Evolutia contabilitatii de la origini pna n prezent

1.1. Istoria contabilitatii. Ce este contabilitatea ?

Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) dateaza din
cele mai vechi timpuri, regasindu-se n oricare dintre gruparile sociale. Avem n vedere, ca etape
ale istoriei contabilitatii, urmatoarele delimitari temporale :
1. Din cele mai vechi timpuri pna la 1494
2. De la 1494 pna in anii 1800
3. De la 1800 pna la 1989
4. De la 1989 pna astazi
Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii n structurile spatio-temporale nu
poate fi stabilita cu precizie, totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si
ntrebuintarea ei chiar din comuna primitiva. S-au gasit marturii care atesta ca socotelile se
tineau n antichitate cu ajutorul funiilor nnodate, a margelelor nsirate, a crestaturilor facute
n lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme de contabilitate au fost lasate de
egipteni, fenicieni, greci si romani.
La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte regulat
tinute. Aceste registre se tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de fiecare cap de
familie (pater familias).
Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar n
ntreprinderile mari exista si un sef contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru
registre era la nceput din bucati de lemn acoperite cu un strat subtire de ceara. Pe aceste
table, numite tablete cerate, se scria cu un fier ascuti 959i83j t numit stilete.
Mai trziu, tabletele cerate au fost nlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma a
aparut hrtia. Dintre registrele ntrebuintate de romani enumeram urmatoarele:
- adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa
- codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. n acest registru
se tineau zilnic, dupa acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, avnd deschise
partizi personale fiecarui obligat. Fiecare partida cuprindea cele doua parti ale contului
"accepta" si "expensa".
- codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvntul italian regionesia =
contabilitate). Acest registru corespunde Cartii Mari sau Maestrului sah de astazi, avnd
deschise conturi pentru toate elementele din care se compune patrimoniul. Cnd conturile
erau deschise pentru bunurile ce compuneau un patrimoniu privat, el se numea codex
rationum domesticarum, iar registrul care cuprindea conturile deschise special pentru
afaceri se numea codex rationum mensa sau argentariae.
- Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar
creantele inclusiv dobnda de ncasat, corespundea unui registru scadentar, numit
Kalendarium.
Acestea au fost abandonate odata cu desfiintarea ntreprinderilor comerciale
provocata de caderea Imperiului roman. Noile registre de contabilitate apar ntre anii 1100-
1200, odata cu ntemeierea marilor orase comerciale italiene, engleze si hamburgheze.
Mentionam ncercarile definirii notiunilor de contabilitate n manuscrisele lui Leonardo
Fibonacci din Pisa (1202) si James Pesle din Londra, care a tiparit o lucrare despre arta
italiana a contabilitatii n partida dubla.
A doua etapa. Din punct de vedere afectiv-cronologic nceputul celei de-a doua
epoci este stabilit de istoriografi la 1494, cnd vede lumina tiparului, primul tratat de
contabilitate, datorita calugarului Luca Paciolo (Pacioli) di San Sepulcro, sub denumirea de
"Summa de Aritmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita" - tratat general de
aritmetica practica si algebra n care se pune pentru prima oara si problema calculului n
partida dubla n Partea I, Districto II, Tratatul IX sub titlul: "Tractus de computis et
scripturis".
n aceasta lucrare Paciolo descrie metodele de contabilitate ntrebuintate de
comerciantii din Florenta si Venetia, oprindu-se n special la cel venetian si demonstrnd ca
acestor comercianti li se datoreaza existenta sistemelor contabile, descrise fara a-si atribui
paternitatea de precursor al contabilitatii. Cu alte cuvinte Luca Paciolo a colectionat, a
sistematizat si a explicat contabilitatea care se folosea n timpul sau, n aceste orase si centre
comerciale.
Cam n acelasi timp, Benedetto Cotrugli prezinta n mod succint principiile
contabilitatii, n partida dubla n lucrarea sa intitulata "Della mercatoria et del mercanto
perfetto".
La 1524, profesorul de aritmetica si contabilitate din Venetia, Domenico Manzoni
publica "Registrul dublu cu jurnalul sau" ("Quaderno doppio con il suo giornale"), din care se
constata ca modelul din acel timp nu este mult diferit de cel practicat astazi.
Primul autor de contabilitate francez a fost Savonne din Lyon (1567), dupa care,
catre sfrsitul secolului ale XVII-lea, apar autorii: Matthew De la Porte, Jaques Savary si
Claude Irson. Textul olandezului De la Porte, " Le guide de negocians ", reprezinta o lucrare
normativa n domeniu. .
n Germania, Olanda si Anglia mai toate tratatele aparute n acea perioada nu sunt
dect traduceri ale lucrarii lui Paciolo.
A treia etapa, este deschisa de lucrarea lui Edmond Degranges, din 1795, intitulata
La teme des livres rendue facile ou nouvelle methode d'enseignement . n aceasta lucrare
autorul descrie asa numita metoda de contabilitate Jurnal-Cartea Mare , impropriu
denumit sistem american. Tot aici Degranges face o clasificare a conturilor n conturi de
valori, de rezultate si de persoane.
n anul 1865 A. Guibault publica o lucrare de contabilitate mai sistematizata, care
este consultata si astazi cu mult folos. Aceasta lucrare intitulata Trait de comptabilit
cuprinde si un interesant album de modele.
Istoricul contabilitatii n Romnia
n tara noastra prima lucrare de contabilitate apare la 1837 sub numele de "Pravila
comerciala" datorata lui Emanoil Ioan Nechifor. n 1844 profesorul Jarcu publica o alta
lucrare intitulata " Doppia scriptura sau tinerea catastiselor".
ntemeietor al contabilitatii n Romnia este considerat nsa Theodor stefanescu,
care n anul 1881 a pus bazele contabilitatii n partida dubla, publicnd primul curs de
contabilitate .
Theodor stefanescu, ca profesor de contabilitate si ca director al Bancii Nationale a
Romniei, a fost cel care a reusit sa introduca contabilitatea n partida dubla la toate bancile,
societatile comerciale si la un foarte mare numar de comercianti.
Mai trziu, profesorul Constantin Petrescu de la scoala Comeciala din Iasi publica
un important curs de contabilitate si administratie.
O contributie deosebita la progresul contabilitatii n Romnia s-a datorat si
Revistei Centrale de Comert si Contabilitate, instrument al absolventilor scolilor superioare
de comert si apoi al Corpului Contabililor.
Aria de aplicabilitate a contabilitatii moderne
Obiectul contabilitatii era nregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu,
precum si a relatiilor de drepturi si obligatii.
Scopul contabilitatii era controlul pemanent al resurselor si stabilirea n orice
moment a situatiei financiare si rezultatelor ntreprinderii.
n epoca moderna contabilitatea era definita ca o ramura a stiintelor sociale avnd
ca scop coordonarea si nregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a
relatiilor de drepturi si obligatii fata de alte persoane, n vederea controlului permanent si a
stabilirii n orice moment a situatiei si rezultatelor unei ntreprinderi.
Profesorii Spiridon Iacobescu si Alexandru Sorescu au definit contabilitatea drept:
"o ramura a stiintelor sociale, care se ocupa cu nregistrarea egalitatilor de schimb din
patrimoniul unei persoane fizice sau juridice".
Pisani a definit contabilitatea ca fiind: "stiinta care ordoneaza si ndrumeaza
functiunile administrative, pentru a obtine cu minimum de eforturi, maximum de efecte
economice, evaluate si exprimate cu ajutorul cifrelor artimetice, ordonate si dispuse sub
forma contabila".
Theodor stefanescu " Contabilitatea este stiinta care ne nvata arta de a stabili
conturile si de a le uni pentru ncheierea socotelilor unei case de comert sau ale oricarei alte
case publice, care administreaza fonduri".
Tot atunci a aparut necesitatea organizarii contabililor intr-un corp de specialisti cu
drepturi si obligatii precizate prin lege din 1921, datorita domnului Trancu-Iasi, fost ministru
al Muncii si Cooperatiei. A fost reglementata si calitatea de expert contabil prin care se
ntelege acea persoana care poseda ntr-o anumita specialitate o competenta deosebita si care
este consultata pentru a-si da avizul n cazurile de nentelegere dintre persoane cu interese
opuse, precum si pentru organizarea contabilitatii diferitelor ntreprinderi publice sau
private.

Utilitatea contabilitatii
Filozoful englez J. Locke spunea n "Principii asupra educatiunii" despre
contabilitate ca "nu este o stiinta, care ne produce noi averi, ea ne serveste nsa pentru a
pastra pe acelea pe care le avem".
"Contabilitatea serveste administrarea ntreprinderii, dupa cum serveste pe navigator -
busola".
Partile constitutive ale contului sunt debitul si creditul, complet distincte una de
alta.
Debitul este nscris n partea stnga, iar creditul n partea dreapta a contului.
- La conturile de valori debitul nseamna: intrari, ncasari, iar creditul : iesiri, plati,
cheltuiala.
- La conturile de persoane debitul nseamna primire, iar creditul dare.
- La conturile de rezultate debitul nsemneaza: pierderi, cheltuieli platite, iar creditul :
beneficii realizate, cheltuieli rambursate etc.
n debitul unui cont se nscriu deci sumele pe care le-a primit titularul contului, iar
la credit sumele care le-a dat titularul contului.
Registrele contabile
Nevoia tinerii registrelor contabile am ntalnit-o prima data la popoarele vechi
(egiptenii, evreii, fenicienii, romanii), care aveau obligatia morala si uneori chiar impusa prin
legi de a tine registre de contabilitate. Astfel tranzactiile comerciale, succedndu-se cu o
rapiditate foarte mare din cauza ca sunt numeroase, nu se pot constata prin actele redactate
sub cea mai simpla forma.
n cazurile de litigii (nentelegeri) ivite ntre cei ce perfectau asemenea afaceri,
justitia chemata sa le rezolve, nu si-ar fi putut motiva serios hotarrea luata, daca nu s-ar fi
servit cel putin de datele din registrele comerciale (contabile), n lipsa documentelor
comerciale.
Importanta si necesitatea tinerii obligatorii si regulate a registrelor a aparut n chip
evident odata cu punerea n aplicare a legii pentru reforma contributiilor directe si indirecte.
De altfel n anul 1921 prin Legea Corpului Contabililor s-au obligat comerciantii cu capital
mai mare de 500.000 lei sa tina registrele n mod regulat, cernd ca garantie certificarea
registrelor de catre un contabil autorizat.
De altfel, art. 39 din Legea contributiilor directe si indirecte, prevedea precis ca
registrele tinute regulat fac dovada completa ca mijloc de impunere pentru fisc. n rezumat
utilizarea registrelor constau n aceea ca:
1. Serveau ca proba n justitie;
2. Stabileau n orice moment situatia ntreprinderii ;
3. Controlau permanent miscarea si existenta patrimoniului ;
4. Serveau pentru lichidarea ntreprinderilor, n caz de succesiune, dizolvarea asociatiunilor,
n cazuri de falimente, etc.
5. Serveau drept calauza ntreprinzatorului pentru operatiunile viitoare ;
6. Serveau fiscului n materie de impunere ;
7. Serveau n justitie pentru a aprecia daca comerciantul merita sa i se acorde beneficiul
concordatului preventiv.

Abordari contemporane
Totusi, ce este contabilitatea? Urmarind evolutia contabilitatii, am sesizat doua
aspecte: interdependenta dintre contabilitate si comert si utilizarea contabilitatii pentru
reflectarea "averii unui negustor".
Daca n faptele incipiente nu exista o distinctie ntre averea personala a
negustorului si ceea ce apartine "afacerii" acestuia, n timp a fost trasata n mod clar o linie
de demarcatie. Avem o delimitare juridica ntre averea unei persoane fizice (a patronului unei
ntreprinderi) si cea a unei persoane juridice (ceea ce apartine unei ntreprinderi).
Trebuie sa tinem cont ca la nivel international exista 2 sisteme de drept, respectiv,
sistemul de drept latin (scris), utilizat n tarile continentale, si n sistemul de drept cutumiar
(bazat pe obiceiuri), utilizat n tarile anglo-saxone. Corespunzator, n prezent exista doua
abordari privind contabilitatea: abordarea patrimoniala, aparuta n tarile continentale si
abordarea economica, folosita la nceput doar n tarile anglo-saxone.
n ceea ce priveste abordarea patrimoniala a contabilitatii, n reglementarile
contabile actuale din Romnia s-a renuntat la corelatia contabilitate - patrimoniu, abordarea
patrimoniala fiind totusi prezenta n literatura de specialitate.
Aceasta reorientare de la o abordare juridica (patrimoniala) la una economica s-a
facut pe fondul influentei reglementarilor contabile internationale, n cadrul carora este
promovata viziunea economica asupra contabilitatii. Totusi, contabilitatea
patrimoniala mai este utilizata nca n Franta, tara de drept scris, n care pastrarea traditiilor
reprezinta o prioritate.
n tarile cu un sistem de drept cutumiar bazat pe obiceiuri (tarile anglo-saxone)
unde notiunea de patrimoniu poate fi utilizata doar n cazul persoanelor fizice, contabilitatea
studiaza activele, datoriile, capitalurile proprii, cheltuielile si veniturile.
Aceasta acceptiune, ce da prioritate relatiei economice n detrimentul celei juridice
este utilizata si la nivel international n cadrul Standardelor Internationale de
Contabilitate/IAS si Standardeleor Internationale de Raportare Financiara (IFRS). Aceste
standarde se aplica n ntreprinderile mari din Romnia.

Echilibrul contabil prezentat pentru prima data de Luca Paciolo ca:
Avere = Capital
poate fi prezentat astfel:
Activ = Capitaluri proprii + Datorii
sau
Activ - Datorii = Capitaluri proprii
Activele, datoriile si capitalurile proprii sunt elementele componente ale bilantului,
iar cheltuielile si veniturile elementele componente ale contului de profit si pierdere.
1.3. Contabilitatea sistemului informational
Contabilitatea - disciplina informationala
Informatia a fost motorul dezvoltarii, astfel nct cunostintele noi se cladesc pe
suportul celor existente. Multimea de date noi este filtrata, prelucrata, cu un aparataj
conceptual specific fiecarei discipline stiintifice, obtinndu-se produsul - informatia.
Contabilitatea este si ea o disciplina informationala. Aceasta studiaza efectele
tranzactiilor economice si ale altor evenimente asupra situatiei economice si financiare,
precum si asupra performantei unei entitati contabile, n scopul informarii utilizatorilor
interni si externi. Prin limbajul sau, prin sistemul propriu de concepte si proceduri,
contabilitatea este singura disciplina care poate furniza informatii financiare despre o
organizatie. Dintre diferitele tipuri de organizatii (societati comerciale, fundatii si asociatii
non-profit, spitale, scoli, diferite institutii publice etc.), acest curs se circumscrie sferei
societatilor comerciale al caror scop este obtinerea profitului.
Tipuri de ntreprinderi
Informatiile contabile care trebuie furnizate de o ntreprindere difera n functie de
modul specific de organizare. Cu ct o ntreprindere este mai "deschisa" participarii
publicului, cu att informatiile contabile vor fi mai cuprinzatoare.
nca din 1887, Codul Comercial Romn i obliga pe comercianti (persoane fizice
sau societati comerciale) sa-si nregistreze tranzactiile n registrul jurnal si sa ntocmeasca
registrul Cartea Mare si Registrul Inventar. Anual, comerciantii trebuiau sa prezinte
tribunalului registrul jurnal si registrul inventar pentru a fi ncheiate si vizate.
n prezent contabilitatea trebuie tinuta si de catre institutiile publice, asociatii,
fundatii, precum si de catre persoanele cu profesie libera (avocatii, notarii, expertii contabili,
medicii etc.). Cursul de fata reprezinta o introducere n contabilitatea societatilor comerciale,
drept care va vom prezenta pe scurt principalele tipuri de societati comerciale asa cum sunt
reglementate de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale:
Societate n nume colectiv (SNC) are drept caracteristica obligatia solidara (n egala masura)
si nemarginita (cu ntreaga avere) a asociatilor pentru operatiunile desfasurate n numele
societatii. Hotarrea judecatoreasca obtinuta mpotriva societatii este opozabila fiecarui
asociat.
Societatea n comandita simpla are doua tipuri de asociati: comanditati si comanditari. Fata
de asociatii comanditari, asociatii comanditati au n plus dreptul de administrare a societatii.
Din punctul de vedere al obligatiei pentru operatiunile societatii, comanditatii raspund solidar
si nemarginit, n timp ce riscul comanditarilor se limiteaza la capitalul subscris. Comanditarul
are dreptul de a cere o copie a bilantului contabil si a contului de profit si pierdere, precum si
dreptul de a cerceta autenticitatea acestora pe baza documentelor justificative.
Societatea n comandita pe actiuni pastreaza caracteristicile societatii n comandita simpla, cu
mentiunea divizarii capitalului social n actiuni. Administratorii pot fi revocati de AGA, iar
un asociat ales administrator devine automat asociat comanditat.
Societate cu raspundere limitata (SRL) are drept principala caracteristica limitarea
raspunderii actionarilor pentru obligatiile societatii la capitalul social subscris de fiecare
actionar. Capitalul este mpartit n parti sociale care sunt liber transferate numai ntre
asociati. Transferarea catre persoane din afara societatii trebuie aprobata de asociatii care
reprezinta cel putin din capitalul social.
Societatea pe actiuni (SA) pastreaza limitarea raspunderii la capitalul subscris de fiecare
actionar. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative sau la purtator se transmite
liber, fara consimtamntul celorlalti actionari.
Cele mai frecvent ntlnite societati comerciale sunt societatile cu raspundere
limitata, datorita formalitatilor mai simple prevazute de lege pentru constituire si
nmatriculare.
Tipuri de informatie contabila
Informatia contabila dintr-o ntreprindere se poate clasifica n doua mari categorii:
informatie contabila financiara si informatie contabila de gestiune.
Informatia contabila financiara este destinata utilizatorilor externi, cum sunt:
investitorii, salariatii, creditorii, guvernul sau publicul larg.
Anual, administratorii ntreprinderilor trebuie sa ntocmeasca un set de situatii
financiare n forma standardizata, compus din: bilant, cont de profit si pierdere, situatia
modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie si politici contabile si note
explicative la acestea.
Bilantul este o situatie de stoc, care arata resursele unei ntreprinderi la un moment
dat. Contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu si tabloul fluxurilor
de trezorerie sunt situatii de flux: prima cuprinde rezultatele activitatii desfasurate de
ntreprindere pe parcursul unei perioade de raportare, a doua prezinta modificarile
capitalurilor proprii ntre nceputul si sfrsitul unui exercitiu financiar, iar cea de a treia
indica modul n care a evoluat numerarul ntre nceputul si sfrsitul unei perioade de timp.
Informatia contabila de gestiune este destinata utilizatorilor interni, respectiv
conducatorilor ntreprinderii. Aceasta informatie este nestandardizata, nemonetara, cuprinde
informatii privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul
activitatii sau profitabilitatea pe produs.
Pentru a putea judeca o afacere, oamenii au nevoie de informatii economice care
vor sta la baza deciziilor. Deciziile se refera la nivelul optim al productiei, la acordarea unui
mprumut sau platile aferente acestuia etc.
Informatia contabila apare n procesul decizional. Ca urmare, se poate spune ca
prin contabilitate se urmareste colectarea, analiza si transmiterea informatiilor economice
necesare deciziei, planificarii si controlului. n consecinta, managerii sunt principalii
beneficiari ai informatiilor contabile. Contabilitatea satisface necesitatea informationala a
unei largi categorii de utilizatori, interesati de situatia financiara a unei afaceri. Principalii
utilizatori sunt:
- investitorii
- bancherii
- angajatorii
- furnizorii si alti creditori comerciali
- clientii
- guvernul si institutiile sale
- publicul
- managementul.
Primele sapte categorii de utilizatori sunt prezentate n Cadrul General al
contabilitatii ca fiind utilizatori externi ai informatiilor furnizate de catre ntreprindere, n
vreme ce ultima categorie, managerii, au acces att la informatiile interne, ct si la cele facute
publice de catre ntreprindere.
Contabilitatea este o parte importanta a sistemului informational al unei entitati.
Utilizatorii de informatii contabile, interni si externi, se confrunta cu nevoia decizionala
privind alocarea resurselor economice eficient (se urmareste raportul dintre rezultate si
eforturi) si cu eficacitate (se urmareste raportul dintre obiective si rezultate).

Caracteristici calitative
Caracteristicile calitative ale informatiei contabile, cerute de beneficiari, sunt:
- Credibilitatea - Informatia contabila trebuie sa fie libera de erori sau de tendintele de
partinire. Urmatoarele elemente definesc credibilitatea informatica:
a) reprezentarea fidela - informatia descrie n mod corect tranzactiile si
evenimentele pe care le sugereaza sau reprezinta pentru utilizatori;
b) prevalenta economicului asupra juridicului - informatiile sunt credibile daca
operatiile si evenimentele sunt contabilizate si prezentate n concordanta cu
fondul si realitatea economica si nu doar cu forma lor juridica;
c) neutralitatea - informatia este libera de deformare, deci nu influenteaza luarea
unei decizii spre a realiza un interes predeterminat;
d) prudenta - includerea unui grad de precautie sau atentie n folosirea
rationamentelor necesare pentru a face evaluarile cerute (supraevaluarea
pasivelor sau cheltuielilor);
e) integralitatea - informatia din situatiile financiare trebuie sa fie completa n
limitele realizabile ale pragului de semnificatie si costului obtinerii sale.
Omisiunea poate face informatia sa fie falsa sau sa induca n eroare decizia
economica a utilizatorului.
- Relevanta - Informatia contabila trebuie sa aiba abilitatea de a influenta o decizie.
Relevanta presupune corelatia cu predictia despre viitor si confirmarea evenimentelor
trecute;
- Comparabilitatea - Elementele similare trebuie tratate de aceeasi maniera, n scopul
masurarii si prezentarii prin permanenta metodelor utilizate;
- Inteligibilitatea - Rapoartele contabile trebuie sa fie prezentate ntr-o forma
accesibila ntelegerii tuturor categoriilor de utilizatori.
Informatia contabila serveste att pentru a aprecia nivelul atins de o afacere n corelatie cu
altele, ct si nivelul planificat pentru o anumita perioada. Raportarea la un plan, la un
obiectiv de atins, este esentiala pentru viitorul unei societati sau organizatii economice.
De aceea, a planifica devine un atribut indispensabil al managementului, corelat direct cu
decizia prin care se asigura alegerea celei mai bune variante orientate spre atingerea
obiectivelor planificate.
n ce consta planificarea?
a) Fixarea obiectivelor de atins, de regula pe termen lung, chiar si pna la 10
ani.
Obiectivele se refera la:
- maximizarea cifrei de afaceri
- maximizarea profitului
- maximizarea ratei rentabilitatii capitalului angajat
- supravietuirea
- cresterea economica
- satisfacerea cerintelor actionarilor etc.
b) Elaborarea planurilor pe termen scurt sau a bugetelor anuale. Bugetele
definesc obiectivele n termeni financiari si se refera la:
- vnzari
- stocuri
- manopera
- productie
- trezorerie
- performanta
- pozitie financiara.
Conducerea presupune si urmarirea modului de traducere n realitate a
obiectivelor fixate prin compararea realitatii cu planul. Acest proces se realizeaza prin
activitatea de control.
Planificarea, decizia si controlul sunt atribute manageriale fara de care nu se poate
conduce destinul unei entitati.
1.4. Reglementarea contabila din Romnia
Reglementarea contabila dateaza n tara noastra nca din perioada interbelica, ca o
necesitate a uniformizarii contabilitatii, fiind conturate urmatoarele solutii:
- uniformizarea denumirii conturilor;
- stabilirea unor scheme tip pentru Bilant si Cont de profit si pierdere;
- fixarea unui plan sau mai multor planuri de conturi.
n Romnia a fost adoptata n anul 1927 o lege prin care regiile autonome si alte
ntreprinderi au fost obligate sa ntocmeasca bilantul si contul de profit si pierdere, iar din
anul 1934 aceasta obligativitate revenea si bancilor. n plan institutional, n anul 1941 s-a
nfiintat o Comisie de reglementare a contabilitatii, n care s-au format doua curente: unul
de influenta patrimoniala, condus de Spiridon Iacobescu, altul de influenta economica, avnd
ca lider pe Ion Evian.
Trecerea la economia planificata si centralizata, ncepnd cu anul 1949, a nsemnat
si introducerea unei reglementari stricte a contabilitatii, proces cunoscut si sub denumirea de
normare a contabilitatii.
n perioada 1950-1990, normalizarea contabila a fost atributul exclusiv al statului,
prin care Ministerul Finantelor a introdus norme de evidenta contabila bazate n principal pe
planurile de conturi diferentiate pe ramuri de activitate.
Dupa anul 1990, procesul de reformare din ntreaga economie a cuprins si
domeniul contabilitatii. Romnia s-a confruntat cu problema alegerii modelului de
contabilitate care sa i serveasca drept sursa de inspiratie. A fost adoptat un model contabil
asemanator cu cel al Frantei, considerat cel mai potrivit pentru conditiile din Romnia anilor
'90 ai secolului trecut, si anume: un numar mare de ntreprinderi mici si mijlocii, absenta
pietelor financiare, nevoia de finantare bancara si guvernamentala a ntreprinderilor etc.
nceputul reformei contabile s-a concretizat sub forma Legii contabilitatii
nr.82/1991. n 1993, Directia Generala Legislatie Contabila din Ministerul Finantelor a emis
Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, aprobat prin HG nr.704/1993, care cerea
ntreprinderilor romnesti sa aplice Legea contabilitatii ncepnd cu 1 aprilie 1994. Totodata,
au fost elaborate planul de conturi general si normele metodologice de utilizare a conturilor,
modelele registrelor contabile si ale situatiilor financiare.
Prin aceste reglementari s-a urmarit schimbarea rolului contabilitatii si al
raportarilor financiare de la oferirea de informatii pentru statisticile macroeconomice la
realizarea unei oferte de informatii financiare pentru diferite categorii de utilizatori.
ncepnd cu anul 1997, o echipa de specialisti englezi au colaborat cu normalizatorii romni
sa creeze un sistem contabil compatibil noilor necesitati: aderarea la U.E. si deschiderea
ntreprinderilor romnesti catre pietele internationale de capital, continuarea armonizarii cu
directivele europene, cu Standardele Internationale de Raportare Financiara elaborate de
organismul international de normalizare - Consiliul Standardelor Internationale de
Contabilitate.
ntre anii 2001-2006 ntreprinderile mari din Romnia au aplicat standardele
internationale de contabilitate, iar cele mici si mijlocii au aplicat reglementari contabile care
au fost armonizate cu Directivele europene.
Conform Ordonantei Guvernului nr.61/2001 pentru modificarea si completarea
Legii Contabilitatii nr.82/1991, introducerea si prezentarea situatiilor financiare din Romnia
au fost elaborate n functie de trei categorii de ntreprinderi:
- ntreprinderi mari care au ntocmit situatiile financiare conform Reglementarilor contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS (standardele internationale de contabilitate),
aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.94/2001;
- ntreprinderile mici si mijlocii, care au ntocmit situatiile financiare conform
Reglementarilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene, aprobate prin
Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.306/2002;
- microntreprinderile, care se circumscriu si ele Reglementarilor aprobate prin
Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 306/2002, dar care au trebuit sa respecte o serie de
prevederi speciale, reglementate prin Normele metodologice privind organizarea si
conducerea contabilitatii la microntreprinderi, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor
Publice nr. 1880/2001.
ncepnd cu 1 ianuarie 2006, a intrat n vigoare Ordinul Ministrului Finantelor
Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene si se aplica de persoanele juridice prevazute la art.1 din Legea contabilitatii
nr.82/1991, alin. (1).
Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre
urmatoarele 3 criterii, denumite criterii de marime, ntocmesc situatii financiare anuale care
cuprind:
- bilantul
- cont de profit si pierdere
- situatia modificarilor capitalului propriu
- situatia fluxurilor de trezorerie
- note explicative la situatiile financiare anuale.
Criteriile de marime sunt:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;
- numar mediu de salariati n cursul exercitiului financiar: 50 persoane.
Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre
criteriile de marime, ntocmesc situatiile financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilantul prescurtat;
- cont de profit si pierdere
- note explicative la situatiile financiare anuale simplificate;
- optional ele pot ntocmi situatia modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor
de trezorerie.
Pentru prezentare se foloseste contabilitatea de angajamente, cu exceptia situatiei
fluxurilor de numerar.
Contabilitatea de angajamente - efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci cnd tranzactiile si evenimentele se produc (nu cnd apar fluxurile de
numerar). Ele sunt apoi nregistrate si raportate n situatiile financiare ale perioadelor
aferente.