COLEGIUL AGRICOL “TRAIAN SAVULESCU” TG MURES

UTILIZAREA CALCULATORULUI IN CONTABILITATE

ORGANIZATIILOR

Prof.Coordonator :FEHER CRISTINA

ELEVI:CSIKI PAUL
FLOREA VLAD
RAD ANDREI
 Utilizarea calculatorului în contabilitate

Realităţile societăţii moderne ne arată că dezvoltarea economiei de piaţă şi

sporirea gradului de complexitate a acesteia necesită asigurarea unei informaţii
economice operative şi complete. Numai astfel informaţia economică ne ajută să
controlăm modul de utilizare a resurselor materiale şi umane, să sesizăm şi să
examinăm critic aspectele pozitive dar şi neajunsurile existente, în scopul
elaborării deciziilor manageriale.
Contabilitatea reflectă continuu şi în totalitate existenţa şi modificarea
elementelor patrimoniului ce apar datorită operaţiilor economice din cadrul
unităţilor patrimoniului. Existenţa şi mişcarea valorilor materiale şi băneşti sunt
consemnate în documente şi apoi înregistrate în evidenţa contabilă şi evidenţa
operativă, însă aceste date prezentate în contabilitate pot fi diferite în raport cu
situaţia reală patrimonială.
Dar ce este contabilitatea?
Contabilitatea a aparut cu multe secole in urma, inca din perioada Evului
Mediu, odata cu dezvoltarea economiei monetare si aparitia capitalismului.
Prima lucrare din literatura contabila, care descrie pentru prima oara partida
dubla in contabilitate, a aparut la Venetia, in anul 1494, intitulata “Tractatus de
computis et scripturis” adica tratat de contabilitate in partida dubla apartinand lui
Luca Pacilo.
Aici, el analizeaza contabilitatea ca pe un ansamblu de principii si reguli
privind inregistrarea in partida dubla a averii ce apartine unui negustor, precum si
toate afacerile acestuia, in ordinea in care au avut loc.
In conceptia sa, partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb
dintre avere si capital.
Avere = Capital
Fiecare tranzactie intervenita in masa averii, implicit a capitalului, este
reprezentata ca un raport intre “primire” si “dare”, respective intre debitor, cel care
primeste valoarea si creditor, cel care o avanseaza. In acest fel, Luca Paciolo, a
formulat o judecata considerate ca fiind principiul fundamental al contabilitatii.
Cresterea numarului de societati, revolutia industrial si aparitia concurentei
fac ca, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, sa se contureze,
continutul contabilitatii de gestiune, destinata conducerii societatilor cu character
secret, care se delimiteaza de contabilitatea generala, cea care produce informatia
bilantiera.
 Statulul contabilităţii a suscitat dezbateri intense în mediile academic
existente în prima jumătate a secolului XX, polemici existente şi în perioada
actuală. Astfel, părerile sunt împărţite, variind de la opinii potrivit cărora
contabilitatea este doar un limbaj de comunicare sau o “artă”, la cele care o
consideră o tehnică, o ştiinţă, o tehnoştiinţă sau un “joc social”.
În sens curent, noţiunea de artă este utilizată în domeniul esteticii. Legătura
între contabilitate şi artă poate fi făcută doar prin prisma “măiestriei” contabililor, a
priceperii cu care aceştia îşi exercită meseria (activitatea). În prezent, punctul de
convergenţă dintre contabilitate şi “artă”, în sens larg, îl reprezintă faptul că
ambele sunt creaţii ale spiritului uman şi constituie reprezentări abstracte ale
fenomenelor concrete.
Termenul “tehnică” corespunde unui ansamblu de procedee aparţinând unei
arte sau meserii, utilizate pentru a obţine un anumit rezultat. Această încadrare este
valabilă doar dacă limităm contabilitatea la înregistrările contabile. Contabilitatea
nu poate fi însă rezumată doar la acest aspect, rolul său fiind şi unul informativ
(spre exemplu, utilizatorii de informaţii contabile iau decizii de investire pornind
de la studiul situaţiilor financiare).
Conceptul de ştiinţă prezintă mai multe accepţiuni. Astfel, există ştiinţe
naturale şi ştiinţe sociale. Ştiinţele naturale (exacte) se bazează pe legi obiective şi
au o valoare universală (matematica, fizica (Legea gravitaţiei), biologia (Legea
segregării genetice)). Potrivit acestui model, contabilitatea nu poate fi considerată
o ştiinţă. În cazul ştiinţelor sociale, statul ştiinţific este legat de existenţa uneia sau
mai multor teorii (paradigme). În această categorie, putem încadra şi contabilitatea,
alături de istorie, economie, sociologie.
Opţiunea încadrării contabilităţii în cadrul ştiinţelor sociale este argumentată
de existenţa mai multor teorii contabile care s-au succedat în timp sau au coexistat
în aceeaşi perioadă. În acest sens, ne rezumăm a prezenta exemplul dat de Henning
Kirkegaard (1988), care arată că evoluţia contabilităţii constă în trecerea de la o
paradigmă la alta. Cele trei paradigme prezentate sunt: paradigma trezorierului,
paradigma contabilului şi paradigma gestionarului.
Paradigma trezorierului – Această paradigmă este centrată pe
fluxurile de numerar. Trezorierul, trebuie să răspundă la trei întrebări: De unde
provin banii? Unde vor merge banii? Care este stocul de bani? Modelul contabil
este cel al contabilităţii de casă şi corespunde unei economiii în care plăţile sunt
effectuate exclusiv în numerar. Dat fiind faptul că la sfârşitul Evului Mediu a fost
introdus creditul, acest model contabil a fost insuficient.
Paradigma contabilului – Atunci când, între momentul prestaţiei
şi momentul plăţii a intervenit un decalaj temporar, a apărut sistemul de
contabilitate în partidă dublă. Teoria a fost denumită “paradigma contabilului”,
deoarece rolurile au fost împărţite între trezorier care se limitează la contextual
fluxurilor monetare şi contabil, care trebuie să ştie de unde vin banii (încasări de la
clienţi, contractarea de credite bancare, aport în numerar la capitalul social) şi în
egală măsură să justifice unde vor merge banii (plăţi către furnizori restituire în
egală măsură să justifice unde vor merge banii (plăţi către furnizori, restituire de
credite bancare, etc.). Paradigma contabilului include şi paradigm trezoriereului.
Pradigma gestionarului – A treia paradigmă, a fost generată de
incertitudinea mediului de afaceri care a generat nevoia unor previziuni cât mai
aproape de realitate. Potrivit acestei paradigme, există trei momente:
• Momentul luării deciziei (îmi planific sa cumpăr 10 litri ulei la cost
previzionat de 30.000 lei/litru) - Buget de cheltuieli;
• Momentul realizării deciziei (cumpăr 10 litri ulei la cost de achiziţie de
32.000 lei/litru) - constat abaterile între costul de achiziţie care l-am
previzionat şi cel efectiv;
• Momentul în care plătesc datoria faţă de furnizor.
Necesitatea luării uneor decizii de gestiune implică, pe lângă existenţa
trezorierului şi a contabilului şi existenţa gestionarului.
Cele trei paradigme reprezintă doar un exemplu de teorii în contabilitate, teorii
ce încearcă să explice evoluţia contabilităţii. .
În sfera ştiinţelor sociale, există mai multe categorii de ştiinţe (sociale,
economice, juridice, de gestiune). Statutul contabilităţii este disputat între
partizanii apartenenţei la ştiinţele economice şi cei ai ştiiinţelor de gestiune. Unii
autori (Pierre Gense) consideră contabilitatea o formă de reflectare a faptelor
economice (producţia, repartiţia şi consumaţia bogăţiilor) ce afectează
întreprinderea. Această ipoteză este valabilă doar în mediul unei concurenţe pure şi
perfecte. Mediul economic este departe de o astfel de situaţie, astfel încât apare
problema gestiunii afacerilor. Pe de altă parte, în ultimul sfert al secolului XX, a
avut loc trecerea de la societatea industrială la societatea informaţională, aspect ce
a concurat la dezvoltarea ştiinţelor de gestiune. Acestea ar fi doar două din
premisele considerării contabilităţii ca fiind o ştiinţă socială de gestiune.
Contabilitatea se situează la baza edificiului financiar-contabil al
întreprinderii deoarece înregistrează prin intermediul conturilor toate mişcările de
valori relative la ansamblul activităţilor desfăşurate. Ea nu este numai un sistem de
înregistrare a informaţiilor ci şi un instrument de prelucrare şi valorificare a
acestora. Contabilitatea modelează întreprinderea după reguli şi principii
consacrate, modelare ce este apoi utilizată de celelalte componente ale sistemului
financiar-contabil precum şi de celelalte subsisteme ale întreprinderii.
La baza viitoarei societăţi global informaţionale stau tehnologiile informaţionale şi
de comunicaţii recente, cât şi cele care aşteaptă a fi descoperite în următoarele
două-trei decenii. Ne interesează în mod direct dacă oamenii vor fi pregătiţi să facă
faţă acestor tehnologii moderne. Desigur răspunsul este afirmativ, pentru că omul
se adaptează la mediu şi la „bine”. Atât timp cât utilizarea tehnologiilor aduce un
câştig (profit) sub orice formă şi la un preţ convenabil, atunci omenirea va accepta
foarte repede noutatea tehnologică.
Apariţia şi dezvoltarea Tehnologiei Informaţiei (IT) precum şi a
comunicaţiilor are un impact major asupra activităţilor economice, cu implicaţii
sociale deosebite, determinând mutaţii semnificative al modului în care se
abordează întreaga structură funcţională a unei organizaţii şi/sau activităţii
ştiinţifice. Tehnologiile informaţionale şi comunicaţiile au un impact major asupra
întreprinderii prin prisma mutaţiilor în ceea ce priveşte noile forme de lucru şi
activităţile pe care acestea le pot genera.
Stadiul actual al tehnologiilor informaţionale oferă soluţii eficiente gestiunii
întreprinderilor moderne iar activitatea financiar-contabilă, larg implicată în
universul decizional al întreprinderii, poate încorpora cu succes aceste tehnologii şi
le poate utiliza eficient.
Întreprinderea modernă şi sistemul său informaţional contabil constituie
subiecte care sunt dezbătute deosebit de aprins în literatura de specialitate actuală.
În condiţiile societăţii informatizate, o întreprindere modernă nu poate supravieţui
fără să dispună de informaţie în timp real, provenind atât din interiorul, cât şi din
exteriorul său. Din punct de vedere informaţional, o întreprindere modernă trebuie
să fie cuplată la cele mai noi tehnologii informaţionale şi de comunicare ale
momentului la care ne raportăm.
Informatica s-a adaptat la contabilitate. Pierre Lassègue afirma că:
„informatica va determina o transformare totală a contabilităţii, nu doar că
procedura sa va fi modificată, ci pentru că ea va înceta să mai fie o funcţie
automată a întreprinderii, pentru a fi integrată într-un sistem general de prelucrare a
informaţiei”.
Contabilitatea poate fi considerată un „instrument” pentru satisfacerea
cerinţelor utilizatorilor în luarea celor mai bune decizii şi de a ajunge la cea mai
bună alocare a resurselor.
Întreprinderea se compune din următoarele subsisteme:
- Subsistemul operaţional, care asigură transformarea factorilor de
producţie (intrări) în bunuri şi servicii (ieşiri), iar în plan managerial
transformă deciziile în performanţe;
- Subsistemul de conducere, care primeşte informaţii despre sistemul
operaţional şi acţionează prin decizii asupra acestuia;
- Subsistemul informaţional care, pe de o parte, evaluează performanţele
sistemului operaţional şi, pe de altă parte, primeşte date despre mediu
pentru a alimenta cu informaţii sistemul de conducere.
 Orice analiză economic a unei unităţi economice are la bază informaţia, privită
ca o resursă, şi modul în care aceasta este vehiculată. Culegerea, stocarea,
prelucrarea, analiza şi transmiterea informaţiilor sunt activităţi care trebuie să
folosească eficient şi eficace resursele informaţionale şi umane cu scopul obţinerii
succesului economic. În aceste condiţii contabilitatea necesită existenţa unui sistem
informatic de contabilitat performant, care să respecte anumite cerinţe
organizaţionale şi legislative.
Orice analiză economică a unei entităţi economice are la bază informaţia şi
modul în care aceasta este vehiculată, astfel încât degradarea ei să fie minima şi
fără pierderi de semnificaţie. Definiţiile informaţiei sunt numeroase şi presupun
cunoaşterea semnificaţiei noţiunilor prin care este definite şi, de multe ori, a
contextului pentru care a fost definită. Astfel se vorbeşte despre informaţie ca
despre „comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o
situaţie”,„informaţie genetică”, „informaţie contabilă” ş.a.m.d.
Din punct devedere economic, informaţia este privită ca o resursă care poate
îmbunătăţi raportul cost-eficienta. Bine înţeles că era informaticii în care trăim,
aflată la debutul ei, şi-a pus deja puternic amprenta asupra modului în care acest
raport poate fi modificat, raport care este influenţat continuu şi de nivelul de
dezvoltare a tehnologiei hardware şi software de la un moment dat. Obţinerea
informaţiilor şi prelucrarea lor se face prin intermediul unor sisteme
informaţionale. De obicei, oamenii presupun existenţa unui calculator când aud
pentru prima data sintagma sistem informaţional. Un sistem informaţional se
compune dintr-o mulţime de subsisteme intercorelate care lucrează împreună
pentru colectarea, prelucrarea, stocarea, transformarea şi distribuirea informaţiei
pentru planificare, luarea deciziilor şi control. Fiecare sistem informaţional se
poate descompune în trei componente principale: intrările, prelucrările şi
rezultatele. Intrarea într-un sistem informatic poate fi formată din date sau din
informaţii. Datele sunt fapte brute, neprelucrate despre evenimente care nu au
semnificaţie în sistem şi nu sunt organizate. Datele pot fi totuşi organizate într-o
manieră în care pot fi utile sau pot primi semnificaţie pentru sistem. Când datele se
organizează astfel încât să aibă semnificaţie pentru sistem ele devin informaţie.
Rafinarea datelor şi informaţiilor de-a lungul timpului formează un ansamblu
numit cunoştinţe. Sistemele informaţionale prelucrează datele şi/sau informaţiile
(sortare, organizare, calcule specifice) obţinând informaţii care sunt structurate în
funcţie de cerinţele utilizatorilor informaţiei. Aceste cerinţe pornesc în general de
la scopurile pentru care este folosită informaţia, de exemplu persoanele de la
nivelele de conducere folosesc informaţia pentru planificare, luare de decizii şi
controlul activităţilor organizaţionale (decizia cumpărării unui echipament necesită
informaţii despre alternative, costul alternativelor şi cerinţele referitoare la
echipamentul necesar pentru o entitate economică). Informaţiile şi cunoştinţele
sunt folosite des în activităţi de controlul. Contabilii pregătesc bugetele (aceasta
este o funcţie de planificare) astfel încât managerii să poată compara performanţele
actuale cu cele planificate şi să poată controla activităţile lor pentru a preîntâmpina
schimbările nedorite. Contabilitatea este în sine un sistem informaţional. Este un
proces care colectează, stochează, prelucrează şi distribuie informaţii celor care au
nevoie de ele. De exemplu, contabilii unei entităţi economice culeg date despre
propria organizaţie, le prelucrează, obţin rezultate pe care le distribuie sub formă
de informaţii financiare, sau alte tipuri de rapoarte. Una dintre cele mai
cuprinzătoare definiţii ale sistemului informaţional contabil este cea data de autorii
Gheorghe, Mirela, Roşca, I. Ioan în cartea „Auditul informaţiei contabile în
condiţiile utilizării sistemelor informatice” (pagina 21): „Sistemul informaţional
contabil este format dintr-un ansamblu de elemente interdependente, orientat spre
culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza şi transmiterea informaţiilor privind starea
şi mişcarea patrimoniului”. Începtul de tehnologie a informaţiei se referă la
totalitatea componentelor software şi hardware folosite în sistemele informaţionale
computerizate. Tehnologia informaţiei a modificat modul în care se lucrează în
orice domeniu. În urmă cu câţiva ani, nimeni nu îşi putea imagina că oamenii vor
putea face cumpărăturile de la un magazin virtual „localizat” undeva şi accesat prin
intermediul Internetului. Comerţul electronic este numai un exemplu din multele
moduri în care tehnologia informaţiei influenţează viaţa de zi cu zi dar şi cea a
afacerilor. Moscove remarcă faptul că tehnologia informaţiei a avut acelaşi impact
asupra societăţii ca şi revoluţia industrială. În era informaiei, câţiva muncitori
produc şi un segment larg de populaţie angajată care este implicate în producţia,
analiza şi distribuţia informaţiei, astfel că sistemele informatice au ajuns să joace
un rol vital atât în economie cât şi în viaţa fiecăruia. Tehnologia informaţiei
afectează orice tip de contabilitate (financiară, de gestiune, managerială). Un
sistem informatic de contabilitate este un tip special de sistem, care furnizează
informaţii despre procesele afacerilor şi evenimentele care intervin în funcţionarea
unei unităţi economice.
Sistemele informatice de contabilitate pot furniza o multitudine de tipuri de date şi
informaţii: date financiare, datenon-financiare, analize rezultate din managementul
datelor, informaţii de căutare sau anticipare, informaţii despre management, despre
acţionari, etc. Sistemele contabile computerizate estompează de marcările dintre
sistemele contabilităţii financiare şi ale contabilităţii manageriale. Multe programe
software contabile actuale pot prelua ambele tipuri de date (financiare şi non-
financiare) şi să le organizeze într-o manieră prin care au semnificaţie atât pentru
utilizatorii interni cât şi pentru cei externi. Tehnologia informaţiei de azi poate face
posibilă obţinerea unor rezultate care necesită operaţii complexe si periodice la
intervale scurte de timp (cum ar fi actualizarea la fiecare minut vânzărilor de
produse şi raportarea acestor vânzări). Aceste rezultate se pot furniza aproape
instantaneu prin fax, e-mail, sau pe Internet, pe o pagină specială sau pe propriul
site. stenţa sistemelor informatice moderne, de mare viteză, a devenit posibilă după
ce calculatoarele s-au răspândit în lumea afacerilor. Istoric, existenţa sistemelor
informatice contabile a început cu informatizarea facturării şi a unor operaţii
contabile aferente. În cadrul oricărei unităţi economice culegerea datelor,
prelucrarea lor şi obţinerea rezultatelor se fac conform unor proceduri
organizatorice reglementate fie prin lege (de exemplu componenţa şi structura
planului de conturi) fie prin regulamente de ordine internă(de exemplu, stabilirea
persoanei şi a timpului lansării unei operaţiuni de arhivare a datelor). În figura 1.2
intrările se constituie din date sau informaţii (care se preiau din documentele
justificative), care sunt procesate obţinându-se informaţii pentru planificare, luarea
deciziilor şi control. Documentele contabile se clasifică în funcţie de rolul lor şi de
modul de întocnire([TEA00], pagina 97) în: documente justificative (de evidenţă
primară), registrele contabile (evidenţă contabilă) şi situaţiile financiare
(documente de sinteză şi raportare). Înregistrarea în contabilitate se poate face
pentru fiecare document, sau din documentele centralizatoare care cuprind date de
aceeaşi natură dintr-o perioadă oarecare. Rezultatul prelucrărilor contabile se poate
folosi de către nivelele de conducere în cadrul unor procese decizionale, cu
observaţia că„o aceeaşi informaţie poate fi percepută cu valori diferite pentru
persoane diferite. Aceia care sunt specializaţi în contabilitate dau importanţă mai
mare rapoartelor financiare mai mult decât cei care nu au o asemenea pregătire.
Informaţiile contabile trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:
•inteligibilitatea(informaţiile pot fi uşor de înţeles şi de interpretat);
•relevanţa(sublinierea aspectelor care pot influenţa luarea deciziilor); --
credibilitatea(informaţiile nu conţin erori semnificative, nu sunt tendenţioase, nici
părtinitoare);
•comparabilitatea(informaţiile să poată fi comparate prin elemente comune şi de
aceeaşi semnificaţie). Existenţa erorilor poate crea incertitudine şi luarea unor
decizii greşite. Sistemul informaţional de contabilitate acumulează informaţii de la
subsisteme diferite. Pentru ca interacţiunea dintre subsisteme să fie efectivă, este
necesar ca fiecare subsistemă să „înţeleagă” tipurile de informaţii generate de
subsistemele cu care interacţionează.
Un sistem informatic de contabilitate tradiţional se ocupă în principal de
colectarea, prelucrarea şi obţinerea rezultatelor financiare care se vor transmite
către externi (cum ar fi investitorii, creditorii şi Ministerul Finanţelor) şi către
interni (în general structurile de conducere). Un sistem informatic de contabilitate
modern se ocupă atât de informaţiile non-financiare cât şi cu date şi informaţii
financiare. Tradiţional, fiecare parte a unei entităţi economice (Personal, Producţie)
menţin un subsistem informatic separat şi fiecare subsistem îşi prelucrează
propriile date. Acest mod de lucru are dezavantajul apariţiei unor probleme cum ar
fi duplicarea datelor pe spaţii de stocare distincte, culegerea separate a unor date.
Astăzi entităţile economice consideră că este necesară integrarea funcţiilor lor într-
o bază mare de date, sau într-un depozit de date. Această integrare permite
managerilor şi, cu oarecare extensii, părţilor externe să obţină informaţiile necesare
pentru planificare, luarea deciziilor şi control, fie că informaţiile sunt pentru
marketing, contabilitate, sau alte arii financiare ale entităţii economice.
Producătorii de produse software au dezvoltat programe care leagă toate
subsistemele informatice într-o singură aplicaţie. Rolul sistemului informatic de
contabilitate este de a furniza informaţii importante referitoare la: venituri,
urmărirea clienţilor (facturi emise neîncasate), dinamica încasărilor şi plăţilor,
contabilitatea costului(calculaţia costului), cheltuieli, etc. Informaţiile furnizate
pot îmbrăca forme diverse atât electronic (documente electronice, foi de prezentare
electronice, notificări electronice (e-mail), imagini, imagini video, secvenţe audio,
etc.), fie subformă „tradiţională” (pe suport de hârtie sau folii pentru proiectoare,
etc.). Furnizarea informaţiilor trebuie să se facă în timp util, cât mai exact, pentru
toţi destinatarii informaţiei contabile (manageri, personal aparţinător altor
subsisteme). Un sistem informatic de contabilitate modern este capabil să preia
automat datele furnizate de către alte subsisteme.
Componentele unui sistem informatic de contabilitate trebuie să răspundă
cerinţelor de funcţionare descrise până acum şi trebuie să fie intercorelate
funcţional:
a.hardware;
b.software;
c.comunicaţie;
d.baza ştiinţifică şi metodologică(metodele, procedeele şi mijloacele de
prelucrarea datelor);
e.baza informaţională, fluxurile informaţionale şi suporturile de informaţii;
f.utilizatorii;
g.cadrul organizatoric.
Componenta hardware se constituie din totalitatea mijloacelor tehnice de
culegere, stocare, transmitere şi prelucrare automata a datelor. Acestea pot include
calculatoare, scannere, case de marcat, dispozitivele de comunicare, dispozitivele
de interconectare. Componenta softwarese constituie din totalitatea programelor şi
aplicaţiilor care realizează funcţionarea sistemului informatic. Din această
categorie fac parte sistemele de operare utilizate, aplicaţiile software de
comunicaţie în reţea, programele de prelucrare în scopul obţinerii unor informaţii
contabile, programele de editare de texte şi de creare a rapoartelor, etc.
Componenta de comunicaţie se constituie din toate echipamentele şi tehnologiile
utilizate pentru comunicaţia datelor între părţile componente ale sistemului
informatic. Baza ştiinţifică şi metodologică se compune din modelele matematice
ale proceselor de contabilitate, din „metodologiile, metodele şi tehnicile de
realizare a sistemelor informatice”. Baza informaţională se constituie din totalitatea
fluxurilor informaţionale şi ale datelor de prelucrat. Unii autori (Lungu I.) includ
aici sistemele şi nomenclatoarele de coduri. Cum codificarea şi utilizarea codurilor
a ajuns un mecanism foarte utilizat chiar şi în viaţa de zi cu zi (de exemplu
utilizarea codului CNP) considerăm că acestea sunt de drept o parte importantă a
fluxului informaţional, având în vedere următoarele: un produs şi/sau serviciu se
codifică, de cele mai multe ori, printr-un mecanism intern al unităţii economice;
codurile folosite pot fi făcute vizibile (prin liste de selecţie, prin afişare lângă preţ
ş.a.m.d.), iar cu timpul codurile pot memorate de către utilizatori şi folosite cu
uşurinţă într-o manieră directă. Utilizatorii sunt componenta formată din totalitatea
persoanelor angajate în funcţionarea sistemului informatic. Se disting două
categorii mari de utilizatori: operatorii (de exemplu, cei de la casele de marcat) şi
informaticienii (cum ar fi analiştii, inginerii de sistem, programatorii). Măsura în
care un produs software de contabilitate îndeplineşte cerinţele utilizatorilor depinde
direct de totalitatea însuşirilor sale pe care acesta le-a dobândit în procesul de
producţie. Din acest motiv, cunoaşterea şi determinarea lor este un aspect
important al realizării şi utilizării programelor de contabilitate. Sistematizarea
unităţilor economice a însemnat crearea unor programe specializate care au trebuit
să respecte constrângerile impuse de legislaţie. Diferenţele dintre programe apar la
nivelul interfeţelor, documentării, asistenţei tehnice şi al altor servicii. Programele
trebuie să respecte anumite principii cum ar fi: „prevenirea defectelor;asigurarea
faptului că defectele au fost detectate şi corectate cât mai curând posibil;
stabilitatea şi eliminarea cauzelor care produc anumite simptome; audit şi
conformitate cu standarde şi proceduri”. Preţul programelor de contabilitate diferă
în funcţie de anumite criterii cum ar fi: producătorul, numărul de calculatoare
folosite, tehnologia utilizată ş.a.m.d. Cele mai ieftine sunt cele care au preţul de
achiziţie zero lei (Saga C, ContaSQL) iar preţul celor mai scumpe se ridică la
câteva mii de lei (Ciel, EasyCont). La preţul de achiziţie trebuie adăugat preţul
instruirii, asistenţei tehnice şi al abonamentului pentru actualizările în funcţie de
modificările legislative. Entităţile economice pot opta pentru achiziţionarea unui
program de contabilitate prin douămetode:
•selectarea unei producător de produse software şi crearea unui program de
contabilitate special, în funcţie de nevoile unităţii economice;
•selectarea unui program de contabilitate existent.
Fiecare dintre aceste metode prezintă avantaje şi dezavantaje dar produsul
software achiziţionat trebuie să răspundă unor cerinţe de calitate.
Calitatea produselor software de contabilitate reprezintă „totalitatea
însuşirilor tehnice, economice şi sociale” şi gradul în care ansamblul însuşirilor
satisfac: nevoia utilizatorilor finali ai produselor, gradul de utilitate şi eficienţa
economică în exploatare. Gradul de utilitate al produselor software de contabilitate
are în vedere: calitatea proiectării, realizării şi execuţiei; calitatea de conformitate
(dintre cerinţele utilizatorilor şi însuşirile actuale ale produselor software);
capacitatea de utilizare în rezolvarea problemelor pentru care a fost dezvoltat şi
capacitatea de mentenanţă(măsura în care disfuncţionalităţile pot fi reparate).
Caracteristicile de calitate ale produselor software de contabilitate sunt: ergonomia,
fiabilitatea, mentenabilitatea, corectitudinea, eficacitatea, stabilitatea,
adaptabilitatea, portabilitatea, siguranţa în utilizare şi claritatea.
Sisteme le informatice sprijină o paletă extrem de generoasă de funcţiuni ale
unei afaceri, precum marketingul, resursele umane, contabilitatea, financiarul şi
altele. Într-un număr tot mai mare de organizaţii, modulele informatice care
sprijină aceste arii funcţionale ale afacerii sunt integrate în sisteme informatice mai
ample, precum Planificarea Resurselor Întreprinderii (ERP) sau Managementul
Lanţului de Distribuţie (SCM). Pe scurt, iată cum sisteme le informatice pot veni în
sprijinul unor funcţiuni ale afacerii:
Resurse Umane: sistemele de managementul resurselor umane ajută
organizaţiile să păstreze informaţii importante despre angajaţi, despre evaluările
sau beneficiile acestora.
Contabilitate: sistemele informatice utilizate în contabilitate permit
înregistrarea tranzacţiilor de afaceri, generarea declaraţiilor financiare periodice,
sau crearea rapoartelor solicitate de legislaţia economică, precum bilanţul sau
contul de profit şi pierdere.
Financiar: principalul scop al sistemelor informatice financiare este acela de
a facilita tranzacţiile de afaceri şi planificarea financiară. Principalele contribuţii
ale acestor sisteme se referă la organizarea bugetelor, gestionarea fluxurilor de
numerar, analiza investiţiilor, etc.
In cazul contabilitatii avem :
 Facturare
 Managementul activelor fixe
 Salarizarea personalului
 Managementul portofoliului şi investiţiilor
 Managementul trezoreriei / numerarului/ riscului
 Taxe
 Managementul activelor întreprinderii
 Managementul facilităţilor
 Întreţinerea echipamentelor
 Managementul conformităţii materialelor
 Managementul domeniului serviciilor Bugetare Control
 Raportare
  Tablou de bord echilibrat
Deşi piaţa românească a soluţiilor ERP nu a ajuns încă la nivelul de
maturitate, există numeroşi furnizori de soluţii ERP, ale căror oferte sunt destinate
atât marilor companii, cât şi IMM -urilor. Conform Solutions Factory, în România
există peste 70 de furnizori de sisteme ERP. Tabelul de mai jos îşi propune să
treacă în revistă câţiva dintre cei mai importanţi furnizori ERP de pe piaţa
românească, cu următoarele menţiuni:
- Lista nu cuprinde toţi furnizorii de sisteme ERP existenţi în România;
- Unii dintre furnizorii prezentaţi oferă soluţii ERP 100% româneşti, alţii oferă
soluţii deja consacrate pe plan internaţional;
- Există o serie de furnizori care oferă aceleaşi sisteme ERP, dezvoltate de marii
giganţi din domeniu (SAP, Oracle, Microsoft).
- Mulţi dintre furnizorii prezentaţi oferă şi alte soluţii de informatizare a afacerii,
pe care merită studiate.
 Selectarea unui sistem ERP prezintă un nivel foarte ridicat de complexitate,
date fiind avantajele şi dezavantajele implementării oricărei soluţii ERP, iar
ofertele diferiţilor furnizori trebuie studiate cu atenţie.
Primul portal al specialiştilor ERP din România, lansat în februarie 2010,
www.comunitateaerp.ro , vine în ajutorul întreprinderilor care doresc să-şi facă o
primă idee despre sistemul ERP potrivit. Astfel, pe site–ul menţionat firmele pot
vizualiza liste cu soluţii ERP existente pe piaţa din România, clasificate în funcţie
de organizaţiile cărora se adresează aceste soluţii: produse pentru firme mari,
pentru firme mijlocii şi pentru firme mici (inclusiv microîntreprinderi). Mai mult,
site-ul pune la dispoziţia utilizatorilor o opţiune de comparare a soluţiilor ERP care
se regăsesc în aceste liste. Astfel, de exemplu, prin selectarea a două sisteme ERP
prezente în lista şi apăsarea butonului de comparare, utilizatorul are o imagine de
ansamblu asupra celor două soluţii, fiindu-i furnizate următoarele informaţii despre
fiecare dintre soluţiile selectate:
 Producătorul sistemului ERP
 Alte categorii de produse informatice oferite de acelaşi furnizor
 Scurtă prezentare a soluţiei ERP
 Caracteristicile funcţionale ale soluţiei ERP
 Număr de utilizatori
 Funcţionalităţi oferite
 Segmentul de piaţă căruia i se adresează soluţia
 Informaţii tehnice
 Arhitectura client server
 Infrastructura IT pentru server (hardware şi software )
 Infrastructura IT pentru client (hardware şi software )
 Infrastructura IT pentru reţea (hardware şi software)
 Baza de date utilizatori
 Mediu software folosit pentru dezvoltarea soluţiei
 Informaţii referitoare la implementarea produsului
 Durata medie de implementare a soluţiei
 Resurse externe pentru implementare
 Resurse interne pentru implementare
 Durata medie de instruire pe utilizator
 Du rata medie de viaţă a soluţiei ERP
 Furnizorii produsului
Importanţa sistemelor informatice rezidă în principal în înţelegerea efectivă
şi responsabilă de către toţi conducătorii (managerii) sau persoanele dintr-o
organizaţie a necesităţii adaptării la societatea informaţională globală.
Sistemele informatice devin astăzi tot mai mult o component vitală a
succesului în afaceri pentru o organizaţie sau un întreprinzător.
BIBLIOGRAFIE

1. Munteanu Victor „Contabilitatea financiară a întreprinderilor”, Editura

şi colaboratori Universitara, Bucureşti,2013
2. Ristea M., Dumitru C., Ioanaş C. Contabilitatea societăţilor comerciale, Vol.I şi
Vol.II,
Editura Universitară, Bucureşti, 2009
3. *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
4. Ministerul Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea
Finanţelor Reglementărilor contabile conforme cu Directivele
Europene
5. *** Standardele Internaţionale de Raportare Financiară,
Editura CECCAR, 2011