BAZELE CONTABILITATII

Titulari de curs:
Prof.univ.dr. Iuliana GEORGESCU
Prof. univ. dr. Costel ISTRATE
Conf. univ. dr. Leontina PĂVĂLOAIA
Conf.univ.dr. Daniela MARDIROS
Conf.univ.dr. Roxana DICU
Lect. univ. dr. Mihai CARP 1
 EVALUARE
50 % - EVALUARE PE 50 % - NOTA LA EXAMEN
PARCURSUL SEMESTRULUI (SISTEM GRILA)

2 TESTE DE VERIFICARE
(test 1- 30%, test 2- 30%)

ACTIVITATEA LA SEMINAR (30%)

PREZENŢA LA SEMINAR (10%)

2
 BAZELE CONTABILITATII-
structura pe capitole

Cap. 1- Obiectul contabilităţii

Cap. 2- Metoda contabilităţii

Cap. 3- Evaluarea în contabilitate

Cap. 5-Analiza și funcționarea conturilor

Cap. 6- Documentarea- procedeu al metodei contabilităţii

Cap. 7- Inventarierea şi inventarul

Cap.9- Situaţiile financiare anuale

3
 BIBLIOGRAFIE
Horomnea E. , Budugan D., Georgescu I., Istrate, C., Păvăloaia L., Rusu, A., Introducere în
contabilitate. Concepte şi aplicaţii, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2017
Budugan D., Georgescu I., Păvăloaia L., Bazele contabilităţii. Cadrul conceptual şi aplicaţii,
Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, 2014

*** Legea contabilităţii nr. 82/1991, publicatǎ ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
265/27.12.1991, republicată ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008, cu
modificările şi completările ulterioare

*** Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României nr.
1066/17.11.2004, cu modificările şi completările ulterioare

***Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor

contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările şi completările
ulterioare

***Ordinul nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial,

Partea I, nr. 910/9.12.2015

*** OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, Nr. 704/20.10.2009 4
ACCEPŢIUNILE CONTABILITĂŢII

TEHNICĂ DE
ARTĂ
GESTIUNE

LIMBAJ JOC SOCIAL

SISTEM
ŞTIINŢĂ
INFORMAŢIONAL
5
 CONTABILITATE - ŞTIINŢĂ

deoarece:
• are un obiect propriu de cercetare;
• dispune de o metodă specifică în abordarea obiectului;
• descoperă şi demonstrează legităţi sau principii care
guvernează acel domeniu al cunoaşterii;
• dispune de un vocabular sau o terminologie specifică.

• OBIECTUL - indică ce studiază contabilitatea.

• METODA - îşi propune să arate cum îşi studiază
contabilitatea obiectul.
6
CONTABILITATE - SISTEM INFORMAŢIONAL

datele reprezintă intrările în sistemul

informaţional contabil;

iar informaţiile prelucrate, utile

factorilor de decizie, reprezintă ieşirile
din sistem.
7
 Capitolul I
OBIECTUL CONTABILITĂŢII
definirea obiectului contabilităţii;

structuri ale averii entităţilor: activele și pasivele

entităţi economico-sociale, perimetru reprezentativ al contabilităţii;

constituirea şi funcţionarea entităţii economice;

conceptele de exerciţiu financiar şi independenţă a exerciţiului;

funcţiile contabilităţii;

sisteme de contabilitate;

utilizatorii interni şi externi ai informaţiei contabile;

valorificarea informaţiei contabile în procesul decizional pe categorii de

8
utilizatori.
OBIECTUL PROPRIU UNEI ŞTIINŢE
formulează răspunsul la întrebarea:
Ce studiază ştiinţa respectivă, cu ce se ocupă ea?

exprimă o categorie de fapte, un grup de

fenomene de care se ocupă o anumită ştiinţă,
dintr-un anumit unghi de vedere, cu scopul de a
stabili raporturi invariabile, legităţi sau principii
între fenomenele şi cauzele care le-au produs
într-un cadru de categorii specifice.
9
OBIECTUL CONTABILITĂŢII CUPRINDE DOUĂ
ELEMENTE ESENŢIALE ŞI INSEPARABILE:

averea, ca ansamblu de resurse

economice controlate de către
întreprindere, în conexiune cu provenienţa
sau modul de dobândire a acestora;

afacerea, ca ansamblu sau totalitate a

tranzacţiilor, operaţiilor şi evenimentelor
economice desfăşurate de o anumită
entitate în cadrul unei perioade
determinate (exerciţiu financiar).
10
OBIECTUL CONTABILITĂŢII
îl reprezintă consemnarea,
cuantificarea, prelucrarea şi
comunicarea în etalon monetar a
informaţiilor referitoare la averea
unei entităţi economico-sociale,
inclusiv ansamblul tranzacţiilor
(afacerea) care modifică
permanent această structură într-
o perioadă de timp determinată.
11
DIN DEFINIŢIA OBIECTULUI CONTABILITĂŢII
DEDUCEM URMĂTOARELE ASPECTE ESENŢIALE:

ea reprezintă o contabilitatea
formă de reflectă averea
contabilitatea cunoaştere într-o dublă
studiază mişcările sistematică şi reprezentare: ca
de valori specializată a realitate
referitoare la o averii, inclusiv a economică, sub
avere dată a unei operaţiilor care formă de ACTIVE,
entități modifică mărimea şi ca mod de
economice şi structura dobândire sau
acesteia provenienţă,
(afacerea) respectiv PASIVE
12
 DIN DEFINIŢIA OBIECTULUI CONTABILITĂŢII
DEDUCEM URMĂTOARELE ASPECTE ESENŢIALE:

dubla reprezentare asigură menţinerea unor echilibre

valorice permanente atât prin relaţia cauzală
A = C + D (Activ = Capitaluri proprii + Datorii),
cât şi prin relaţia formală
D = C (Debit = Credit);

abordarea contabilă priveşte exclusiv structurile

conținute în situațiile financiare, exprimabile în bani.
13
 OBIECTIVUL CONTABILITĂŢII
CONFORM LEGII CONTABILITĂŢII

Contabilitatea, ca
activitate specializată în
măsurarea, evaluarea,
cunoaşterea, gestiunea şi
controlul activelor,
datoriilor şi capitalurilor
proprii precum şi a
rezultatelor obţinute din
administrarea
persoanelor juridice şi
fizice
trebuie să asigure
înregistrarea cronologică şi
sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la
poziţia financiară,
performanţa financiară şi
fluxurile de trezorerie, atât
pentru cerinţele interne ale
acestora, cât şi în relaţiile
cu investitorii prezenţi şi
potenţiali, creditorii
financiari şi comerciali,
clienţii, instituţiile publice şi
alţi utilizatori
14
 CONCEPȚII CU PRIVIRE LA OBIECTUL
CONTABILITĂȚII

Concepția juridică
contabilitatea elaborează și
aplică postulate, principii,
procedee, norme și convenții
care asigură consemnarea,
cuantificarea, prelucrarea și
comunicarea către
utilizatori, în expresie
monetară, a informațiilor
referitoare la existența
(starea), mișcarea și
transformarea patrimoniului
Concepția economică
obiectul de studiu al
contabilității îl reprezintă
capitalul, care privit din
punct de vedere al
duratei pentru care are
loc investiția poate fi:
capitalul fix și capitalul
circulant, iar din punct
de vedere al modului în
care este dobândit se
împarte în: capitalul
propriu și capitalul străin
Concepția financiară
constituie o reunire a
celor două abordări
deja menționate,
juridică și economică.
Potrivit ei,
contabilitatea
studiază, într-un
echilibru permanent,
resursele entității și
alocările acestora

15
Concepţia juridică asupra obiectului contabilităţii

16
Concepţia economică asupra obiectului
contabilităţii

17
Concepţia financiară asupra obiectului
contabilităţii

18
 DUBLA REPREZENTARE ÎN
CONTABILITATE

ACTIV PASIV
I. Active imobilizate I. Capitaluri proprii
1. Imobilizări necorporale (capital social, prime de
2. Imobilizări corporale capital, rezerve, rezultatul
exercițiului)
3. Imobilizări financiare

II. Active circulante II. Datorii

1. Stocuri 1. Datorii financiare
2. Creanțe curente 2. Alte datorii
3. Trezorerie 3. Provizioane
19
CONCEPTELE DE ACTIV, PASIV ȘI BILANȚ

• reprezintă acea parte a bilanţului în care sunt

prezentate, în etalon monetar, bunurile
ACTIVUL economice ale firmei, mijloacele cu care
aceasta operează pentru realizarea obiectului
său de activitate;

• reprezintă acea parte a bilanţului în care sunt

prezentate, în etalon bănesc, modul de
PASIVUL dobândire, sursele de provenienţă/finanţare
a bunurilor din Activ, respectiv resursele
proprii şi cele străine;
• este un calcul periodic de sinteză al
contabilităţii, obţinut prin structurarea,
agregarea şi sistematizarea în expresie
BILANŢUL monetară a activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii ale unei entităţi, la un
moment dat. 20
 ENTITĂŢILE ECONOMICE - OBIECT AL
CONTABILITĂŢII

Elementele
care existenţa unei
caracterizează averi distincte, integritatea
persoana
diferită de cea averii
juridică a unei
entităţi sunt: aparținând autonomia întreprinderii,
persoanelor fizice totală a garanţia
care o compun, persoanei existenţei,
respectiv asociaţii juridice, ca dezvoltării şi
şi acţionarii; realitate juridică perenităţii
această avere şi economică (continuităţii)
trebuie să persoanei
aparţină exclusiv juridice.
persoanei juridice

21
 Tipuri de entităţi patrimoniale care sunt obligate să
organizeze şi să conducă contabilitate proprie
(potrivit Legii contabilităţii)

• societăţile comerciale

• societăţile/companiile naţionale

• regiile autonome

• societăţile cooperatiste

• institutele naţionale de cercetare-dezvoltare

• instituţiile publice

• asociaţiile şi alte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial

• persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri

22
ENTITĂŢILE ECONOMICE TREBUIE SĂ ASIGURE:

întocmirea situațiilor
întocmirea financiare anuale,
documentelor inventarierea furnizarea,
înregistrarea în controlul publicarea şi
justificative activelor,
contabilitate a asupra păstrarea
pentru orice datoriilor și
operaţiunilor operaţiilor informaţiilor cu
operaţie care capitalurilor privire la situaţia
economice efectuate
afectează proprii poziției financiare, a
averea unităţii performanței și
rezultatelor

23
STRUCTURAREA ENTITĂȚILOR ECONOMICE

Unităţile economice sunt persoane juridice înfiinţate pe baza unui

act constituitiv, având drept obiect de activitate:

-producţia bunurilor (mărfurilor);

-circulaţia mărfurilor, a titlurilor de valoare şi a instrumentelor de
plată;
-prestări de servicii în transporturi şi asigurări;
-servicii bancare;
-executări de lucrări;
-alte operaţii accesorii activităţii de comerţ.
24
 CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA ENTITĂŢII
ECONOMICE

Legea societăţilor
comerciale, Contractul de
societate şi Statutul
Dobândirea caracterului de societăţii stipulează
persoană juridică de către condiţiile în care are loc
o entitate economică constituirea societăţii
presupune procesul de comerciale, cu referire
constituire efectivă a principală la subscrierea
acesteia. întregului capital şi
vărsarea de către fiecare
asociat sau acţionar a
cotei de aport stabilite
25
CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA ENTITĂŢII
ECONOMICE

Capitalul subscris este aportul pe care

asociaţii sau acţionarii, în calitatea lor de
proprietari, s-au angajat să-l pună la
dispoziţia societăţii comerciale.

Capitalul subscris vărsat este acea parte a

capitalului subscris care a fost pusă fizic la
dispoziţia societăţii comerciale. Capitalul
nevărsat, (nedepus sau neaportat) nu se
află încă, din diverse motive, la dispoziţia
societăţii comerciale. 26
EXERCIŢIUL FINANCIAR ŞI INDEPENDENŢA ACESTUIA

Orice activitate economică se desfăşoară în mod

obiectiv pe două coordonate esenţiale: spaţiu şi timp

Exerciţiul financiar sau contabil este intervalul care

delimitează convenţional durata unei perioade de
raportare contabil-financiară.

Segmentarea timpului pe exerciţii financiare sau

perioade de gestiune face posibilă asigurarea
independenţei exerciţiului şi activarea unor criterii
pentru delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
27
 MODALITĂŢI DE ABORDARE
CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE (“ACCRUAL ACCOUNTING”)

Tranzacţiile şi evenimentele sunt luate în calcul din momentul când acestea s-au
produs, şi nu atunci când intervine plata sau încasarea lor. Altfel spus, aceste
tranzacţii şi evenimente nu sunt luate în consideraţie pe măsură ce numerarul
sau echivalentele acestuia au fost efectiv încasate sau plătite. Ele sunt
înregistrate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadei la care se referă.
Menţionăm faptul că actualul sistem de contabilitate din ţara noastră utilizează
contabilitatea de angajamente.

CONTABILITATEA DE TREZORERIE (“CASH ACCOUNTING”)

presupune consemnarea şi înregistrarea la cheltuieli şi venituri numai a

operaţiunilor care au fost decontate efectiv la trezorerie. În consecinţă,
cheltuielile vor fi înregistrate numai în momentul plăţii, iar veniturile numai în
momentul încasării.
28
FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII
funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor, care
constă în consemnarea sistematică a tuturor proceselor
şi fenomenelor economice exprimabile în etalon valoric;

funcţia de observare şi informare, atât pe plan intern

(contabilitatea de gestiune), cât şi pentru terţi
(contabilitatea financiară). Observarea şi informarea
privesc averea întreprinderii, modul de utilizare al
resurselor materiale, umane şi financiare, cheltuielile
efectuate şi veniturile obţinute. Optimizarea acestei
funcţii depinde de gradul de dotare cu tehnologia
informatică. Informaţia cu caracter istoric, obţinută
ulterior, constată şi apreciază fapte şi fenomene deja
consumate. Corecţia abaterilor de la parametrii obiectivi
are în vedere numai activitatea viitoare. Din acest motiv
este necesară obţinerea informaţiei în timp real.
29
FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII
funcţia de control gestionar semnifică verificarea modului de
păstrare şi utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti, a gradului
de eficienţă în exploatarea resurselor, respectarea disciplinei
financiare etc.

funcţia juridică sau probantă are în vedere credibilitatea şi

relevanţa informaţiei contabile. Soluţionarea unor eventuale
litigii, stabilirea răspunderii materiale, pornesc de la premisa
realităţii exprimate prin cifrele contabilităţii. De aici şi caracterul
probant al informaţiilor contabile.
funcţia previzională constă în capacitatea de determinare a
tendinţelor de evoluţie a proceselor şi fenomenelor economice,
prin luarea în consideraţie a informaţiilor contabile aferente
unei perioade deja încheiate. A apărut astfel gestiunea
previzională care constituie baza estimărilor economice pe care
managerul modern trebuie să le asocieze într-o optică
prospectivă (vezi metoda bugetării, a costurilor prestabilite,
30
calculaţia standard etc).
 NOŢIUNEA DE SISTEM CONTABIL

semnifică ansamblul de norme, principii,

mijloace, tehnici şi procedee care permit
procesarea coerentă a tranzacţiilor
economico-financiare, exprimate valoric, într-
un spaţiu economic determinat. Sistemul de
contabilitate trebuie să permită identificarea,
colectarea, analiza, calcularea, clasificarea,
înregistrarea, sintetizarea şi raportarea
tranzacţiilor şi a altor evenimente.
31
DUPĂ CONCEPŢIA DE REPREZENTARE A OBIECTULUI
CONTABILITĂŢII

Sistemul de contabilitate în partidă simplă, care

presupune înregistrarea unei operaţiuni economice
într-o singură partidă sau un singur cont, şi anume pe o
parte a contului la intrarea valorii respective, urmând
ca pe partea opusă să se consemneze ieşirea aceleiaşi
valori.

Sistemul de contabilitate în partidă dublă, numit şi

sistem de calcul diagrafic, consemnează concomitent
orice operaţiune economică în două conturi sau partizi.
În unul din conturi se înregistrează provenienţa sumei,
a bunului sau a valorii: Contul de disponibil de la bancă,
Furnizori, Subvenţii pentru investiţii, iar în celălalt
destinaţia valorii primite: Casa, Materii prime, Mijloace
fixe.
32
DUPĂ MODUL DE ORGANIZARE A CONTURILOR

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist)

organizează conturile într-un singur flux sau circuit, atât pentru
operaţiile care privesc relaţiile cu terţii, cât şi pentru cele
referitoare la gestiunea internă a firmei. Sistemul a fost aplicat
în ţara noastră până la 01.01.1994, fiind utilizat actualmente în
ţările anglo-saxone şi în Statele Unite ale Americii.

Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) procedează

la abordarea dualistă a conturilor, dintr-un dublu punct de
vedere. Dualismul reprezintă concepţia care consideră drept
principii ale existenţei două elemente diferite şi ireductibile.
Potrivit acestei abordări, sistemul de contabilitate cuprinde
două componente:
- contabilitatea financiară sau generală;
- contabilitatea de gestiune, managerială sau internă.
33
Contabilitatea financiară
Este generatoare de informaţii publice, conţinute în
documente de sinteză contabilă (Bilanţul, contul “Profit
şi pierdere”, Notele explicative la situaţiile financiare
anuale) destinate în principal utilizatorilor externi:
acţionari, asociaţi, clienţi, furnizori, instituţii financiare şi
de credit, organe fiscale, potenţiali investitori. Evident,
la aceste informaţii apelează curent şi managerii firmei.

Are ca obiect consemnarea tuturor operaţiunilor care

afectează averea firmei, cu scopul de a determina
periodic şi în formă sintetică rezultatele obţinute.

34
CONTABILITATEA DE GESTIUNE
produce informaţiile confidenţiale, cuprinse în
documente şi analize destinate uzului intern al firmei,
folosite pentru conducerea operativă a întreprinderii,
inclusiv corectarea din mers a eventualelor abateri de
la parametrii estimaţi

are ca obiect gestiunea internă a firmei, calcularea

costurilor de producţie, determinarea bazelor de
evaluare a elementelor ce compun averea firmei, a
rezultatelor şi rentabilităţii pe feluri de activitate,
elaborarea şi controlul îndeplinirii bugetelor precum şi
obţinerea altor informaţii necesare procesului
decizional
35
UTILIZATORII INFORMAŢIILOR CONTABILE
Sistemul contabil dualist face o disticţie clară între:
• informaţiile publice - produse de contabilitatea financiară
• informaţiile confidenţiale - elaborate de contabilitatea de
gestiune

Utilizatorii informaţiilor contabile se împart în trei

mari categorii:
• utilizatori din cadrul managementului firmei : proprietari;
parteneri; Consiliu de administraţie; manager, şefi de
departamente, supervizori sau cenzori;
• utilizatori cu interes financiar direct: investitori actuali sau
potenţiali; creditori actuali sau potenţiali);
• utilizatori cu interes financiar indirect: organe fiscale
(centrale, locale etc); organe de control; organe de
planificare la diferite nivele; grupuri diverse: salariaţi,
sindicate, clienţi, publicul, consultanţi financiari etc. 36