UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

Referat Istoricul contabilitatii

Vasile Roxana Ionela
Profesor :Luminita Jalba

“Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor.”

 Referat contabilitate,istoria contabilitatii Prof:Luminita Jalba
Elev:Vasile Roxana Ionela

Definita contabilitatii

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea,
cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor ob ținute
din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și
sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informa țiilor cu privire la pozi ția financiară, performan ța
financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerin țele interne ale acestora, cât și în rela țiile cu investitorii
prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, institu țiile publice și al ți utilizatori"
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsisten ță a comunei primitive, desenele din pe șterile
rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”: câte animale au fost, vânate și mâncate,
câte piei s-au jupuit și câte haine au rezultat, etc.

Prima definitie apartine lui Luca Pacioli, cel care a pus bazele contabilitatii :

« contabilitatea este considerata ca un ansablu de principii si reguli privind inregistrarea in partida dubla
a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile acestuia, in ordinea in care au avut loc. ». In
conceptia sa, partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere si capital.

Bernard Colasse in lucrarea sa « Contabilitatea generala » o defineste ca:

« algebra a dreptului, metoda de observare a stiintelor economice Desigur nu este numai algebra
dreptului, insa conceptele juridice si mai ales notiunea de patrimoniu o marcheaza profund. Amprenta
dreptului asupra contabilitatii este in special foarte puternica in bilant

Legea Contabilitatii din Romania, nr.82/ 1991,o defineste ca fiind:

« instrumentul principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute, care

trebuie sa asigure : inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea si pastrarea informatiilor cu privire
la situatia patrimoniului si rezultatele obtinute, controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si a
procedeelor de prelucrare utilizate, precum si exactitatea datelor contabile furnizate; furnizarea
informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national, precum si intocmirii balantelor financiare si a
bilantului pe ansamblul economiei nationale.
Referat contabilitate,istoria contabilitatii Prof:Luminita Jalba
Elev:Vasile Roxana Ionela
ROLUL CONTABILITĂŢII SI SCURT ISORIC AL ACESTEIA

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „contabilitate” provine din limba latină, de la computare (a
număra), adoptat în limba română pe filiera franceză, de la verbul compter, cu acelaşi înţeles.
Contabilitatea este, practic, limbajul codificat al afacerilor, la baza căruia stă etalonul monetar, care
cuantifică orice activitate, de aşa maniera încât ea să poată fi înregistrată şi standardizată într-o formă
concentrată.

Deşi oamenii au încercat încă din antichitate să ţină o evidenţă clară a valorilor pe care le deţineau sau
le gestionau, contabilitatea a început să se dezvolte ca ştiinţă de abia în secolul al XV-lea. Astfel, cel mai
vechi registru de contabilitate dublă atestat în Europa este cel al bancherilor cetăţii Genova (1340).

Revoluţia din decembrie 1989 a reprezentat punctul de cotitură spre economia de piaţă, România
începând să îşi reformeze sistemul contabil,beneficiind în acest demers de asistenţa şi expertiza unor ţări
membre ale UE (Franţa, Belgia, Marea Britanie). Obiectivul programului de reformă a fost implementarea
standardelor internaţionale de contabilitate (International Accounting Standards).

ISTORIA CONTABILITATII

Contabilitatea a aparut din cele mai vechi timpuri, odata cu economia de subzintenta a comunei
primitive, cand oamenii antici isi notau pe desene rupestre cate animale au vanat si cate au mancat, cate
piei au jupuit si cate haine au rezultat. Primele numaratori au avut loc prin gravura in pesteri, sfori
inodate, crestaturi pe oase, pe peretii oaselor, pe tablite de argila, papirus, care tineau primele socoteli
“scriptice” la ceea ce avea sa fie tinerea evidentei numerice a averii de mai tarziu. In vremurile acelea
resursele erau excedentare faţă de necesitati, contabilitatea cunoscand o evoluţie lenta, deoarece cateva
forme primitive de inregistrare erau suficiente pentru a satisface cerintele contabile ale vremii. In timpul
dezvoltarii comertului, nevoile micilor producatori si negustori de a-si tine socotelile au evoluat, atat in
spatiu, cat si ca mod de reflectare a acestora.

Prin diviziunea muncii, fiecare persoana devine capabila sa desfasoare o anumita activitate, care nu ii
asigura toate bunurile de care avea nevoie pentru existenta. Astfel, a aparut trocul ca prima forma de
schimb a marfurilor intre oameni.

Un obstacol in calea dezvoltarii evidentei contabile il reprezenta lipsa uneiunitati de masura comune
pentru toate bunurile tranzactionate.Cea maiinsemnata contributie adusa de greci in contabilitate o
reprezinta utilizarea unormonede de schimb incepand cu anul 600 i.Ch., aspect ce va determina si
odinamizare a activitatii financiar bancare.Contabilitatea a fost si este dependenta de dezvoltarea
Referat contabilitate,istoria contabilitatii Prof:Luminita Jalba
Elev:Vasile Roxana Ionela
economica.Aparitia eiera conditionata de existenta unui sistem numeric accesibil si de un mediuprielnic de
dezvoltare. Simplitatea şi uşurinţa sistemului numeric indo-arab aurezolvat prima dintre condiţiile amintite.
Răspândirea în Europa a sistemuluinumeric amintit a fost realizată cu ajutorul papei Sylvestru al II-lea
(999-1003). Ocontribuţie însemnată a fost şi aceea a matematicianului Leonardo Pisano, caretratează
cele patru operaţii aritmetice fundamentale, precum şi diverse calculeaplicate la nevoile comerţului.A doua
cerinţă, aceea legată de existenţa unui mediu prielnic, era îndeplinită îninteriorul republicilor italiene,
caracterizate printr-o puternică prosperitateeconomică. Astfel apare contabilitatea in partida dubla ce isi
are originea inGenova sau Venetia,veritabile centre ale comertului in aceea vreme.Aparitia sidezvoltarea
contabilitatii in partida dubla au fost asadar determinate denecesitatea ordinii in socoteli.Cel mai vechi
fragment de contabilitate care a fost descoperit, dateaza din anul1211 si reprezinta registrele unei banci
comerciale italiene, in care se foloseautermenii de “dare”si de “avere” care mai tarziu au devenit “debit” si
“credit”.Dincolo de toate avantajele unei evidente contabile riguros organizate,propagarea contabilitatii in
partida dubla catre alte regiuni ale Italiei areprezentat un proces de lunga durata, cu piedici greu de
trecut.Era invocat« secretul afacerilor », iar contabilii se temeau ca divulgarea cunostiintelor siinitierea
altora in tainele contabilitatii le-ar fi diminuat pretuirea de care sebucurau. Un argument în sprijinul celor
afirmate îl constituie spusele lui WolfgangSchweicker, un pioner în lumea lucrărilor de contabilitate
apărute în Germania lamijlocul secolului al-16-lea: “Nu vreau să afirm că înaintea mea n-ar fi existat
contabili buni, aceştia sunt şi astăzi, dar ei ţin contabilitate în secret şi nu o daula lumina zilei sau nu-şi
dau osteneala să o arate şi altora.”Sub influenţa schimbărilor intervenite în mediul economic,
contabilitatea vaparcurge la rândul ei drumul de la o formă primară către una complexă, capabilăsă
satisfacă cerinţele tot mai diverse ale utilizatorilor informaţiei contabile.Cadrul îngust al tranzacţiilor
efectuate pe baza de numerar a fost lărgit o datăcu instituirea creditului. Faptele bazate pe încrederea
creditorului şiangajamentul debitorului de a-şi duce la îndeplinire obligaţiile au constrânscontabilitatea să-
şi dezvolte aparatul de calcul.După apariţia creditului, în sfera înregistrărilor au intrat, alături de mişcările
debani şi mărfuri, datoriile şi creanţele. Necesitatea de a oglindi aceste drepturi şiobligaţii a dat naştere
contului. La început, părţile lui erau aşezate una după alta:deasupra debitul şi dedesubt creditul.Acesta a
fost, de fapt, punctul de plecare în evoluţia contului spre formaclasică, cu debitul la stânga şi creditul la
dreapta. Debitul indica ceea cepersoana, al cărei nume îl purta contul, a primit de la partenerul său, iar
creditulceea ce persoana respectivă i-a dat acestuia.Ulterior, conturilor de persoane li s-au alăturat cele
pentru mărfuri, bani saualte bunuri. Personificarea conturilor a continuat, considerându-se că fiecare
contpoate fi asimilat unei persoane sau că reprezintă o persoană.Contabilitatea medievală italiană s-a
bazat pe următoarele registre principale:memorialul; cartea mare; jurnalul. În afară de aceste registre
principale existauşi registre “particulare”. Iniţial, memorialul a servit doar pentru operaţiunile decredit.
Acest registru descriptiv alimenta cartea mare care, la început, oglindeatot numai operaţiuni de credit, dar
nu în forma descriptivă, ci într-o prelucrare peconturi individuale. În jurnal se prelucra, în formule
contabile, memorialul. Învederea găsirii contului debitor şi a contului creditor apărea mereu aceeaşi
întrebare: cine primeşte şi cine dă? După stabilirea conturilor corespondente,contul care primeşte se
Referat contabilitate,istoria contabilitatii Prof:Luminita Jalba
Elev:Vasile Roxana Ionela
debita şi contul care dă se credita.Rolul contabilităţii era acela de a pune ordine şi de a permite
cunoaşterearezultatului obţinut de către negustor, si cum cunoaşterea soldurilor existente încontabilitate
pentru clienţi, furnizori, debitori, creditori ori bunuri, nu reflectă întotdeauna situaţia adevărată a
întreprinderii, va fi necesară inventarierea.Pentru determinarea rezultatului, contabilul proceda după cum
urmează: dintotalul soldurilor debitoare ale conturilor scădea totalul celor creditoare şicompara rezultatul
obţinut cu inventarul precedent. Astfel insa, este vorba de unrezultat global, fără identificarea acelor
operaţiuni care au generat profit /pierdere.Procedând astfel nu se reuşeşte o separare a rezultatului de
capitalul adus dreptaport de către proprietar. Acesta a fost unul din motivele care au
determinatdeschiderea unui cont şi pentru proprietar. Cum pentru un creditor există unastfel de cont, asa
va exista unul şi pentru proprietarul care aduce la rândul luibani şi/sau mărfuri pentru începerea
afacerii.Avand in vedere capitalul în raport de rezultatele obţinute, in cazul unor rezultatepozitive putem
vorbi de o creştere a capitalului, în timp ce în cazul pierderilorcapitalul scade. Aşa a luat fiinţă procedeul
de înregistrare a profitului saupierderii obţinute direct în contul “Capital”, în credit pentru profit, respectiv
îndebit pentru pierderi.Iniţial nu au existat conturi subordonate contului “Capital” în care să fie înregistrate
rezultate parţiale. Era necesara însă folosirea unui astfel de contsintetic şi, astfel, apare contul de “Profit şi
Pierderi” (“Pro e Dommo”): diferenţa între totalul debitului şi totalul creditului acestui cont reprezenta
rezultatul final.Soldul era apoi înregistrat în contul “Capital”, în credit pentru profitul obţinut şi îndebit
pentru pierdere.

Din dorinţa de a separa rezultatele provenite din operaţiile curente de cele dinoperaţiile întâmplătoare,
apare un cont “Noroc şi Nenoroc” pentru reflectarearezultatelor determinate de hazard. Este un cont
subordonat contului de “Profit şiPierderi”.Aşadar, pe de o parte situaţia întreprinderilor era ilustrată de
conturi, iar pe dealtă parte de inventar. Conţinutul conturilor era apoi pus de acord cu
rezultateleinventarierii.Apare astfel, la sfârşit de exerciţiu, un nou procedeu care prezenta în stânga
sabunurile şi debitorii, iar în dreapta capitalul şi creditorii. Este vorba de bilanţ cucele două structuri ale
sale: activul pentru bunuri şi creanţe, respectiv pasivulpentru sursele de finanţare.Existau, de asemenea,
un bilanţ de deschidere, în care se înregistrau la începutde exerciţiu soldurile conturilor, şi un bilanţ de
închidere, care să reflecte situaţialor la sfârşitul perioadei. Aşadar, rădăcina conturilor se află în bilanţ, iar
punctulfinal al contabilităţii îl constituie tot bilanţul.Odată declanşat, procesul dezvoltării contabilităţii duble
va dura aproape treisecole. De unde provine de fapt termenul de contabilitate dubla? Răspunsul
îlconstituie egalitatea permanentă între activ şi pasiv, indiferent de modificărileintervenite în masa
patrimoniului. Latura formală a înregistrărilor este, la rândulei, ilustrată prin echilibrul permanent între
debitul şi creditul conturilor .
Referat contabilitate,istoria contabilitatii Prof:Luminita Jalba
Elev:Vasile Roxana Ionela
Intre totalul debitului şi totalul creditului acestui cont reprezenta rezultatul final.Soldul era apoi înregistrat
în contul “Capital”, în credit pentru profitul obţinut şi îndebit pentru pierdere.Din dorinţa de a separa
rezultatele provenite din operaţiile curente de cele dinoperaţiile întâmplătoare, apare un cont “Noroc şi
Nenoroc” pentru reflectarearezultatelor determinate de hazard. Este un cont subordonat contului de “Profit
şiPierderi”.Aşadar, pe de o parte situaţia întreprinderilor era ilustrată de conturi, iar pe dealtă parte de
inventar. Conţinutul conturilor era apoi pus de acord cu rezultateleinventarierii.Apare astfel, la sfârşit de
exerciţiu, un nou procedeu care prezenta în stânga sabunurile şi debitorii, iar în dreapta capitalul şi
creditorii. Este vorba de bilanţ cucele două structuri ale sale: activul pentru bunuri şi creanţe, respectiv
pasivulpentru sursele de finanţare.Existau, de asemenea, un bilanţ de deschidere, în care se înregistrau
la începutde exerciţiu soldurile conturilor, şi un bilanţ de închidere, care să reflecte situaţialor la sfârşitul
perioadei. Aşadar, rădăcina conturilor se află în bilanţ, iar punctulfinal al contabilităţii îl constituie tot
bilanţul.Odată declanşat, procesul dezvoltării contabilităţii duble va dura aproape treisecole. De unde
provine de fapt termenul de contabilitate dubla? Răspunsul îlconstituie egalitatea permanentă între activ şi
pasiv, indiferent de modificărileintervenite în masa patrimoniului. Latura formală a înregistrărilor este, la
rândulei, ilustrată prin echilibrul permanent între debitul şi creditul conturilor.
Referat contabilitate,istoria contabilitatii Prof:Luminita Jalba
Elev:Vasile Roxana Ionela

BIBLIO
https://ro.scribd.com/ GRAFIE doc/18964063/Istoria-
contabilitatii#download

http://expertissimo.ro/scurta-istorie-contabilitatii/

https://ro.scribd.com/personalize?doc_id=18964063#step-0

https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/ISTORIA-
CONTABILITATII449.php

Bazele contabilitatii,Lumita Jalba