ISTORIA CONSTRUCȚIEI EUROPENE

TEMǍ DE CONTROL

Student: Stanciu. I Anamaria

Contabilitate si Informatica de Gestiune
Anul I- ID
 Jean Monnet

Jean Monnet s-a născut pe 9 noiembrie 1888 la Cognac, Franţa, ȋntr- o familie care se
ocupa cu comercializarea cognacului. La vârsta de 16 ani intră la rândul său să ia parte ȋn
afacerile familiei oferindu-i-se ocazia să călătorească ȋn America de Nord, Canada, Rusia,
Egipt.

Fiind scutit de serviciul militar, ȋn 1908, din motive medicale, Jean Monnet nu a fost
chemat la datorie ȋn 1914 când a izbucnit Primul Razboi Mondial dar cu toate acestea el a
dorit să ȋși aducă contribuţia ȋn serviciul ţării. Spre surpinderea familiei, la doar 26 de ani, i s-
a propus ȋn urma unei ȋntalniri cu primul ministru Rene Viviani să coordoneze si să
monitorizeze aprovizionarea pentru razboi ȋn relaţiile cu aliaţii Franţei. Aceasta situaţie i-a
permis pentru prima oară să aibă viziunea unei Europe care să menţină pacea.

Fiind trimis la Londra, de către guvernul francez, cu scopul de a supraveghea

transportul de resurse, Jean Monnet a făcut o impresie ȋntr-atât de favorabilă ȋncât a fost
apreciat de oamenii politici de nivel ȋnalt. Astfel a fost numit secretar general al Ligii
Naţiunilor, care a luat naștere ȋn 1919.

Pornind din acest punct, Jean Monnet și-a creat un cerc larg de persoane, mai ales prin
legăturile sale de om cu vaste cunostinţe financiare, activând ca și consultant pentru mai
multe ţări si guverne.

La ȋnceputul celui de-al Doilea Război Mondial, Jean Monnet a venit cu o idee
ȋndrăzneaţă, o uniune intre Franţa și Regatul Unit, cu scopul de a opri armata nazistă condusă
de Adolf Hitler. Ȋn 1940 când guvernul francez a căzut, el i-a convins pe Charles de Gaulle și
pe Winston Churchill să colaboreze dar din nefercire a fost prea târziu pentru ca această
legătura să oprească războiul.

Următorul pas important ȋn cariera sa a fost numirea ȋn funcţia de consilier al

președintelui Roosevelt. Jean Monnet l-a convins pe acesta să crească productia de armament,
fapt care a dus la scurtarea razboiului cu aproximativ un an.

Franţa a ieșit din al doilea Război Mondial slăbită din punct de vedere economic.
Chiar și ȋnainte de ȋnceperea razboiului, economia acesteia era ȋntr-o perioadă de stagnare.

1
Comparativ cu Statele Unite, ca exemplu, unde un tractor deservea 3 persoane, ȋn Franţa un
tractor deservea 200 de persoane.

Planul de modernizare al lui Jean Monnet a ȋnceput ȋn 1946 si pune accentul pe

expansiunea, modernizarea, eficientizarea și coordonarea practică. Au fost setate planuri de
investiţii și s-au alocat fonduri pentru acestea. O parte din aceasta modernizare presupunea
schimbarea mentalitaţii populaţiei. Era considerat ca un fermier care folosește tractorul
gândește diferit de cel care folosea calul la munca câmpului.

Comisia de planificare a fost stabilită pe data de 3 Ianuarie 1946 de catre Charles de

Gaulle. Punctele principale de ȋndeplinit au fost:

1. Dezvoltarea producţiei si a exportului

2. Creșterea productivităţii
3. Asigurarea locurilor de muncă astfel ȋncât forţa de muncă să fie acoperită
4. Creșterea nivelului de trai si ȋmbunătăţirea mediului pe plan naţional

Ȋn acest context au fost naţionalizate 3 dintre cele 6 industrii de bază: industria miniera
(carboniferă), industria electrica și industria feroviara. Ȋn ceea ce privește industria oţelului,
capitalul pentru extindere a fost dat de guvern prin condiţii de fuziune și restructurări. Planul
Monnet a avut o legatură mai mică cu sectoarele din afara celor 6 industrii de bază. Nu s-au
implicat ȋn industria farmaceutică, a autoturismelor sau ȋn industria petrolieră, care oricum și-
au găsit singure pieţe și capitaluri pentru o dezvoltare rapidă.

Comisiile de modernizare erau considerate stâlpii de bază ai sistemului de planificare.

Peste 1000 de oameni făceau parte din aceste comisii si scopul lor era de a comunica ideile
celor care au elaborat planul, mai departe celor responsabili din domeniul economic și de
acolo mai departe către public. Aceste comisii se bazau pe diversitatea membrilor. De
exemplu comisia pentru electricitate număra 22 de persoane cuprinzând 6 directori de firme,
3 sindicalisti, 2 lucrători la birou, 5 experti si 4 funcţionari publici.

Factorul cheie pentru ca planul Monnet sa aiba success a fost faptul că a fost acceptat
la scară largă – atat de comuniști, de sindicatele creștine, de sindicatele de fermieri si de
industrialiști. Unul dintre lucrurile importante propuse și aprobate este norma de lucru de 48
ore/ săptamână.

2
 Pentru a evita negocierile ȋntre departamentele ministerelor, Monnet a insistat astfel
ȋncât Comisia Generala de Planificare să fie atașată biroului Primului Ministru și nu unui
minister economic.

Ȋn timp ce comisiile de modernizare erau alcătuite din sute de persoane, Comisia

Generală de Planificare număra cel mult 35 de oficiali. Printre aceștia se aflau viitorul prim
ministru francez Felix Gaillard, Robert Marjdin (unul dintre cei care vor fonda mai târziu
Piaţa Comună Europeana), Etiene Hirsch, Pierre Uri si Paul Delauvrier.

Cheia planului Monnet era reprezentată de investiţiile de capital. Planul implica investirea a
24% din venitul naţional anual. Din cauza situaţiei deja precare a economiei, Franţa și-a
propus să obţină ȋmprumuturi pentru finanţare. Ȋn martie 1946 o delegaţie franceză a mers la
Washington prezentând prima publicaţie a planului, intitulată: Analiza statistică a situatiei
economice si financiară ȋn Franţa la ȋnceputul anului 1946. Acest raport a subliniat nevoile,
resursele și proiectele propuse pentru Franţa.

Ȋn luna mai 1946 s-a ajuns la un acord cu guvernul Statelor Unite pentru suma de
aproximativ 1 miliard de dolari. De asemenea a ramas deschisă discuţia unui ȋmprumut de
500 de milioane din partea Bancii Mondiale. Cu toate ca a fost mai puţin decât ceruseră
iniţial (3 miliarde pe parcursul a 3 ani), a fost suficient pentru demararea planului astfel incat
proiectul de modernizare si re-echipare să fie ȋnaintat guvernului pe 27.11.1946.

Planul Monnet a impus pentru scurt timp măsuri de austeritate, promiţând o creștere
rapidă a consumului. Totusi in 1947 datorită mai multor factori: inflatia, seceta si cele mai
sărace recolte din ultimii 150 de ani Franţa s-a confruntat cu lipsa bunurilor de bază. Ȋn acest
moment Statele Unite au intervenit prin programul de Reconstrucţie Europeana (Planul
Marshall). Scopurile principale au fost ajutorul financiar rapid pentru Europa și crearea de
aliaţi pe continent pentru Statele Unite.

Cea mai mare parte a ajutorului din planul de reconstrucţie pentru Franţa, putin sub 3
miliarde de dolari a fost legată de ȋndeplinirea obiectivelor planului Monnet. Acești bani au
fost folosiţi pentru achiziţionarea de materii prime si mașinării de import, care au fost
vândute in Franţa ȋn moneda naţională, franci. Acești bani au fost alocaţi de guvernul francez
ȋn perioada 1949-1950 si intre 50% si 90% din resursele folosite pentru ȋndeplinirea planului
au fost realizate din fonduri de contrapartidă.

3
 Planul Monnet a avut scopuri ambiţioase și deși nu au fost toate duse la capăt, au
ȋndreptat Franţa pe un drum economic stabil.

Planul Monnet a creat un precedent pentru Planul Schumann iniţiat de Jean Monnet si
propus de ministrul de externe Robert Schumann pe 9 mai 1950. Astfel, Franta, Germania de
Vest, Italia, Belgia, Olanda si Luxembourg au semnat in 1951 tratatul de la Paris pentru
ȋnfiinţarea Comisiei Europene a cărbunelui si oţelului. Ȋntre anii 1952 si 1955, Jean Monnet a
fost președintele acestei organizaţii care a stat la bază ca inspiraţie pentru crearea Pieţei
Comune Europene care a luat naștere ȋn 1957.

Ȋn anul 1955 Jean Monnet a organizat Comitetul de acţiune pentru Statele Unite, ȋn
cadrul căruia a fost președinte ȋn perioada 1956-1957. Activitatea sa aici s-a ȋncheiat pe 9 mai
1975, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la Planul Schumann.

Ȋn 1976, Consiliul European ȋi acorda titlul de cetăţean European, fiind astfel primul
om care a primit aceasta disticţie pentru munca extraordinară ȋn promovarea cooperarii
europene.

Jean Monnet a murit la data de 16 martie 1979, la casa sa din Houjarray, la vârsta de
90 de ani. Pe 9 noiembrie 1988, la 100 de ani de la nașterea sa, cenușa a fost depusă la
Pantheonul din Paris ȋn prezenţa mai multor oficiali si oameni politici.

Recunoscut ca părinte al Uniunii Europene, Jean Monnet rămane o figură

proeminentă atât ca om politic cât si ca vizionar. Ideile sale și voinţa cu care a reușit să le
pună in practică ne oferă ȋn fiecare zi nenumărate libertaţi si drepturi. Credinţa lui ȋntr-o
uniune care a depășit graniţele ţărilor, lăsând orgoliul naţional la o parte ne demonstrează ȋn
fiecare zi că ȋmpreună este mereu mai bine si că putem ȋnfrunta mai ușor greutăţile ce vin.

Bibliografie:

 https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Monnet
 https://www.grin.com/document/195314
 https://en.wikipedia.org/wiki/Schuman_Declaration
 https://www.jean-monnet-europe.eu/en/jean-monnet-man-peace
 https://www.europeana.eu/en/exhibitions/the-jean-monnet-house/jean-monnet-a-
founding-father-of-europe