MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL ECONOMIC „VIILOR”

PROIECT DE OBŢINERE A CERTIFICATULUI DE CALIFICARE

PROFESIONALĂ
nivel 4

Specializarea : Tehnician în activități economice

Tema proiectului: Contabilitatea salariilor

Prof. îndrumător : Melei Constantin

Elev,
Pana Mihnea George

Sesiunea2024
Contabilitatea
salariilor

Argument
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se
ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute
din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care scop "trebuie să
asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și
păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară
și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în
relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali,
clienții, instituțiile publice și alți utilizatori" (Legea contabilității nr.82/1991,
republicată în iunie 2007, art.2, al (1).
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistență a comunei
primitive, desenele din peșterile rupestre nefiind altceva decât forme
incipiente ale „socotelilor”: câte animale au fost, vânate și mâncate, câte
piei s-au jupuit și câte haine au rezultat, etc.
Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecționat și „arta ținerii
socotelilor”, punctul de cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat
de Luca Pacioli acum mai bine de 500 de ani, după care contabilitatea a
devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o știință și o artă în
urmărirea existenței și mișcării capitalurilor și utilităților, al stabilirii
rezultatelor activității și plasării lor, și totul de maniera ca afacerile să
beneficieze permanent de suportul bănesc necesar.
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt
fără sfârșit atât în ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice cât
și al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate și prezentate, astfel
că despre ea niciodată nu poți să pretinzi că știi totul.
Companiile, întreprinderile, instituțiile, societățile de orice fel și mărime,
persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” și situații
financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informații, proprietarilor,
controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică -
iar aceasta este contabilitatea.
Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reținute. În lucrarea
"Contabilitate generală" din 1947, ediția a 13-a, autorul, prof. univ. C. G.
Demetrescu definește contabilitatea pe trei coordonate:

 a) obiectul - contabilitatea este o ramură a științelor sociale care asigură

înregistrarea metodică și ordonată a tuturor operațiilor privind mișcările
 de valori, de drepturi și obligații, precum și modificările determinate de
rezultatele activității desfășurate;
 b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situației economice și
juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control;
 c) mijloacele - contabilitatea se folosește de mijloace proprii: conturi,
balanțe de verificare, jurnale.
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate
specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute
din activitatea presoanelor fizice și juridice […] trebuie să asigure
înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și
păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța
financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale
acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Capitolul I : Contabilitatea salariilor

 Istoric
Arta contabilizării pe principii științifice era deja cunoscută în Italia înainte
de 1495 când Luca Pacioli (1445 - 1517), cunoscut și ca Părintele Luca dal
Borgo, a publicat la Veneția tratatul său de contabilitate.
Prima carte în limba engleză a fost publicată la Londra de John Gouge or
Gough în 1543: A Profitable Treatyce called the Instrument or Boke to learn
to knowe the good order of the kepyng of the famouse reconynge, called in
Latin, Dare and Habere, and, in Englyshe, Debitor and Creditor.

Obiectul contabilității

Concepția juridică consideră că obiectul contabilității îl formează

patrimoniul unui subiect de drept, privit prin prisma relațiilor juridice, adică
drepturi și obligații pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în
corelație cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.
Concepția economică definește ca obiect al contabilității circuitul capitalului
privit sub aspectul destinației lui, respectiv capital fix și capital circulant, și
sub aspectul modului de dobândire, respectiv capital propriu și capital
străin (atras și împrumutat).
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, obiectul contabilității patrimoniului îl
constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile,
inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial
economic, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile
persoanelor fizice sau juridice (subiecți de drept), precum și mișcările și
modificările intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate,
cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de acestea.
În lucrarea „Bazele contabilității” din 1980, profesorul D. Rusu definește
obiectul contabilității ca fiind ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în
bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă,
societate comercială, instituție publică, societate bancară etc.) precum și
raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte și
care generează decontări bănești; calculele contabilității reflectă deodată
mișcarea și transformarea mijloacelor precum și resursele în ordinea lor de
formare și după destinația lor în procesul de reproducție. Aceasta este în
prezent concepția școlii ieșene de contabilitate.

Funcțiile contabilității
Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea,
potrivit unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor
economice ce apar în cadrul unităților patrimoniale și se pot exprima
valoric.
Funcția de informare constă în furnizarea de informații privind structura și
dinamica patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute în
scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcție de informare
internă (pentru conducerea unității) și o funcție de informare externă (a
terților).
Funcția de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informațiilor
contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești,
de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate și documentele de
evidență servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea
unor operații economice și a stabili răspunderea patrimonială pentru
pagubele produse.
Funcția previzională - informațiile contabile aferente unei perioade deja
încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendințelor de evoluție a
fenomenelor și proceselor economice viitoare.

Principalele forme de organizare contabilă

Pilonul principal pe care se sprijină economia este întreprinderea, firma,
compania, societatea comercială.
Contabilitatea întreprinderii (firmei, companiei) se organizează la nivelul
întreprinderilor care produc bunuri, execută lucrări, prestează servicii, dar și
al instituțiilor, băncilor, societăților de asigurare și, în general, al oricărei
persoane juridice, evident, în forme complexe sau simplificate, în funcție de
mărimea și profilul operatorului. În consecință, oricare ar fi acestea,
contabilitatea modernă este organizată în așa numitul dublu circuit, sau mai
exact, pe două paliere, adică:
(a). contabilitatea financiară presupune urmărirea, controlul și prezentarea
fidelă a patrimoniului, în ansamblu și pe structură, a situației financiare și
rezultatului exercițiului, prin intermediul documentelor de sinteză, în scopul
furnizării informațiilor necesare elaborării deciziilor economice. Are un
caracter unitar pentru toți agenții economici, se organizează pe baza unor
norme elaborate de autorități.
(b) contabilitatea internă de gestiune (numită și analitica sau managerială)
are ca scop urmărirea in detaliu a gestiunii interne a unității, calcularea
costurilor de producție,de achizitii,de transfer,de vanzare; stabilirea
rentabilității pe produse, lucrări, servicii, întocmirea bugetelor pe feluri de
activități, furnizarea de informații necesare în procesul decizional.
Sistemul unic de contabilitate, cu ambele sale paliere, prezintă
particularități semnificative în funcție de sfera de activitate la care se referă,
astfel că trebuie să se mai facă distincție între :
contabilitatea operatorilor economici, denumită și « cadrul contabil general
» sau « pilonul principal » aplicabil de societățile comerciale de orice fel,
mici întreprinzători, mari companii și oricine desfășoară o activitate
lucrativă (dar,cu grade diferențiate de complexitate și agregare (pentru mari
întreprinderi, pentru întreprinderi mici și mijlocii, pentru micii întreprinzători
individuali);
contabilitatea bancară și a altor instituții financiare;
contabilitatea societăților de asigurare și reasigurare;
contabilitatea organizațiilor non-profit/non-guvernamentale, inclusiv
asociații și fundații ;
contabilitatea instituțiilor publice este organizată la nivelul instituțiilor și
administrației publice, unităților publice autonome persoane juridice din
învățământ, sănătate, apărare, cultură și artă etc. și urmărește execuția de
casă a bugetului statului, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de
stat, gestiunea datoriilor publice și alte operații financiare specifice
sectorului neproductiv.
contabilitatea națională este organizată la nivelul economiei naționale și
prezintă sintetic activitatea economică a unei națiuni urmărind evoluția
indicatorilor macroeconomici, modificările în structura de ramură și
teritorială a economiei, mărimea și structura avuției naționale, relațiile
financiare și fluxurile monetare. Contabilitatea națională se obține pe alte
căi decât prelucrarea documentelor justificative, apelându-se la statistică,
serii matematice, centralizări și consolidări de situații financiare ale
entităților juridice și multe alte proceduri, toate însă respectând regulile
contabile.

Organismele normalizării contabile

Companiile, întreprinderile, instituțiile, societățile de orice fel și mărime, persoanele

juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” și situații financiare pentru a fi prezentate
utilizatorilor de informații, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale,
după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea.
Importanța contabilității în economia modernă este evidentă. Așa se face că organisme
tot mai simandicoase din Uniunea Europeană și de pretutindeni se ocupă de
organizarea și funcționarea contabilității ca o componentă fundamentală a afacerilor.
Poate că nu este lipsit de importanță să amintim câteva din organismele specializate,
mai ales că, în continuare, ne vom mai întâlni cu ele:
Comitetul pentru Reglementarea Contabilității (ARC);
Federația Experților Contabili (FEE);
Federația internațională a Contabililor (IFAC);
Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG);
Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC);
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB);
Fundația Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASCF);
Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).
La toate acestea se adaugă comisii, consilii, asociații etc. zonale și internaționale,
inclusiv din afara Europei, astfel încât se poate spune că soarta contabilității se află în
cele mai bune mâini (și, evident, minți).Tot aici trebuiesc mentionate si unele organisme
roanesti precum Colegiul Consultativ al Contabilitatii,Corpul Expertilor Contabili-(mai
nou,fara Contabili Autorizati),Camera Auditorilor Financiari din Romania
(C.A.F.R.),ETC.
Organizarea contabilă și asigurarea ei corespunzător pretențiilor europene este totuși
atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și administrator de patrimoniu,inițiatoare
și decizionară de acte comerciale, economice și bănești pentru că, după cum spune
Legea contabilității (nr.82/1991, republicată 2007), contabilitatea nu trebuie confundată
sau redusă la întocmirea și clasarea de documente sau alte înscrisuri, ci la conducerea
financiară a societăților și instituțiilor, într-o manieră care să corespundă exigențelor
actuale: integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparență în
utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de reziliență
financiară într-o economie concurențială și plină de obstacole.
Instrumente de lucru uzuale:
I.A.S. – Standardele Internaționale de Contabilitate;
I.F.R.S. – Standardele Internaționale de Raportare financiară;
I.P.S.A.S.– Standardele Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public;
I.S.A. – Standardele Internaționale de Audit.
În afara lor mai sunt încă multe altele, dar ele fac parte din alfabetul contabil, iar în
această carte nu ne-am propus și „alfabetizarea”.