, deoarece la depasirea unei
temperaturi limita se produce precipitarea carbonatilor.
Temperatura maxima de ncalzire n functie de densitate si de continutul n dioxid de carbon este
prezentata n tabelul 19.
Tabelul
19
Temperatura maxima pna la care se poate ncalzi apa de racire n functie de duritate si de
continutul n CO2 liber

CO2
liber
mg/l

Temperatura maxima de ncalzire (tC), a apei de racire pentru diferite duritati

(grade)
6

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

10

65

50

40

20

20

65

55

40

35

25

30

65

60

50

40

30

20

40

70

60

50

40

30

20

50

70

60

50

40

30

25

60

65

55

45

40

30

25

80

65

60

50

40

30

30

25

100

70

65

60

50

40

35

30

25

20

Indicatorii de calitate ai apei de racire sunt prezentati n tabelul 20.

Tabelul 20
Indicatorii de calitate ai apei folosite pentru racire

Indicatori

Alimentare

Sistem de recirculare

pH

6,5-7,0

6,5-7,0

Continut total de saruri, mg/l

< 3000

< 3000

Cloruri, mg/l

< 1000

< 1000

Sulfati, mg/l

< 400

Acid silicic, mg/l

< 200

Alcalinitate, grade

< 15

Duritate temporara, germane

<5

< 2,9

Duritatea apei tratate cu fosfat,

germane

< 10,7

< 10,7

5.2.4.2. Apa de ncalzire si pentru producerea aburului

Avnd conductivitate termica mai mica dect otelul, crusta depusa pe cazanele de abur
diminueaza transferul de caldura. Marirea grosimii crustei pe suprafetele de transfer termic
determina marirea pierderilor de caldura n instalatiile de producere a apei calde si a aburului,
care conduce la consumuri mai mari de combustibil pentru producerea acestora la parametrii
necesari.
Cresterea consumului de combustibil n functie de grosimea crustei depuse este prezentata n
tabelul 21.
Tabelul 21
Cresterea consumului de combustibil cu grosimea crustei depuse

Grosimea crustei,
mm

Cresterea consumului
Cresterea consumului
Grosimea crustei, mm
de combustibil, %
de combustibil, %

0,5

1,0-1,5

3,0

6,0-7,0

1,0

2,0-3,0

4,0

7,0-8,0

1,5

3,0-4,0

5,0

8,0-9,0

2,0

4,0-5,0

6,0

9,0-10,0

Cresterea concentratiei substantelor dizolvate pe masura ce apa se vaporizeaza reprezinta una din
principalele cauze ale depunerilor. n functie de compozitia sarurilor din apa de alimentare a
cazanelor de apa calda sau abur, depunerile pot fi carbonatate, sulfat sau silicice. Aceste tipuri de
depuneri difera ntre ele prin duritate, porozitate si caracteristici specifice transferului termic. Ex:
depunerile poroase, mbibate cu uleiuri sau continnd cantitati mai mari de silicati, conduc mai
greu caldura.
Depunerile pe peretii cazanelor, conductelor etc. produc nrautatirea transferului termic catre apa.
Suprancalzirea conductelor conduce la pierderea duritatii materialului si la eventualele accidente.
Alimentarea cu apa a cazanelor pentru apa calda si abur trebuie sa asigure o functionare corecta,
fara depuneri de crusta si fara coroziunea metalului.
Indicatorii de calitate ai apei de alimentare a cazanelor pentru obtinerea apei calde si aburului
sunt prezentati n tabelul 22.
Tabelul 22
Indicatorii de calitate ai apei de alimentare a cazanelor pentru obtinerea apei calde si aburului

Boiler cu circulatie fortata a apei

Indicatori

Boiler fara
recirculare

20 atm.
3

Conditii generale

60 atm.

80 atm. si
peste

0,02

Urme

pura si incolora

Oxigen, mg/l
Duritate, germane

40 atm.

< 0,03
Urme

0,04

0,02

continuare

4
< 0,05

Fier, mg/l

< 0,02

< 0,03

Cupru, mg/l

< 0,005

< 0,01

< 0,005

CO2 total, mg/l

< 1,0

< 20

< 1,0

pH la 20C

7-9,5

7-9,5

7-9,5

Acid silicic, mg/l

< 0,02

Uleiuri, mg/l

< 0,3

< 0,3 daca nu se face desnisipare

< 10,5

< 0,5

5.2.4.3. Apa pentru stingerea incendiilor

La proiectarea si construirea fabricilor de procesare a produselor alimentare se are n vedere si
asigurarea cantitatilor de apa necesare pentru prevenirea si stingerea incendiilor. n general, apa
folosita n acest scop provine din sistemul de furnizare al apei. Exista nsa si posibilitatea
amplasarii n statiile de pompare a unor pompe speciale care functioneaza la presiuni ridicate.
5.3. mbunatatirea caracteristicilor de calitate ale apelor naturale
Pentru a putea fi utilizate n procesele tehnologice din industria alimentara, apele naturale trebuie
sa fie supuse unor procedee de tratare care au ca scop mbunatatirea proprietatilor fizice, chimice
si microbiologice.
Alegerea metodelor de tratare se face n functie de natura, starea fizico-chimica, cantitatea
substantelor continute n apa bruta si de limitele admise pentru aceste substante n apa tratata de
catre normele de calitate legal admise.
n general, succesiunea etapelor (procedeelor) de tratare este urmatoarea: clarificare (deznisipare),
adaos de agenti de coagulare, decantare prin sedimentare, filtrare, dezinfectie (clorinare), dupa
care pot urma diferite procedee de tratare speciala.
Schema unei instalatii de purificare a apei este prezentata n Fig.2.

Fig.2 Schema unei instalatii de clarificare si decolorare a apei prevazuta cu bazin de sedimentare
si camera de reactie:
1 - statie de pompare I; 2 - deznisipator; 3 - rezervor de agent de coagulare; 4 - vas de amestecare;
5 - camera de reactie; 6 - bazin de sedimentare (decantare); 7 - filtru; 8 - conducta pentru
clorinare; 9 - rezervor de apa tratata, 10 - statie de pompare II.
5.3.1. Clarificarea (deznisiparea) apei
Deznisiparea se aplica numai apelor de suprafata si consta n depunerea particulelor de nisip
aflate n suspensie n apa. Se realizeaza n deznisipatoare care, dupa directia curentului, se mpart
n orizontale si verticale. Cel mai frecvent sunt folosite deznisipatoarele orizontale (Fig.3) care
sunt mai usor de executat. Acestea au o camera de acces, una de linistire a curentului de apa, o camera de sedimentare si una de colectare a apei deznisipate. n unele cazuri, primele doua camere
sunt comune. Curatirea nisipului depus poate fi executata prin sisteme manuale, mecanice sau
hidraulice. Deznisipatoarele verticale (Fig.4) sunt utilizate mai ales n cazul n care spatiul de
amplasare este redus. n acestea, trecerea curentului de apa prin bazinul de sedimentare se face de
jos n sus, apa deznisipata evacundu-se printr-o rigola periferica.

Fig.3 Deznisipator
orizontal cu
curatire manuala:
1 - gratar; 2 - bare
de linistire; 3 stavilar de intrare;
4 -vane de golire;
5- stavilar de
iesire; 6 - galerie de golire.

Fig.4 Deznisipator vertical cu compartiment central de intrare:

1 - alimentare cu apa bruta; 2- rigola periferica; 3 -compartiment central de intrare; 4- evacuare
apa clarificata; 5-depuneri; 6-golire depuneri.
5.3.2. Decantarea apei
Decantarea este operatia prin care substantele aflate n suspensie n apa se reduc prin
sedimentare. Sedimentarea se produce datorita fortei gravitationale. Adaugarea de coagulant
mareste viteza de sedimentare. Pentru a se realiza sedimentarea, viteza de circulatie a apei trebuie
sa fie de (1 - 20) x 10-3 m/s. Decantarea asigura o reducere de circa 80-95% a substantelor aflate
n suspensie n apa.
n functie de modul de curgere al apei, decantoarele continue pot fi orizontale, verticale sau
radiale.

Decantoarele orizontale sunt bazine prin care apa circula orizontal, prin camere paralele, cu o
viteza aproximativ constanta, care permite sedimentarea particulelor. Un decantor cuprinde o
camera de distributie, o camera decantoare, o camera colectoare a apei curate si galerii pentru
evacuarea namolului depus. n Fig.5 este prezentat un decantor orizontal.
Fig.5 Decantor orizontal cu raclor cu banda rulanta:
1 - alimentare cu apa bruta; 2 - camera de namol; 3 - palete de curatire montate pe o banda
rulanta; 4 - palete care aduc corpurile plutitoare pna la canalul de evacuare al acestora; 5 canal de evacuare a corpurilor plutitoare; 6- evacuare apa decantata.
Decantoarele verticale sunt bazine de forma cilindrica, rar paralelipipedica, cu sau fara acoperis.
Apa intra printr-un tub central, prin care circula de sus n jos, ajunge apoi n bazinul de decantare
n care apa circula cu o viteza mai mica dect viteza de sedimentare a particulelor n suspensie.
Schema unui decantor vertical este prezentata n Fig.6.

Fig.6 Decantor vertical:

1 - alimentare cu apa bruta; 2 - cilindru central de intrare a apei; 3 - spatiu de decantare; 4 depuneri; 5 - golire depuneri; 6 - preaplin; 7 - evacuare apa decantata; 8 -jgheab de colectare a
apei decantate

Decantoarele radiale se
folosesc n special la instalatiile mari; curentul de apa este radial, de la centru spre periferie, apa
fiind colectata ntr-un jgheab dispus la marginea decantorului. Colectarea depunerilor se face
continuu la centrul decantorului, cu ajutorul unui raclor cu dimensiunea egala cu diametrul aparatului. Schema unui decantor radial este prezentata n Fig.7.
Fig.7. Decantor radial:
1-alimentare cu apa
bruta;2-deflector de
distributie a apei;
3-depuneri; 4-evacuare
namol;5-jgheab periferic
pentru colectarea apei
decantate; 6-raclor;7-evacuare
apa decantata.
Tipul de coagulant folosit si doza acestuia se aleg n functie de apa care trebuie tratata. Pentru
tratarea apelor de ru, cel mai folosit coagulant este sulfatul de aluminiu n doza de 25 pna la 80
mg/l. Realizarea coagularii n conditii bune presupune un anumit pH. Corectarea pH-lui se face
prin adaugarea unor doze mici de var sau soda.
Instalatiile de coagulare a suspensiilor din apa cuprind instalatia de preparare si dozare a
coagulantului, camerele de amestecare, camerele de reactie si aparatura de reglare si control. De
obicei, instalatia de preparare este similara camerelor de amestecare, iar camerele de reactie se
cupleaza cu decantoarele sau fac parte integranta din acestea (Fig.8).

Fig.8 Decantor orizontal cuplat cu camera de reactie:

1 - alimentare cu apa bruta; 2 - camera de coagulare; 3 - palete reglabile de linistire a curentului
de apa la intrarea n bazinul de decantare; 4 - bazin de decantare; 5 - groapa de namol; 6 - rigola
de evacuare a apelor decantate.
5.3.3. Filtrarea apei
Dupa decantare, n apa se mai gasesc cca 8-15 mg/l materii n suspensie. ndepartarea acestora se
realizeaza prin filtrare, operatie care consta n trecerea apei printr-un strat filtrant, care retine
suspensiile prin fenomenul de sita si adsorbtie. Cel mai utilizat material filtrant este nisipul de
cuart extras din ruri, spalat si sortat.
Un filtru este construit dintr-un rezervor cilindric vertical cu straturi de material filtrant, un sistem
de drenaj si un sistem de colectare a apei filtrate. Alimentarea cu apa decantata se face prin partea
superioara a filtrului unde este dispersata pe toata suprafata stratului filtrant pe care l strabate de
sus n jos, ajunge n sistemul de drenaj si apoi n rezervorul de apa filtrata.
Filtrele pot fi clasificate astfel:
-

dupa viteza de filtrare: filtre lente cu viteza de filtrare de 0,1-0,3 m/h si filtre rapide
cu viteza de filtrare de 5-8 m/h;

dupa presiunea de filtrare a apei: filtre hidrostatice sau sub presiune;

dupa numarul straturilor filtrante: filtre cu unul sau cu doua straturi de nisip cuartos.

Schema unui filtru cu un singur strat filtrant este prezentata n Fig.9.

Fig.9 Filtru cu nisip de cuart pentru filtrarea apei:

1 - alimentare cu apa decantata; 2 - evacuare aer; 3 - plnie; 4 - gura de vizitare; 5 - material
filtrant (nisip de cuart); 6 - alimentare cu aer pentru spalarea filtrului; 7- alimentare cu apa de
spalare; 8 - evacuare apa filtrata; 9 - fund de beton; 10 - suport de otel pentru material; 11 evacuare ape de spalare.
5.3.4. Dezinfectia apei
Procesul de filtrare reduce numarul de bacterii continute n apa, dar nu la limitele de potabilitate
din punct de vedere bacteriologic. Pentru a aduce apa la gradul de puritate cerut de normele
igienico-sanitare (STAS 1342/1991) se efectueaza dezinfectia acesteia.
Se cunosc mai multe metode de dezinfectie: fizice (caldura, electricitatea, razele ultraviolete);
chimice (clorinarea, ozonizarea, tratarea cu permanganat de potasiu); biologice (membrana
filtrelor lente) si oligodinamice (ionii metalelor grele, argint, cupru).
Cea mai utilizata metoda este clorinarea, care prezinta siguranta mare, se poate realiza relativ
usor si are un pret de cost scazut. Se pot folosi clorul gazos, dioxidul de clor, clorura de var,
hipocloritii etc. Actiunea bactericida a clorului consta n oxidarea substantelor organice cu
ajutorul clorului n formare:

Cl2 + H2O = HOCl + HCl

2HOCl = 2HCl + O2
deoarece acidul hipocloros este instabil si se descompune n acid clorhidric si oxigen.
n functie de continutul n substante organice al apei se stabileste doza de clor folosita (tabelul
23).
Tabelul 23
Doza de clor necesara si parametrii clorinarii
Substante organice
mg/l

Doza de clor
g/m3

0,40

0,65

1,00

10

1,20

Etapa de clorinare

Parametrii clorinarii

Temperatura de 20-25C.
Clorinare obisnuita

Clor remanent < 0,3mg/l.

Timp minim 30 minute.

Clorinare n exces Doza de clor: 5-20mg/l, urmata de

(secundara)
declorinare cu Na2SO4 sau SO2

Schema unui aparat de clorinare cu clor gazos este prezentata n Fig.10.

Fig.10 Aparat
de clorinare cu
clor gazos:
1 - butelie de
clor; 2 - cntar
zecimal pentru
determinarea
cantitatii de
clor ramase n
butelie; 3 robinet de
dozare si
reglare; 4 reductor de presiune de la 6 at la 1 at; 5 - filtru; 6 - manometru; 7 - dispozitiv pentru masurarea
concentratiei clorului, calibrat n g/l; 8 - robinet de prelevare probe de clor; 9 - clapeta de retinere

permitnd trecerea clorului dar nu si a apei n sens invers; 10 - pulverizator pentru realizarea
amestecului intim al apei cu clorul n concentratie de 1-1,5%; 11 - vas de amestec; 12 - evacuare
solutie de clor spre bazinul de contact; 13 - alimentare cu apa.
Schema unei instalatii de dezinfectie cu clorura de var este prezentata n Fig.11.

Fig.11 Instalatie de dezinfectie cu clorura de var:

A - vas pentru prepararea solutiei de clorura de var; B - vase de dilutie la concentratia necesara; C
- vas de dozare; 1 - alimentare cu apa; 2- evacuare solutie dozata.
Ozonarea apei consta n introducerea n apa a aerului ozonizat n concentratie de 2-3 g/m3.
Ozonul se obtine n instalatii speciale pentru producerea de descarcari electrice de nalta tensiune,
cu un consum specific de energie mare, de 25-30 W/g ozon.
Pentru dezinfectia unui m3 de apa sunt necesare 0,5-2 g ozon.
Datorita costurilor mari, procedeul nu este generalizat.
Schema unei instalatii de ozonizare este prezentata n Fig.12.

Fig.12. Instalatie de ozonizare:

1 - uscator si filtru; 2 - compresor de aer; 3 - ozonizator; 4 - transformator electric; 5 - conducta
de aer ozonizat; 6 - alimentare apa bruta; 7 - vas de amestec cu naltime de circa 3 m; 8 - palete de
amestec; 9 - evacuare apa dezinfectata.
5.3.5. Tratamente speciale pentru corectarea proprietatilor apei
Tratamentele speciale aplicate apelor subterane sau apelor de suprafata poluate (pentru a
le face potabile) se refera la: eliminarea gustului, mirosului si culorii apei, racirea apei,
deferizarea, demanganizarea, corectarea duritatii apei, eliminarea gazelor dizolvate (CO 2, H2S),
desalinizarea apei (eliminarea clorurilor si sulfatilor), eliminarea siliciului, fluorizarea apei,
reducerea elementelor radioactive, eliminarea uleiurilor si fenolilor, ndepartarea materiilor
organice sau a algelor etc.
n industrie, cele mai frecvente tratamente urmaresc reducerea duritatii, eliminarea
uleiurilor si fenolilor din apele recirculate, reducerea temperaturii apelor din circuitele de racire
etc.
5.3.5.1. Eliminarea gustului, mirosului si culorii apei
Cel mai frecvent, gustul si mirosul neplacut, se datoreaza unor substante produse de
algele ce se dezvolta n apa sau descompunerii unor substante organice. Modificari ale gustului
dau si compusii de zinc, cupru, fier sau mangan dizolvati n apa. Uneori gustul si mirosul apei
sunt eliminate o data cu tratarea pentru eliminarea fierului, manganului, hidrogenului sulfurat etc.
Metodele speciale utilizate pentru eliminarea gustului si mirosului sunt aerarea,
clorinarea n exces, urmata de declorinare, filtrare cu carbune activ etc. Duritatea redusa a apei (04germane) poate da uneori gust fad apei. Cresterea duritatii prin adaos de 31 mg/l CaSO 4 si 19

mg/l Na2CO3 pentru fiecare grad de duritate, remediaza gustul. Mirosurile si gusturile provocate
de elementele biologice se combat prin nlaturarea cauzelor.
Tratarea apei cu sulfat de cupru, sulfat de cupru si var sau cu permanganat de potasiu si
sulfat de fier, duce la ndepartarea culorilor nedorite, deci la decolorarea apei.
5.3.5.2. Racirea apei
Racirea apei utilizate n procesele tehnologice din industria alimentara se bazeaza pe
cedarea de caldura n atmosfera. Aceasta se realizeaza n iazuri sau lacuri de racire, bazine cu
stropire sau turnuri de racire. Racirea apei este necesara n cazul unor procese tehnologice care
folosesc apa cu o anumita temperatura, n cazul neutralizarii sau pentru a preveni poluarea
termica n cazul deversarii apei folosite.
5.3.5.3. Deferizarea si demanganizarea apei
ntruct compusii fierului si manganului se gasesc frecvent mpreuna n apa, procesele de
eliminare a acestora sunt similare. Ca metode de deferizare si demanganizare se folosesc aerarea
si limpezirea, filtrarea dubla, oxidarea chimica, schimbul cationic si retinerea biologica.
Aerarea apelor feruginoase se realizeaza prin pulverizarea apei sau prin amestecarea
aerului comprimat cu aceasta. Prin aerare se produce oxidarea si descompunerea bicarbonatilor
sau sulfatilor de fier, solubili n apa, n compusi insolubili care apoi se retin prin decantare si
filtrare.
Oxidarea chimica urmareste precipitarea compusilor fierului utiliznd var n doze de 1g
CaO la 1g fier, sau clor n doze de 1,6g Cl 2 la 1g fier sau flocularea compusilor manganului n
mediu alcalin, folosind permanganat de potasiu si neutralizarea apelor acide (Maria Turtoi, 1998).
Utilizarea unor filtre cu cationiti, la deferizarea si demanganizarea apelor, duce la
ridicarea eficientei acestor procese.
Metoda biologica se bazeaza pe retinerea fierului si manganului de bacteriile feruginoase si
manganoase.
5.3.5.4. Dedurizarea apei
Este un proces specific de tratare a apei folosite n industrie pentru evitarea formarii de
depuneri (piatra) pe peretii recipientelor, conductelor sau deprecierii unor produse. n cazul apei
potabile se aplica foarte rar.
Pentru dedurizarea apei se pot utiliza urmatoarele metode:
-

metoda termica - consta n ncalzirea apei peste 100C, cnd bicarbonatii de calciu si
magneziu se descompun n carbonati insolubili care se depun. Este scumpa si se
aplica doar la instalatiile mici si mijlocii;

metoda chimica cu reactivi - se utilizeaza cnd se cere o reducere a duritatii apelor

de suprafata pna la 4-5 grade. Ca reactivi sunt utilizati varul, soda, soda caustica,

varul si soda n combinatie, care reactioneaza cu compusii solubili ai calci ului si

magneziului din apa, cu formare de precipitati insolubili;
-

metoda cu mase cationice - consta n trecerea apei printr-un filtru rapid sub presiune
prevazut cu o masa granulara schimbatoare de ioni ca material filtrant, care schimba
cationitii Na+ sau H+ cu Ca+ sau Mg+ din compusii care dau duritatea apei.

5.3.5.5. Eliminarea gazelor din apa

Se realizeaza prin dezacidifiere (eliminarea CO2), desulfurizare (eliminarea hidrogenului
sulfurat) si dezoxigenare (eliminarea oxigenului). Acest tratament se aplica pentru corectarea
mirosului si gustului neplacut al unor ape.
5.3.5.6.

Desalinizarea apei

Se impune atunci cnd continutul de cloruri sau sulfati depaseste limita exceptionala de 400 mg/l
prevazuta n STAS 1342/91 sau pentru anumite necesitati tehnologice. Acest tratament este
costisitor, dar este indispensabil atunci cnd nu se poate obtine apa corespunzatoare n alt mod
sau dintr-o alta sursa.
Desalinizarea apei se realizeaza prin filtrarea apei prin mase schimbatoare de ioni
succesive: apa trece initial peste o masa cationica ce fixeaza sodiul din clorura de sodiu, apoi
peste o masa anionica formata din rasini aminice, care descompun acizii clorhidric sau sulfu ric
formati n apa dupa prima filtrare. Regenerarea cationitului se face cu solutie diluata de acid
sulfuric, iar regenerarea anionitului se face cu solutie de soda, concentratie 2-3%.
Desalinizarea se mai poate realiza si prin electroliza. n cazul unor cantitati mici de apa,
aceasta este distilata, apoi amestecata n raportul dorit cu apa bruta.
5.3.5.7.

Fluorizarea apei

Fluorul este indispensabil n profilaxia cariei dentare. Continutul optim de fluor n apa este de cca
1 mg/l, concentratii mai mari de 1,5 mg/l sunt daunatoare organismului deoarece provoaca
intoxicari.
Fluorizarea apei se aplica apelor sarace n fluor. Se realizeaza prin adaos de fluorsilicat de
sodiu, acid fluorhidric sau fluorsilicic sau fluorura de calciu solubilizata cu solutie de aluminiu. O
atentie deosebita se va acorda dozajului, care trebuie riguros controlat.
Eliminarea excesului de fluor din apa se realizeaza prin filtrarea apei pe carbune activ n
mediu acid (pH< 3), tratarea cu sulfat de aluminiu (pH< 7,5) n doze de 150-300 mg/l, sau prin
tratarea cu var n prezenta unui continut suficient de magneziu n apa (hidratul de magneziu
absoarbe fluorul).
5.3.5.8.

Dezactivarea apei

Prezenta elementelor radioactive n unele ape de adncime, ape minerale sau ape de suprafata
impurificate prin deversarea unor ape industriale, impune necesitatea dezactivarii. Pentru unii
izotopi radioactivi, dezactivarea se poate realiza pe cale naturala, prin stationarea apei n bazine,

cnd radioactivitatea scade datorita timpului de njumatatire. Pentru alte elemente sunt necesare
tratamente de dezactivare prin coagulare si filtrare sau prin tratare a apei cu fosfati, pulberi de
metal, argila, var si soda.