CONTABILITATE GENERAL

DEVI

1.OBIECTUL STIINTEI CONTABILITATII. 1.1. Scurt istoric privind aparitia si dezvoltarea contabilitatii. In acceptiunea moderna, contabilitatea, rolul sau reprezentativ si multiplele functii n activitatea economica, financiara si sociala are o istorie proprie, ale carei nceputuri sunt greu de delimitat datorita trecutului ndepartat al genezei contabilitatii. Ceea ce constituie o certitudine este faptul ca aparitia contabilitatii si evolutia lenta, sinuoasa a acesteia au ca factor determinant necesitatea practica de a cunoaste anumite realitati de natura economica, financ, sociala. Aparitia contabilitatii este nemijlocita de un anumit context ec-social. A avut la nceput un caracter rudimentar, care pe masura dezv. a crescut rolul ei de cunoastere a realitatilor. Numai experienta practica dobndita treptat n domeniul cunoasterii, cu ajutorul evidentei a creat premisele elaborarii de reguli, principii si norme cu caracter teoretic privind contabilitatea. Notiunea de contabilitate n ntelesul ei de astazi nu este echivalenta cu niciuna din nsemnarile sau urmele scrise folosite de unele triburi indiene, nici cu tablitele de lut ars, nici cu alte nsemnari descoperite n Persia, aceasta constituind etapa evidentei rudimentare. Contabilitatea a nceput sa se contureze n evul mediu odata cu aparitia capitalismului, a extinderii economiei monetare. Stadii superioare de dezvoltare a atins contabilitatea n unle orase mari ale Iataliei de Nord - Florenta, Venetia - dezvoltarea afacerilor n sec.XV impunnd conceperea si aplicarea metodei venetiene de organizare a contabilitatii. In anul 1494 a aparut la venetia prima lucrare de literatura contabila apartinnd italianului Luca Paciolo sub titlul Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita In cartea a-IX-a a acestei lucrari, denumita Tractatus de computis et scripuris descrie pentru prima data partida dubla , care reprezinta si astazi una din trasaturile definitorii ale contabilitatii. Opera lui Paciolo a raspuns nevoilor vietii economice, ale caselor de comert., deoarece prin partida dubla ( den. Scrittura doppia) se punea ordine n socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind apreciata ca una din cheile succesului (Upi est non ordo ibi est confusio). Aplicarea metodei dublei partide incepe sa se generalizeze ntre sec. XVII-XVIII, ndeosedi n Europa Occidentala, etapa caracterizata si prin conturarea unei literaturi contabile. In Italia profesia de contabil era superioara tuturor celorlalte. Contabilii au nceput sa-si infiinteze organizatii profesionale si pastrau secretul asupra partidei duble, ceea ce a contribuit la cresterea prestigiului lor. Incepind cu a doua jumatate a sec XIX se remarca dezvoltarea societatilor pe actiuni, a caror conducere se separa de proprietarii acestora. Aceasta a dus la aparitia contabilitatii de ntreprindere, cu 2 circuite distincte: contabilitatea generala - denumita si financiara; contabilitatea de gestiune (dualism contabil)- se ocupa cu calculatia costurilor. In primele decenii ale sec. XX contabilitatea de ntreprindere ncepe sa fie supusa procesului de normalizare (stabilirea de reguli si norme privind modul de organizare ala contabilitatii) Incepnd cu a doua jumatate a sec. XIX se remarca evolutia contabilitatii romnesti, ndeosebi n planul literaturii contabile, care apare cu un decalaj de aproape 3 secole fata de tarile europene occidentale, deoarece n spatiul romnesc formele economice capitaliste au aparut cu ntrziere. Pna n prima parte a sec. XVIII n Tarile Romne se foloseau lucrari de contabilitate ale unor autori straini ( lucrari franceze n Tarile Romne, Italiene n Moldova). Cercetarea contabila fundamentala are ca obiect definirea conceptelor, principiilor, ale functiilor contabilitatii, ceea ce desi nu are implicatii directe si certe asupra activitatii practice contribuie la promovarea si orientarea anumitor practici contabile. 1

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Cercetarea contabila aplicativa consta n studierea cailor si modalitatilor de perfectionare si inovare a mijloacelor concrete de lucru cu care opereaza contabilitatea, aceasta implicnd si o confirmare a valabilitatii acestora. Cercetarea contabila normativa a fost propusa de Bernard Colasse (?) n 1993. Ea vizeaza procesul de normalizare a contabilit. Acest proces consta n stabilirea unui ansamblu de norme si reguli care trebuie respectate de ntreprindere att pe parcursul desfasurarii activitatii contabile ct si la prezentarea periodica a acestora cu ajutorul situatiilor contabile de sinteza (bilantul contabil). Aceste norme si reguli, mpreuna cu metodologia de determinare, de explicare si evaluare a lor formeaza continutul cercetarii contabile de tip normativ, care si ea contribuie la dezvoltarea teoriei contabile. 1.2. Apartenenta contabilitatii la stiintele sociale este legata nemijlocit de fundamentarea contabilitatii ca stiinta. Disciplinele pot fi clasificate n functie de obiectul de studiu n: stiinte ale naturii stiinte sociale, denumite si umane ( stiintele economice, st. juridice, st. de gestiune, st. politice ) Spre deosebire de stiintele naturii, care au ca obiect de studiu fenomenele naturale, stiintele sociale studiaza raporturile dintre oameni ca membri ai societatii. Tinnd seama de aceasta grupare esentiala a stiintelor, contabilitatea nu poate fi ncadrata dect n stiinte sociale, ncadrare care a devenit evidenta la nceputul sec. XX si reprezinta pna astazi o opinie larg acceptata, chiar daca unii dintre autori definesc contabilitatea ca fiind o stiinta sociala, dar si o stiinta aplicativa. Integrarea contabilitatii n stiintele sociale se sprijina pe urmatoarele argumente: Este o creatie a mintii omenesti; Inregistreaza n maniera specifica activitati, fenomene, evenimente si fapte circumscrise n mediul social; Att producatorii ct si utilizatorii de ionformatii contabile fac parte integranta din societate; Deciziile luate pe baza informatiilor contabile au impact asupra societatii, n sensul ca determina anumite mutatii sau schimbari. Contabilitatea este dependenta sau influentata aproape exclusiv de fenomene sociale. Opinia potrivit careia contabilitatea este si o stiinta aplicativa se justifica prin aceea ca: prin nregistrarea unor fenomene reale contabilitatea actioneaza ntr-un mediu veridic si concret; conditionarea reciproca si interactiunea dintre cunostintele teoretice acumulate de contabilitate si activitatea practica. 1.3.Delimitarea contabilitatii n cadrul stiintelor sociale. Acest lucru necesita delimitari referitoare la pozitia contabilitatii n cadrul stiintelor sociale, ceea ce echivaleaza cu a raspunde la ntrebarea Care e stiinta sociala n care se ncadreaza contabilitatea?. La aceasta ntrebare nu exista un raspuns fix, deoarece dupa acceptarea contabilitatii ca stiinta sociala ea a fost revendicata de stiintele economice si de catre stiintele de gestiune. Unii autori, adepti ai apartenentei contabilitatii la stiintele economice si-au sintetizat opiniile prin definitii de genul: Contabilitatea este o stiinta economica Contabilitatea este o disciplina din stiintele economice Contabilitatea- adevarata stiinta economica Faptul contabil este un fapt economic 2

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Integrarea contabilitatatii n sfera stiintelor economice este argumentata ntre altele prin rolul acesteia de a cuantifica si nregistra n expresie valorica fluxurile si circuitul schimburilor dintre diferiti agenti economici. Desi legaturile dintre contabilitate si economie sunt incontestabile, fundamentarile economice ale modelului contabil prezinta neajunsul omniterii rolului practic al contabilitatii, care a devenit un instrument de gestiune a afacerilor, rol care se amplifica pe masura trecerii de la societatea industriala la societatea infoemationala, tendinta care se manifesta pregnant la tarile dezvoltate (SUA, Japonia). Aceasta schimbare radicala a mediului economico-social a dus la delimitarea unui nou domeniu al cunoasterii: stiintele de gestiune. Acestea sunt constituite dintr-un ansamblu eterogen de conostinte teoretice si practice, aplicabile n domenii diferite, unul dintre ele fiind gestiunea ntreprinderii. Stiintele de gestiune includ att discipline traditionale: contabilitatea, finantele, etc. ct si discipline, mai noi: marketing, management, etc. Se poate concluziona ca asistam la o repozitionare a contabilitatii n ansamblul stiintelor sociale. In acest nou context, contabilitatea poate fi definita ca o stiinta de gestiune, apartinnd stiintelor sociale. Desi opinia potrivit careia contabilitatea este stiinta de gestiune este tot mai mult acceptata, nu s-a realizat nca un consens deplin n aceasta privinta. OBIECTUL DE STUDIU AL STIINTEI CONTABILITATII. 1. Preliminarii privind obiectul contabilitatii. Contabilitatea ca stiinta de gestiune, ca sistem de reflectare si cunoastere a realitatilor are un obiect propriu de studiu, diferit de obiectul celorlalte discipline stiintifice. Fundamentarea obiectului contabilitatii este una din problemele majore ale teoriei contabile, dar care prezinta si importante aplicatii practice: 1. cunoasterea domeniului si a sferei de actiune a contabilitatii n care ea si exercita permanent rolul si functiile; 2. pozitionarea contabilitatii n ansamblulcunoasterii stiintifice si ncadrarea ei n familia stiintelor sociale; 3. conceperea, aplicarea si perfectionarea procedeelor concrete de lucru cu care opereaza contabilitatea n concordanta cu obiectul ei de studiu; 4. elaborarea regulilor si normelor contabilitatii privind o9rganizarea contabilitatii astfel nct ea sa asigure realizarea integrala a obiectului ei; 5. directionarea cercetarii stiintifice din domeniul contabilitatii catre acele zone si laturi ale obiectului acesteia care sunt susceptibile perfectionarii, readaptarii; 6. decantarea elementelor privind obiectul contabilitatii pe etape ale evolutiei acestuia, elemente apte de a fi retinute de istoria contabilitatii. Realizarea practica a obiectului contabilitatii nseamna reflectarea si cunoasterea permanenta a tuturor elementelor care se ncadreaza n sfera acestui obiect. Ca si contabilitatea nsasi, obiectul sau de studiu a evoluat sub influenta contextului economico-social si a opiniilor diferitilor autori, care au abordat probleme referitoare la continutul si sfera obiectului contabilitatii.Ca n orice domeniu, aceste opinii au fost numeroase si contradictorii. Primele elemente ce vizeaza definirea obiectului contabilitatii au fost formulate de Luca Paciolo n lucrarea sa Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita, n a doua carte a acesteia, Tractatus de computis et scripturis Autorul considera ca obiect al contabilitatii : Tot ceea ce dupa parerea negustorului i apartine pe lume, precum si toate afacerile mari si marunte n ordinea n care au avut loc In evolutia istorica a contabilitatii s-au conturat urmatoarele conceptii: 3

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

1. Conceptia economica - nsusita de o serie de autori, dupa opinia carora obiectul contabilitatii consta n urmarirea circuitului capitalului sub aspectul: componentei ( capital fix si capital circulant) modului de procurare a capitalului ( propriu si strain). 2. Conceptia juridica -larg acceptata de unii autori germani, potrivit carora obiectul contabilitatii l constituie reflectarea patrimoniului privit numai ca entitate juridica, adica drepturile si obligatiile subiectului de patrimoniu, trecnd n subsidiar bunurile economice ale titularului de patrimoniu. Aceasta conceptie este criticabila deoarece se sprijina pe principiul confornm caruia relatiile juridice determina relatiile economice si nu invers, ca n realitate. 3. Conceptia financiara - potivit careia obiectul contabilitatii consta n nregistrarea valorica a existentei miscarii si transformarii resurselor patrimoniale privite pe de o parte sub aspectul utilizarii lor ( utilizare durabila si utiliz. temporara) iar pe de alta parte sub aspectul provenientei ( resurse permanente si resurse temporare) Asociata cu cea economica, aceasta conceptie are cei mai multi adepti n cadrul unor mari curente si scoli de contabilitate contemporane. 4. Conceptia administrativa - este produsul scolii italiene; se caracterizeaza prin acceptarea ca obiect al contabilitatii nregistrarea valorica si controlul faptelor administrative, astfel nct ntreprinderea sa realizeze profituri maxime cu eforturi minime. 5. Conceptia matematica - apartine unor autori care au definit contabilitatea ca o ramura a matematicii si i-au limitat obiectul la studiul conturilor. Unele dintre aceste conceptii, ndeosebi cea economica si cea juridica au rezistat timpului demonstrndu-si perenitatea. Au suportat unele mutatii, ca urmare a regndirii lor, a.. ele se regasesc si n fundamentarile actuale privind obiectul contabilitatii. PATRIMONIUL - OBIECT AL CONTABILITAtII. 1. Conceptul de patrimoniu ca obiect de studiu al contabilitatii. In stadiul actual al dezvoltarii contabilitatii, indeosedi a teoriei contabile, s-a juns la acceptiune agenerala ca obiectul de studiu al acestei discipline l constituie patrimoniul apartinnd unei persoane fizice sau juridice. Potrivit normelor legale, elementele esentiale ale persoanei juridice sunt urmatoarele: organizare de sine statatoare; patrimoniu propriu autonom ( care nu se confunda cu patrimoniul asociatilor si nici cu patrimoniul altei societati) scop determinat si licit al activitatii. Din punct de vedere al contabilitatii patrimoniul reprezinta o entitate economico-juridica formata pe de o parte din totalitatea bunurilor economice (avere, activ) apartinnd unei persoane fizice sau juridice iar pe de alta parte din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce exprima raporturile de proprietate n cadrul carora au fost procurate bunurile economice. Prima definitie data contabilitatii apartine lui Luca Paciolo, fiind formulata n lucrarea sa, care a parut la Venetia n 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si reguli privind nregistrarea n partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si toate afacerile acestuia n ordinea n care au avut loc. Conceptii privind contabilitatea: contabilitatea carta contabilitatea ca teorie stiintifica contabilitatea ca tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transfer si analiza a informatiilor. In calitatea sa de teorie stiintifica, contabilitatea reprezinta un sistem de principii si reguli care explica si informeaza. Ca metoda sau tehnica reprezinta un ansamblu concret de instrumente si procedee prin care se observa resursele economice ale societatii, separate ca entitati patrimoniale. 4

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii. Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare 2 elemente interdependente: unul n persoana fizica sau juridica ca subiect de drepturi si obligatii; altul n bunurile economice, ca obiecte de drepturi si obligatii. Intre obiectele de drepturi si obligatii si obligatiile pe de alta parte sta persoana fizica sau juridica n calitatea sa de subiect de drepturi si obligatii. Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor de obligatii cu valoare economica apartinnd unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera. n definirea si analiza patrimoniului ca obiect al contabilitatii literatura de specialitate cunoaste 3 conceptii : conceptia juridica conceptia economica conceptia economico-juridica In conceptia juridica se apreciaza ca patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut economic ale unui subiect de drept. Conform conceptiei economice patrimoniul este considerat ca totalitate a bunurilor economice exprimabile n bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apartine unei persoane fizice sau juridice. Prin asocierea celor doua conceptii s-a ajuns la definirea economico-juridica a patrimoniului, conform careia acesta este un complex de drepturi si obligatii, cu respectivele lor obiecte de drepturi si obiecte de obligatii evaluabile n bani. Bunurile ca obiect de drepturi si obligatii formeaza substanta materiala a patrimoniului. Ele au o determinanta existentiala si una economica. Prima determinare evidentiaza faptul ca bunurile au forma concreta identificabila ca structuri, fiind delimitate ca bunuri materiale sau corporale (masini, utilaje,cladiri,marfuri) si bunuri nenaturale sau necorporale ( creante sau valori n curs de decont, brevete) Determinarea economica a bunurilor se exprima prin utilitatea si valoarea lor. In sens economic, utilitatea unui bun desemneaza capacitatea acestuia de a satisface o nevoie prin folosirea sa n productie sau n consum. Calitatea de valori a bunurilor se manifesta prin aceea ca ele intra ca marfa n circuitul economic sau sunt exprimate n bani. Cea de-a doua componenta a patrimoniului, drepturile si obligatiile evaluabile n bani exprima raporturile de proprietate, n cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile.Ele capata forma de drepturi n situatia n care titularul de patrimoniu este propietar si deci nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile aflate n posesia si folosinta sa. In cazul obligatiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului titularul poate sa ndeplineasca o anumita prestatie sau sa dea un echivalent valoric. Exemplu: Cazul unui ntreprinzator care ntemeiaza o SRL, el fiind unicul asociat, cu urm. situatie a patrimoniului : 1) Mijl. fixe proprii 2) Bunuri numerar 3) Credit bancar primit n cont 4) Obiecte de inventar 5) Materii prime primite de la un furnizor neachitate 430.000 620.000 250.000 75.000 125.000 1.500.000 Capitalul social declarat si nscris la Of. Reg. Com. Pe baza hotarrii judecatoresti este de 1.125.000 (mijl. fixe(1), bani numerar (2) + obiecte de inventar (4). 5

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

O prima constatare este ca asociatul unic poseda n momentul nceperii activitatii un patrimoniu ec. de 1.500.000 din care 1.125.000 i apartin cu titlul de capital propriu, iar 375.000 reprezinta credite obtinute de la banca si respectiv datorie catre furnizor. Patrimoniul se reprezinta sub forma unui bilant de deschidere a activitatii. Bilant = tabel care prezinta situatia la un moment dat a patrimoniului unitatii. In aceeasi conceptie este formulat ob. contabilitatii de catre Legea contabilitatii, care prevede ca: obiectul contabilitatii l constituie reflectarea n expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale,zacamintele si alte bunuri cu potential economic, disponibilitati banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile unitatilor patrim., precum si miscarile si modificarile intervenite n urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de acestea. Este important de retinut ca un patrimoniu nu poate fi delimitat teoretic, nici practic ca obiect al contabilitatii dect n masura n care unitatea patrimoniala este legal constituita, iar valorile economice care compun patrimoniul sunt nveswtite, adica realmente folosite ntr-o anumita activitate economica lucrativa aducatoare de profit (lucrum=cstig) sau n alte activitati cu caracter nelucrativ ( neaducator de venituri) - activitati administrative, social-culturale, etc. I Inceputul firmei I. Existenta ( solduri initiale) II. Modificari (+_ ) {majorari { intrari micsorari} iesiri} III. decurge forma contractului Aspecte privind relatia contabilitate-patrimoniu Definitia obiectului contabilitatii reflecta trasaturile esentiale ale elementelor definitorii cuprinznd genul proxim si diferenta specifica. De aceea sunt necesare unele precizari menite sa ajute la ntelegerea mai cuprinzatoare si mai profunda a obiectului contabilitatii.In acest plan se impun urmatoarele sublinieri cu privire la relatia dintre contabilitate si patrimoniu: In realizarea obiectului sau contabilitatea si ndeplineste multidimensional rolul sau care i este atribuit de Legea Contabilitatii instrument practic de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute Acestea sunt totodata atribute ale contabilitatii care i atesta identitatea ca stiinta de gestiune. In sfera obiectului contabilitatii sunt cuprinse toate elementele structurale de Activ si cele de Pasiv ale patrimoniului, deci este vorba de o cuprindere cu caracter exhaustiv (pna la epuizare). Inregistrarea n contabilitate a elementelor patrimoniale se efectueaza n mod individualizat tinnd seama de particularitatile specifice ale fiecarui element prin utilizarea cater..... unui cont distinct n care se nscriu ntr-o anumita ordine si dupa anumite reguli toate datele privind elementul patrimonial de activ si de pasiv. Modificarile la care sunt supuse elementele patrimoniale sunt determinate de operatiile economice si financiare efectuate pe parcursul desfacerii activitatii unitatii patrimoniale. In functie de continutul lor pot fi grupate n: - operatii de investitii - operatii de exploatare - operatii de finantare. Aceste 3 categorii de operatii formeaza obiectul nregistrarii n contabilitate aplicnd principiul dublei nregistrari. Ambele circuite ale sistemului informational contabil (contabilitatea financiara si cea de gestiune) sunt folosite pentru realizarea obiectului contabilitatii) - sistem dualist Utlizarea etalonului banesc este legata nemijlocit de realizarea obiectului contabilitatii prin aceea ca evaluarea n bani a elementelor patrimoniale ajuta la omogenizarea valorica a acestora - cerinta esentiala pentru reflectarea acestora n contabilitate. 6

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Notiunea de evaluare a patrimoniului nu se suprapune cu aceea de evaluare a ntreprinderii, aceasta din urma fiind o lucrare complexa efectuata de o echipa de evaluatori dupa anumite tehnici si procedee specifice prin care patrimoniul global si fiecare element al acestuia sunt actualizate valoric la nivelul pietei. Informatiile contabile obtinute prin nregistrarea existentei si miscarile elementelor patrimoniale sunt supuse periodic operatiilor de verificare, control si analiza, urmarindu-se urmatoarele obiective principale : - obtinerea certitudinii asupra exactitatii informatiilor contabile, constituind una din cerintele esentiale pentru redarea cu ajutorul bilantului contabil a imaginii fidele a patrimoniului; - constatarea pe baza controlului a masurii n care este asigurata integritatea materiala si utilizarea n conditii de eficienta a mijloacelor materiale si banesti; - efectuarea analizei economico-financiare a tuturor componentelor patrimoniului formulndu-se n urma acesteia concluzii si decizii n baza carora se contureaza activitatea pentru viitor. Obiectul contabilitatii include n sfera sa unele elemente specifice, n baza carora se determina rezultatele financiare ( profit sau pierdere). Aceste elemnte constau n venituri si cheltuieli. Orice activitate este generatoare de cheltuieli si venituri. Cheltuielile constau pe de o parte n sume de bani platite sau de platit ca echivalent valoric al bunurilor materiale, lucrarilor executate si serviciilor achizitionate de la furnizori, sume datorate bugetului statului cu titlu de impozite si taxe si pe de alta parte constau n consumuri de bunuri materiale n scop productiv sau neproductive Ex: materii prime consumate n sectiile de productie se transforma n cheltuieli cu materii prime. Veniturile sunt reprezentate de sumele ncasate sau de ncasat (vnzare pe credit) ca echivalent valoric al livrarilor de bunuri ( produse finite, marfuri), lucrarilor executate sau serviciilor prestate. La nivelul unitatilor patrimoniale (microeconomic) suma totala a veniturilor ncasate mai poarta denumirea de cifra de afaceri. Prin compararea sumei totale a veniturilor cu suma totala a cheltuielilor se determina rezultatul financiar ce poate fi : - sursa, cnd suma veniturilor > suma cheltuielilor sau n pierdere elem. de activ, pentru realizarea echilibrului patrimoniului; - cnd cheltuielile > veniturile, n acest context relatia dintre venituri , cheltuieli si rezultatul financiar poate fi exprimat prin urmatoarea ecuatie: Cheltuieli +_ Rezultate financiare = Venituri sau tinnd seama de natura rezultatelor financiare: Cheltuieli + Profit = Venituri Cheltuieli- Pierdere = Venituri Cheltuielile, indiferent de natura si destinatia lor sunt elemente de activ deoarece sunt generate de alte elemente de activ (mijl. materiale, banesti) care prin consumare sau plati se transforma n cheltuieli. Veniturile, indiferent de genul obiectului de activitate care le-a generat sunt elemente de pasiv, prin aceea ca reprezinta sursa unei parti din mijloacele banesti componente ale activului patrimonial. Rezultatele financiare sunt determinate n faza finala a circuitului economic (=succesiunea proceselor aprovizioanare-producere-desfacere), ceea ce impune ca miscarea si transformarile elementelor patrimoniale sa fie reflectate n contabilitate pe ntrewg traseul acestui circuit. Se realizeaza astfel un ciclu contabil al nregistrarilor efectuate distinct n ordine cronologica si sistematica. Cronologic: 7

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

D C Marfuri = Furnizori = 100.000 sistematic: D Marfuri C 100.000 D Furnizori 100.000 C

Prin ciclurile contabile succesive si nentrerupte se concretizeaza modul n care contabilitatea actioneaza prin anumite procedee n scopul realizarii obiectului sau. Aceste procedee formeaza mpreuna metoda contabilitatii.

FUNDAMENTE ALE METODEI CONTABILITATII Problemele referitoare la obiectul contabilitatii sunt abordate si rezolavate de aceasta disciplina att n plan teoretic ct si n plan aplicativ. In timp ce abordarile teoretice au drept scop fundamentarea continutului si sferei de cuprindere a obiectului contabilitatii, cele cu caracter aplicativ necesita rezolvarea unor probleme diverse si complexe legate de Pentru solutionarea problemelor din ambele domenii (teoretic si practic), n mod deosebit a a celor cu caracter practic contabilitatea dispune de o metoda proprie si specifica de actiune. Dealtfel orice disciplina stiintifica se caracterizeaza prin existenta unui obiect propriu de cercetare si n legatura nemijlocita cu acesta prin folosirea unei metode corespunzatoare de cercetare a obiectului. In acceptia generala metoda (din grecescul methodos) nseamna cale, mijloc, modalitate, procedeu sau ansamblu de procedee de cercetare si cunoastere a unui fenomen natural sau social. Notiunea de metoda nu se suprapune cu aceea de procedeu. Orice stiinta dispune de o singura metoda de cercetare, formata din mai multe procedee. In acceptia contabila metoda reprezinta totalitatea procedeelor intercorelate folosite de contabilitate ca un tot unitar n scopul realizarii obiectului sau. Importanta si rolul metodei contabilitatii pot fi sesizate sub urmatoarele aspecte esentiale: o prima importanta reprezinta singura cale de urmat pentru atingerea scopului sau de importanta majora n contabilitate: realizarea obiectului acesteia; contribuie prin procedeele sale specifice si nespecifice la ndeplinirea functiei financiar-contabile ce revine oricarei unitati patrimoniale; constituie alaturi de obiectul contabuilitatii elementul esential de fundamentare a statutului stiintific al acestei discipline; ajuta la identificarea si pozitionarea contabilitatii ca stiinta de gestiune n cadrul familiilor stiintelor sociale, precum si la clarificarea relatiilor cu alte stiinte de gestiune(finante, management) concretizeaza modul de aplicare a regulilor si normelor privind organizarea contabilitatii, precum si modul de aplicare a unor principii fundamentale ale acesteia (principiul dublei nregistrari si principiul dublei prezentari. CLASIFICAREA : este operatia logica prin care obiectele si fenomenele sunt grupate n clase, grupe si subgrupe n functie de asemanarile si deosebirile obiectelor clasificate. Prin clasificare se realizeaza sistematizarea cunostintelor, fixarea notiunilor. Metoda contabilitatii se aplica pe o sfera cuprinzatoare; procedeul clasificarii realizeaza grupari diferite care se refera n principal la elementele patrimoniului: documente contabile, evaluarea conturile, veniturile si cheltuielile, etc. 8

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

ANALIZA : este un procedeu general de cercetare a realitatii bazat pe descompunerea unui ntreg ( obiect, fenomen, etc.)n elemente componente si studierea distincta a fiecaruia dintre acestea. In contabilitate, analiza creeaza posibilitatea cercetarii aprofundate a diferitelor laturi ale ob. contabilitatii, ceea ce duce la formularea de concluzii care sunt apoi valorificate n procesul decizional. Exemplu: In contabilitate sunt supuse analizei: toate operatiile economice si financiare care produc modificari n structura patrimoniului, analiza fiind necesara pentru cunoasterea naturii si legalizarii operatiilor respective precum si a modului in care ele sunt inregistrate in contabilitate; alte elemente care sunt supuse analizei : datele reflectate n bilantul contabil se realizeaza n scopul cunoasterii a laturii, a activelor financiare desfasurate de unitatea respectiva. datele din contul 121 Profit si pierderi, care reflecta veniturile si cheltuielile n baza carora sunt determinate rezultatele financiare. D 121 C Cheltuieli Venituri SINTEZA: opusa analizei, dar strns legata de aceasta. Ea consta n reunirea ntr-un tot unitar a elementelor obtinute pe baza analizei si n stabilirea legaturilor existente ntre aceste elemente.In timp ce analiza descompune un element, sinteza reuneste elementele obtinute printr-o ampla analiza. Exemplu: n contabilitate se ntocmesc lucrari de sinteza - balante de verificare si bilantul contabil n cadrul carora informatiile contabile sunt reunite (centralizate) ceea ce favorizeaza cunoasterea ansamblului, precum si stabilirea unor legaturi ntrre acestea. PROCEDEE SPECIFICE se caracterizeaza prin folosirea exclusiva a lor de catre contabilitate si prin rolul specific ce revine fiecarui procedeu n reflectarea anumitor laturi a obiectului contabilitatii. Trasaturi: - nu sunt folosite ca ,mijloace de lucru de nici una din metodele altor stiinte; - contribuie cu prioritate la fundamentarea caracterului indepent si implicit la delimitarea acesteia; - sunt aplicate practic ntr-o strnsa conditionare; - cu ajutorul lor se obtine volumul integral al informatiilor procurate de fiecare procedeu specific - trebuie sa existe o egalitate permanenta. Metoda contabilitatii cuprinde urmatoarele procedee specifice: 1. contul 2. balanta de verificare 3. bilantul contabil CONTUL : este cel mai reprezentativ element al metodei contabiltatii, destinat nregistrarilor fiecarui element patrimonial sub aspect sferic, miscarii si transformarii folosind etalonul banesc, precum si a anumitor reguli (norme) de nregistrare a oricaror operatii generatoare de modificari pe baza principiului dublei nregistrari. Pentru extinderea sferei de ntelegere a notiunii de cont se fac urmatoarele precizari: cu ajutorul contului se nregistreaza n mod individual orice element patrimonial n scopul obtinerii de informatii cu privire la fiecare bun economic, proces economic, sursa de finantare, rezultat financiar; miscarile constnd n majorari si micsorari care trebuie delimitate n functie de natura elementelor patrimoniale n sensul de a distinge majorarile de Activ si majorarile de Pasiv, ele nregistrndu-se n parti opuse ale contului; pentru a raspunde tuturor cerintele de utilizare, contul are o anumita forma ( T ), forma care permite nregistrarea separata pe deo parte la sumele cu +, pe de o parte la sumele cu - ; 9

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

contul are doua parti: D si C. elementele se grupeaza n doua categorii: A si P, sistemul conturilor este de asemenea din doua mari categorii de conturi: A si P; cu ajutorul contului se fac nregistrari sub doua forme : 1) forma cronologica n registrul jurnal 2) forma sistematica n registrul Cartea mare. Datorita faptului ca orice operatie economico-financiara modifica cel putin 2 elemente patrimoniale concomitent si cu aceeasi valoare, se folossesc de fiecare data cte doua conturi pentru reflectarea ambelor modificari utilizarea oricarui cont are la baza principiul dublei nregistrari. BALANTA DE VERIFICARE Este denumita si balanta conturilor, ea reprezinta un alt procedeu specific al metodei contabilitatii. Ea consta ntr-o lucrare de sinteza, intocmita periodic, lunar, si cuprinde toate conturile de A si cele de P cu datele preluate din cartea mare, cu ajutorul careia se reunesc:solduri initiale, majorari, micsorari, solduri finale, toate acestea scriindu-se n balanta de verificare. Balanta contabila ndeplineste urmatoarele functii principale: verifica exactitatea datelor contabile din registrul jurnal si din cartea mare; centralizeaza informatiile preluate din cartea mare; realizeaza balanta de verificare : preluare din balanta a soldurilor finale de la fiecare cont. BILANTUL CONTABIL Este procedeul specific al metodei contabilitatii cu ajutorul caruia se nfatiseaza periodic, semestrial, ntr-o forma sintetica situatia de ansamblu a patrimoniului cu cele 2 componente ( A si P ), fiind realizata astfel dubla reprezentare a patrimoniului. Sub raportul structurii si al functiilor sale , bilantul contabil prezinta urmatoarele particularitati esentiale: cuprinde ca si patrimoniul 2 parti distincte A (stnga), P (dreapta); n A sunt nscrise ntr-o grupare adecvata costurile totale ale bunurilor economice, precum si eventualele pierderi ale unitatii economice; n P sunt reflectate de asemenea ntr-o delimitare specifica grupe, subgrupe de Pasiv, toate drepturile si obligatiile unitatii - denumite si surse de finantare; att bunurile economice care formeaza elementele din A, ct si sursele de procurare a acestor bunuri, ca elemente componente ale P sunt reflectate n bilant ntr-o maniera sintetica generalizata, fara informatii de detaliu, ceea ce face necesara ntocmirea unor situatii la bilant, care cuprind informatii suplimentare ce completeaza datele reflectate n bilant. Reflectnd situatia statica si de ansamblu a patrimoniului, bilantul contabil ofera fondul de informatii necesar efectuarii analizei financiare a activitatilor ntrprinderii. PROCEDEE ALE METODEI CONTABILITATII APLICATE DE METODELE ALTOR DISCIPLINE ECONOMICE SI DE GESTIUNE Procedeele din aceasta categorie prezinta particularitatea utilizarii preponderent, dar nu n exclusivitate, n sensul ca ele pot fi aplicate uneori si cu metodele altor discipline. Deci aceste procedee se asociaza celorlalte (nespecifice si specifice) formnd un tot unitar. In categoria procedeelor comune, att a metodei contabilitatii, ct si a altor discipline, fac parte: documente justificative evaluarea calculatia inventarierea Documente justificative: constau n acte scrise, de regula cu structura tipizata, care se ntocmesc dupa norme prestabilite pentru fiecare operatie economico-financ. Generatoare de modificari cantitative si valorice sau numai valorice n masa elementelor patrim. 10

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Necesitatea ntocmirii doc. justificative, rolul si functia acestora vizeaza realizarea urmatoarelor obiective principale: atesta realitatea fiecarei operatii ec.-financ efectuata de unitatea patrim ; constituie o baza pentru nregistrarea fiecarei op. ec-financ n conturi, n ordine cronologica (registrul jurnal) a operatiilor pe care le consemneaza, dupa care acelasi document asigura datele priamre de intrare n sistemul de prelucrare automata a datelor ; procura datele necesare exercitarii tuturor formelor de control ( control de gestiune, controlul cenzorilor)pentru a constata: legalitatea, eficienta si oportunitatea operatiilor efectuate, integritatea operatiilor elementelor patrim, respectarea disciplinei. Doc. justificative pot fi admise ca proba n justitie, n mod independent sau mpreuna cu registrul contabil sau bilantul contabil n scopul solutionarii anumitor litigii care pot aparea ntre unitatile patr. si alte persoane fizice sau juridice. Evaluarea: procedeu folosit n metoda contabilitatii pentru exprimarea valorica cu ajutorul etalonului monetar a tuturor elementelor de A si P, precum si a oricarei modificari intervenite n sfera elem. patrim. Evaluarea consta ntr-un complex de operatii ec. si financ. efectuate de catre o echipa de evaluatori dupa principii, tehnici si procedee specifice n scopul actualizarii valorii patrim. global si a fiecarui element patrim la nivelul pretului pietei. Importanta evaluarii: realizeaza omegenizarea diversificarii elementelor patrim. aducndu-le la un numitor comun; contribuie la realizarea unei interconexiuni permanente ntre toate procedeele metodei contabilitatii; stabileste o relatie directa ntre nregistrarea ctb. si sistemul de preturi n toate fazele circuitului prod. face posibila sintetizarea si centralizarea periodica a informatiilor ctb. cu ajutorul balantei si a si a bilantului ctb. rednd astfel imaginea fidela a patrim. creaza conditii pentru compararea n timp si spatiu a anumitor indicatori privind activitatea ec. si financ. desf. de unit. patrim. Calculatia: In contabilitate calculatia are o dubla semnificatie: calculatia n acceptia generala si calculatia n acceptia restrnsa. Calculatia n acceptia generala include toate operatiile matematice de calculce se efectueaza n contabilitatea financiara: calendarul marimilor valorice efectuate n cadrul doc. justificative; calcularea valorii aportului n natura ale asociatilor la capitalul social; calcularea pretului de intrare si de iesire din gestiune a mat prime si a altor materiale; calcularea salariilor personalului si a impozitelor eferente; calculul privind bilantul; calculul dividendelor cuvenite asociatilor. Calculatia n acceptia restrnsa reprezinta un ansamblu de calcule efectuate periodic dupa o anumita metodologie in scopul determinarii costului pe feluri de produse fabricate, lucrari executate si servicii prestate. Acest cost este necesar a fi calculat pentru compararea pretului de vnzare a aceluiasi produs pentru a determina marimea venitului. Calculul costurilor pe feluri de produse, lucrari si servicii executate este efectuat de contabilitatea de gestiune. Rolul calculatiei: fundamenteaza realitatea informatiilor ctb. prin aceea ca marea majoritate a acestora sunt rezultatul unor calcule; contribuie la exercitarea controlului integritatii elementelor patrimoniului ; are implicatii directe n stabilirea rezultatului financiar deoarece marimea acestuia ( profit sau pierdere) reprezinta efectul combinat al unor calcule lund ca baza venitul si cheltuielile privind un anumit exercitiu financiar; 11

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

realizeaza legaturi ntre cele doua circuite ale sistemului informational a contab n urmatorul sens: cheltuielile nregistrate dupa natura lor, n contab financ (chelt. cu materii prime, salarii, etc) sunt preluate n contab de gestiune unde sunt nregistrate dupa destionatia chelt. pe feluri de produse, lucrari si servicii prestate, dupa care se efectueaza operatia de cacul a costurilor. Inventarierea - este procesul folosit de contab pentru verificarea periodica a existentei si starii fiecarui element patrimonial sau expatrimonial , bunuri apartinnd altor persoane fizice sau juridice; este procesul care face posibila compararea soldurilor faptice din listele de inventariere cu cele scriptice din conturile analitice ale aceleiasi elemente patrimoniale constatate cu plus si minus de inventar; furnizeaza informatii necesare repararii prejudiciilor aduse unit. patrim. prin lipsurile constatate n gestiune de natura materiala si baneasca; contribuie prin datele de care dispune la determinarea situatiei nete a patrimoniului la sfrsitul exercitiului, situatie stabilita pe baza urmat. date: constituie baza nregistrarilor n contabilitate la ncheierea exercitiului, a operatiilor de reglare (regularizare) a valorii unor elemente patrim astfel nt aceasta valoare sa fie ct mai aproape de realitate si sa fie astfel reflectata n bilantul contabil. Ciclu contabilitate: Bilantul de deschidere Op. ec-financ. Doc. justificative Conturi Registru jurnal Registru Cartea mare Balanta de verificare 1 Inventariere generala Balanta de verificare 2 Bilant contabil de nchidere

Evaluarea Calculatia Analiza

Structuri patrimoniale si modificarea acestora. Necesitatea cunoasterii structurilor si a modificarilor patrimoniale. Patrimoniul ca entitate ec-juridica include n sfera sa, att n A ct si n P, forme multiple si variate de elemente componente si structuri patrimoniale. Cunoasterea structurii patrimoniului prezinta pentru contabilitate importanta teoretica si practica sub aspectele urmatoare: 1. fiecare element structural al patrimoniului se divide prin continut si prin anumite particularitati, ceea ce impune utilizarea n conditii specifice a procedeelor metodei contabilitatii; 2. delimitarea masei patrim. n cele doua categorii de structuri (AsiP) impune bilantului contabil o alcatuire interna, astfel nt cu ajutorul acestuia sa se poata realiza modelarea situatiei patrimoniului sub forma dublei reprezentari ale acesteia. In cadrul bilantului ctb. multimea elementelor patrim este grupata si sintetizata valoric att n A ct si n P dupa criterii specifice n felul urmator: In cadrul A elementele patrim. de A sunt sintetizate ntr-o grupare realizata n functie de 2 criterii: destinatia bunului economic gradul de lichiditate al acestuia. In A bilantului elem.patrim. sunt grupate astfel: I. Active imobilizate - imobilizari necorporale - imobilizari corporale 12

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

- imobilizari financiare II. Active circulante - stocuri si produse n curs de executie - creante - plasamente - disponibilitati banesti III. Active de regularizare si asimilate IV. Prime privind rambursarea obligatiunilor. In P bilantului sunt sistematizate elemente de P dupa 2 criterii: - natura drepturilor si a obligatiilor - gradul de exigibilitate al datoriilor (scadenta). In functie de aceste 2 criterii elem. De P se grupeaza astfel: I. Capitaluri proprii: - capitalul individual - rezerve de capital - profitul exercitiului - alte capitaluri proprii II. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli III. Datorii: - credite bancare pe termen lung - credite bancare pe termen scurt - furnizori - creditori diversi - alte datorii IV. Pasive de regularizare si asimilate. Marimea valorica a fiecarui element patrim nscris n A si P bilantului este egal cu soldul final al contului corespunzator din balanta de verificare. Aceste solduri finale sunt nscrise n bilant de regula grupate pe elemente continut economic.Aceasta grupare n cadrul bilantului In cadrul bilantului a elementelor patrim.n A si n P poarta denumirea de posturi sau pozitii n bilant. In cadrul A costurile respective sunt nscrise in ordinea inversa a lichiditatii activelor, ceea ce nseamna ca n A bilantului se nscriu elementele cel mai putin lichide cum sunt: imobilizarile necorporale si cele corporale, iar ultimele sunt dispionibilitatile banesti denumite si lichiditati. In P bilantului succesiunea pozitiilor respective se realizeaza n ordinea inversa a exigibilitatii lor, ceea ce nseamna ca n P se inscriu n primul rnd capitaluri proprii deoarece au termenul de exigibilitate cel mai ndepartat, dupa care se continua cu datoriile pe termen lung si scurt, obligatiile curente, etc. In baza celor prezentate se pot contura urmatoarele definitii ale A si P: Activul exprima natura, destinatia si gradul de lichiditate a bunurilor economice de care dispune o unitate economica. Pasivul evidentiaza natura drepturilor si obligatiilor, modul de formare a acestora si exigibilitatea lor. Schema sintetica a bilantului contabil prin intermediul caruia sunt redate n dubla nregistrare principalele structuri patrim. pe categorii grupate si feluri ale acestora se prezinta astfel: Bilant contabil A Elem de A 1. Active imobilizate 1.1. imibiliz. necorporale 1.2. imobiliz. Corporale Suma 1.100 100 600 mii lei Elem de A 1.Capitaluri proprii 1.1. capital social 1.2. rezerve 13 P Suma 1.300 550 150

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

1.3. imobiliz. Financiare 2. Active circulante 2.1 Stocuri de mat.prime 2.2 Stocuri de marfuri 2.3 Prod. n curs de executie 2.4. Creante (clienti diversi) 2.5. Disponibilitati banesti

400 970 350 250 120 100 150 50 80 2.200

1.3. profit 1.4. fonduri 1.5. provizioane 2.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli 3. Datorii 3.1. mprumuturi si dat.asimil 3.2. furnizori 3.3. alte datorii 4.Pasive de regularizare si asim. TOTAL

300 160 140 120 700 450 150 100 80 2.200

3.Active de regularizare si asimilate cheltuite anticipat 4.Prime rambursabile TOTAL

Egalitatea dintre totalul A si totalul P este asigurata prin nregistrarea n conturi pe baza dublei nregistrari a tuturor operatiilor economice si financiare. Cunoasterea continutului - prezinta interes nu numai n ce priveste legatura acestor structuri cu bilantul contabil, ci si cu sistemul conturilor cu ajutorul carora se nregistreaza cronologic si sistematic existenta si modificarea elementelor patrimoniale. Spre deosebire de forma bilantului - care este impusa de necesitatea delimitarii si sistematizarii elem.patrim pe cele 2 categorii, forma conturilor raspunde cerintei de nregistrare a modif de dublu sens: majorari-micsorari, intrari-iesiri. Exemplu

disponibil (creante) 1 obligatii profit net Rata rentabilit tiifinanciare = 100 capital propriu profit brut Rata rentabilit tii e conomice = 100 capital permanent capital propriu Rata de finantare a activului = active fixe + active circulante

Rata lichidit tii im ediate =

MODELAREA PRIN BILANT A SITUATIEI PATRIMONIULUI. Din punct de vedere juridic Activul grupeaza elementele n bunuri reale si creante, iar Pasivul n capitaluri proprii si datorii. ntr-o optica economica A se mparte n : - active de investitie - active de exploatare P se mparte n : - capitaluri - datorii - financiare - de exploatare. Din punct de vedere financiar activele se grupeaza n functie de lichiditatea lor, iar pasivele n functie de exigibilitatea lor ( termenul de plata ). ACTIVE: 14

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

utilizari permanente sub forma de bunuri de investitii utilizari temporare sau creante (stocuri, creante) pierderi generate de o activitate nerentabila privind consumarea resurselor. PASIVE: resurse permanente ( furnizate de catre proprietar) resurse temporare sau curente ( asigurate de terti, furnizori, banci) resurse rezultat (profituri realizate la sf. exercitiului financiar) ACTIV 1.Active imobilizate 1.1. Imobilizari necorporale 1.2. Imobilizari corporale 1.3. Imobilizari financiare 2. Active circulante 2.2. Creante 2.3. Disponibilitati 3. Active de regularizare PASIV 1. Capitaluri proprii 1.1. Capital social (individual) 1.2. Rezerve 1.3. Rezultat 2. Provizioane pt.riscuri si cheltuieli 3.1. Imprumuturi si datorii financiare 3.2. Alte datorii 4. Pasive de regularizare

2.1. Stocuri si productie n curs de executie 3. Datorii

Ordinea de dispunere a pozitiilor n A bilantului este cea inversa lichiditatii activelor, de la cel mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale catre disponibilitatile banesti, care mbraca deja forma de bani. In ceea ce priveste ordinea de succesiune a elementelor de pasiv, ea este inversa exigibilitatii surselor de finantare, ncepnd cu elementele capitalului propriu, continund cu datorii pe termen lung, apoi datorii curente sau cele pe termen scurt.

ACTIVUL BILANTIER 1.ACTIVE IMOBILIZATE sunt active fixe, imobilizari, bunuri imobile. cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an; se caracterizeaza prin durabilitatea lor mai ndelungata, ct si prin repetata lor participare la circuitul economic. 1.1.Imobilizari necorporale cheltuieli de cercetare-dezvoltare; cheltuieli de constituire, brevete, licente, Know-how, marci de fabrica; fond comercial; alte imobilizari necorporale (programe informatice) Exemplu: Sa se delimiteze elementele patrimoniale de activ si de pasiv si sa se prezinte situatia lor ntr-un bilant contabil: 15

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

- cheltuieli de constituire - concesiuni, prevederi - venituri din productia stocata - pierderi din creante - chelt. cu remuneratiile pers. - cladiri - masini, utilaje si masini - acreditive - chelt. privind obiectele de inv. - furnizori de imob. - avansuri de trezorerie - clienti creditori - profit - provizioane pentru riscuri si ch. - debitori - venituri realizate n avans - chelt. cu materii prime - impozit pe salariu - capital subscris varsat - capital subscris nevarsat

1.400.000 2.800.000 9.800.000 2.000.000 10.000.000 100.000.000 1.800.000 400.000 900.000 3.000.000 800.000 5.000.000 10.000.000 1.600.000 600.000 2.800.000 3.500.000 2.000.000 75.000.000 15.000.000 P P A P A A A P A A A

A A P P P A

P P

Bilant Activ cheltuieli de constituire concesiuni, prevederi pierderi din creante chelt. cu remuneratiile pers. cladiri masini, utilaje si masini acreditive chelt. privind obiectele de inv avansuri de trezorerie debitori helt. cu materii prime TOTAL 900 800 600 3.600 124.200 1.400 2.800 2.000 10.000 100.000 1.800 400

mii lei Pasiv venituri din productia stocata furnizori de imob. clienti creditori profit venituri realizate n avans impozit pe salariu capital subscris varsat capital subscris nevarsat 9.800 3.000 6.000 10.000 provizioane pentru riscuri si ch. 1.600 2.800 2.000 75.000 15.000

TOTAL 16

124.200

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Stocuri aflate la terti : elemente materiale ( materii prime, materiale, ob. de inventar) care exista n patrimoniul societatii, dar care se afla temporar la terti ( n custodie, consignatie) sau valorile respective se afla n curs de aprovizionare. Pentru fiecare element de stocuri aflat n activul unitatilor patrimoniale n contabilitate se nregistreaza doua categorii principale: intrari, preturi de intrare iesiri, preturi de iesire. Daca la inventarierea efectuata la inchidderea exercitiului se constata ca valoarea de inventar a unor elemente de stocuri este mai mica dect valoarea de intrare a elementelor reprezinta pentru minusul de valoare constatat, ntreprinderea trebuie sa constituie provizioane pentru depreciere. Toate elementele de stocuri, indiferent de natura si destinatia lor trebuie mentinute la un nivel optim pentru ca n acest fel sa se asigure continuitatea, dar n acelasi timp sa fie evitate imobilizarile financiare n stocuri peste necesar. Creantele: reprezinta active circulante care constau n drepturi legale ale unei persoane fizice sau juridice cu calitate de creditor de a pretinde altei persoane fizice sau juridice n calitate de debitor sa-i achite o suma de banci determinata la o scadenta prestabilita. Principalele tipuri de creante sunt: 1) clientii: reprezinta persoane fizice sau juridice care au drept creanta generat de vanzarea pe credit a unor bunuri materiale, produse finite, marfuri, lucrari sau servicii urmand ca echivalentul valoric al livrarilor sa fie incasat ulterior de catre furnizor de la clienti. Dreptul de creanta al furnizorului fata de client este generat de decalajul avut ntre data livrarii si cea a ncasarii de la clienti a echivalentului valoric al livrarii cu decontare ulterioara. 2) clienti incerti: o speta a clentilor care se confrunta cu dificultati financiare ceea ce determina neplata de catre acestia a datoriei la termenul stabilit respectiv a ncasarii creantelor ( clientii rau platnici ). Delimitarea n contabilitate a clientilor incerti prezinta o importanta sub cel putin 2 aspecte: a) pentru a realiza imaginea fidela a patrimoniului; b) pentru eventuala nregistrare la pierderi din creante a valorii din creantele nencasate (pret de livrare + TVA) 3) clienti - facturi de ntocmit : dreptul de creanta se nregistreaza separat pentru a marca faptul ca este vorba de livrari efectuate de catre furnizor fara a se ntocmi factura urmnd ca aceasta sa fie ntocmita ulterior operatiei de livrare. 4) furnizori - debitori reflecta dreptul de creanta fata de furnizori, carora ntreprinderea le acorda sume de bani cu titlu de avans n contul unor livrari ulterioare urmnd ca din valoarea acestor livrari sa fie scazute avansurile acordate. 5) efecte de primit exprima dreptul de creanta pe termen scurt asimilate care prezinta particularitatea ca aceste drepturi sunt stabilite pe baza de efecte comerciale numite titluri de credit. Aceste titluri de credit cuprind obligatiile unei persoane fizice sau juridice de a plati unei alte persoane fizice sau juridice, o suma de bani n moneda nationala sau devize la o anumita data si un anumit loc. Un efect comercial este nregistrat la furnizor ca efect de primit iar la client ca efect de plata. Posesorul titlului de credit si exercita dreptul de creanta. Principalele efecte sunt : cambia, biletul de ordin, varantul si carnetele CEC. a) cambia: (trata sau polita): titlu comercial prin care creditorul sau emitentul da dispozitia altei persoane numita cros sa plateasca la scadenta o suma unei a 3-a persoane numite beneficiar.Emiterea unei cambii are la baza existenta unor raporturi juridice ntre cele trei persoane participante. Exemplu: Unitatea A vinde unitatii B marfuri la pretul 800.000 platibil peste 20 zile de la primirea marfurilor. La rndul ei unitatea A datoreaza unitatii C dintr-un mprumut suma de 800.000 platibila la acelasi termen . Pentru simplificarea operatiei de decont a sumelor datorate, unitatea emite o cambie asupra unitatii B dat n favoarea unitatii C. Cambia poate fi folosita: pentru achitarea unei datorii fata de un alt debitor 17

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

Ex: datoria lui C fata de A , situatie n care cambia este transmisa de C( girant) creditorului sau prin operatiunea numita gir. ( girator= noul creditor al cambiei Aceasta poate sa transmita la rndul sau altcuiva cambia. ncorporeaza o creanta transmisibila. Functiile cambiei: - instrument de plata: atunci cnd posesorul cambiei prezinta cambia la scadenta pentru ncasare evitnd astfel utilizarea monedei; - instrument de ncasare: remiterea cambiei de catre furnizorul nei unitati bancare care dupa ce achita suma respectiva n cadrul operatiunilor va prezenta cambia la scadenta cleintului. - instrument de credit: apare numai cnd posesorul unei cambii sconteaza acest efect comercial. b) biletul de ordin : o persoana numita emitent sau subscriitor se obliga sa plateasca la o anumita data o suma de bani datorata unei a doua persoane, numite beneficiar. Particularitatile titlului de ordin fata de cambie: - n timp ce cambia implica raporturi juridice ntre trei persoane, biletul la ordin este ntre doua persoane ( emitent=debitor, beneficiar ndreptatit sa primeasca suma de la debitor) c) varantul (warantul) Documentul este compus din: - recipisa care constituie titlul de proprietate asupra marfurilor depuse spre pastrare ntrun depozit Varantul propriu-zis poate circula independent ca un efect comercial fiind transmisibil prin gir, l poate folosi ca garantie pentru obtinerea de mprumuturi bancare. Poate fi caracterizat ca fiind o varietate a biletului la ordin garantat prin gaj. d) CEC-ul - este un instrument de plata, dar poate fi ncadrat n categoria de credit alaturi de cambie si biletul la ordin.Se defineste ca fiind un nscris care cuprinde ordinul neconditionat dat de o persoana unei alte persoane ( tras) la care are un disponibil banesc n cont sa plateasca la prezentarea titlului o anumita suma de bani unui tert (beneficiar) CEC-ul implica 3 persoane:-tragator, tras, beneficiar) Fata de cambie CEC-ul prezinta: au functia de instrument de plata nu au functia de instrument de credit CEC-ul este platibil numai la vedere. 6) Debitori diversi : persoane fizice sau juridice fata de care unitatea patromoniala are drepturi de creanta generate de op. Diverse. Principalele operatii sunt: subscrierile la mprumuturile efectuate de societati comerciale prin emisiunea de obligatiuni n sensul ca subscriitorii la aceste mprumuturi sunt debitorii societatii emitente pna la achitarea efectiva a sumelor; vnzarea de active imobilizate corporale sau necorporale vnzarea titlurilor de plasament (actiuni si obligatiuni) cumparate de agentul economic n scopul revnzarii; trecerea pe seama persoanelor vinovate a valorilor materiale care sunt lipsa la inventar dividentele aferente titlurilor de participare; redeventele, chiriile, locatiile, dobnzile datorate ntreprinderii de catre terti. 7) Alte creante: constituie o categorie distincta fiind rezultatul unor operatii de decontare cu sal. unitar ( creante salariale), cu bugetul statului (creante fiscale), cu bugetul asigurarilor sociale ( creante sociale) Ex:- avansuri acordate pers. prez. dreptul de creanta a unitatii; alte creante n legatura cu personalul constnd n sume achitate acestora ( sporuri, remuneratii); sume datorate unitatii de catre bugetul statului reprezentnd impozite si taxe varsate n plus fata de sumele reale; sume ce urmeaza a se primi de la asig. sociale cuvenite personalului ; 18

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

IMOBILIZARI FINANCIARE. Investitiile productive concretizate n imobilizari (ne)corporale, ntreprinderile pot efectua investitii financiare care se numesc investitii de portofoliu (totalitatea titlurilor de valoare denumite valori mobiliare constnd n actiuni si obligatiuni, cambii, bilet la ordin, bon de tezaur pe care un agent economic le detine n proprietate sau garantie) Investitii de portofoliu adica plasamente de actiuni, emise de alte ntreprinderi n acordarea de mprumuturi altor unitati ( creante fin.) n scopul realizarii de venituri sub forma de dividente sau dobnszi. Imobilizarile financiare se mpart n: titluri de participare titluri imobiloizate ale activelor de portofoliu alte titluri creante imobilizate 1. Titluri de participare: constau n actiuni sau alte titluri de valoare pe care le detine un agent economic ca urmare a participarii durabile la constituirea capitalului altei unitati. Aceasta forma de imobilizare financiara prezinta particularitatile: - confera unitatii detinatoare dreptul de a controla activitatea societatii emitente, acest drept impunndparticip. expr. n % din cap. soc. emitent. Pe termen lung pot intra n activul soc. detinatoare prin aportari la cap. social si pot iesi din unitate prin vnzare (fiind asimilata ca o op. exceptionala pentru ca nu formeaza obiectul activitatii ntreprinderii - ca si vnzarea de active imobilizate) - daca detinatorul titlurilor de participare efectueaza cheltuieli suplimentare cu tinerea acestopr titluri, chelt. respective se nregistreaza ca cheltuieli obisnuite de exploatare. - pentru titlurile de participare achizitionate se pot constitui provizioane pentru deprecierea lor. - confera posesorului un drept de creanta precum si un venit sub forma de dividente. 2) Titluri imobilizate ale activelor de patruimoniu - o forma a investitiei financiare concretizate ntr-un portofoliu de titluri de valoare (actiuni, obligatiuni comerciabile) achizitionate de detinator de la alte unitati. Intre aceste titluri siI titlurile de participare exista o deosebire: titlurile imobilizate nu dau dreptul de a interveni n gestiunea unitatii emitente. Ele confera dreptul de a obtine un profit sub forma de dividende. 3) Alte titluri - similare cu 1) si 2), mai ales cu detinerea lor durabila. Deosebirea dintre ele : aceste titluri nu sunt rezultatul unor decizii de investitie, ele provin din anumite obligatii. 4) Creante imobilizate - includ: a) creante legate de participare - mprumuturi pe care o ntreprindere le acorda altor unitati, conditia fiind ca unitatea ce acorda mrumutul sa detina titluri de participare de la unitatea mprumutata; b) mprumutul acordat pe termen lung consta n sume date cu mprumut de o ntreprindere altei unitati de la care nu detine participare, mprumutul fiind justificat de obtinerea de venituri sub forma de dobnzi; c) includ garantii acordate de ag. ec., acestea fiind definite ca garantii. Garantia consta n schimbul destinatiei unui bun determinat pentru o eventuala despagubire a creditorului n cazul n care debitorul nu-si ndeplineste obligatiile. Cautiunea - suma de bani pusa la dispozitia creditorului ( persoana fizica sau juridica) n scopul asigurarii bunei executari de catre debitor a unei obligatii legale. Toate componentele celor trei categorii de imobilizari (ne)corporale si financiare sunt nregistrate n ctb. sub aspectul existentei si modificarilor. Cerinta esentiala a nregistrarii concrete n contabilitate a imobiliz. mentionate consta n evaluarea lor corecta n urm. momente: evaluare la intrare n patrimoniu evaluare la bilant evaluare la iesirea din patrimoniu. 19

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

ACTIVE CIRCULANTE - se numesc capital circulant si includ o serie de valori ec. delimitate sub aspectul urm.: 1) stucuri si produse n curs de executie 2) creante 3) titluri de plasament 4) disponibilitati banesti Elementele patrimoniale cuprinse n activele circulante se deosebesc de activele imobilizate prin: - se afla ntr-o permanenta fluenta valorica n cadrul ciclului de exploatare, fluenta ce determina schimbarea formei materiale n fiecare faza a ciclului economic (aprov, prod.) In aprovizionare banii mbraca forma stocului de materii prime si materiale consumabile. In productie stocul de materii prime se consuma. In desfasurare produsele finite sunt vndute cleintilor cu plata ulterioara (vnzare pe credit). Prin ncasare la scadenta a pretului de vnzare datorat de clienti, dreptul de creanta asupra clientului se transf. n bani, ceea ce face posibila reluarea ciclului de exploatare. - cea mai mare parte dintre componentele activelor circulante sunt bunuri fungibile ( se consuma pe masura ntrebuintarii), de aici necesitatea nnoirii continue cu exemplare noi; - elementele active circulante au o durata de rotatie m. mica de 1 an, se renoiesc de mai multe ori n cursul unui exercitiu financiar, au un grad mai mare de lichiditate. 1) Stocuri si produse n curs de executie: cantit. de bunuri materiale existente la o anumita data n cadrul ntreprinderii, n scopul asig continuitatii activelor de productie. La unit cu activit de prod. elementele preponderente de stoc sunt: materii prime, materiale consumabile, piese de schimb. a) materii prime - reprezinta elementele de baza ce participa la fabricarea produselor finite, regasindu-se n structura acestora integral sau partial; b) materii consumabile - materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb si alte materiale ce participa sau ajuta la desf. activit. de productie fara a se regasi n produsul finit; c) obiecte de inventar - bunuri ce ndeplinesc alternativ ( nu cumulativ ) : valoare mai mica dect limita stabilita de lege (1.000.000) indiferent de durata de folosire duarata de folosire m. mica de 1 an indiferent de valoarea lor. Ob de inventar: unelte de munca, etc. Ele se consuma treptat, ca si mijl. fixe, transmitndu-si treptat valoarea n chelt. sub denumirea de chelt. privind obiectele de inventar, al caror echivalent n pasiv este uzura obiectelor de inventar. Anumite bunuri sunt asimilate de ob. de inventar : echipament de lucru, de protectie, etc. d) baracamente si amenajari provizorii : constau n baraci, podete folosite n lucrari de organizare a santierelor. Prin derularea baracamentelor se pot recupera anumite materiale. e) produse finite - bunuri materiale rezultate dintr-un proces tehnologic, deci bunurile care au parcurs toate fazele proc tehn, au fost supuse probelor si op. de receptie si au fost depozitate n scopul vnzarii lor. d) semifabricatele: produse ce au o situatie intermediara ntre prod finite si productia neterminata, prin aceea ca au parcuirs unele faze ale procesului de fabricatie, dupa care ele pot obtine 2 destinatii: pot continua proc. de fabricatie, transf n produse finite; pot fi livrate ca semifabricate altor clienti. e) produse reziduale: constau n materiale recuperabile din operatia de prelucrare deseuri, rebuturi, sunt depozitate si vndute clientilor. f) produse n curs de executie - din productia neterminata. Prezinta urm. particularitati: produse ce pna la sfrsitul unei perioade nu au parcurs toate fazele proc tehnologic. n produsele neterminate se includ produsele care desi au parcurs stadiile de prelucrare nu au fost supuse operatiei de receptie tehn. sau nu au fost completate cu parti componente. g) animalele - cele nascute sau tinere, crescute pentru productie sau reproductie, animale la ngrasatn scop valoric. Animalele de munca nu fac parte din activele circulante ci din categoria imobilizari corporale (mijl. fixe) 20

CONTABILITATE GENERAL

DEVI

h) marfurile : bunuri ec. ce satisfac anumite nevoi de viata ale oamenilor. Sunt destinate vnzarii-cumpararii prin intermediul unitatii desfacere, vnzarea avnd loc fara ca mf sa fie supuse unui proces de transformare. Marfurile sunt cumparate la un pret mai mic ( pretul de cump) si vndute la un pret mai mare ( pretul de livrare). Diferenta ntre pretul de vnzare si pretul de cumparare este adaosul comercial, care are doua destinatii: - folosirea pentru acoperirea chelt circulante - asigura un beneficiu unit comerciale. i) ambalajele : constau n materii specifice folosite pentru a proteja si conserva marfurilor pe timpul pastrarii, transportarii, etc. Dupa natura si destinatia lor sunt:- mijloace fixe (cisterne) - obiecte de inventar (materile plastice)

21