UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti

Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Management Turistic şi Comercial – Bucureşti
Programul de master: MAC, Anul II IF

Comparație între contabilitatea financiară şi cea managerială

Masterand: Dragnea Adrian

Bucureşti
- 2022-
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

CUPRINS

SCURT ISTORIC A CONTABILITĂȚI......................................................2

INTRODUCERE .................................................................................................8

COMPARATIA SI LEGATURA DINTRE CONTABILITATEA

FINANCIARĂ A CHELTUIELILOR ȘI CONTABILITATEA

MANAGERIALA……………………………………………………………...11

CONCLUZII ......................................................................................................19

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….....21

1|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

SCURT ISTORIC A CONTABILITĂȚII

Contabilitatea a apărut din cele mai vechi timpuri, odată cu economia de subzistență a
comunei primitive, când oamenii antici își notau pe desene rupestre cate animale au vânat și
câte au mâncat, câte piei au jupuit și cate haine au rezultat.
Primele numărători au avut loc prin gravura în peșteri, sfori înnodate, crestături pe oase, pe
pereții oaselor, pe tăblițe de argilă, papirus, care țineau primele socoteli “scriptice” la ceea ce
avea sa fie tinerea evidentei numerice a averii de mai târziu. În vremurile acelea resursele erau
excedentare față de necesități, contabilitatea cunoscând o evoluție lentă, deoarece câteva
forme primitive de înregistrare erau suficiente pentru a satisface cerințele contabile ale vremii.
Pe măsură însă ce oamenii s-au înmulțit, zonele au devenit mai sărace în resurse, numărul
animalelor sălbatice s-a redus, a apărut necesitatea cultivării pământului si a îmblânzirii
animalelor, iar pentru a se menține un anumit stoc de hrană pentru supraviețuire și necesitatea
evidențierii recoltelor și a turmelor, pastorii își ,,numărau turmele gravând linii verticale pe
bucăți de lemn”. Treptat, pe măsura ce agricultorii au început sa devina eficienți, surplusul de
recolte a dat naștere muncii specializate, comerțului și primelor tipuri de bresle.
Primele elemente de contabilitate au fost descoperite în perioada de formare a primelor
civilizații, datând de prin anii 8000–1000 i.e.n., și au constat în mici bucăți de lut, în zona
orașului Jerihon, unde s-au consemnat rezultatele culturilor agricole, bucăți de lut ce aveau un
rol atât în calcularea cantităților de bunuri, cât și ca suport de stocare a datelor, bucăți de lut
care se prezentau în forme variate și se atribuiau unui anumit bun.
În timpul dezvoltării comerțului, nevoile micilor producători și negustori de a-și ține
socotelile au evoluat, atât în spațiu, cât și ca mod de reflectare a acestora.
Prin diviziunea muncii, fiecare persoana devine capabilă sa desfășoare o anumită activitate,
care nu ii asigura toate bunurile de care avea nevoie pentru existență. Astfel, a apărut trocul ca
prima forma de schimb a mărfurilor între oameni. Însă, în timp, negustorii și producătorii
individuali au considerat tot mai utila apariția unor bunuri care sa faciliteze comerțul și să
reprezinte unități de măsură a acestor schimburi, la început prin utilizarea unor obiecte de
valoare (aur, argint, bronz). Apariția primelor monede (cu valoare intrinsecă la început, după
care au fost înlocuite cu materiale fără valoare intrinsecă, având rol doar de schimb) în
comunitățile care le-au acceptat pentru “trocul” cu diverse bunuri a dus la găsirea unui
numitor comun pentru procurarea bunurilor pe care fiecare persoană nu le putea produce în
propria gospodărie. În Evul mediu, producerea bunurilor s-a organizat în bresle, ceea ce a

2|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

condus la lărgirea ariei de comerț și modului de încasare a bunurilor produse și vândute.

Negustorii nu mai încasau toate produsele cu monezi pe loc, în momentul tranzacției.
Pentru a-si vinde produsele, meseriașii s-au văzut nevoiți sa accepte ca anumite produse să fie
vândute la o anumită data, fără ca și contravaloarea acestora sa fie încasată la aceeași dată.
Astfel a apărut un interval de timp între data producerii sau vânzării bunurilor și încasarea
contravalorii acestora.
Pana la începutul mileniului II e.n., regatele erau în curs de consolidare și se
caracterizau prin relații de vasalitate. Această perioada a fost una de regres pentru civilizațiile
europene, datorită decăderii Imperiului Roman, restrângerii comerțului și fărâmițării averilor,
ceea ce a dus la o evoluție lentă a contabilității, localizată de regula la nivelul unor instituții de
ordin religios. Conform documentelor arheologice, primul principe european care a introdus
un sistem permanent de administrare și raportare a fost Carol cel Mare. El a impus un sistem
de raportare a averilor legale, înregistrarea plăților și încasărilor in registre separate,
inventarierea anuala a domeniilor regale. Odată cu relansarea dezvoltării economice și crearea
unor state și ordine cavalerești, ordinele religioase încep sa capitalizeze avere și să exercite
influențe pozitive în dezvoltarea metodelor de gestionare. Un asemenea ordin a fost cel al
Cavalerilor Templieri, care s-a întins din Europa până în Orientul Apropiat, unde a devenit o
mare putere financiara, bancherul regilor, papilor, persoanelor particulare. Contabilitatea lui
prezenta forme rudimentare de partida dubla, in ceea ce privește clienții si casieria.
De pildă, din 100 de galbeni, 50 sunt ai noștri, 50 ai Franței sau, din 1000 de galbeni,
500 sunt în casierie, iar 500 sub formă de împrumut. Datorită acumulării de putere și bogații,
ceea ce a constituit un pericol pentru Franța, Ordinul Cavalerilor Templieri a fost lichidat în
1314, din ordinul regelui Filip cel Frumos.
În Evul Mediu, se „accentuează diviziunea socială a muncii, apar manufacturile, se
intensifică afacerile comerciale, financiare şi bancare, ceea ce a determinat perfecționarea
metodelor și tehnicilor contabile preluate de la: romani, greci, egipteni, tehnici contabile, care
nu mai corespundeau cerințelor vremii” . În aceasta etapa, s-a trecut ,,de la simplele
însemnări, la contabilitatea memorială, contabilitatea in partida simpla si în partida dubla” .
În contabilitatea memorială toate operațiile se înregistrează într-un registru unic, în ordine
cronologică. Contabilitatea memorială a apărut în secolul al XIII-lea, la bancherii florentini, și
s-a generalizat apoi în alte orașe, precum Veneția, Milano, Roma, unde ea înregistra și
operațiile cu firmele din alte orașe. Această contabilitate (memorială) nu oferea o imagine
corespunzătoare asupra operațiunilor economice mai complexe, ceea ce a determinat

3|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

separarea memorialului în două registre cu destinație specială: unul în care se înregistrează

mișcările de numerar și mărfuri și altul în care se înregistrau creanțele și datoriile.
Treptat, tehnicile contabile au evoluat „către contabilitatea în partidă simplă, caracterizată prin
nașterea conturilor în calitate de ansambluri contabile coerente atașate unui tip de operații”.
Contabilitatea in partida simpla utilizează fișele conturilor, cu ajutorul cărora se grupează pe
persoane și bunuri operațiile din memorial, iar ansamblul fișelor de conturi se tine cu ajutorul
unui registru denumit maestru; principiul de înregistrare în fișele de conturi este: cel ce
primește ceva și are sa dea este debitor, cel ce da ceva și are să ia este creditor (fără a exista
legături între conturi).
Ea se caracterizează prin predominanța conturilor de persoane, mărfuri, creanțe,
datorii și utilizarea debitului și creditului contului. Contabilitatea in partida simpla a fost
incapabilă sa reflecte ansamblul relațiilor economice dintre partenerii de afaceri, proveniența
rezultatelor, corespondența dintre conturi; de aceea, ea a fost supusă unui proces continuu de
perfecționare și dezvoltare; ținând cont de practicile contabile ale vremii, a evoluat spre
partida dubla. Pe baza practicilor vremii, s-a constatat ca, în urma vânzărilor de mărfuri, între
contul clientului cumpărător și contul de mărfuri se stabilește o relație, în care contul
clientului crește, iar contul de mărfuri scade cu aceeași sumă, ceea ce a dus la crearea de
conturi pentru elemente patrimoniale, iar în jurnale s-a generalizat scrierea pe articole,
trecându-se contul debitor în stânga, iar contul creditor în dreapta.
Primul care a surprins în mod științific acest aspect a fost Luca Bartolomeo di Pacioli, din
Italia, în Epoca renașterii, considerat ca fiind părintele contabilității în partidă dubla.
Luca Pacioli a devenit cunoscut drept părintele contabilității datorită lucrării „Summa di
Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita”, în care considera că obiectul
contabilității este „tot ceea ce după părerea negustorului îi aparține pe lume, precum și toate
afacerile mari și mărunte în ordinea în care au avut loc.”
În alte lucrări ale sale, Luca Pacioli a detaliat metodele corecte de utilizare a registrelor,
adăugând o precauție prin care nici o persoana nu ar trebui să își termine ziua de lucru înainte
de a pune de acord coloanele de debit și credit.
Pe lângă acestea, a detaliat și alte teme, cum ar fi etică în contabilitate și Regula 72, o metoda
de determinare a beneficiilor economice.
Pacioli a fost un mare om de cultura Italian, studiind diverse domenii de științe și arte, iar în
următorii ani s-a mutat în Milano, unde a colaborat și l-a învățat matematica pe Leonardo da
Vinci, pe care îl descria ca „excelent pictor, arhitect și muzician, un om dăruit cu toate

4|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

virtuțile.” Contabilitatea în partidă dublă, ca piatra ei de temelie, pusă de Luca Pacioli,

presupunea următoarele registre:
● Strata, în care se înregistrau zilnic operațiile, sub forma de articole contabile;
● Maestrul, în care se utilizau partizi pentru fiecare cont utilizat;
● Inventarul, în care, la finele fiecărui an, erau centralizate averea și datoriile.
După publicarea lucrării lui Pacioli, contabilitatea în partidă dublă s-a răspândit treptat în
Europa Occidentală: din Italia în Germania, Franța, Portugalia, Olanda și apoi în Marea
Britanie, pe măsură ce comerțul se deplasa de la Mediterană către Atlantic.
Partida dublă nu cunoaște ,,o dezvoltare a tehnicilor sale, ci mai ales o largă răspândire, pe
măsură ce tot mai multe companii se îmbogățeau și își diversificau activitatea”, iar elemente
importante din contabilitatea modernă (cum ar fi situațiile financiare, evaluarea activelor,
calculul profitului și calculația costurilor) nu se regăsesc în lucrările publicate până în 1850.
În concluzie, în perioada Evului Mediu și secolul al XIX-lea s-a trecut de la simplele
însemnări la o contabilitate memorială, la cea în partida simpla si la contabilitatea in partida
dubla, neexistând o continuitate între contabilitatea antică și contabilitatea medievală.
Contabilitatea memorială avea la bază registrul memorial, în care se înregistrează
evenimentele contabile, contabilitate care a reprezentat primul sistem de contabilitate.
Contabilitatea în partidă simplă avea la baza raporturile dintre întreprinderi și terți, conform
principiului: primirea unei valori se înregistra în debitul contului deschis persoanei, iar
restituirea valorii în creditul aceluiași cont.
Contabilitatea în partidă dublă a fost produsul unei evoluții progresive a practicilor contabile
in partida simpla a afacerilor, și nu ca rezultat al unui demers didactic sau științific; partida
dubla implica înregistrarea unei tranzacții pe de-o parte în debitul unui cont, iar pe de alta
parte în creditul altui cont. Odată cu extinderea organizării afacerilor în societăți pe acțiuni, în
secolul al XIX-lea și apoi în secolul al XX-lea se generalizează practica întocmirii bilanțului
și a contului de profit și pierdere, având în vedere faptul ca administratorii erau în unele cazuri
obligați prin lege să-și informeze periodic acționarii asupra patrimoniului și asupra gestionarii
patrimoniului. Din evoluția contabilității în aceasta etapa, apar o serie de teorii care, încercând
să explice pe baze științifice înregistrările în conturi, să evalueze practicile contabile, au
contribuit la progresul contabilității.
Germenii teoriilor contabile științifice au apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea, și
amintim în acest sens:

5|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

– apariția în anul 1934 a principiilor contabile general acceptate (US GAAP) în SUA, ca
răspuns la criza din anii ’30, prin care se cerea ca situațiile financiare americane să prezinte
fidel patrimoniul si rezultatele acestuia, în conformitate cu aceste principii;
– apariția pe continentul european a planului contabil (în Germania, primul plan contabil a
fost elaborat de Schmanlenbah în 1927), care cuprindea o lista cadru de conturi organizate
într-un sistem integrat, plan care a avut o influență notabilă asupra reglementărilor contabile
în Europa.
In Romania contabilitatea s-a dezvoltat, ca o disciplina științifica distincta, in cadrul științelor
economice, fiind legiferată atât la nivel național, cât și internațional, în diversele epoci prin
care a trecut țara noastră.
În perioada secolelor al XVIII –lea și al XIX-lea apar primele scrieri contabile, și anume:
● Codicele Vistieriei Moldovei, din anii 1777, 1786, 1798, 1804, in care se reflecta
situația economica a perioadei respective.
● Regulamentul Organic, prin care în Țările Române a fost introdusa obligatoriu
contabilitatea publica, in vederea controlării averii statului; s-au separat bugetul și finanțele
statului de cele ale domnitorului, în vederea realizării unui control efectiv asupra autorizării
bunurilor și banului public.
În 1864, la Galați și București se înființează școli de contabilitate. În învățământul superior,
contabilitatea a fost predata pentru prima data de către profesorul Ion Ionescu de la Brad, în
1870, prin lucrarea , Lecțiuni elementare de agricultura, iar primul curs cu caracter contabil a
fost scris în 1873.
In perioada interbelica, după îndelungi dezbateri si organizări preliminare ale economiștilor de
frunte ai țării, are loc înființarea Corpului de contabili autorizați și experți contabili în
România, aprobat prin lege și promulgat de Regele Ferdinand prin Decretul regal nr.3036 din
13.07.1921.
După instaurarea regimului comunist, libera inițiativa este înlocuită de economia dirijata,
lucru care se răsfrânge, inevitabil, și asupra profesiei contabile, o profesie liberala prin
excelenta.
În anul 1947 s-a înființat Consiliul permanent al normării contabilității, iar Ministerul
Finanțelor va coordona de acum înainte întreaga metodologie a normării contabile.
În anul 1948 are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție, astfel încât
centralizarea tuturor comenzilor economice devine operantă sută la sută. În aceste condiții,
existența unui Corp al contabililor independenți devenea aproape imposibilă.

6|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Peste numai trei ani, în urma Hotărârii nr.201 din 8 martie 1951 a Consiliului de Miniștri,
condus de dr. Petru Groza, Marea Adunare Națională emite Decretul nr.40 din 10 martie
1951, prin care se desființează Corpul Contabililor Autorizați și Experților Contabili.
Imediat după înlăturarea regimului comunist, în anul 1992, a fost înființată asociația Corpul
Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. În anul 1994, în baza Ordonanței
Guvernului nr. 65 din 19 august 1994, a fost reînființat Corpul Experților Contabili și
Contabililor Autorizați din România, ca persoana juridica de utilitate publica si autonoma, cu
rol esențial în gestionarea profesiei și în pregătirea profesioniștilor contabili.
Dependența de organismele de normalizare contabilă internațională a determinat aderarea
CECCAR la Federația Internațională a Contabililor – IFAC și la Federația Experților
Contabili Europeni – FEE, CECCAR având în prezent peste 40.000 de membri.
Din punct de vedere al profesiilor liberale, are loc înființarea și altor organisme profesionale,
precum – CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România), ce reglementează activitatea
de auditor financiar; CCF (Camera Consultanților Fiscali), care se ocupă de propunerile
legislative și armonizarea activității fiscale; UNPIR (Uniunea Națională a Practicienilor în
Insolventa din România), care reunește activități judiciare și extrajudiciare privind insolventa
societăților comerciale și care se află în interdependență cu disciplinele juridice.
În România profesia contabilă este puternic legiferată de instituțiile statului (ca și în Franța, de
exemplu), însă, ca și în statele liberale din punct de vedere al reglementarii contabile (UK,
USA), aceasta se afla la interferența cu alte discipline economice precum fiscalitatea,
statistica, micro si macro economia, dar și cu științele juridice (mai ales în ceea ce privește
răspunderea juridica a creditorilor).
Astfel, un impact major îl are apariția Legii contabilității nr. 82 din 1991, prin care s-a stabilit
un plan nou de conturi și un sistem de raportare financiara de inspirație franceza.
După anii 2000 are loc trecerea treptată la armonizarea contabilității cu Directivele Europene
și Standardele Internaționale prin OMFP (94/2001, 306/2002, 1876/2003, 3055/2009), prin
care se creează un cadru conceptual contabil de inspirație anglo-saxona și se armonizează
sistemul de raportări financiare, în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare
Financiara. Un rol important în reglementarea contabilă îl are și Ordinul Ministerului
Finanțelor Publice nr. 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate (care înlocuiește Ordinul 3055/2009 de mai sus), în care se actualizează Planul de
conturi actual la noile cerințe economice.

7|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

În concluzie, apariția și evoluția contabilității a avut loc în etape istorice distincte, în

funcție de evoluția economiei din acele perioade. În ceea ce privește contabilitatea in partida
dubla, aceasta a fost produsul unei evoluții progresive a practicilor contabile in partida simpla
a afacerilor și nu un rezultat al unui demers didactic sau științific.În România, datorită faptului
că statele romane au fost sub conducerea unor imperii puternice și s-au unit târziu, etapizat,
precum și a perioadei comuniste din secolul al XX-lea, economia capitalistă și afacerile au
apărut și au evoluat mai târziu ca in vestul Europei, iar contabilitatea, ca practica și apoi ca
știință, s-a dezvoltat mai greu, abia din secolul al XIX-lea.

INTRODUCERE

Contabilitatea este ştiinţa stăpânirii afacerilor, care se ocupă cu "măsurarea,

evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor fizice şi juridice", si care
"trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară
şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu
investitorii prezenţi şi potenţiali,clienţii, creditorii financiari şi comerciali,
instituţiile publice şi alţi utilizatori"
Contabilitatea a devenit astazi un domeniu controversat pentru toti cei care sunt
implicati în lumea afacerilor, numarul utilizatorilor de informatii financiar-contabile crescând
si diversificându-se, de la manageri salariati la investitori, actionari, banci, parteneri
comerciali, burse de valori, fisc, etc. Cresterea importantei contabilitaii este intarita si de
noua definire a acesteia ca “limbajul afacerii”
Complexitatea activitatilor economice în conditiile de concurenta impuse de economia
de piata determina cresterea rolului informatiei economico-financiare în luarea deciziilor. De
calitatea informatiei depinde calitatea deciziilor curente si a celor luate pe termen lung,si,
implicit,rezultatele previzionate ale entitatii
Sistemul contabil adaptat economiei concurentiale este puternic conceptualizat, valorificarea
si circulatia informatiei contabile trebuie condusa pe baza unor principii contabile general
admise si acceptate.Informatia contabila se valorifica sub doua forme:
- contabilitatea financiara

- contabilitatea de gestiune (manageriala)

8|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Contabilitatea financiara se ocupa cu inregistrarea tranzactiilor si operatiilor ce

afecteaza patrimoniul agentilor economici, masoara variatiile la care acesta se supune, explica
si calculeaza rezultatele financiare, intocmeste sinteza situatiilor financiare iar toate aceste
documente vor asigura realizarea unei imagini fidele cu realitatea pentru mediul exterior
Contabilitatea financiara trebuie sa fie organizata pe baza unor norme unitare pentru a asigura
faptul ca informatiile necesare utilizatorilor sunt conforme cu realitatea in relatiile de schimb
ale intreprinderii cu mediul extern. Acestea trebuie sa permita comparabilitatea indicatorilor
gestiunii financiare si economice intre diverse unitati. Contabilitatea financiara este, in relatia
cu statul, un suport pe baza caruia se stabilesc si se evalueaza sarcinile sociale si obligatiile
financiare.
Contabilitatea financiară a pierdut loc în interiorul afacerii, deoarece este considerată
mult prea “înceată” şi nerelevantă, iar din această cauză s-a cautat crearea unor noi canale de
informare care să rezolve aceste incapacităţi ale contabilităţii financiare (fiind mult prea
generală). În plus, contabilitatea financiară şi-a creat un mecanism extrem de elaborat de
convenţii, care încearcă să prezinte situaţia economică prin prisma convenţiilor create in acest
fel .
Contabilitatea de gestiune, denumită şi managerială, internă, analitică sau de
exploatare, are ca obiect reprezentarea analitică a proceselor interne ale întreprinderii care
produc transformări atât cantitative cât şi calitative ale patrimoniului, şi oferă managerilor de
la diferite nivele organizatorice informaţii despre eficienţa activităţii pe care o conduc şi
despre factorii care perturbă sistemul condus. Ea este concepută ca un instrument intern de
sprijin al deciziei şi de control de gestiune iar organizarea sa rămâne la latitudinea fiecărui
agent economic, neexistând reglementări juridice stricte (actualmente doar Ordinul
nr.1826/2003 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi
conducerea contabilitii.
Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi
analize interne utilizate de managementul unităţii în luarea deciziilor. Cerinţele de prezentare
şi analiză a informaţiilor oferite de contabilitatea de gestiune nu sunt limitative. La
organizarea contabilităţii de gestiune se va urmări ca informaţiile obţinute să satisfacă atât
necesităţile de informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare.
Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcţie de
caracteristicile calitative ale informaţiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităţile
activităţii desfăşurate. Contabilitatea de gestiune a apărut datorită accentuării nevoii

9|Page
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

suplimentare de informaţii detaliate la nivelul entităţii economice privind modul de gestionare

a patrimoniului economic astfel încât, produsele livrate sau serviciile prestate să facă faţă
concurenţei din ce în ce mai accentuate de pe piaţă. Contabilitatea de gestiune are un rol
extrem de important pentru susţinerea managementului în luarea celor mai bune decizii,
furnizând informaţii interne care au ca obiectiv gestionarea eficientă a patrimoniului.
Cunoscută şi sub denumirea de contabilitate managerială, ea are rolul de a susţine afacerea
întreprinderii din interior, prin proiectarea, implementarea şi gestionarea sistemelor
informaţionale interne. De asemenea, aceasta oferă suportul logistic în luarea deciziilor prin
planificare şi control.
Contabilitatea managerială încearcă să se apropie cât mai mult de măsura reală a
performanţei: banii, momentul când aceștia trebuie plătiți și momentul când aceștia se întorc
sub forma încasărilor. O problemă la care contabilitatea managerială are cu siguranţă
răspunsuri este viitorul. Se spune, în general, că dacă prin contabilitate financiară suntem
informaţi despre trecut şi ceea ce deja s-a întâmplat, contabilitatea managerială este
preocupată de viitor şi ceea ce se va intampla.
Dacă contabilitatea financiară îşi asumă un rol pasiv de informare, contabilitatea
managerială în schimb furnizează şi instrumente de control de gestiune al proceselor
microeconomice permiţând utilizarea sa în decizia managerială de zi cu zi.
În mod curent contabilitatea de gestiune se identifică cu: gestiunea stocurilor; calcularea
costului produselor, serviciilor sau lucrărilor executate; determinarea rezultatelor analitice
prin compararea costului produselor cu preţul de vânzare; previziunea cheltuielilor şi
veniturilor prin întocmirea unei reţele interne de bugete; controlul costurilor şi bugetelor cu
ajutorul abaterilor.
Contabilitatea de gestiune, al cărui obiectiv iniţial a fost calculul costurilor produselor
întreprinderilor, şi-a lărgit considerabil rolul său, furnizând sistemului de conducere informaţii
coerente privind dinamica circuitului aprovizionare - producţie - vânzare - încasări, în
momentul în care acestea se produc, inclusiv cu privire la reflectarea lor în costuri şi rezultate.
Informaţiile au un caracter confidenţial şi sunt sistematizate în documente şi analize destinate
uzului intern al conducerii întreprinderii de la diferite nivele organizatorice.
Începând cu sfârşitul anului 2003, legislaţia din domeniul contabilităţii de gestiune a
fost modificată prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1826/2003 pentru aprobarea
Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de
gestiune.

10 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, persoanele juridice

prevăzute la art. 1 alin. (1) din lege (societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale,
regiile autonome, institutele de crecetare dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte
persoane cu scop lucrativ) au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie,
inclusiv contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.
În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în
principal, înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii,
respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz,
precum şi calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate,
obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor
în curs etc., din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi alte
domenii de activitate.
Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi
analize interne utilizate de managementul unităţii în luarea deciziilor. Cerinţele de prezentare
şi analiză a informaţiilor oferite de contabilitatea de gestiune nu sunt limitative. La
organizarea contabilităţii de gestiune se va urmări ca informaţiile obţinute să satisfacă atât
necesităţile de informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare.
Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcţie de
caracteristicile calitative ale informaţiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităţile
activităţii desfăşurate.

I COMPARATIA SI LEGATURA ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ A

CHELTUIELILOR ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Pentru a conduce si pentru a lua decizii managerul entitatii elaboreaza si utilizeaza

instrumente de asistare la adoptarea unei decizii. O parte foarte importanta a acestor
instrumnete o constituie calculatia costurilor productiei pe care se bazeaza deciziile. Valoarea
deciziilor depinde de natura si calitatea costurilor avute in vedere. In contabilitatea
financiara exista o clasa distincta de conturi pentru reflectarea consumatiunilor aferente
perioadei curente. Aceasta este Clasa 6 ,, Conturi de cheltuieli" in care consumatiunile sunt
structurate dupa natura lor economica. Toate conturile din clasa 6 colecteaza in debitul lor
consumatiunile care se fac in cursul perioadei de gestiune (o luna), iar in credit
consumatiunile care au fost deduse intrucat apartin stocurilor sau privesc alte perioade de
gestiune, dupa care restul cheltuielilor sunt considerate ca fiind consumatiuni ce urmeaza a fi

11 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

suportate pe seama veniturilor perioadei. In consecinta, acestea sunt preluate in debitul

contului 121 ,,Profit sau pierdere".

Concomitent cu aceste inregistrari efectuate in cadrul contabilitatii financiare, in contabiliatea

de gestiune se intreprinde o alta serie de inregistrari care urmaresc determinarea costului
productiei obtinute si a costului productiei in curs de executie. Aceste determinari se fac doar
pentru o perioada limitata (30 de zile). De aceea, atat conturile din clasa 6 ,, Conturi de
cheltuieli", cat si conturile din clasa 9 ,, Conturi de gestiune" se soldeaza la sfarsitul lunii,
fiind astfel pregatite pentru a evidentia consumatiunile si perioada de gestiune urmatoare.

Solutiile privind organizarea contabilitatii de gestiune presupun o legatura esentiala intre

contabilitatea finaciara si contabilitatea de gestiune prin faptul ca toate cheltuielile pe
elemente primare inregistrate in debitul conturilor din clasa 6 ,, Conturi de cheltuieli" se
regasesc desfasurate pe articole de calculatie in debitul conturilor din grupa 92 ,, Conturi de
calculatie" a contabilitatii de gestiune. Pentru a se fixa aceasta legatura trebuie respectata
regula potrivit careia orice operatiune inregistrata in Registrul-jurnal al contabilitatii
financiare sa se regaseasca cu aceeasi valoare si in Registrul-jurnal al contabilitatii de gestiune
in conturile sintetice si analitice ale acesteia. Acest obiectiv se realizeaza prin contarea si
preluarea dubla a documentului contabil in Registrul-jurnal, avand o coloana in care se va
mentiona contul debitor al contabilitatii de gestiune, contul creditor fiind intotdeauna 901 ,,
Decontari interne privind cheltuielile ". Intrucat pentru contabilitatea de gestiune important
este ca operatiunea sa ajunga si la centrul de cost caruia ii apartine, este necesar ca articolul
contabil sa fie insotit de codul centrului de cost.

O alta varianta ar presupune existenta unui Registru-jurnal unic din care contabilitatea
financiara si cea de gestiune isi extrag informatiile ce le apartin.

O eventuala neconcordanta intre datele preluate de contabilitatea financiara si cea de gestiune

poate proveni din:

- neculegerea simbolului contului debitor aferent contabilitatii de gestiune de la operatiunea

efectuata in contabilitatea financiara;

- necunoasterea de catre cel care culege datele a destinatiei prestatiilor efectuate de terti si
inregistrarea eronata a acestora.

12 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Sintetic, modelul legaturii dintre contabilitatea de gestiune si contabiliatea de

financiara se prezinta ca in figura de mai jos:

Modelul sintetic al legaturii dintre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune

Cheltuieli inregistrate in contabilitatea Cheltuieli incorporabile

guvernata de principiile generale aleCheltuieli neincorporabile

contabilităţii
guvernata de principiile generale ale
financiara dupa natura lor economica contabilităţii

Cheltuieli neincorporabile Cheltuieli supletive (sau suplimentare)

Cheltuieli supletive (sau suplimentare)

= Cheltuieli incorporabile Cheltuieli inregistrate in contabilitatea
financiara dupa natura lor economica

Aceasta ,, retratare" a cheltuielilor de productie este o etapa fundamentala pentru

obtinerea unor costuri care sa reprezinte expresia economica a conditiilor de exploatare ale
entitatii economice. Astfel se poate efectua calculatia propriu-zisa a costurilor productiei
atunci cand ansamblul cheltuielilor incorporabile este delimitat.

Pentru a scoate in evidenta raportul dintre contabilitatea financiara si contabilitatea de

gestiune, potrivit normelor contabile romanesti, prezentam o aplicatie practica. Intrucat este
dificil de a reda intr-o forma monografica toate aspectele acestei problematici, am selectat
cele mai reprezentative elemente in articularea contabilitatii financiare cu contabilitatea de
gestiune.
Distincția dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune vizează diverse
elemente cum ar fi:

Criteriul de diferențiere Contabilitatea financiară Contabilitatea de gestiune

Utilizatorii principali ai Utilizatorii externi cu interese Utilizatorii interni:
informțiilor contabile financiare: Managementul general al
13 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

- directe entității economice și cel al

investitorii,creditorii,inclusiv diverselor nivele ierarhice de
băncile și responsabilitate
-indirecte
statul și alte organisme și
instituții;
Utilizatorii interni:
Managementul general al
entității economice;
Procedurile de prelucrare Prelucrarea informațiilor în Orice sistem de prelucrarea
a informațiilor sistemul partidei duble care poate fi util întocmirii
rapoartelor speciale destinate
unui anumit manager
(sistemul de stocare și
accesare a informațiilor
trebuie să fie flexibil și să
prezinte o gama largă de
opțiuni);
Normele restrictive Respectă principiile contabile Nu există principii sau reguli
general acceptate – reguli rigide obligatorii
Principiul
fundamental:utilitatea
informațiilor pentru
destinatarii rapoartelor;
Unitățile de măsură Unitatea monetară istorică Unități monetare la valoarea
( valoarea monetară la data trecută (istorica) sau la
înregistrării operațiunii) valoarea viitoare
Unități nemonetare (fizice):
ore-mașină,ore muncă
Domeniul de analiză Entitatea economică în Segmente diferite ale entității
ansamblul ei – prelucrează și economice – centre de
raportează informații privind responsabilitate- centre de
activele, datoriile, capitalurile cost,centre de profit sau
proprii, respectiv cheltuielile, aspecte specifice ale activitații
14 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

veniturile și rezultatul net al acesteia;

exercițiului;
Frecvența raportării Periodică în mod regulat Ori de câte ori este nevoie în
(semestrial sau anual) mod neregulat ( lunar,
trimestrial, anual, dar și zilnic,
decadal sau la intervale
inegale)
Caracterul informarii si Obiectivitate impusă de natura Subiectivitate determinată de
raportării trecută a informațiilor prezentate estimări si previziuni ale unor
în situațiile financiare de sinteză fapte viitoare sau de
planificarea activității și
constructța bugetelor
Gradul de independență Un domeniu relativ autonom Relații de dependență fată de
în prelucrarea alte domenii: management,
informațiilor marketing, prognoză și
planificare
din punct de vedere al elaborarea documentelor scop furnizarea informaţiilor
scopului financiar-contabile pentru necesare funcţiilor de
utilizatorii externi conducere - previziune,
decizie şi control
din punct de vedere al informaţiile greşite pot fi atacate în informaţiile nu trebuie să fie
raporturilor juridice, sub instanţă întotdeauna exacte şi nu sunt
care sunt tratate atacate în justiţie
informaţiile

Conceptualizarea contabilității este întemeiata pe principii si pe conventii ce

modelează conditiile si solutiile în gestiunea și contabilitatea firmei care se concretizează în
metode si proceduri adoptate în functie de caracteristicile concrete ale situației.
Pe fondul elementelor care definesc cadrul conceptual general al contabilității în
Romania a fost adoptat sistemul contabil în dublu circuit respectiv, sistemul contabil dualist
care delimitează două circuite distincte ale contabilității:
- circuitul contabilitate financiară – ca circuit principal
- circuitul contabilitate de gestiune - ca circuitul de ordin secundar.
15 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Contabilitatea de gestiune, ca o componentă a sistemului informațional contabil, se

poate spune că este organizată și funcționează în condiții de eficacitate, dacă se găsesc soluții
adecvate problemelor referitoare la:
- datele tratate in sistem;
- stocajul și prelucrările multiple ale datelor;
- modul de organizare privind culegerea;
- articularea celor două circuite ale sistemului informațional contabil.
Diferențele care pot exista între datele tratate în contabilitatea de gestiune și cele din
contabilitatea financiară au două surse: o diferență de optică în ceea ce privește evaluarea
anumitor categorii de resurse si o diferenta de periodicitate.
Diferența de periodicitate presupune în contabilitatea de gestiune, pentru calculele
retrospective pe care le furnizează, în baza datelor efective, o sesizare proprie ce permite
obținerea unor situații, de regulă, lunare. Aceasta inseamnă că situațiile pe care le asigură
utilizatorilor interni trebuie să fie disponibile în timp relativ scurt, după finele lunii și să
ofere pe cât posibil “o imagine fidelă” a activității perioadei scurse.

Contabilitatea financiară, fiind puțin adaptată acestei exigențe din moment ce

funcționează în general pe un ciclu anual, poate însă în cursul anului “tolera” un decalaj între
fapte și contabilizarea lor (operațiunile de inventariere de la finele exercițiului și de
regularizare sunt bine cunoscute).
Pe de alta parte, specificitatea sa juridică îi interzice contabilizarea faptelor făra a avea
la bază documentele justificative corespunzatoare, ceea ce, desigur, prelungește termenele de
prelucrare si informare.
În revanșă, contabilitatea de gestiune poate înregistra, în mod sistematic, valori
estimative care se vor ajusta ulterior realizării evenimentelor. Această stare conduce, de fapt,
la recunoasterea necesității unei anumite distincții între modalitățile de funcționare a celor
două componente ale sistemului informațional contabil, știind în același timp că este necesară
stabilirea concordanței între datele tratate in sistem.
Un aspect important îl reprezintă, fără îndoială, “divergența” care se poate instaura între
maniera în care contabilitatea financiară determină și înregistrează cheltuielile și cea în care
contabilitatea de gestiune le preia și le “încorporează” în costuri, pentru a-și îndeplini rolul
său.
Contabilitatea de gestiune este determinată să se îndepărteze oarecum de principiile de
evaluare reținute în contabilitatea financiară, în masura în care, pentru a asigura informațiile
necesare utilizatorilor interni, acordă prioritate rațiunilor economice și apelează deseori la
16 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

calcule, dintr-o perspectiva previzională.

La finele perioadei (lunii) conturile contabilității de gestiune pot fi închise, iar
verificarea corectitudinii înregistrărilor se realizează prin întocmirea balanței de verificare.
Este o balanță de verificare separată de cea de contabilitate financiară, mai ales că la finele
exercițiului financiar contabil informațiile din aceste conturi nu pot să apară în bilanț. Sunt
utile însă acele informații pentru diverse verificări (de exemplu – recunoașterea valorii
stocului de produse în depozit și reprezentat în activul bilanțier).
Cele două circuite, deși se delimitează structural și funcțional, sunt: elemente ale
aceluiași cadru, care este unitatea patrimonială și deci, împreună trebuie să asigure realizarea
obiectivelor de bază ale acesteia. In acest sens, funcțiile celor două circuite ale contabilității
se completeaza reciproc, prin complementaritatea lor, contabilitatea financiara satisfacând cu
precădere funcții exterioare ale întreprinderii, în timp ce contabilitatea de gestiune satisface
cerințe ale funcțiilor manageriale interne ale societății pe diferite trepte ierahice ale acesteia.
Astfel, informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt utile cu precădere la:
- întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli, pe feluri de activitate, lucrări, servicii
produse;
- urmărirea executării BVC-urilor; precum și la aprecierea modului și gradului de
utilizare a resurselor alocate și pentru pregătirea și luarea deciziilor la diferite niveluri
ierarhice
- determinarea costurilor si rentabilității pe activități și produse.

Pentru a înțelege legatura contabilității financiare cu contabilitatea de gestiune se

impune precizarea caracterului contractual al raporturilor dintre administrarea generală a
întreprinderii și conducătorii (managerii) subunitaților acesteia (fabrici, uzine, secții, filiale,
sucursale, depozite, magazine etc.),
Prin contractul de management, proprietarul (acționarii, asociații) încredințează
managerului general administrarea și gestiunea generală a întreprinderii, iar acesta, la răndul
său, controlează gestionarea și administrarea subunitaților cu manageri ale acestor structuri
interne corespunzător schemei de organizare a întreprinderii.
Se formează astfel două mari categorii de relații juridice cu caracter contractual:
- Relații contractuale exterioare a întreprinderii, cu furnizori, clienți, creditori, acționarii,
bănci, organisme sociale și fiscale, relații care generează obligații și drepturi de creanță de
schimb patrimonial și care fac obiectul contabilității financiare;
- Relații contractuale interne, între managerul general (administrația generală) și conducătorii
(managerii) diferitelor structuri lucrative ale întreprinderii, care nasc relații juridice de natura
17 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

drepturilor și obligațiilor cu privire la gestiunea și valorificarea resurselor alocate pentru

realizarea activitaților programate în fiecare subunitate.
Între gestiunea generală a întreprinderii, ce formează obiectul contabilitații financiare
și subgestiunile acesteia controlate și caracterizate prin contabilitatea de gestiune se formează
un sistem de relatii economice orientat și subordonat obiectivelor de bază, respectiv
activităților de exploatare și financiare ale întreprinderii.

Acest sistem de relații este definit prin fluxurile interne de gestiune, fluxuri care pot fi
grupate în trei mari categorii:

1. Fluxuri între administrația generală și gestiunea subunităților;

2. Fluxuri intrasubunitate.

3. Fluxuri intersubunități

Fluxurile principale între administrația generală a întreprinderii și gestiunile subunităților

ei sunt:
- Fluxul bugetelor de exploatare, orientat de la administrația generală la subunitați;
- Fluxul produselor obținute din activitatea de exploatare, care pornește de la
subunitatea de exploatare spre administrația generală
- Fluxul resurselor alocate, pentru executarea activitaților de exploatare, care se mișcă de
la administratia generală la subunitatea de exploatare;
Deși cele două circuite ale contabilității întreprinderii funcționează cvasiautonom, dat
fiind unitatea gestiunii globale a patrimoniului întreprinderii, există o zona de interferență în
care se face legătura, interferența, între cele două circuite contabile. Metodologia și
mecansimul de realizare a corespondențelor și schimburilor de informații între aceste două
circuite sunt foarte importante pentru organizarea și conducerea de ansamblu a contabilității
oricărei societați. Pentru fluxurile de bază, interfața (corelarea) între contabilitatea financiară
și contabilitatea de gestiune se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:

Contabilitate financiara Contabilitate de gestiune

Fluxul resurselor alocate

Clasa 6 “Conturi de cheltuieli” Contul 901 “Decontari interne privind cheltuielile”

18 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Grupa 92 “Conturi de calculatie”

Fluxul produselor obtinute

Grupa 20 “Imobilizari necorporale” Contul 902 “Decontari interne privind

productia obtinuta”

Grupa 21 “Imobilizari corporale”

Grupa 23 “Imobilizari in curs”

Grupa 33 “Productie in curs de executie”

Grupa 34 “Produse”

Grupa 36 “Animale”

Fluxul abaterilor de la programe (BVC)

Contul 348 “Diferente de pret la produse” Contul 903 “Decontari interne privind

diferente de pret”

Contul 368 “Diferente de pret la animale si pasari”

CONCLUZII

Diferentele dintre contabilitatea financiara si cea manageriala nu sunt doar de ordin

academic. Aceste distinctii sunt importante pentru contabili si pentru activitatea de conducere.
Informatia este generata pentru a satisface nevoile utilizatorilor interni si externi ai unei
entitati, iar cele doua ramuri ale contabilitatii tin cont de acest lucru

Contabilitatea manageriala a evoluat progresiv de la rolul de înregistrare a informaţiilor

privind calculaţia costurilor, la cel de suport informaţional în luarea deciziilor de
management. Furnizarea unor informaţii de tip cost într-un timp foarte scurt pentru

19 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

fundamentarea deciziilor manageriale permit stabilirea de strategii pe termen mediu şi lung

care au ca punct de plecare rapoartele contabilităţii de gestiune. Astfel, sunt stabilite obiective
noi, metode de calculaţie adaptate acestora şi se stabilesc resursele umane, materiale şi de
timp necesare implementării operaţiunilor aferente, precum şi planuri de îmbunătăţire a
activităţii existente .

În prezent în contabilitatea de gestiune se conturează următoarele tendinţe:

- organizarea contabilităţii de gestiune în sistem integrat;
- existenţa unor opinii divergente în ceea ce priveşte aplicarea sistemului dualist de
contabilitate cu utilizarea conturilor de gestiune;

- utilizarea programelor informatice conduce la abordarea unor metode parţiale de calculaţie a

costurilor, care să se poată adapta modelului de prelucrare automată a datelor;
- aplicarea unor metode moderne de calculaţie a costurilor care să furnizeze informaţii de tip
- crearea unor modele informatice care să permită utilizarea metodelor de calculaţie complete,
cu implicarea unui număr mare de specialişti, din domenii diferite de activitate: industrie,
pentru cunoaşterea şi reprezentarea procesului tehnologic, economişti-contabili, pentru
aplicarea metodelor de calculaţie a costurilor şi crearea tabloului de bord al firmei; ingineri de
sistem, informaticieni-programatori pentru crearea modelului informatic specific, economişti
– specialişti în marketing şi management;Prin obiectul său contabilitatea de gestiune are
aplicatibilitate la nivelul entităţilor economice de producţie şi de prestări servicii.Specificul
contabilităţii de gestiune este identificarea, colectarea, măsurarea, clasificarea şi raportarea
informaţiilor folosite de utilizatorii interni în îndeplinirea funcţiilor de bază ale
managementului: planificare, coordonare, organizare,decizie şi control.
Putem spune astfel că sistemul informaţional al contabilităţii de gestiune este un
sistem care generează ieşiri folosind intrările şi procesele necesare să satisfacă obiectivele
specifice managementului.
Procesele sunt inima sistemului informaţional al contabilităţii de gestiune, ele
constând în colectarea, măsurarea, stocarea, analiza, raportarea şi administrarea informaţiilor.
Contabilitatea de gestiune, numită și contabilitatea managerială, este în principal
orientată spre procesele și relațiile de gestiune reglementate pe baza contractuală, contracte ce
sunt așezate pe parametrii determinați prin programe și bugete de venituri și cheltuieli.
Contabilitatea intervine eficient în managementul întreprinderii prin informații
pertinente necesare pentru pregătirea și luarea deciziilor în vederea realizării obiectivelor
angajate prin programe. Aceluiași deziderat îi răspunde contabilitatea asistând și consiliind
20 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

conducerea prin metoda excepției, respectiv informarea, analiza și decizia pe baza cunoșsterii
și examinării, sistematic a abaterilor de la programe.

BIBLIOGRAFIE

1. Luminița Jalbă (2017) “Contabilitate în comerț” Editura Pro Universitaria

2. Crăițar, D. (2017). “Contabilitatea capitalurilor și activelor”. București: Editura
Economică
3. Dumitrean, Ioan (2010), “The Leasing – Source of Financing Investments. Modern
Forms of Leasing Contracts, Ovidius University Annals, Economic Sciences Series”,
vol. X, nr. 1
4. https://www.academia.edu/20124814/Atestat__Surse_str%C4%83ine_de_finan
%C5%A3are
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate

21 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Aplicatii rezolvate:

Aplicatia I. În legătură cu producţia şi desfacerea unei unităţi de produs „P 312” se

cunosc următoarele informaţii:
- preţ de vânzare 1.500 lei;
- cost complet comercial 1.200 lei;
- cost de producţie 1.000 lei;
- cheltuielile de desfacere sunt în raport cu cheltuielile generale de administraţie de 3
la 1;
- cheltuieli indirecte de producţie 237,5 lei;
- cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor sunt o pătrime din cheltuielile
generale ale secţiei;
- materii prime şi materiale directe 500 lei;
- contribuţiile directe ale unităţii sunt de 31,25% aplicate la mărimea salariilor directe;
Se cere să se determine:
a) profitul în mărime absolută şi relativă (cota de profit);
b) mărimea articolelor de calculaţie necunoscute: salariile directe, accesoriile aferente
salariilor directe, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile generale ale
secţiei, cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile de desfacere.

a)
• calculul profitului în mărime absolută:

Profit = Pv – Ccc = 1.500 – 1.200 = 300 lei

unde:
Pv - preţ de vânzare;
Ccc - cost complet comercial.

• determinarea profitului în mărime relativă, a cotei de profit:

Cota de profit = = = 25%

b)
• calculul mărimii cheltuielilor generale de administraţie şi a cheltuielilor de desfacere:

Cga + Cd = Ccc – Cp = 1.200 – 1.000 = 200 lei

în care:
Cga - cheltuieli generale de administraţie;
Cd - cheltuieli de desfacere;
Cp - costul de producţie.

22 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Dar cum din datele problemei se ştie că Cd = 3Cga rezultă, înlocuind Cd în relaţia precedentă,
4Cga = 200, şi deci Cga = 50 lei, iar Cd = 150 lei.

• determinarea mărimii cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi a cheltuielilor

generale ale secţiei:

Cifu + Cgs = Cip = 237,5 lei

Însă Cifu = şi Cgs = 190 lei, iar Cifu = 47,5 lei.

unde:
Cifu - cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor;
CGS - cheltuieli generale ale secţiei;
Cip - cheltuieli indirecte de producţie.

• calculul mărimii cheltuielilor cu salariile directe şi accesoriile aferente acestora:

CD = Cp – Cip = 1.000 – 237,5 = 762,5 lei

CD = Mp + Sd + Asd = 762,5 lei

Însă Mp = 500 lei. Atunci rezultă Sd + Asd = 762,5 – 500 = 262,5 lei

Ştiind că Asd = 31,25%×Sd avem Sd + 0,3125Sd = 262,5

Sd = 200 lei şi Asd = 62,5 lei.

în care:
CD - cheltuieli directe;
Sd - salarii directe;
Asd - accesorii la salariile directe;
Mp - materii prime şi materiale directe.

Verificare:
Cp = Mp + Sd + Asd + Cifu + Cgs
1.000 = 500 + 200 + 62,5 + 47,5 + 190 1.000 = 1.000
iar
Ccc = Cp + Cga + Cd
1.200 = 1.000 + 50 + 150 1.200 = 1.200

23 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Aplicatia II. Ştiind că o întreprindere productivă realizează 2.500 buc. dintr-un produs „X”
pentru care înregistrează cheltuieli variabile totale de 5.000 lei, şi că veniturile realizate din
vânzarea acestora sunt de 8.000 lei în condiţiile unor cheltuieli fixe totale de 2.400 lei, ce
cantitate de produs „X” trebuie fabricată şi vândută, pentru ca unitatea să nu obţină nici profit,
nici pierdere?

Pe = = = 2.000 buc.

Chf - cheltuieli fixe totale;

pvX - preţul de vânzare unitar al produsului „X”;
chvX - cheltuieli variabile unitare ale produsului „X”.

PvX s-a calculat raportând mărimea veniturilor realizate din vânzarea produsului „X” la
cantitatea de produse realizate, respectiv 8.000 lei / 2.500 buc. = 3,2 lei/buc., iar chv X prin
împărţirea cheltuielilor variabile totale la mărimea producţiei obţinută, adică 5.000 lei / 2.500
buc. = 2 lei/buc.

Verificare:
Profit/pierdere = desfaceri – costuri = (QX x pvX) – (Chf + QX x chvX)
= (2.000 x 3,2) – (2.400 + 2.000 x 2)
= 6.400 – 6.400 = 0 lei.

unde: QX - cantitatea fabricată şi vândută din produsul „X”.

Aplicatia III. O unitate fabrică şi comercializează produse finite pentru care cheltuiala
variabilă unitară (chv) este de 3,75 lei, preţul unitar de vânzare (pv) 5 lei, iar cheltuielile fixe
ale perioadei (Chf) înregistrate 2.650 lei. Ce cantitate de produse (buc.) trebuie produsă şi
vândută (Q) pentru a realiza un profit (P) de 350 lei?

Q= = = 2.400 buc.

Verificare: P = desfaceri – costuri = (Q x pv) – (Chf + Q x chv)

= (2.400 x 5) – (2.650 + 2.400 x 3,75)
= 12.000 – 11.650 = 350 lei.

Aplicaţia IV
O entitate economică care ţine evidenţa stocului de produse finite la cost standard, efectuează
în cursul unei luni cheltuieli de producţie în valoare de 25.000 lei. Produsele finite obţinute în cursul
lunii sunt evaluate la cost standard de 23.000 lei, costul efectiv de producţie fiind de 20.000 lei.
În luna următoare, cheltuielile totale de producţie sunt de 10.000 lei, iar produsele finite obţinute,
evaluate la cost standard, sunt în sumă de 11.000 lei; costul efectiv find de 12.000 lei.

24 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Rezolvare:
1) Înregistrarea produselor finite obţinute în prima lună:
% = 711 “Variaţia stocurilor” 20.000
345 “Produse finite” 23.000
348 “Diferenţe de preţ la produse” 3.000

Notă de calcul:
1. Total cheltuieli de producţie = 25.000 lei;
2. Producţia terminată (evaluată la cost efectiv) = 20.000 lei;
3.  există producţie neterminată la sfârşitul primei luni (rd.1 – rd.2) = 5.000 lei
2) Înregistrarea producţiei neterminate la sfârşitul primei luni:

331 “Produse în curs de execuţie” = 711 “Variaţia stocurilor” 5.000

3) Stornarea, la începutul lunii următoare, a stocului de producţie neterminată:

331 “Produse în curs de execuţie” = 711 “Variaţia stocurilor”
5.000

4) Înregistrarea produselor finite obţinute în luna a doua:

% = 711 “Variaţia stocurilor” 12.000
345 “Produse finite” 11.000
348 “Diferenţe de preţ la produse” 1.000

Notă de calcul:
1. Producţie neterminată la începutul lunii = 5.000 lei;
2. Total cheltuieli de producţie = 10.000 lei;
3. Producţia terminată = 12.000 lei;
4.  există producţie neterminată la sfârşitul lunii a doua (rd.1 + rd.2 – rd.3) = 3.000

5) Înregistrarea producţiei neterminate la sfârşitul lunii a doua:

331 “Produse în curs de execuţie” = 711 “Variaţia stocurilor” 3.000

Aplicaţia IV
Se achiziţionează, conform facturii, piese de schimb în valoare de 5.000 lei şi TVA 19% care
din motive obiective nu se pot recepţiona imediat. Ulterior se face recepţia lotului de piese de schimb
achiziţionate şi se achită factura prin ordin de plată.

Rezolvare:
1) Primirea facturii pentru piesele de schimb achiziţionate, dar nerecepţionate încă:
% = 401 “Furnizori” 5.950
351 “Materii şi materiale aflate la terţi” 5.000
4426 “TVA deductibilă” 950

2) Recepţia pieselor de schimb:

3024 “Piese de schimb” = 351 “Materii şi materiale aflate 5.000
la terţi”

3) Achitarea facturii cu ordin de plată:

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 5.950

Aplicaţia V
Se trimit spre prelucrare la teţi materii prime în valoare de 900 lei. Costul prelucrării este de
100 lei şi TVA 19% şi se achită în numerar la primirea facturii odată cu reîntoarcerea în întreprindere a
materiilor prime prelucrate.

25 | P a g e
 UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din Bucureşti
Facultatea de Management Turistic şi Comercial

Rezolvare:
1) Trimiterea materiilor prime spre prelucrare:
351 “Materii şi materiale aflate la terţi” = 301 “Materii prime” 900

2) Reîntoarcerea de la prelucrare a materiilor prime:

301 “Materii prime” = 351 “Materii şi materiale aflate 900
la terţi”

3) Înregistrarea costului prelucrării achitat în numerar:

% = 5311 “Casa în lei” 119
301 “Materii prime” 100
4426 “TVA deductibilă” 19

Aplicaţia VI
O întreprindere care ţine evidenţa stocurilor de mărfuri la cost de achiziţie cu ajutorul
inventarului intermitent prezintă în evidenţa contabilă următoarele date:
- stoc iniţial: 400 kg evaluat la cost de achiziţie 50 lei/kg;
- cumpărări de mărfuri în cursul lunii, conform facturii: 200 kg la cost de achiziţie de 56
lei/kg şi TVA 19%;
- vânzarea a 500 kg mărfuri la preţul de vânzare de 62 lei/kg şi TVA 19%;
- stoc final, stabilit prin inventar: 100 kg evaluat la costul unitar mediu ponderat.
Rezolvare:
1) La începutul lunii – includerea în cheltuieli a soldului iniţial de mărfuri, pornind de la premisa că se
vor vinde în cursul lunii ( 400 kg x 50 lei/kg = 20.000):
371 “Mărfuri” = 607 ”Cheltuieli privind 20.000
mărfurile”

2) Achiziţionare de mărfuri, conform facturii (200 kg x 56 lei/kg = 11.200):

% = 401 “Furnizori” 13.328
607 “Cheltuieli privind mărfurile” 11.200
4426 “TVA deductibilă” 2.128

3) Achitarea cu ordin de plată a mărfurilor:

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 13.328

4) Vânzarea mărfurilor ( 500 kg x 62 lei/kg = 31.000):

4111 “Clienţi” = % 36.890
707 “Venituri din vânzarea 31.000
mărfurilor”
4427 “TVA colectată” 5.890

5) Încasarea facturii:
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienţi” 36.890

Notă de calcul: Cump = (400 x 50 + 200 x 56) : ( 400 + 200) = 52 lei/kg;

6) Înregistrarea stocului final de mărfuri stabilit la inventariere şi evaluat la cost mediu ponderat ( 100
kg x 52 lei/kg = 5.200):
371 “Mărfuri” =
607 ”Cheltuieli privind 5.200
mărfurile”
Notă de calcul: E = Si + I – Sf = 20.000 + 11.200 – 5.200 = 26.000

26 | P a g e