Sunteți pe pagina 1din 14

Isoricul contabilitatii

Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din cele mai vechi timpuri, regasindu-se n oricare dintre gruparile sociale. Avem n vedere, ca etape ale istoriei contabilitatii, urmatoarele delimitari temporale : Din cele mai vechi timpuri pna la 1494 De la 1494 pna in anii 1800 De la 1800 pna la 1989 De la 1989 pna astazi Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii n structurile spatiotemporale nu poate fi stabilita cu precizie, totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si ntrebuintarea ei chiar din comuna primitiva. S-au gasit marturii care atesta ca socotelile se tineau n antichitate cu ajutorul funiilor nnodate, a margelelor nsirate, a crestaturilor facute n lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme de contabilitate au fost lasate de egipteni, fenicieni, greci si romani. La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte regulat tinute. Aceste registre se tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de fiecare cap de familie (pater familias). Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar n ntreprinderile mari exista si un sef contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru registre era la nceput din bucati de lemn acoperite cu un strat subtire de ceara. Pe aceste table, numite tablete cerate, se scria cu un fier ascuti 959i83j t numit stilete. Mai trziu, tabletele cerate au fost nlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma a aparut hrtia. Dintre registrele ntrebuintate de romani enumeram urmatoarele: adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa

codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. n acest registru se tineau zilnic, dupa acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, avnd deschise partizi personale fiecarui obligat. Fiecare partida cuprindea cele doua parti ale contului "accepta" si "expensa". codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvntul italian regionesia = contabilitate). Acest registru corespunde Cartii Mari sau Maestrului sah de astazi, avnd deschise conturi pentru toate elementele din care se compune patrimoniul. Cnd conturile erau deschise pentru bunurile ce compuneau un patrimoniu privat, el se numea codex rationum domesticarum, iar registrul care cuprindea conturile deschise special pentru afaceri se numea codex rationum mensa sau argentariae. Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar creantele inclusiv dobnda de ncasat, corespundea unui registru scadentar, numit Kalendarium. Acestea au fost abandonate odata cu desfiintarea ntreprinderilor comerciale provocata de caderea Imperiului roman. Noile registre de contabilitate apar ntre anii 1100-1200, odata cu ntemeierea marilor orase comerciale italiene, engleze si hamburgheze. Mentionam ncercarile definirii notiunilor de contabilitate n manuscrisele lui Leonardo Fibonacci din Pisa (1202) si James Pesle din Londra, care a tiparit o lucrare despre arta italiana a contabilitatii n partida dubla. A doua etapa. Din punct de vedere afectiv-cronologic nceputul celei de-a doua epoci este stabilit de istoriografi la 1494, cnd vede lumina tiparului, primul tratat de contabilitate, datorita calugarului Luca Paciolo (Pacioli) di San Sepulcro, sub denumirea de "Summa de Aritmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita" - tratat general de aritmetica practica si algebra n care se pune pentru prima oara si problema calculului n partida dubla n Partea I, Districto II, Tratatul IX sub titlul: "Tractus de computis et scripturis". n aceasta lucrare Paciolo descrie metodele de contabilitate ntrebuintate de comerciantii din Florenta si Venetia, oprindu-se n special la cel venetian si demonstrnd ca acestor comercianti li se datoreaza existenta sistemelor

contabile, descrise fara a-si atribui paternitatea de precursor al contabilitatii. Cu alte cuvinte Luca Paciolo a colectionat, a sistematizat si a explicat contabilitatea care se folosea n timpul sau, n aceste orase si centre comerciale. Cam n acelasi timp, Benedetto Cotrugli prezinta n mod succint principiile contabilitatii, n partida dubla n lucrarea sa intitulata "Della mercatoria et del mercanto perfetto". La 1524, profesorul de aritmetica si contabilitate din Venetia, Domenico Manzoni publica "Registrul dublu cu jurnalul sau" ("Quaderno doppio con il suo giornale"), din care se constata ca modelul din acel timp nu este mult diferit de cel practicat astazi. Primul autor de contabilitate francez a fost Savonne din Lyon (1567), dupa care, catre sfrsitul secolului ale XVII-lea, apar autorii: Matthew De la Porte, Jaques Savary si Claude Irson. Textul olandezului De la Porte, " Le guide de negocians ", reprezinta o lucrare normativa n domeniu. . n Germania, Olanda si Anglia mai toate tratatele aparute n acea perioada nu sunt dect traduceri ale lucrarii lui Paciolo. A treia etapa, este deschisa de lucrarea lui Edmond Degranges, din 1795, intitulata La teme des livres rendue facile ou nouvelle methode d'enseignement . n aceasta lucrare autorul descrie asa numita metoda de contabilitate Jurnal-Cartea Mare , impropriu denumit sistem american. Tot aici Degranges face o clasificare a conturilor n conturi de valori, de rezultate si de persoane. n anul 1865 A. Guibault publica o lucrare de contabilitate mai sistematizata, care este consultata si astazi cu mult folos. Aceasta lucrare intitulata Trait de comptabilit cuprinde si un interesant album de modele. Istoricul contabilitatii n Romnia

n tara noastra prima lucrare de contabilitate apare la 1837 sub numele de "Pravila comerciala" datorata lui Emanoil Ioan Nechifor. n 1844 profesorul Jarcu publica o alta lucrare intitulata " Doppia scriptura sau tinerea catastiselor". ntemeietor al contabilitatii n Romnia este considerat nsa Theodor stefanescu, care n anul 1881 a pus bazele contabilitatii n partida dubla, publicnd primul curs de contabilitate . Theodor stefanescu, ca profesor de contabilitate si ca director al Bancii Nationale a Romniei, a fost cel care a reusit sa introduca contabilitatea n partida dubla la toate bancile, societatile comerciale si la un foarte mare numar de comercianti. Mai trziu, profesorul Constantin Petrescu de la scoala Comeciala din Iasi publica un important curs de contabilitate si administratie. O contributie deosebita la progresul contabilitatii n Romnia s-a datorat si Revistei Centrale de Comert si Contabilitate, instrument al absolventilor scolilor superioare de comert si apoi al Corpului Contabililor. Aria de aplicabilitate a contabilitatii moderne Obiectul contabilitatii era nregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a relatiilor de drepturi si obligatii. Scopul contabilitatii era controlul pemanent al resurselor si stabilirea n orice moment a situatiei financiare si rezultatelor ntreprinderii. n epoca moderna contabilitatea era definita ca o ramura a stiintelor sociale avnd ca scop coordonarea si nregistrarea miscarilor de valori dintr-un

patrimoniu, precum si a relatiilor de drepturi si obligatii fata de alte persoane, n vederea controlului permanent si a stabilirii n orice moment a situatiei si rezultatelor unei ntreprinderi. Profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru Sorescu au definit contabilitatea drept: "o ramura a stiintelor sociale, care se ocupa cu nregistrarea egalitatilor de schimb din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice". Pisani a definit contabilitatea ca fiind: "stiinta care ordoneaza si ndrumeaza functiunile administrative, pentru a obtine cu minimum de eforturi, maximum de efecte economice, evaluate si exprimate cu ajutorul cifrelor artimetice, ordonate si dispuse sub forma contabila". Theodor stefanescu " Contabilitatea este stiinta care ne nvata arta de a stabili conturile si de a le uni pentru ncheierea socotelilor unei case de comert sau ale oricarei alte case publice, care administreaza fonduri". Tot atunci a aparut necesitatea organizarii contabililor intr-un corp de specialisti cu drepturi si obligatii precizate prin lege din 1921, datorita domnului Trancu-Iasi, fost ministru al Muncii si Cooperatiei. A fost reglementata si calitatea de expert contabil prin care se ntelege acea persoana care poseda ntr-o anumita specialitate o competenta deosebita si care este consultata pentru a-si da avizul n cazurile de nentelegere dintre persoane cu interese opuse, precum si pentru organizarea contabilitatii diferitelor ntreprinderi publice sau private. Utilitatea contabilitatii Filozoful englez J. Locke spunea n "Principii asupra educatiunii" despre contabilitate ca "nu este o stiinta, care ne produce noi averi, ea ne serveste nsa pentru a pastra pe acelea pe care le avem". "Contabilitatea serveste administrarea ntreprinderii, dupa cum serveste pe navigator busola".

Partile constitutive ale contului sunt debitul si creditul, complet distincte una de alta. contului. Debitul este nscris n partea stnga, iar creditul n partea dreapta a

La conturile de valori debitul nseamna: intrari, ncasari, iar creditul : iesiri, plati, cheltuiala. La conturile de persoane debitul nseamna primire, iar creditul dare.

La conturile de rezultate debitul nsemneaza: pierderi, cheltuieli platite, iar creditul : beneficii realizate, cheltuieli rambursate etc. n debitul unui cont se nscriu deci sumele pe care le-a primit titularul contului, iar la credit sumele care le-a dat titularul contuluui. Registrele contabile Nevoia tinerii registrelor contabile am ntalnit-o prima data la popoarele vechi (egiptenii, evreii, fenicienii, romanii), care aveau obligatia morala si uneori chiar impusa prin legi de a tine registre de contabilitate. Astfel tranzactiile comerciale, succedndu-se cu o rapiditate foarte mare din cauza ca sunt numeroase, nu se pot constata prin actele redactate sub cea mai simpla forma. n cazurile de litigii (nentelegeri) ivite ntre cei ce perfectau asemenea afaceri, justitia chemata sa le rezolve, nu si-ar fi putut motiva serios hotarrea luata, daca nu s-ar fi servit cel putin de datele din registrele comerciale (contabile), n lipsa documentelor comerciale. Importanta si necesitatea tinerii obligatorii si regulate a registrelor a aparut n chip evident odata cu punerea n aplicare a legii pentru reforma contributiilor directe si indirecte. De altfel n anul 1921 prin Legea Corpului

Contabililor s-au obligat comerciantii cu capital mai mare de 500.000 lei sa tina registrele n mod regulat, cernd ca garantie certificarea registrelor de catre un contabil autorizat. De altfel, art. 39 din Legea contributiilor directe si indirecte, prevedea precis ca registrele tinute regulat fac dovada completa ca mijloc de impunere pentru fisc. n rezumat utilizarea registrelor constau n aceea ca: Serveau ca proba n justitie; Stabileau n orice moment situatia ntreprinderii ; Controlau permanent miscarea si existenta patrimoniului ; Serveau pentru lichidarea ntreprinderilor, n caz de succesiune, dizolvarea asociatiunilor, n cazuri de falimente, etc. Serveau drept calauza ntreprinzatorului pentru operatiunile viitoare ; Serveau fiscului n materie de impunere ; Serveau n justitie pentru a aprecia daca comerciantul merita sa i se acorde beneficiul concordatului preventiv. Abordari contemporane Totusi, ce este contabilitatea? Urmarind evolutia contabilitatii, am sesizat doua aspecte: interdependenta dintre contabilitate si comert si utilizarea contabilitatii pentru reflectarea "averii unui negustor". Daca n faptele incipiente nu exista o distinctie ntre averea personala a negustorului si ceea ce apartine "afacerii" acestuia, n timp a fost trasata n mod clar o linie de demarcatie. Avem o delimitare juridica ntre averea unei persoane fizice (a patronului unei ntreprinderi) si cea a unei persoane juridice (ceea ce apartine unei ntreprinderi). Trebuie sa tinem cont ca la nivel international exista 2 sisteme de drept, respectiv, sistemul de drept latin (scris), utilizat n tarile continentale, si n sistemul de drept cutumiar (bazat pe obiceiuri), utilizat n tarile anglo-saxone. Corespunzator, n prezent exista doua abordari privind contabilitatea: abordarea

patrimoniala, aparuta n tarile continentale si abordarea economica, folosita la nceput doar n tarile anglo-saxone. n ceea ce priveste abordarea patrimoniala a contabilitatii, n reglementarile contabile actuale din Romnia s-a renuntat la corelatia contabilitate patrimoniu, abordarea patrimoniala fiind totusi prezenta n literatura de specialitate. Aceasta reorientare de la o abordare juridica (patrimoniala) la una economica s-a facut pe fondul influentei reglementarilor contabile internationale, n cadrul carora este promovata viziunea economica asupra contabilitatii. Totusi, contabilitatea patrimoniala mai este utilizata nca n Franta, tara de drept scris, n care pastrarea traditiilor reprezinta o prioritate. n tarile cu un sistem de drept cutumiar bazat pe obiceiuri (tarile anglo-saxone) unde notiunea de patrimoniu poate fi utilizata doar n cazul persoanelor fizice, contabilitatea studiaza activele, datoriile, capitalurile proprii, cheltuielile si veniturile. Aceasta acceptiune, ce da prioritate relatiei economice n detrimentul celei juridice este utilizata si la nivel international n cadrul Standardelor Internationale de Contabilitate/IAS si Standardeleor Internationale de Raportare Financiara (IFRS). Aceste standarde se aplica n ntreprinderile mari din Romnia. Echilibrul contabil prezentat pentru prima data de Luca Paciolo ca: Avere = Capital poate fi prezentat astfel: Activ = Capitaluri proprii + Datorii sau

Activ - Datorii = Capitaluri proprii Activele, datoriile si capitalurile proprii sunt elementele componente ale bilantului, iar cheltuielile si veniturile elementele componente ale contului de profit si pierdere. ISTORIA CONTABILITATII Inca din Antichitate omul a resimtit nevoia unor liste de cheltuieli.De la simpla evidenta a averii si pina la afacerile negustorului, contabilitatea a devenit un sistem informational cu implicatii asupra resurselor la nivelul economiei.Contabilitatea are deci un rol indispensabil in societatea omeneasca. Primele evidente contabile au inceput sa fie tinute odata cu aparitia scrisului la sumerienii (ani 3000 i.Ch.). Utilizand o vergea ascutita de lemn, scribul scria pe placa de argila umeda numele partilor, obligatiile asumate de acestea si obiectele comercializate.Partile semnau atestand astfel corectitudinea datelor inscrise. Aparitia si utilizarea papirusului va inlesni si mai mult inregistrarea si detalierea tranzactiilor comerciale.Este si o perioada in care apar primele forme de control a inscrisurilor contabile. Un obstacol in calea dezvoltarii evidentei contabile il reprezenta lipsa unei unitati de masura comune pentru toate bunurile tranzactionate.Cea mai insemnata contributie adusa de greci in contabilitate o reprezinta utilizarea unor monede de schimb incepand cu anul 600 i.Ch., aspect ce va determina si o dinamizare a activitatii financiar bancare. Contabilitatea a fost si este dependenta de dezvoltarea economica.De aceea de-a lungul timpului contabilitatea parcurge un proces de modernizare accentuata in Europa, odata cu dezvoltarea batranului continent.Aparitia ei era conditionata de existenta unui sistem numeric accesibil si de un mediu prielnic de dezvoltare.Simplitatea si usurinta sistemului numeric arab au rezolvat acest lucru.Raspandirea in Europa a sistemului numeric a fost realizata cu ajutorul papei Sylvestru al II-lea (ani 999-1003).Pana la acest moment se utiliza sistemul numeric roman, care era greoi.

Prosperitatea republicilor italiene duce inevitabil si la dezvoltarea contabilitatii.Astfel apare contabilitatea in partida dubla ce isi are originea in Genova sau Venetia,veritabile centre ale comertului in aceea vreme.Aparitia si dezvoltarea contabilitatii in partida dubla au fost asadar determinate de necesitatea ordinii in socoteli. Cel mai vechi fragment de contabilitate care a fost descoperit, dateaza din anul 1211 si reprezinta registrele unei banci comerciale italiene. Dincolo de toate avantajele unei evidente contabile riguros organizate, propagarea contabilitatii in partida dubla catre alte regiuni ale Italiei a reprezentat un proces de lunga durata, cu piedici greu de trecut.Era invocat secretul afacerilor , iar contabilii se temeau ca divulgarea cunostiintelor si initierea altora in tainele contabilitatii le-ar fi diminuat pretuirea de care se bucurau. Un argument n sprijinul celor afirmate l constituie spusele lui Wolfgang Schweicker, un pioner n lumea lucrrilor de contabilitate aprute n Germania la mijlocul secolului al-16-lea: Nu vreau s afirm c naintea mea n-ar fi existat contabili buni, acetia sunt i astzi, dar ei in contabilitate n secret i nu o dau la lumina zilei sau nu-i dau osteneala s o arate i altora. Sub influena schimbrilor intervenite n mediul economic, contabilitatea va parcurge la rndul ei drumul de la o form primar ctre una complex, capabil s satisfac cerinele tot mai diverse ale utilizatorilor informaiei contabile. Cadrul ngust al tranzaciilor efectuate pe baza de numerar a fost lrgit o dat cu instituirea creditului. Faptele bazate pe ncrederea creditorului i angajamentul debitorului de a-i duce la ndeplinire obligaiile au constrns contabilitatea s-i dezvolte aparatul de calcul. Dup apariia creditului, n sfera nregistrrilor au intrat, alturi de micrile de bani i mrfuri, datoriile i creanele. Necesitatea de a oglindi aceste drepturi i obligaii a dat natere contului. La nceput, prile lui erau aezate una dup alta: deasupra debitul i dedesubt creditul. Acesta a fost, de fapt, punctul de plecare n evoluia contului spre forma clasic, cu debitul la stnga i creditul la dreapta. Debitul indica ceea ce persoana, al crei nume l purta contul, a primit de la partenerul su, iar creditul ceea ce persoana respectiv ia dat acestuia.

Ulterior, conturilor de persoane li s-au alturat cele pentru mrfuri, bani sau alte bunuri. Personificarea conturilor a continuat, considerndu-se c fiecare cont poate fi asimilat unei persoane sau c reprezint o persoan. Contabilitatea medieval italian s-a bazat pe urmtoarele registre principale: memorialul; cartea mare; jurnalul. n afar de aceste registre principale existau i registre particulare. Iniial, memorialul a servit doar pentru operaiunile de credit. Acest registru descriptiv alimenta cartea mare care, la nceput, oglindea tot numai operaiuni de credit, dar nu n forma descriptiv, ci ntr-o prelucrare pe conturi individuale. n jurnal se prelucra, n formule contabile, memorialul. n vederea gsirii contului debitor i a contului creditor aprea mereu aceeai ntrebare: cine primete i cine d? Dup stabilirea conturilor corespondente, contul care primete se debita i contul care d se credita. Aparitia stiintei contabilitatii este datata in anul 1494,atunci cind s-a publicat prima lucrare cu continut contabil ce apartine calugarului franciscan si matematician Luca Paciolo,cu titlul Suma de aritmetica, geometria proportioni et proportionalita, lucrare ce rezerva un capitol special privind Dubla inregistrare.Sunt insa dovezi materiale potrivit carora ,existau reflectari contabile cu mult timp inaintea lui Luca Paciolo, dovezi ce dateaza din anul 1100 si chiar mai devreme, pe teritoriul unor orase ale actualei Italii ca Roma, Venetia, Genova, Pisa etc. si de asemenea la Hansele germane.Insasi Luca Paciolo in cartea sa celebra recunoaste ca nu el a creat contabilitatea, ci nu face altceva decit sa descrie un mod de inregistrare ce se practica in timpul sau. Contabilitatea din totdeaua a fost considerata o stiinta sociala,deoarece ea studiaza unele din activitatile pe care le desfasoara oamenii si care influenteaza in mare masura existenta lor.Din totdeauna continutul obiectului contabilitatii a fost abordat, studiat in contextul procesului reproductiei sociale, unde contabilitatea urmareste acele laturi ce vizeza activitatile economice desfasurate in sfera productiei si circulatiei si care se exprima in etalon banesc.Evident ca prima definitie a contabilitatii a fost data de insasi intemeietorul ei, respectiv Luca Paciolo, care de altfel a si dat acestei stiinte

denumirea de contabilitate.Luca Paciolo scria ca obiectul contabilitatii il constituie tot ceea ce dupa parerea negustorului, ii apartine pe sume, precum si toate afacerile mari si marunte, in ordinea in care au avut loc.* Nici o alta lucrare nu a impulsionat atit de mult organizarea calculului economic si prin aceasta activitatea economica insasi, ca opera contabila semnata de Luca Paciolo.Adept al principiului ubi non est orde, ibi confusio , adica unde nu este ordine, domneste confuzia , Paciolo trateaza la un nivel superior cunostinte din domeniul creditului, fiinantelor si contabilitatii.Prin opera de pionerat a savantului matematician, stiinta conturilor dobandeste o deosebita insemnatate, iar cunostintele de contabilitate se raspandesc in intreaga Europa. In perioada urmatoare aparitiei lucrarii lui Paciolo, se manifesta un interes deosebit pentru cunoasterea artei calcului economic.Perioada cuprinsa 1494-1600, este numita de profesorul Dumitru Voina, drept faza evolutiva a contabilitatii, respectiv secolul cel mare.** *Dan Trandafir, Anca Madalina Bogdan, Bazele contabilitatii, Editura Universitaria, Craiova 2003, p.19-22 **Dumitru Voina, Faze din evolutia contabilitatii, Editura Cioflec, Cluj, 1930 Prin adoptarea unor concepii progresiste sau chiar prin realizarea unor studii economice originale, literatura economic romneasc i face simit prezena ncepnd cu sec. al XIX-lea. Astfel, n 1819, la Iai, apare Didascalia, un veritabil manual despre comer, finane i calcule contabile, scris n limba greac. Dup o ateptare de douzeci de ani, n Scheii Braovului iese de sub lumina tiparului Pravila comerial avndu-l ca autor pe Emanoil Ioan Nichifor. Nu trebuie omis faptul c n anii 30, la coala Comercial a Capelei romneti din Braov, se predau cunotine despre contabilitate, legislaie economic, etic i psihologie comercial. Pravila comerial conine, de altfel, primele principii ale contabilitii n partid dubl. Un alt centru remarcabil al nvmntului economic romnesc l va reprezenta Academia Mihilean din Iai, ncepnd cu anul 1842, centru ce se poate mndri cu profesori precum Ion Ghica sau Ion Ionescu de la Brad. Perioada scurs pn la sfritul secolului al XIX-lea va fi una a apariiei a numeroase traduceri, dar i lucrri originale n domeniul contabilitii, n aezminte

de cultur economic, cum ar fi Bucureti, Braov, Iai sau Galai. Prima jumtate a sec. XX va fi una de rapid ascensiune a culturii economice romneti. Este perioada n care la Bucureti ia fiin Academia de nalte Studii Comerciale i Industriale (anul 1913). O a doua academie de profil se nfiineaz la Cluj n anul 1920. Fr a omite n vreun fel rolul jucat de celelalte centre de nvmnt economic superior, s ne oprim n cele ce urmeaz asupra colilor de la Bucureti i Cluj. La Academia de nalte Studii Comerciale i Industriale, coala profesorului Spiridon Iacobescu va demonstra universalitatea patrimoniului i permanenta egalitate a structurilor acestuia. Patrimoniul este definit drept un ansamblu de drepturi i obligaii cu respectivele lor obiecte de drepturi i obligaii, evaluabile n bani. Iat aadar, pe de o parte realiti concrete, iar pe de alt parte raporturi juridice privind aceste realiti. mpotriva scolii patrimonialiste de la Bucureti, n oaza economic de la Cluj, prof. Ion Evian va ncerca, n lucrarea Teoriile conturilor, s nlture elementele juridice din contabilitate. Adept al literaturii germane, autorul consider contabilitatea doar un supliment aritmetic al tiinei economiei ntreprinderilor.* Istoria contabilitii analizeaz astfel apariia primelor nsemnri contabile si dezvoltarea lor in forme cat mai corespunztoare nevoilor societatii omeneti. Ea ofer exemple convingtoare despre supleea si puterea de adaptare a acestei tiine, care, in decursul veacurilor , i-a permis sa fac fata noilor cerine ,corespunztoare fiecrei etape de dezvoltare a societatii umane. Ca tiina , istoria permite explicarea fenomenelor si forelor ce acioneaz asupra lor. Concepia materialista despre istorie pornete de la teza ca producia si, alturi de producie, schimbul produselor ei constituie baza oricrei ornduiri sociale; ca, in fiecare societate care apare in istorie, repartiia produselor si o data cu ea, impartirea sociale in clase sau stri sociale sunt determinate de ce anume se produce si de felul in care se face schimbul acestor produse.* Relaiile sociale de producie si de schimb si-au gsit expresia, la nceput , in nsemnri contabile izolate , iar mai trziu in sistemul acestora. In aceste condiii, contabilitatea este strns legata de procesele economice si de raiile de producie , care se schimba in diferitele etape istorice ale societatii.Pe

msura dezvoltrii forelor de producie si a relaiilor de producie, contabilitatea a dobndit anumite particularitati si a devenit mai importanta si mai necesara.