STRUCTURA CONTULUI

Structura contului reflecta elementele definitorii prin care acesta se delimiteaza de celelalte
procedee ale metodei contabilitatii.

 Structura contului cuprinde:

 Denumirea, titlul contului
 Partile contului
 Soldul initial
 Rulajul contului
 Total sume
 Soldul final
 Data si explicatia

 DENUMIREA, TITLUL CONTULUI

Indica elementul patrimonial a carui evidenta se tine cu ajutorul contului respectiv.

La titlul contului se poate atasa un simbol cifric format din 3 cifre pentru conturile sintetice de
gradul I (Exemplu: contul 371 cu denumirea marfuri) si 4 cifre pentru conturile sintetice de
737b14h gradul II (Exemplu: contul 5121 cu denumirea conturi la banci in lei).

Contul se prezinta sub forma grafica astfel:

D C

SI

RD

TSD

SFD
 D C

SI

RC

TSC

SFC

 PARTILE CONTULUI

Contul este conceput in doua parti distincte care permit separarea celor doua tipuri de modificari
(cresteri si micsorari) pe care le determina operatiunile economice.

Conventional s-a stabilit ca partea stanga a contului sa poarte denumirea de DEBIT si partea
drepata denumirea de CREDIT.

A debita un cont inseamna a inscrie o suma in debitul acestuia, iar a credita un cont inseamna a
inscrie o suma in creditul contului respectiv.

 SOLDUL INITIAL

Reflecta existentele valorice de la inceputul exercitiului, fiind egale cu existentele de la sfarsitul

exercitiului precedent. Acesta poate fi debitor pentru conturile de activ si creditor pentru
conturile de pasiv.

 RULAJUL CONTULUI

Reprezinta totalul valoric al operatiunilor inregistrate intr-o perioada de gestiune in debitul sau
creditul unui cont ca urmare a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiunile economice.

In functie de cele doua parti ale contului, vom avea rulaj debitor si rulaj creditor.

 TOTAL SUME
Reprezinta totalitatea sumelor rezultate din insemnarea existentelor initiale (soldului initial) cu
rulajele. Astfel, vom avea total sume debitoare, rezultate din adunarea existentului initial debitor
cu rulajul debitor si total sume creditoare obtinute din insemnarea existentului initial creditor cu
rulajul creditor.

 SOLDUL FINAL

Reprezinta existentele valorice la un moment dat (la sfarsitul exercitiului de regula) al

elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul respectiv si care se determina ca diferenta
intre totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare si are semnul valorii celei mai mari.

Astfel, daca totalul sumelor debitoare este mai mare decat totalul sumelor creditoare, contul
prezinta sold debitor, iar in situatie inversa cand totalul sumelor creditoare este mai mare decat
totalul sumelor debitoare, contul prezinta sold creditor.

Atunci cand totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare, soldul prezinta sold
zero si se mai numeste si sold soldat sau balansat.

 DATA SI EXPLICATIA

Data exprima ziua, luna si anul in care s-a consumat operatiunea economico-financiara in
contabilitate, iar prin explicatie se descrie succcint operatiunea economica supusa inregistrarii.

REGULA DE FUNCTIONARE A CONTURILOR

Prin regula in sens larg, se intelege o anumita tehnica, respectiv modalitate de a actiona in mod
concret si in conformitate cu anumite principii si norme dinainte stabilite pentru atingerea unui
obiectiv.
Regulile de functionare a conturilor stabilesc norme de operare a existentelor si miscarilor
elementului patrimonial ce face obiectul contului.

Prin aceste reguli se precizeaza partea de debit sau partea de credit in care se inregistreaza soldul
initial (existentul la inceputul perioadei), cresterile si micsorarile elementului patrimonial
rezultate in urma operatiunilor economice care au avut loc, precum si soldul final (existentul la
sfarsitul perioadei).

Pentru stabilirea regulilor de functionare a conturilor, punctul de plecare este bilantul, intrucat
apeland la principiul dublei reprezentari, care sta la baza acestuia in contabilitatea curenta cu
ajutorul conturilor se ajunge la aplicarea principiului dublei inregistrari. Astfel, se stabileste o
dubla interdependenta intre conturi si bilant prin deschiderea conturilor in contabilitatea curenta
pe baza bilantului la inceputul exercitiului financiar si de la conturi la bilant prin transpunerea
soldurilor finale in postul de bilant la sfarsitul exercitiului.

Principiul de functionare a conturilor este dat de continutul elementelor patrimoniale reflectate in

cele doua parti ale bilantului, care determina impartirea conturilor in doua categorii:

Conturi de activ, care au ca obiect elemente patrimoniale din activul bilantului.

Conturi de pasiv, care au ca obiect elemente patrimoniale din pasivul bilantului

(datorii+capitaluri proprii).