Istoria contabilitati

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu

"măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice
și juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică,
prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară,
performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale
acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și
comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori".
Contabilitatea a fost şi este dependentă de dezvoltarea economică. De aceea de-a
lungul timpului contabilitatea parcurge un proces de modernizare accentuată în Europa,
odată cu dezvoltarea bătrânului continent. Apariţia ei era condiţionată de existenţa unui
sistem numeric accesibil şi de un mediu prielnic de dezvoltare. Simplitatea şi uşurinţa
sistemului numeric arab au rezolvat acest lucru. Răspândirea în Europa a sistemului
numeric a fost realizată cu ajutorul papei Sylvestru al II-lea (ani 999-1003). Până la
acest moment se utiliza sistemul numeric roman, care era greoi.
Apariţia ştiinţei contabilităţii este datată în anul 1494,atunci când s-a publicat
prima lucrare cu conţinut contabil ce aparţine călugărului franciscan şi matematician
Luca Paciolo,cu titlul „Suma de aritmetica, geometria proportioni et proportionalita”,
lucrare ce rezervă un capitol special privind „Dubla înregistrare”.Sunt însă dovezi
materiale potrivit cărora ,existau reflectări contabile cu mult timp înaintea lui Luca
Paciolo, dovezi ce datează din anul 1100 şi chiar mai devreme, pe teritoriul unor oraşe
ale actualei Italii ca Roma, Venetţa, Genova, Pisa etc. şi de asemenea la „Hansele
germane”.Însăşi Luca Paciolo în cartea sa celebră recunoaşte că nu el a creat
contabilitatea, ci nu face altceva decât să descrie un mod de înregistrare ce se practica în
timpul său.
In alte lucrari ale sale, Luca Pacioli a detaliat metodele corecte de utilizare a
registrelor, adaugand o precautie prin care nici o persoana nu ar trebui sa isi termine
ziua de lucru înainte de a pune de acord coloanele de debit și credit.
Pe langa acestea, a detaliat si alte teme, cum ar fi etica în contabilitate și Regula 72, o
metoda de determinare a beneficiilor economice.
Pacioli a fost un mare om de cultura Italian, studiind diverse domenii de stiinte si
arte, iar in urmatorii ani s-a mutat in Milano, unde a colaborat si l-a invatat matematica
pe Leonardo da Vinci, pe care il descria ca „excelent pictor, arhitect și muzician, un om
daruit cu toate virtutile.”
Contabilitatea în partida dubla, ca piatra ei de temelie, pusa de Luca
Pacioli, presupunea urmatoarele registre:
- Strata, in care se inregistrau zilnic operatiile, sub forma de articole contabile;
- Maestrul, in care se utilizau partizi pentru fiecare cont utilizat;
- Inventarul, in care, la finele fiecărui an, erau centralizate averea şi datoriile.