ROLUL ŞI IMPORTANŢA

PLANULUI MARSHALL ÎN
DEBUTUL PROCESULUI
CONSTRUCŢIEI EUROPENE
Eseu - Istoria Construcţiei Europene (ICE)

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZARE: DREPT
STUDENTĂ: GRUGOROVICI MIHAELA
GRUPA A10
Contents
Introducere............................................................................................................1
Capitolul I. Aspecte introductive şi elemente cheie..........................................1
Capitolul II. Context istoric intern.....................................................................3
Capitolul III. Context extern..............................................................................5
Cuprins..................................................................................................................6
Capitolul I. Partea opozantă şi răspunsul ei.......................................................6
Concluzii...............................................................................................................7
Capitolul I. Opinii şi concluzii cu privere la evoluţia înregistrată de spaţiul
european prin prisma acestui plan.....................................................................7
Bibliografie…………………………………………………………………….10

1
Introducere
Capitolul I. Aspecte introductive şi elemente cheie
Planul Marshall (“The Marshall Plan”, oficiala denimire fiind “European Recovery
Program” (ERP)), a constituit primul plan de reconstrucție economică realizat de către Statele
Unite ale Americii și merican țărilor europene slăbite de Al Doilea Război Mondial. El a avut
drept rol acordarea unui ajutor financiar, pecuniar, rapid pentru reconstrucția, restabilirea
Europei și asigurarea de aliați, unor legături politice pentru Statele Unite ale Americii pe
continent.

La data de 5 iunie 1947, în urma unui discurs grăit în Aula Universității americane Harvard,
secretarul de stat American, George Marshall, a propus lansarea unui important program de
asistență economică merican restabilirii economiilor europene, cu scopul de a stopa
extinderea comunismului, fenomen pe care acesta îl considera generat şi acutizat de
problemele economice.

În 1947 la data de 19 iunie, miniștrii de externe ai Franței (Georges Bidault) și Regatului Unit
(Ernest Bevin) semnează un comunicat, care presupunea invitarea a 22 de state europene care
să trimită reprezentanți la Paris pentru a conveni, stabili un plan de reconstrucție europeană.
Planul Marshall a fost merican ca fiind esenţa unui „imperialism economic merican”,
Moscova a interzis țărilor ei merican să merican la Conferința de la Paris. Sovieticii
considerau că acceptarea planului ar fi condus la aspect positive precum: desprinderea de
URSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice
dobândite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial.1

Planul Marshall urmează să se transpună în realitate vizibilă după doar câtiva ani de la
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost necesar ca doi importanţi oameni de stat
vizionari să modifice cursul evenimentelor într-o manieră pozitivă pentru statele afectate de
cel de- al Doilea Război Mondial: George Marshall și George Kennan. Statele Unite ale
Americii ar fi cunoscut repercusiuni grave dacă nu ar fi ajutat realiyarea reconstrucției
Vestului Europei. Astfel, acest proiect se materializează într-un plan meticulous gândit, cu
scopul de a spori influenţa americană asupra statelor din Vestul Europeni, pentru a diminua
expansiunea fenomenului regimului soviectic. A fost un ajutor care a luat în consideraţie
eficacitatea, utilitatea practică și vizionar, antrenând idealurile cu bani și produse americane,
dar și cu mer ilustră potrivit căreia europenii trebuie să dispună ei înșiși și în colaborare de
modul cum vor gestiona acest ajutor. Și mai ales de modul cum vor coopera pe viitor.2

Lexemele semnificative şi istorice ale lui Marshall nu au pus doar baza doar actului de
naștere al celebrului Plan Marshall, dar și primul act de geneză al Uniunii Europene. După
împlinirea a trei ani de la discursul lui Marshall și în plină desfăşurare a planului perceput de
el va urma de asemnea, discursul lui Robert Schuman de creare a Comunității Europene a
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall
2
https://www.gandul.ro/opinii/opinie-de-ziua-europei-un-nou-plan-marshall-cel-mai-amplu-si-ambitios-din-
istorie-rezultat-din-cooperarea-dintre-ue-si-sua-19435051

2
Cărbunelui și Oțelului ( CECO ). Naşterea Uniunii Europene a fost influenţată de Planul
Marshall, prin intermediul civilizaţiei americane, reprezentând un punct de plecare
fundamental care nu ar trebuit niicodată dat uitării. Este stâlpul, baza, temeiul “Lumii Libere”
de după război.
Neîncrederea adâcită dintre marile puteri îşi lasîă amprenta decisiv în anii 1946-1948 asupra
ţărilor din centrul si estul Europei. Semnificativ, Războiul Rece este considerat de Churchill
în anul 1946, un fenomen important, având drept scop divizarea, lăsarea unei “cortine de
fier”. Anul următor, Statele Unite ale Americii pronunţă Planul Marshall fascinant şi
interesant pentru toate statele din suprafaţă, ele refuză alăturarea la acest program de
reconstrucţie a Europei din cauza Moscovei.

Majoritatea economiilor Europei se restabileau încet,lent, deoarece șomajul și lipsa,

împuţinarea de alimente au condus la greve și tulburări în mai multe state. Producția agricolă
a fost de 83% din nivelul anului 1938, producția merican a fost de 88%, iar exporturile de
59%. [27] Excepții au fost Regatul Unit, Țările de Jos și Franța, unde până la sfârșitul anului
1947 producția fusese deja restabilită la nivelurile de dinainte de război înainte de Planul
Marshall. Italia și Belgia urmau până la sfârșitul anului 1948.
În Germania, în 1945-1946, condițiile de locuințe și hrană erau proaste, deoarece perturbarea
transporturilor, a piețelor și a finanțelor a încetinit revenirea la normalitate. În Occident,
bombardamentul distrusese 5.000.000 de case și apartamente, iar 12.000.000 de refugiați din
est s-au înghesuit.3

Producția de alimente a fost de două treimi din nivelul de dinainte de război în 1946–48, în
timp ce transporturile normale de cereale și carne nu mai soseau din Est. Scăderea producției
de alimente poate fi atribuită unei secete care a ucis o mare parte a recoltei de grâu, în timp ce
o iarnă severă a distrus cea mai mare parte a recoltei de grâu în anul următor. Acest lucru i-a
determinat pe majoritatea europenilor să se bazeze pe o dietă de 1.500 de calorii pe zi. [30] În
plus, transporturile mari de alimente furate de la națiunile ocupate în timpul războiului nu au
mai ajuns în Germania. Producția merican a scăzut cu merican de jumătate și a atins
nivelurile de dinainte de război la sfârșitul anului 1949
Capitolul II. Context istoric intern

Pentru a conştientiza semnificaţia impresionantă a acestui plan este necesar să cunoaştem în

primul rând anumite aspect înregistrate îm cadrul istoric, precum ar fi urmatoarele:

În perioada interbelică iniţiativele favorabile unificării se dezvoltă, astfel pe când unii

privilegiau mer de unire culturală, alţii erau interesaţi de unirea economică şi, nu în ultimul
rând, de o unire politică a ţărilor europene. Majoritatea celor care promovau curentul
unificării acestor ţări în anii 1920 se sprijineau pe convingerea că Europa, dincolo de a fi un
spaţiu merican, reprezintă o civilizaţie europeană, un fundament a unităţii europene.
În anul 1929, Aristide Briand lansează primul proiect merican merican în fața Societății

3
https://en.wikipedia.org/wiki/Marshall_Plan

3
Națiunilor, care susţinea mer necesităţii stabilirii unei legături de tip federal între popoarele
europene. Iniţiativele europeniştilor din acea perioadă nu erau uniforme, omogene, din punct
de vedere al metodei de integrare: în timp ce unii subliniau necesitatea creării umor merican
supranaţionale, alţii privilegiau mer unei cooperări interguvernamentale între state.

După cel de-al Doilea Război Mondial, țările din Europa de Est au înregistrat o evoluție
aparte față de țările occidentale. După Conferința de la Ialta din 4 -7 februarie 1945, o parte
dintre țările din Europa Centrală și Orientală erau supuse a intra sub influența URSS. Drept
consecinţă, regimurile implantate în aceste state cunoșteau monopolul unui singur partid de
tip merican, inspirate în principal de regimul sovietic. În anul1955 are loc semnarea
Pactulului de la Varșovia de către următoarele state: URSS, Polonia, RDG, Ungaria,
România, Cehoslovacia, Bulgaria și Albania (care s-a retras mai apoi în anul 1961).
Iugoslavia, China și Vietnam au avut statutul de merican în cadrul organizației politico-
militare formată prin acest pact, adoptând o poziţie neutră.

Organizația pactului de la Varșovia ar fi reprezentat o reacție la Organizația Tratatului

Atlanticului de Nord (NATO) în merican războiului rece, însă singurele operațiuni militare pe
care le-a desfășurat au fost cele de reprimare a mișcărilor de contestare a regimului din țările
socialiste.
În plan economic, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) a fost meric la
inițiativa lui Stalin, în anul 1949, ca reacție la planul Marshall și răspuns la crearea OECE.
CAER reunea țările socialiste din Est precum și alte țări comuniste (Cuba, Mongolia,
Vietnam).
Aceasta nu a dat naștere unei piețe merica ci a fost o uniune economică a țărilor cu economie
planificată. Obligația de a utiliza „rubla transferabilă” în cadrul tranzacțiilor între state a făcut
să crească dependența statelor meric față de URSS care își consolida astfel hegemonia în
raport cu țările socialiste.

După al doilea Război Mondial, dificultățile economice și amenințarea unui Război Rece
au constituit liante puternice pentru statele europene. La 19 septembrie 1946 Winston
Churchill, pronunța un discurs la Universitatea din Zurich în care invita țările europene să
constituie Statele Unite ale Europei, având ca fundament reconcilierea dintre Franța și
Germania. La 5 iunie 1947, George Marshall, Secretar de stat merican în acea perioadă,
propune la Universitatea Harvard un important ajutor economic tuturor țărilor europene
slăbite de război – programul de restabilire europeană, planul Marshall. Pentru coordonarea
cheltuielilor de reconstrucție, țările europene s-au regrupat în 1948 într-o nouă organizație de
Cooperare economică europeană unde deciziile erau luate cu unanimitate.4

Pentru prima mer, impresionantul proiect European al lui George C.Marshall, la vremea
respectivă ocupând funcţia de secretar de stat, a fost susţinut însă pe data de 5 iunie 1947,
cunoscut susţinerea impresionantă a iluştrilor: “Statele Unite fac tot ce le stă în putere pentru
a pune pe picioare economia mondială. Politica noastră nu se îndreaptă împotriva unei țări

4
Note de curs (2021-2022) DEG – Sulima Snejana

4
anume sau a vreunei doctrine politice, ci împotriva foametei, a sărăciei, a haosului.” Deutsche
Welle (arhivă: “Planul Marshall, o poveste de success”).
Cuvintele utiliyate în cadrul discursului său prezintă şi astăzi o adevărată semnificaţie,
remarcându-se următorul paragraf: ”Este deja clar că, înainte ca Guvernul Statelor Unite să
poată înainta în eforturile sale de a ameliora situația și de a ajuta lumea europeană să înceapă
drumul său spre refacere, trebuie să existe un acord între țările din Europa. Nu ar fi nici
potrivit nici merican pentru acest Guvern să încerce să elaboreze unilateral un program menit
să repună Europa pe picioare din punct de vedere economic. Aceasta este afacerea
europenilor. Cred că inițiativa trebuie să vină din Europa”.

Mai mult, secretarul de stat american, George Marshall precizează faptul că merican ar
reprezenta o „ federaţie economică europeană “ (de fapt, se referă la o uniune vamală),
preluată după modelul Beneluxului. Europa nu se va redresa, în opinia demnitarului merican,
dacă economia va persista să fie împărţită în numeroase compartimente,diviziuni.
Altfel spus, Statele Unite ale Americii constrâng statele prin lansarea unei condiţii pentru
această posibilitatea, aceea care presupune faptul că statele europene sunt obligate să merican
la o instituţie însărcinată cu gestiunea colectivă a ajutorului şi cu elaborarea unui program de
reconstrucţie europeană, planul Marshall fiind merican tuturor ţărilor europene.5

Capitolul III. Context extern

Pe întreaga durată a desfăşurării a planului Marshall, desfăşurâmdu-se pe data de 3 aprilie

1948-30 iunie 1952), Franţa a obţinut peste 2.700 miliarde de dolari, din care aproape 90%
(2.419 miliarde de dolari), transpuse în produse materiale. Această sumă constituie aproape
23% din susţinerea totală acordată europenilor şi deplasează Franţa în poziţia secundă, după
Anglia, înaintea Germaniei şi Italiei.Acestea două au pierdut războiul, dar au realizat,
începând cu 1946, şi una, şi alta, creşteri superioare celor din ţările învingătoare. De exemplu,
în anii 1947-1954, Italia şi-a dublat venitul pe cap de locuitor, iar Germania a atins nivelul
Franţei (ambele se găseau, la sfârşitul războiului, la 30% din venitul acesteia.)
Prin acordul asupra datoriei, semnat în 1953, ajutorul merican totaliza circa 14 miliarde de
dolari. Prin planul Marshall, s-a transferat în Europa cam 1,2% din PIB-ul merican, adică
3,5% din PIB-ul merican (fără să ţinem cont de ajutorul merican) sub formă de credite,
subvenţii nerambursabile şi ajutoare materiale sau alimentare. Creşterea fenomenală a PNB-
ului şi urcarea rapidă a producţiei merican atestă că planul Marshall a reuşit să contribuie la
reconstrucţia capacităţii de producţie a Europei.6

5
https://ziarullumina.ro/societate/historica/planul-marshall-promotor-al-constructiei-europene-57808.html
6
https://ziarullumina.ro/societate/historica/planul-marshall-promotor-al-constructiei-europene-57808.html

5
 Cuprins
Capitolul I. Partea opozantă şi ră spunsul ei

URSS, partea oponentă refuză planul Marshall atât pentru statul său, cât şi pentru ţările
aflate sub puterea, controlul său, de frică ca Statele Unite ale Americii să nu-şi extindă
influenţa economică şi politică.
Nu este sufficient de precisă enunţarea potrivit căreia Stalin nu ar fi preyentat interes şi ar fi
respins în mod clar acest plan. Potrivit surselor americane recente, fosta URSS, Rusia ar fi
fost de acord cu planul, chiar susţinut de planul Marshall dacă acesta nu ar fi fost însoţit de
anumite exigenţe politice car nu sunt de conceput pentru fosta URSS, în merican istoric
respective.
În Statele Unite ale Americii precum si în celelalte state se cunoştea cu precizie idee că, dacă
Stalin ar fi susţinut acest plan, acesta nu meric fi fost acceptat de congresul merican.

Ministrul sovietic de externe ( Viaceslav Molotov ) a părăsit Parisul, renegând planul de

restabilire.După aceea, au fost enunţate nişte declarații care indica o luptă viitoare cu statele
occidentale, numind Statele Unite ale Americii atât o forţă „fascizantă”, cât și „nucleul
reacției la nivel global și al activității antisovietice”, toate statele aliniate Statelor Unite ale
Americii fiind considerate drept duşmani. De asemenea, sovieticii au învinovăţit vehement pe
Statele Unite pentru eşecurile, dezavantajatele urmări comuniste în alegerile din Belgia,
Franța și Italia cu luni mai devreme, în primăvara anului 1947. A proclamat că
„marshalizarea” este necesară să fie rezistată și prevenită din timp prin orice mijloace,
metode și că partidele comuniste merican și italiene trebuiau să implice întregile eforturi
maxime pentru a împiedica implementarea Planului. De asemena, ambasadele occidentale de
la Moscova au fost ascunse, personalului, resurselor umane, fiindu-I refuzat contactul cu
oficialii sovietici.

Pe 12 iulie, la Paris a fost convocată o întâlnire mai largă. Fiecare țară din Europa a fost
invitată, cu excepția Spaniei (un neutru al celui de-al Doilea Război Mondial care simpatizase
cu puterile Axei ) și a micilor state Andorra , San Marino , Monaco și Liechtenstein . Uniunea
Sovietică a fost invitată cu înțelesul că probabil va refuza. Au fost abordate și statele
viitorului bloc estic , iar Cehoslovacia și Polonia au fost de acord să merican. Într-unul dintre
cele mai clare semne și reflectări ale controlului și dominației sovietice strânse asupra
regiunii, Jan Masaryk, ministrul de externe al Cehoslovaciei, a fost chemat la Moscova și
mustrat de Stalin pentru că a luat în considerare posibila implicare a Cehoslovaciei și
aderarea la Planul Marshall. Prim-ministrul Poloniei, Józef Cyrankiewicz , a fost răsplătit de
Stalin pentru respingerea Planului de către țara sa, care a venit sub forma ofertei Uniunii
Sovietice a unui acord merican profitabil pe o perioadă de cinci ani, un grant în valoare de
aproximativ echivalentul a 450 milioane USD (în 1948; suma ar fi fost de 4,4 miliarde USD
în 2014 [53] ) sub formă de credite și împrumuturi pe termen lung și furnizarea a 200.000 de
tone de cereale, mașini grele și de producție și fabrici și industrii grele pentru Polonia.7

7
https://en.wikipedia.org/wiki/Marshall_Plan

6
Concluzii

Capitolul I. Opinii şi concluzii cu privere la evoluţia înregistrată de spaţiul

merican prin prisma acestui plan.

Înfiinţată la 16 aprilie 1948, de către şaisprezece state, Organizația de Cooperare Economică

Europeană (OCEE) este răspunsul ulterior merican la propunerea americană a secretarului de
stat George C. Marshall. Planul Marshall de reconstrucție europeană a condiționat ajutorul
merican impunând organizarea statelor pentru repartizarea acestui ajutor. România nu a făcut
parte din această organizaţie. Prin Convenţia de pe 14 decembrie 1960, a fost substituită cu
Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică,care prin urmare a ajuns să cuprindă şi
celelalte ţări industrializate: Australia, Canada, Japonia, Noua Zeelandă şi Sua.

În opinia mea, planul Marshall a restabilit economia Europei Occidentale, care până în anii
1970 a înregistrat o expansiune impresionantă, o dezvoltare explozivă. Germania de Vest a
simţit din plin efectele acestei deyvoltări, fiind mai apoi urmată de alte state precum; Italia și
Franța. Nivelul general de trai a cunoscut o creştere drastică, dezvoltarea economică
conducând la o crearea de resurse massive pentru programe, planuri și politici sociale.
Finalităţile deosebite ale iniţiativei americane au făcut epocă şi au transformat numele
secretarului de stat George Marshall într-un punct de plecare impresionant pentru toate
acţiunile de ajutor mericanal de amploare.
Prin aceasta, nu se poate generaliza contribuţia planului Marshall şi micşora scopul decisiv
al statelor şi naţiunilor din Europa Occidentală, atât în momentul pregătirii şi desfăşurării, cât,
mai ales, în cel al continuării. Fără capacitatea de sacrificiu, fără compromisul asumat
conştient, fără automobilizare şi redresarea exemplară în muncă, lucru şi fără claritate în
utilizare şi economisire, fără o lume adaptată de mult timp la era, epoca merican, planul
Marshall n-ar fi avut rezultatele importante. Aşa că, identificând şi apreciind, la adevărata
valoare, semnificaţia şi puterea de şoc iniţială a planului Marshall, să dăm recinoaştere însă ,
să răspundem clar şi răspicat că integrarea , înainte de orice şi ca idee şi ca faptă istorică, este
manopera europenilor.
Planul Marshall a constituit un program destinat merican statelor care se aflau în afara
sferei de influență sovietică, contribuind la accelerarea divizării Europei. Între anii 1948 şi
1951, 16 țări europene plus Turcia au beneficiat de credite, mărfuri şi servicii care au însumat
aproape 13 miliarde de dolari americani (circa 130 de miliarde, la valoarea actuală a
dolarului). Secretul succesului Planului Marshall a fost noul meric de conversie valutară care
a condus la multiplicarea efectelor capitalului investit, notează Deutsche Welle. Mai precis:
un importator german achita contravaloarea comenzii din Statele Unite în marca merica, dar
exportatorul merican nu era plătit cu neatractiva monedă merica, ci primea dolari din
fondurile merican Planului Marshall. Proiectul fostului secretar de stat merican a avut trei
consecințe majore:

7
- țările europene au fost determinate să coopereze din nou în chestiuni economice şi politice;
- țările europene au avut posibilitatea să achiziționeze bunuri de investiții plătind cu valutele
lor depreciate după război;
- Planul Marshall a reușit să limiteze influența sovietică în Europa de Vest.8

Avantajele înregistrate de acest prgram s-au proiectat în deceniile care au urmat. Statele care
s-au alăturat Planului Marshall au monitoriyat o creştere accelerată în sistemul democratic
susţinut de Statele Unite ale Americii . Distanţa concretizată care s-a adâncit atunci între
Estul și Vestul Europei nu a putut fi conciliată pe deplin nici până astăyi, cu toate progresele
importante înregistrate de noile ţări membre ale Uniunii Europene. Cât despre statele care
dintr-un motiv sau altul n-au aderat până acum la Uniunea Europeană, nicio speranță. Planul
Marshall a totalizat 20 miliarde de dolari, o sumă colosală pentru vremea aceea. Dar a pus
condiţia ca naţiunile europene să coopereze pentru folosirea fondurilor. Și astfel, s-au pus
bazele comunității economice și Uniunii Europene de mai târziu. Planul Marshall a adus
beneficii nu doar Europei, ci şi Statelor Unite. Bunurile de care avea nevoie atunci Europa
distrusă de război erau cumpărate, cu banii americanilor, din America. Și aduse pe Vechiul
Continent de nave americane. 9

8
https://historia.ro/sectiune/general/planul-marshall-cum-au-salvat-americanii-571957.html
9
https://m.rfi.ro/politica-119620-lectie-importanta-oferita-europa-planul-marshall

8
 Bibliografie

SURSE:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall
 Note de curs (2021-2022) DEG – Sulima Snejana
 https://www.gandul.ro/opinii/opinie-de-ziua-europei-un-nou-plan-marshall-cel-mai-
amplu-si-ambitios-din-istorie-rezultat-din-cooperarea-dintre-ue-si-sua-19435051
 https://ziarullumina.ro/societate/historica/planul-marshall-promotor-al-constructiei-
europene-57808.html
 https://historia.ro/sectiune/general/planul-marshall-cum-au-salvat-americanii-571957.