Colegiul National de Comert al ASEM

Referat
La

Bazele
Contabilittii

Tema: Istoria aparitiei si

dezvoltrii contabilittii.

Controlat:
Bulat Victor

Elaborat:
Pancu Mariana,
Pulbere Alina
gr.CON-101
Istoria Contabilittii.

Cele mai vechi forme de consemnare a operatiilor economice apar cu peste

20.000 ani in urma sub forma crestaturilor pe oase de animale , pe
peretiigrotelor , a sforilor innodate. Tinerea socotelilor cu ajutorul pietricelelor
a dat nastere cuvantului calcul(din latinescul calculus care
inseamnapietricica)Acum 5000 de ani, in Mesopotamia, s-au utilizat tablite de
argila umeda care apoi erau uscate si pastrate ca documente justificative.Asirocaldeeni cunosteau notiunea de active si pasive, cunosteau tehnica calcularii si
a inregistrarii dobanzilor pentru sumele imprumutate si inscrise in conturi.
Primele evidente contabile propriu-zise au inceput sa fie tinute odata cu
aparitiascrisului la sumerieni (ani 3000 i.Ch.). Utilizand o vergea ascutita de
lemn, scribulscria pe placa de argila umeda numele partilor, obligatiile asumate
de acestea si obiectele comercializate.Partile semnau atestand astfel
corectitudinea datelor inscrise.
Istoria contabilitati analizeaza astfle aparitia primelor insemnari contabile si
dezvortarea lor in forme cit mai corespunzatoare nevoilor societatii romanesti.
Ea sa nascut in necesitatea practica ale productiei materiale si s-a dezvoltat
odata cu acesta.
In aceste conditii contabilitaea este strins legata de procesele economice si
relatiile e productie, care se schimba in iferite etape ale societatii. Pe masura
dezvoltarii fortelor e productie si a relatiilor e productie , contabilitatea a
dobinit anumite particularitati si a evenit mai importanta si mai necesara.
Dupa cercetari indelungate s-a stabilit ca ca primele operatii de schimb au
avut loc in Asia , acolo une au aparut primele asezari omenesti.
Aparitia schimbului, ca urmare a iviziunii muncii si a proprietatii private
asupra mijloacelor de productie, a monedei, a scrisului si a materialului de
scris, chiar sub forma ce a mai rudimentara, a constituit unul dintre actorii
carora se datoreaza primele insemnari cu caracter economic.
Aparitia stiintei contabilitatii este datata inca in anul 1494, atunci cin
sa publicat prima lucrare cu continut contabil ce apartinea calugarului
ranciscan si matematician Luca Paciolo, cu titlul Suma aritmetica,
geometrica proportionala. Sunt asa ovezi materiale potrivit carora existau
reflectari contabile cu mult timp inaintea luui Luca Paciolo, dovezi ce dateaza
in anii 1100 si chiar mai evreme , pe teritoriul unor orase ale actualei Italiei ca
Roma, Venetia, Genova, Pisa, etc. Insa Luca Paciolo recunoaste in cartea sa
celebra ca un el a creat contabilitatea, ci nu face altceva decitsa descrie un mod
de inregistrare ce se practica in timpul sau.
Primele evidente contabile au inceput sa fie tinute oata cu aparitia scrisului
la sumerienii (anii 3000 i.Ch). Utilizin o vergea ascutita e lemn , scribul scria

pe placa e argila umea urmele partilor, obligatiile asumate de acestea si

obiectele comercializate.
Contabilitatea s-a nscut odat cu economia de subsistent a comunei
primitive, desenele din pesterile rupestre nefiind altceva dect forme incipiente
ale socotelilor: cte animale au fost, vnate si mncate, cte piei s-au jupuit
si cte haine au rezultat, etc.
mpreun cu economia n dezvoltare s-a perfectionat si arta tinerii
socotelilor, punctul de cotitur reprezentndu-l modelul matematic elaborat
de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, dup care
contabilitatea a devenit de nenlocuit, fr alternative, deopotriv o stiint si o
art n urmrirea existentei si miscrii capitalurilor si utilittilor, al stabilirii
rezultatelor activittii si plasrii lor, si totul de maniera ca afacerile s
beneficieze permanent de suportul bnesc necesar
Un obstacol in calea dezvoltarii evidentei contabile il reprezenta lipsa unei
unitati de masura comune pentru toate bunurile tranzactionate.Cea mai
insemnata contributie adusa de greci in contabilitate o reprezinta utilizarea
unor monede de schimb incepand cu anul 600 i.Ch., aspect ce va determina si
o dinamizare a activitatii financiar bancare.Contabilitatea a fost si este
dependenta de dezvoltarea economica.Aparitia ei era conditionata de existenta
unui sistem numeric accesibil si de un mediuprielnic de dezvoltare. Simplitatea
i uurina sistemului numeric indo-arab aurezolvat prima dintre condiiile
amintite. Rspndirea n Europa a sistemului numeric amintit a fost realizat
cu ajutorul papei Sylvestru al II-lea (999-1003). O contribuie nsemnat a
fost i aceea a matematicianului Leonardo Pisano, caretrateaz cele
patru operaii aritmetice fundamentale, precum i diverse calcule aplicate la
nevoile comerului.A doua cerin, aceea legat de existena unui mediu
prielnic, era ndeplinit ninteriorul republicilor italiene, caracterizate printr-o
puternic prosperitate economic. Astfel apare contabilitatea in partida dubla
ce isi are originea inGenova sau Venetia,veritabile centre ale comertului in
aceea vreme.Aparitia sidezvoltarea contabilitatii in partida dubla au fost asadar
determinate denecesitatea ordinii in socoteli.
Cel mai vechi fragment de contabilitate care a fost descoperit, dateaza din
anul1211 si reprezinta registrele unei banci comerciale italiene, in care se
foloseautermenii de daresi de avere care mai tarziu au devenit debit si
credit.
Cadrul ngust al tranzaciilor efectuate pe baza de numerar a fost lrgit o
dat cu instituirea creditului. Faptele bazate pe ncrederea creditorului i
angajamentul debitorului de a-i duce la ndeplinire obligaiile au constrns

contabilitatea s-i dezvolte aparatul de calcul.Dup apariia creditului, n sfera

nregistrrilor au intrat, alturi de micrile debani i mrfuri, datoriile i
creanele. Necesitatea de a oglindi aceste drepturi iobligaii a dat natere
contului. La nceput, prile lui erau aezate una dup alta:deasupra debitul i
dedesubt creditul.Acesta a fost, de fapt, punctul de plecare n evoluia contului
spre forma clasic, cu debitul la stnga i creditul la dreapta. Debitul indica
ceea ce persoana, al crei nume l purta contul, a primit de la partenerul su, iar
creditul ceea ce persoana respectiv i-a dat acestuia.Ulterior, conturilor de
persoane li s-au alturat cele pentru mrfuri, bani saualte bunuri.
Personificarea conturilor a continuat, considerndu-se c fiecare cont poate fi
asimilat unei persoane sau c reprezint o persoan.
Contabilitatea medieval italian s-a bazat pe urmtoarele registre
principale:
-memorialul;
-cartea mare;
-jurnalul.
n afar de aceste registre principale existaui registre particulare. Iniial,
memorialul a servit doar pentru operaiunile decredit. Acest registru descriptiv
alimenta cartea mare care, la nceput, oglindeatot numai operaiuni de credit,
dar nu n forma descriptiv, ci ntr-o prelucrare peconturi individuale. n jurnal
se prelucra, n formule contabile, memorialul. nvederea gsirii contului
debitor i a contului creditor aprea mereu aceeai ntrebare: cine primete i
cine d? Dup stabilirea conturilor corespondente,contul care primete se
debita i contul care d se credita.
Rolul contabilitii era acela de a pune ordine i de a permite cunoaterea
rezultatului obinut de ctre negustor, si cum cunoaterea soldurilor existente
n contabilitate pentru clieni, furnizori, debitori, creditori ori bunuri, nu
reflect ntotdeauna situaia adevrat a ntreprinderii, va fi necesar
inventarierea.Pentru determinarea rezultatului, contabilul proceda dup cum
urmeaz: din totalul soldurilor debitoare ale conturilor scdea totalul celor
creditoare i compara rezultatul obinut cu inventarul precedent. Astfel insa,
este vorba de un rezultat global, fr identificarea acelor operaiuni care au
generat profit /pierdere.
Procednd astfel nu se reuete o separare a rezultatului de capitalul adus
drept aport de ctre proprietar. Acesta a fost unul din motivele care au
determinat deschiderea unui cont i pentru proprietar. Cum pentru un creditor
exist unastfel de cont, asa va exista unul i pentru proprietarul care aduce la
rndul luibani i/sau mrfuri pentru nceperea afacerii.

Avnd in vedere capitalul n raport de rezultatele obinute, in cazul unor

rezultate pozitive putem vorbi de o cretere a capitalului, n timp ce n cazul
pierderilor capitalul scade. Aa a luat fiin procedeul de nregistrare a
profitului sau pierderii obinute direct n contul Capital, n credit pentru
profit, respectiv ndebit pentru pierderi.Iniial nu au existat conturi subordonate
contului Capital n care s fie nregistrate rezultate pariale. Era necesara
ns folosirea unui astfel de contsintetic i, astfel, apare contul de Profit i
Pierderi (Pro e Dommo): diferena ntre totalul debitului i totalul creditului
acestui cont reprezenta rezultatul final.Soldul era apoi nregistrat n contul
Capital, n credit pentru profitul obinut i ndebit pentru pierdere.Din
dorina de a separa rezultatele provenite din operaiile curente de cele
dinoperaiile ntmpltoare, apare un cont Noroc i Nenoroc pentru
reflectarearezultatelor determinate de hazard. Este un cont subordonat contului
de Profit iPierderi.
Aadar, pe de o parte situaia ntreprinderilor era ilustrat de conturi, iar pe
dealt parte de inventar. Coninutul conturilor era apoi pus de acord cu
rezultatele inventarierii.Apare astfel, la sfrit de exerciiu, un nou procedeu
care prezenta n stnga sabunurile i debitorii, iar n dreapta capitalul i
creditorii. Este vorba de bilan cucele dou structuri ale sale: activul pentru
bunuri i creane, respectiv pasivul pentru sursele de finanare.
Existau, de asemenea, un bilan de deschidere, n care se nregistrau la
nceputde exerciiu soldurile conturilor, i un bilan de nchidere, care s
reflecte situaialor la sfritul perioadei.
Aadar, rdcina conturilor se afl n bilan, iar punctual final al
contabilitii l constituie tot bilanul.Odat declanat, procesul dezvoltrii
contabilitii duble va dura aproape treisecole. De unde provine de fapt
termenul de contabilitate dubla? Rspunsul lconstituie egalitatea permanent
ntre activ i pasiv, indiferent de modificrileintervenite n masa patrimoniului.
Latura formal a nregistrrilor este, la rndulei, ilustrat prin
echilibrul permanent ntre debitul i creditul conturilor.
Literatura de specialitate prezinta si alte acceptiuni pentru contabilitate.
Astfel, unii autori considera contabilitatea un limbaj specializat, altii ca un
sistem de informatii. Cresterea roulului social al contabilitatii a facut pe unii
autori sa o denumeasca chiar un "joc social".
Sintaxa contabila reprezinta ansamblul de regului si poceduri ce trebuie
urmate pentru nregistrarea tranzactiilor si elaborarea documentelor contabile
de sinteza, plecnd de la simbolurile care formeaza vocabularul contabil.
Sintaxa contabila asigura organizarea structurii contabilitatii.

Semantica limbajului contabil trateaza semnificatia semnalelor transmise

de contabilitate si se refera la corespondenta ntre obiectul descris - organizatia
si modelul care l reprezinta - contabilitatea.
Aspectul practic al limbajului contabil se refera la comunicarea, prin
intermediul informatiilor contabile, ntre diferitii utilizatori ai contabilitatii.
Procesele de normalizare a practicilor contabile, la nivel national, dar si
regional sau mondial, au adus un nou calificativ limbajului contabil: acesta a
devenit si un limbaj normalizat, adica standardizat. Astfel, existenta unui
limbaj contabil specializat si standardizat asigura unele avantaje: permite o mai
mare transparenta asupra activitatii organizatiilor, faciliteaza dialogul ntre
actorii care opereaza pe piata de informatii contabile, faciliteaza procesul
decizional si de control.
Din perspectiva unei abordari sistematice, contabilitatea poate fi definita ca
un sistem de informare, adica un ansamblu de elemente care perimte
culegerea, prelucrarea, stocarea si comunicarea informatiilor, n vederea luarii
deciziilor. Aceasta definitie este valabila att la nivel microeconomic (deoarece
contabilitatea se constituie ca un (sub)sistem de informare al ntreprinderii) ct
si la nivel macroeconomic (contabilitatea nationala este un (sub)sistem de
informatii la nivel sectorial si pe ansamblul economiei nationale). n ambele
cazuri contabilitatea apare ca singurul (sub)sistem de informare capabil sa
omogenizeze o multitudine de tranzactii eterogene, prin uitilizarea etalonului
monetar si sa furnizeze o reprezentare coerenta a fenomenelor observate prin
intermediul corelatiilor contabile.

Contributii romnesti la progresul contabilittii.

Desi ca activitate practica contabilitatea a fost folosita in spatiul romanesc
din vremurile cele mai indepartate, o literatura contabila, care sa generalizeze
din punct de vedere conceptual aceasta realitate a vietii noastre economice, a
aparut abia in prima jumatate a secolului XIX. Desi,cunoscuser o civilizatie
nfloritoare, daco-getii nu au cunoscut scrisul. Statuldac tinea, dupa ocuparea
romana, o socoteala asupra visteriei si a altor elemente patrimoniale. Din
documentele ramase de pe vremea ocupatiei romane, rezulta ca in Dacia
Romana se practica o contabilitate riguroasa privitoare la exploatarea minelor
aurifere, urmarirea veniturilor acestora,precum si pentru consernarea
tributurilor cuvenite statului roman.
S-au pastrat cateva table cerate referitoare la constituirea unor societati
camataresti (societas danistaria), precum si la imprumuturile cu dobanda
acordate de acestea. Mai tarziu, conturi de venituri si cheltuieli, catastife

siregister vamale, hrisoave si alte documente atesta prezenta unor insemnaride

natura contabila in orasele Sibiu, Brasov, Rasnov.
n conditile unei ndelungate dominatii straine, in anul1837, apare la
Brasov, prima lucrare imprimata de contabilitate in partida dubla
numitaPravila comerciala, sub semnatura dascalului brasovean Emanoil Ioan
Nichifor, fiind o traducere din limba germana.Ea a jucat un rol important
infundamentarea si popularizarea conceptelor de contabilitate in RO.
Primul manual de contabilitate n limba romn contine procedee si
calcule economice, principii de morala si etica comerciala, notiuni de
administratie de drept commercial. Ceva mai tarziu, la1844, la Bucuresti,apare
lucrarea Scrittura Doppia sau tinerea catastifelor, sub semnatura lui Dimitrie
Jarcu. Tot in secolul XIX, mentionam numele savantului Ion Ionescude la
Brad, primul autor roman preocupat de aplicarea contabilitatii in agricultura.
Theodor Stefanescu, profesor la Scoala Comerciala din Bucuresti,editeaza in
1874, Cursul de contabilitate in partida dubla.
n dorina sa de a deveni tot mai puternic, contabilitatea apeleaz la
calculul costurilor, la analiza comparativ i, nu nultimul rnd, la calcule
previzionare. Ea este chemat s ofere informaii exacte asupra situaiei
economice a unei entiti.Practic, dintr-un judector al trecutului, contabilitatea
devine unconsilier al viitorului.

Forme ale Contabilittii.

Contabilitatea memorial a fost practicat n Italia n secolul al XIII - lea
io perioad destul de ndelungat n Germania. Denumirea de
contabilitatememorial provine de la registrul n care se consemnau
evenimentele contabile,registru numit Memorial. Nu se fcea distincie ntre
tranzaciile ce aveau legtur cu activitatea ntreprinderii i cele ce afectau
averea personal apatronilor. Cu privire la acest tip contabilitate, Gh. Enache
consider contabilitatea memorial ca fiind primul sistem de contabilitate,
iar C. G.Demetrescu apreciaz c: cea mai veche contabilitate memorial
afost inut n Florena, nc din anul 1211.
Contabilitatea factorial a fost practicat n Germania, la un moment dat
existnd concomitent cu contabilitatea memorial. Acest tip de contabilitate
este caracterizat de Gh.Enache (1977: 241) ca fiind o contabilitate care se
limita la nregistrarea i urmrirea operaiilor intervenite ntre unitatea de
baz i sucursale (agenii, factorii), situate n alte orae. Pe de alt parte C.G.
Demetrescu (1972: 94) este de prere c: aa zisa contabilitate factorial, ...
nu putea fi socotit nici contabilitate simpl, nici contabilitate n partid
dubl. Ca i n cazul contabilitii memoriale, contabilitatea factorial era

insuficient pentru reflectarea tuturor tipurilor de tranzacii comerciale, fapt ce

a dus la apariia sistemului de contabilitate n partid simpl.
Contabilitatea n partid simpl a fost practicat iniial n Italia, apoi
nprincipalele ri din Europa Occidental n secolele al XIII-lea i al XIV-lea.
Spre deosebire de formele precedente, acest sistem a continuat s existe i
dup apariia contabilitii n partid dubl, fiind utilizat i n prezent n cadrul
unor entiti economice pentru care legislaia nu prevede practicarea sistemului
contabil n partid dubl. Potrivit acestui sistem sunt reflectate n contabilitate
doar raporturile dintre ntreprindere i teri. Principiul existent la baza acestui
sistem este acela al nregistrrii simple, potrivit cruia, primirea unei valori
se nregistreaz n debitul contului deschis persoanei ce primete, iar restituirea
valorii n creditul aceluiai cont. Totui, acest sistem de contabilizare era
incomplet. n acest sens, Gh. Enache (1977: 241) traseaz limitele acestuia:
nu cuprinde procesele economice n ntregul lor i nu poate servi ca baz
pentru stabilirea rezultatelor financiare obinute de ntreprinderi din activitatea
sa. n consecin, pentru a putea fi reprezentate cu fidelitate transformrile
existente n cadrul unei ntreprinderi, a fost necesar crearea unui system mai
complex i complet de contabilizare, sistemul contabil n partid dubl. Pn la
apariiaacestuia a mai existat ns o treapt, contabilitatea mixt.
Contabilitatea mixt poate fi considerat o etap intermediar n procesulde
dezvoltare a contabilitii. Mobilul apariiei unui astfel de sistem contabil afost
faptul c ntreprinztorii care dispuneau de informaiile oferite de
contabilitatea n partid simpl (doar relaiile dintre ntreprindere i teri).
Mecanismul contabil are la baz efectuarea succesiv a nregistrrilor contabile
n conturile de valori materiale i bneti. nregistrrile aveau loc att n cadrul
conturilor care se debitau, ct i n cadrul celor ce se creditau, fr a exista
coresponden ntre acestea.
Contabilitatea n partid dubl numit uneori i sistemul digrafic implic nregistrarea unei tranzacii, pe de o parte n debitul unui cont, pe de
alt parte n creditul altui cont. Cu privire la apariia contabilitii n partid
dubl, M.Capron este de prere c dup ce s-a considerat c principiul
partidei duble se datora cercetrilor matematice, astzi se apreciaz c el este
produsul unei evoluii progresive a practicii cotidiene a afacerilor i c a
decurs firesc din partida simpl. Pe aceeai linie, J. Fourasti citat de N.
Feleag constat c la un moment dat, comercianii s-au strduit s fac
fuziunea dintre contabilitatea simpl i buget. Aceast fuziune a condus la
abandonul contabilitii simple i la adoptarea contabilitii n partid dubl).
Cuprivire la intercondiionarea dintre partida dubl i capitalism exist opinii
contrare, iar istoricii nu au putut cdea de acord dac, de fapt, contabilitatea

npartid dubl a dat natere capitalismului sau dac, cel puin, acesta se putea
concepe fr partida dubl - M. Capron.

Glume despre Contabilitate:

1. De cati contabili este nevoie sa insurubezi un bec?
-De doi: unul ca sa insurubeze becul, al doilea ca sa calculeze daca se
incadreaza in buget.
2. - Cum alegi un contabil bun?
- l ntrebi ct fac 1 i cu 1.
Un contabil mediocru i va spune c face exact 2.
Un contabil bun i va spune c poate face 11 sau 2, depinde unde ncadrezi
rezultatul.
Un contabil excelent te va ntreba: Tu cam ct ai vrea s fac?

3.tii care este culmea contabilitii?

Sa-i ias!

4.Un proaspt absolvent de Contabilitate se prezint la un interviu:

- As dori sa m angajez, nu am experien dar nv repede i sunt creativ!
Patronul se gndete i spune: ei bine ii dau o ans. Avem un debitor, dac
obii de la el suma pe care ne-o datoreaz, te angajam!
A doua zi tnrul pretendent se ntoarce victorios cu ntreaga suma.
- Fenomenal! Cum ai reuit?
- I-am spus ca dac nu ne pltete, m duc la ceilali creditori i le spun c
ne-a pltit!

5.Apare n presa un anun pentru un post de contabil i Dl. C. se duce la

interviu. Acolo patronul ntreab: poi s mi spui te rog ct fac 7 nmulit cu
3?
- Dl. C. se gndete i rspunde: 22!
Apoi pleac blestemndu-i zilele ca nu a luat un calculator cu el.
Dup 2 sptmni este chemat si i se spune:
- Felicitri, ai fost angajat!
Dl. C. nu se poate abine si zice: stii, am calculat acas cu calculatorul i
rspunsul meu era greit! De ce atunci m-ai angajat?
- Rspunsul tu era cel mai apropiat de realitate!