Unitatea de învăţare 1.

Apariția, dezvoltarea și rolul contabilității

Cuprins
1.1. Introducere .................................................................................................................
1.2. Competenţele unității de învățare ..............................................................................
1.3. Repere privind evoluția contabilității ........................................................................
1.4. Rolul contabilității......................................................................................................
1.5. Rezumat......................................................................................................................
1.6. Test de evaluare a cunoștințelor................................................................................

1.1. Introducere
În deschiderea acestui curs, ne propunem să prezentăm principalele
coordonate referitoare la apariția și dezvoltarea contabilității și să definim
contabilitatea. În egală măsură, se impune să cunoaștem rolul și importanța
contabilității.

1.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unități de învățare, studenții vor fi capabili să
prezinte evoluția și dezvoltarea contabilității și să definească contabilitatea. Mai
mult, studenții vor reuși să descrie rolul și importanța contabilității în contextul
economic actual.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

1.3. Repere privind evoluția contabilității

Contabilitatea este știința socială, care a apărut din necesități practice și s-a dezvoltat
și perfecționat în timp, astfel încât să răspundă nevoilor informaționale din fiecare etapă a
evoluției societății. Contabilitatea este știință socială pentru că dezvoltarea sa în timp a fost
puternic condiționată și influențată de factori economici, politici, sociali, culturali, chiar și
religioși.
Originea contabilității trebuie căutată în Antichitate, pentru că, din această perioadă
datează primele izvoare documentare, care atestă preocupări legate de cunoașterea averii
din punct de vedere cantitativ. Apariția elementelor de progres în viața oamenilor a generat,
inevitabil, evoluția și în planul contabilității. Marele profesor român C.G. Demetrescu arăta
în anul 1947 faptul că, apariția schimbului, a monedei, a cifrelor și a materialului necesar
scrisului reprezintă factorii cărora li se datorează existența primelor însemnări contabile.
Treptat, datorită apariției unor forme noi de comerț și a unor mijloace noi de
comunicare, rolul inițial al contabilității de cunoaștere a averii din punct de vedere cantitativ
a fost extins la reflectarea valorică a averii, dublată de consemnarea tranzacțiilor în cadrul
unor documente.
Un moment important în evoluția contabilității a fost apariția sistemului de reflectare a
averii în partidă simplă, conform căruia sunt evidențiate în contabilitate numai raporturile
dintre entitatea economică și terți. Această formă de contabilitate a fost practicată inițial în
Italia, apoi în principalele țări din Europa Occidentală, în secolele XIII și XIV, și continuă să
fie aplicată și astăzi, izolat, numai în cadrul acelor entități pentru care legislația nu prevede
utilizarea sistemului contabil în partidă dublă.
Forma de contabilitate în partidă simplă nu oferă informații simultan, atât despre
averea pe care o deține entitatea, cât și despre maniera în care aceasta a fost dobândită.
Stabilirea unui echilibru între ceea ce deține o entitate (bunuri economice sau resurse) și
sursele de proveniență sau de finanțare a acelor bunuri face obiectul sistemului de
contabilitate în partidă dublă, pe care îl aplicăm astăzi pe scară largă.
Prima lucrare de contabilitate în care a fost descris sistemul de contabilitate în partidă
dublă, așa cum a fost practicat de negustorii venețieni, în secolul XV, a fost scrisă de
călugărul Luca Paciolo, de formație matematician, în anul 1494. Sistemul de contabilitate în
partidă dublă, prezentat de Luca Paciolo, are la bază ecuația fundamentală AVERE =
CAPITAL. Încercând să formuleze o definiție a contabilității, Luca Paciolo scria:
„contabilitatea este un ansamblu de principii și reguli privind înregistrarea în partidă dublă
a averii care aparține unui negustor, precum și toate afacerile acestuia, în ordinea în care au
avut loc.”
Ulterior, sistemul de contabilitate în partidă dublă a cunoscut consacrarea, fiindu-i
aduse mai multe modificări de formă, dar nu și de conținut.
Marea Criză Economică din perioada 1929-1933 a avut impact și în zona contabilității,
pentru că, după această perioadă au apărut reglementări cu privire la modalitatea de
prezentare a situației economico-financiare a afacerilor entităților la un moment dat.
Începând cu anii ᾽70 ai secolului trecut, specialiștii în domeniul contabilității au
dezvoltat preocupări cu privire la reglementarea contabilității la nivel internațional, în
încercarea de a se contura un limbaj contabil unanim recunoscut și implementat la nivel
internațional. În acest scop, a fost creat un organism, care viza normalizarea și armonizarea
contabilității la nivel internațional, cunoscut astăzi sub denumirea Consiliul pentru
Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB). În prezent, principala misiune a acestui
organism internațional este de a elabora Standarde Internaționale de Raportare Financiară
(IFRS).
În România, prima lucrare de contabilitate a apărut la Brașov, în anul 1837, sub
denumirea Pravila comercială, fiind o traducere realizată de E. Nechifor.
În secolul XX, în planul literaturii contabile, au existat numeroase controverse în
legătură cu obiectul de studiu al contabilității, fiind delimitate două curente:
a) abordarea contabilității din perspectivă juridică (patrimonialistă), promovată
în România de către profesorii A. Sorescu și S. Iacobescu – conform căreia,
obiectul de studiu al contabilității este patrimoniul unei persoane fizice sau
juridice, iar echilibrul general este asigurat de relația:
Bunuri economice = Drepturi + Oligații
În plan contabil, bunurile economice sunt reprezentate de activul patrimonial,
iar drepturile și obligațiile de pasivul patrimonial. Prin urmare, în această
optică, ecuația generală a contabilității devine: TOTAL ACTIV = TOTAL
PASIV.
b) abordarea contabilității din perspectivă economică, promovată în România de
profesorul I. Evian, care se fundamentează pe ecuația: AVERE TOTALĂ =
CAPITAL TOTAL. Astăzi, în România, abordarea contabilității din perspectivă
economică a câștigat teren în fața viziunii patrimonialiste.

Să ne reamintim...
Contabilitatea este știința socială, a cărei origine trebuie căutată în
Antichitate. Dezvoltarea contabilității, în diferitele trepte din evoluția societății,
a fost puternic condiționată de factori economici, politici, sociali și culturali. Un
moment important în evoluția contabilității a fost apariția sistemului de
reflectare a averii în partidă simplă, conform căruia sunt evidențiate în
contabilitate numai raporturile dintre companie și terți. Un progres important în
evoluția contabilității s-a produs prin implementarea sistemului de contabilitate
în partidă dublă, care se aplică astăzi pe scară largă atât în România, cât și la
nivel internațional. Prima lucrare de contabilitate, în care a fost descris sistemul
de contabilitate în partidă dublă, a fost scrisă de călugărul Luca Paciolo, de
 formație matematician, în anul 1494. În România, prima lucrare de contabilitate
a apărut la Brașov, în anul 1837, sub denumirea Pravila comercială, fiind o
traducere realizată de E. Nechifor.

1. Când a apărut contabilitatea?

2. Prezentați, pe scurt, evoluția contabilității.
3. Cine a scris prima lucrare, care descrie sistemul de contabilitate în
partidă dublă? Când a fost publicată această lucrare?
4. Care este principala misiune a IASB?
5. Când a fost publicată în România prima lucrare de contabilitate?

1.4. Rolul contabilității

Contabilitatea este disciplina informațională, care studiază efectele tranzacțiilor
economice și a altor evenimente asupra poziției financiare, precum și asupra performanței
financiare ale unei entități, în scopul informării utilizatorilor (investitori, manageri, instituții
de credit, salariați, parteneri de afaceri, stat și public).
Prin limbajul său specific, prin sistemul propriu de concepte și proceduri,
contabilitatea este singura care poate furniza informații financiare despre realitatea dintr-o
organizație.
Pentru a-și atinge obiectivele, contabilitatea presupune trei activități fundamentale:
identificarea, înregistrarea și raportarea evenimentelor economice, care se derulează într-o
organizație, utilizatorilor interesați.
În România, conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, contabilitatea trebuie organizată de către societăți comerciale,
instituții publice, asociații, fundații, dar și de către persoanele fizice cu profesie liberă
(avocați, notari, experți contabili ș.a.).
Facem precizarea că, acest curs este o introducere în contabilitatea societăților
comerciale.
Principalul normalizator al contabilității în România este Ministerul Finanțelor
Publice, care a decis organizarea contabilității la nivelul entităților pe două circuite
informaționale distincte, astfel:
a) contabilitatea financiară, care are rolul de a oferi informații despre poziția
financiară și performanța financiară a entității la un moment dat, prin
intermediul documentelor contabile de sinteză denumite situații financiare;
 situațiile financiare sunt reprezentate de un set de documente contabile de
sinteză, după cum urmează:
 bilanț;
 contul de profit și pierdere;
 situația modificărilor capitalurilor proprii;
 situația fluxurilor de trezorerie;
 note explicative.
b) contabilitatea de gestiune (managerială), axată pe informarea exclusivă a
managementului entității și pe determinarea costurilor de producție în vederea
adoptării unor decizii specifice, care asigură planificarea, controlul și decizia.
În concluzie, profesionistul contabil are obligația să reprezinte cât mai exact realitatea
economică a unei entități. Dacă aplică sistemul de reflectare a averii în partidă dublă, care
se utilizează în prezent pe scară largă, profesionistul contabil reușește să ofere informații
simultan, atât despre resursele (bunurile economice) controlate de entitate, cât și despre
sursele de finanțare a bunurilor economice.
Pentru a obține o imagine fidelă asupra realității economice din companie,
profesionistul contabil este obligat să reconfigureze această realitate, în plan contabil, prin
prisma limbajului specific contabilității, care este reprezentat de cinci concepte
fundamentale, după cum urmează:
 active;
 datorii;
 capitaluri proprii;
 venituri;
 cheltuieli.
Facem precizarea că, suma datoriilor și capitalurilor proprii este denumită în
contabilitate pasiv și desemnează ansamblul surselor de finanțare a afacerii. Prin urmare,
într-o reprezentare contabilă dualistă a realității unei organizații, pentru orice activ controlat
de entitate (resursă sau bun economic) trebuie identificată sursa corespunzătoare de
finanțare. Este important de reținut faptul că, profesionistul contabil reprezintă realitatea
dintr-o entitate plecând de la principiul conform căruia orice activ controlat de entitate
(resursă sau bun economic) a fost finanțat dintr-o sursă proprie (capital propriu) sau dintr-o
datorie.
 1. Care este rolul contabilității financiare?
2. Ce reprezintă situațiile financiare?
3. Care sunt obiectivele contabilității de gestiune?
4. Care este rolul profesionistului contabil?
5. Care sunt conceptele fundamentale ale contabilității?

1.5. Rezumat
Originea contabilității trebuie căutată în Antichitate. De la momentul
apariției și până astăzi, contabilitatea s-a perfecționat constant astfel încât să
răspundă nevoilor informaționale din fiecare etapă a evoluției societății.
Sistemul de contabilitate, care se aplică astăzi pe scară largă, atât în România,
cât și la nivel internațional, este contabilitatea în partidă dublă.
Produsul final al contabilității este informația contabilă. Prin urmare,
profesionistul contabil este producător de informații, care trebuie să descrie fidel
poziția financiară și performanțele financiare ale entității.
În România, cadrul legal care stabilește reperele cu privire la
organizarea și implementarea contabilității la nivelul entităților este Legea
contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sistemul contabil din România este organizat pe două circuite informaționale
distincte:
 contabilitatea financiară, care produce informații contabile
destinate cu precădere terților (investitori, salariați, bănci, clienți,
furnizori, organismele statului etc.);
 contabilitatea de gestiune, care produce informații contabile
destinate exclusiv managerilor.
Trebuie reținut faptul că, sistemul contabil din România este conectat la
contabilitatea europeană și, implicit, la contabilitatea internațională.
Conceptele fundamentale ale contabilității sunt:
 active;
 datorii;
 capitaluri proprii;
 venituri;
 cheltuieli.
 Principalul nostru obiectiv este aprofundarea, cu ajutorul unităților de
învățare următoare, a conceptelor fundamentale ale contabilității.

1.6. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Prezentați principalele momente din evoluția contabilității.
2. Cine a scris prima lucrare care descrie sistemul de contabilitate în
partidă dublă? Când a fost publicată această lucrare?
2. Ce reprezintă IFRS?Dar IASB?
3. Care este rolul contabilității financiare?
4. Ce reprezintă situațiile financiare? Care este conținutul acestora?
5. Care este rolul profesionistului contabil?
6. Care sunt conceptele fundamentale ale contabilității?