Sunteți pe pagina 1din 5

REconstructia postbelica a europei,marshalDupa Al doilea Razboi Mondial, Europa era distrusa si saracita

aproape complet. Era nevoie de un plan de reconstructie, de ajutor economic si tehnic. Planul Marshall este cel
care urma sa rezolve problemele existente pe continentul european la acea data. Planul Marshall (The
Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstructie
conceput de Statele Unite ale Americii si destinat aliatilor europeni din al doilea razboi mondial.Programul de
ajutor american pentru reconstructia Europei este deseori considerat ca unul dintre marile
succese ale istoriei acestui secol (Ymanuel Wexler) si a devenit sinonim cu asistenta. Rare sunt
crizele economice din lume pentru rezolvarea carora ochii Occidentului si ai altora sa nu
priveasca spre istoria acestuia. Planul este frecvent evocat in corelatie cu strategia susceptibila
sa remedieze absenta cresterii, pentru demarajul Estului si, foarte recent, in 1999, pentru
dezvoltarea sud-estului european, a statelor din Balcani.Planul Marshall, indiscutabil, a creat, prin
aplicarea sa, efecte pozitive, si a fost un motiv in plus de a fi condamnat cu vehementa de URSS
si de satelitii sai care il considerau o expresie a 'imperialismului dolarului'. Stanga politica din
Europa de Vest l-a vazut, poate indreptatit ca una din cauzele nerealizarii sistemului politic de tip
socialist in mediul occidental. Interventia americana si revigorarea economica care au urmat
Planului Marshall au insemnat pentru responsabilii stangii 'sfarsitul brutal al erei socialiste care
incepuse intr-o maniera atat de promitatoare in 1945' [20] . Constatarile de mai sus au fost
sintetizate de catre Abelhauser si ele sunt extrem de interesante, caci permit o abordare dincolo
de economic - spre sfera politica - a contributiei Planului in sustinerea modelului democratic de
tip occidental. Importanta economica a Planului Marshall, 'caci este un plan economic', este
corelativa uriasului impact politic [21] , sublinia si G. Bossuat, intarindu-l pe Abelhauser.
Pe fondul situatiilor si mentalitatilor inca inflamate de anii razboiului, de agresiunea directa a
stangii asupra intregului continent european, la 5 iunie 1947 generalul Marshall va enunta la
Harvard Programul care va face istorie si ii poarta numele. 'Europa este expusa unei dislocatii
economice, sociale si politice foarte grave fara un ajutor suplimentar foarte important Remediul
consta in a sparge cercul vicios si a restaura increderea locuitorilor in viitorul economic al
propriilor tari din Europa intreaga' 'Statele Unite se angajeaza sa aduca un ajutor si sa
stabileasca un program european, dar initiativa trebuie sa vina de la Europa' [22] .
Franta, imediat dupa pronuntarea discursului, a organizat o celula de lucru la Quay dOrsay, sub
conducerea lui Georges Bidault. Au inceput consultari cu Londra, apoi la 14 iunie, Franta va
contacta URSS pentru organizarea la Paris a Conferintei tripartite in legatura cu Planul Marshall.
La 22 iunie, Moscova anunta ca accepta tratativele de la Paris. Conferinta franco-anglo-rusa a
fost stabilita pentru 27 iunie.Sovieticii au trimis la Paris o delegatie numeroasa, formata din 90
de membri condusa de comisarul afacerilor straine, Molotov, asistat de patru colaboratori. Dupa
lungi si sterile discutii conferinta a esuat [23] .La 2 iulie Molotov va declara ca 'Statele isi pierd
autonomia lor economica si independenta nationala* in profitul unor mari puteri ' [25] .Dupa
esecul Conferintei tripartite aliatii Moscovei (inclusiv Finlanda) vor declina public invitatia de a
participa la derulareaPlanului Marshall [26] .
La Paris, Jean Monnet ii va prezenta lui Georges Bidault analize politice care luau in calcul
efectele previzibile ale noii situatii geopolitice. Monnet facea urmatoarele constatari: 1. ruptura
cu sovieticii aparea ca fiind de durata; 2. cooperarea Euro-atlantica era inevitabila. Jean Monnet
repeta ceea ce facuse cu insistenta dupa 1941, adica 'intelegerea politicii americane'. El insista,
in particular, pe doua idei: stabilizarea financiara si monetara a Frantei si Europei Occidentale si
ridicarea poporului german. Parintele constructiei europene a enuntat in acest context, un triplu
avertisment: 'revizuirea politicii germane a Frantei, pentru a evita un nou Mnchen'; 'nevoia
initiativei pentru obtinerea asezarii financiare, necesare Frantei, incat sa nu para o ingerinta

americana in afacerile interne si sa nu se considere ca ne-a fost impusa' si, in sfarsit,


oportunitatea momentului, incat opinia publica sa vada in creditele americane, alaturi de
avantajele materiale, 'promisiunea independentei economice viitoare, a carei realizare rapida
este posibil sa vina prin creditele americane'.Jean Monnet considera ajutorul american
'provizoriu' si 'productiv'. El dorea sa ofere 'un sens national' efortului de echipare economica.
'Garantie a independentei economice', Planul era important si indispensabil pentru ca francezii
sa plaseze creditele americane intr-o veritabila perspectiva de dezvoltare. Lui Jean Monnet ii
placea sa creada ca realizarea primului Plan francez asociat stabilizarii financiare va convinge
supraveghetorii americani ai fondurilor de utilizare productiva a creditelor, care trebuiau
negociate si reconfirmate in fiecare an. Planul pus in miscare de J. Monnet este versiunea
franceza la postulatele formulate de George Marshall in discursul sau de la Harvard si, in acelasi
timp, este 'garantul independentei nationale' [27] .Jean Monnet a reactionat la tendinta
guvernului fata de reducerea (in iunie 1948) a ritmului finantarii investitiilor datorita iminentei
atribuirii ajutorului Marshall; ' America nu este nici reactionara, nici imperialista. Contributia sa
nu ne este data pentru a ne controla. Ea se opreste daca nu se manifesta si efortul nostru fara
ajutor nu este Plan, dar fara Plan nu este nici ajutor, nici independenta '. Planul Monnet este, in
fapt, legatura intre consensul national (serios afectat de ruptura cu sovieticii din 1947) si
cooperarea atlantica[28].
Pe ansamblul duratei de aplicare a Planului Marshall (3 aprilie 1948 - 30 iunie 1952) Franta
a primit peste 2,7 miliarde dolari, din care aproape 90% in materiale (2,419 miliarde dolari).
Aceasta suma reprezenta circa 23% din ajutorul total acordat europenilor si plaseaza Franta in
pozitia secunda, dupa Anglia, inaintea Germaniei si Italiei.
Italia si Germania, si ele beneficiare ale Planului Marshall, au cunoscut doua trasaturi
comune: au pierdut razboiul, dar au realizat, incepand cu 1946, si una, si alta, cresteri superioare
celor din tarile invingatoare. De exemplu, in anii 1947-1954, Italia si-a dublat venitul pe cap de
locuitor, iar Germania a atins nivelul Frantei. (Ambele se gaseau la sfarsitul razboiului la 30% din
nivelul acesteia!) Concordata intre obiective si rezultate i-a facut pe observatori sa considere ca
exista o relatie puternica intre asistenta financiara a SUA si revigorarea economica din Europa
Occidentala in general si din Germania de Vest in particular. ' Cresterea fenomenala a PNB si
urcarea rapida a productiei industriale atesta ca Planul Marshall a reusit sa contribuie la
reconstructia capacitatii de productie a Europei'[29] .
In Planul de Reconstructie a Europei este foarte importanta si ideea cooperarii si integrarii
economice. In discursul de la Harvard, Marshall sugera natiunilor europene 'ajutorul amical' al
guvernului american in elaborarea Planului Global de Reconstructie. Dupa organizatorii americani
ai Planului Marshall, libera circulatie a bunurilor si serviciilor, a capitalului si mainii de lucru era
conditia sine qua non a reconstructiei economice a Europei. Extensia pietei ar fi permis obtinerea
competitivitatii produselor europene, utilizarea rationala a resurselor locale. Mergand in sensul
acestor dezvoltari, in septembrie 1947 cele 16 tari asociate in OECE s-au pus de acord
asupra Programului de Reconstructie a Europei, in care au raspuns la 4 puncte esentiale: 1) un
mare efort de productie; 2) obtinerea si mentinerea stabilitatii financiare interne; 3) dezvoltarea
cooperarii economice intre statele membre; 4) solutionarea penuriei de dolari.
Sapte luni mai tarziu cele 16 state au adoptat Conventia pentru cooperare
economica (aprilie 1948), care facea posibila trecereaPlanului de Reconstructie a Europei de la
teorie la practica [30] . Obiectivele economice incluse in Plan vizau: promovarea productiei
industriale si agricole, obtinerea si mentinerea stabilitatii monetare si bugetare, cresterea
schimburilor internationale intre tarile participante, in particular pe seama reducerii barierelor

comerciale. Pentru
Economica [31] .

realizarea

obiectivelor

fost

creata Administratia

de

Cooperare

Conventia pentru cooperare economica europeana din 16 aprilie 1948 si Programul Global
de Reconstructie a Europei defineau viziunea europenilor asupra dezvoltarii si cooperarii
economice.
Prin Acordul asupra datoriei, semnat in 1953, ajutorul american totaliza circa 13 miliarde
de dolari. Intre aprilie 1948 si iunie 1951, prin Planul Marshall s-a transferat in Europa mai mult
de 1% din PIB-ul american, adica 3,5% din PIB-ul european (fara sa tinem cont de ajutorul
militar); 3,4% din ajutorul american a fost in marfuri, restul in imprumuturi. Acestea din urma au
ajutat la lichidarea creantelor internationale de dinainte de razboi, in conditii foarte avantajoase
pentru debitori, in primul rand pentru Germania. Toate erau realizate pe fondul unui ansamblu de
politici economice, in cadrul privilegiat oferit de liberalizarea schimburilor intra-europene si de
programarea activitatilor comune pe termen mediu.
Beneficiile programelor nationale si ale Planului Marshall vor permite Europei Occidentale
sa depaseasca nivelul mediu de dezvoltare de dinainte de razboi in 1949, ceea ce, in fapt,
insemna ca Reconstructia era terminata. Ajutorul american, prelungit pana in anul 1951 inceputul lui 1952, va permite consolidarea structurilor economice si a politicilor liberale
promovate de guvernele occidentale.
Organizaia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alian format din 28 de state din Europa i America de
Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic.
Scopul esenial al NATO este acela de a asigura libertatea i securitatea tuturor membrilor si prin mijloace
politice i militare, n conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic i cu principiile Cartei Naiunilor Unite.Tratatul
Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezint baza legal i contractual a Alianei i
a fost stabilit n cadrul Articolului 51 al Cartei Naiunilor Unite, care reafirm dreptul inalienabil al statelor
independente la aprarea individual sau colectiv.
nc de la nceputurile sale, Aliana a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste i durabile de pace n
Europa, bazat pe valorile comune ale democraiei,drepturilor omului i n conformitate cu litera legii.
Principiul fundamental care st la baza Alianei este un angajament comun fa de cooperarea mutual ntre
statele membre, axat pe indivizibilitatea securitii acestora.
Solidaritatea i coeziunea din cadrul Alianei susin faptul c nici o ar membr nu poate fi forat s se
bazeze doar pe propriile eforturi naionale n cazul apariiei unor ameninri asupra securitii sale. Fr a priva
statele membre de drepturile i obligaiile de a-i asuma responsabilitile suverane n domeniul aprrii,
Aliana le ajut s-i ating obiectivele de securitate naional n urma unui efort colectiv.
Pe scurt, Aliana este o asociere de state libere, unite n hotrrea lor de a-i menine securitatea prin garanii
comune i prin relaii stabile cu alte ri.
n 2009, cu prilejul Summit-ului NATO de la Strasbourg-Kehl, au fost aniversai 60 de ani de la nfiinarea
Alianei Nord-Atlantice.

Aniversarea a reprezentat pentru NATO i un moment prielnic pentru definireaobiectivelor viitoare innd cont
de noile tipuri de ameninri.
Cu prilejul Summit-ului de la Strasbourg-Kehl, din aprilie 2009, efii de stat i de guvern ai statelor membre
NATO au dat secretarului general sarcina de a crea i a conduce un grup de experi care, n consultare cu
statele membre, s elaboreze recomandri n vederea actualizrii Conceptului Strategic al NATO din 1999, n
lumina evoluiilor din ultima decad la nivelul mediului politic i de securitate, i s fac propuneri n vederea
implementrii acestuia.
n consecin, n urma unei activiti intense de reflecie i a dezbaterilor derulate att la nivelul Alianei, ct i
cu angrenarea statelor partenere i a societii civile i a mediilor academice, a fost elaborat un nou Concept
Strategic al Alianei, care a fost aprobat la Summit-ul NATO de la Lisabona, la 19-20 noiembrie 2011.
Mod de lucru
Structurile create n cadrul NATO permit rilor membre s-i coordoneze politicile, n scopul ndeplinirii acestor
sarcini fundamentale. Ele asigur o permanent conlucrare i cooperare n domeniul politic, economic, ca i n
alte domenii non-militare, precum i formularea de planuri comune de aprare; stabilirea infrastructurii, a
echipamentelor i facilitilor de baz, necesare operaiunilor forelor militare;i aranjamentele pentru programe
i exerciii comune de instrucie.
La baza acestor activiti se afl o structur militar i civil complex, care implic un personal administrativ
bugetar i de planificare, precum i agenii desemnate de ctre rile membre ale Alianei, n scopul de a
coordona lucrul pe domenii de specialitate - de exemplu, sistemul de comunicaii necesar n facilitarea
consultrii politice, comanda i controlul forelor militare i suportul logistic n susinerea acestora.
Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) este o organizaie internaional a acelor
naiuni dezvoltate care accept principiile democraiei reprezentative i a economiei de pia libere.
Organizaia i are originile n anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Cooperation (OEEC), Organizaia pentru Cooperare Economic European, pentru a ajuta la administrarea
planului Marshall pentru reconstrucia Europei dup Cel de-al Doilea Rzboi Mondial. Mai trziu calitatea de
membru a fost extins pentru statele din afara Europei, iar n 1961 s-a reformat lund numele de Organisation
for Economic Co-operation and Development (OECD), franceza: Organisation de coopration et de
dveloppement conomiques.
Obiective i aciuni[modificare | modificare surs]
Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic este un forum unic unde guvernele a 34 de
democraii conlucreaz pentru a rspunde provocrilor economice, sociale, a celor ce in de globalizare i de
exploatare a oportunitilor globalizrii.
Organizaia ofer un cadru n care guvernele pot s i compare experienele politice, s caute rspunsuri la
problemele comune, s identifice practicile bune i s-i coordoneze politicile interne i internaionale. Aceasta
este un forum, unde presiunea egal poate aciona ca un stimulent puternic pentru mbunt irea politicii i
pentru implementarea instrumentelor independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate.

Schimburile de informaii i analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziie de un secretariat din Paris.
Secretariatul culege date, monitorizeaz trenduri i analize i prognozeaz dezvoltrile economice. Acesta
cerceteaz i schimbrile sociale sau modelele comerciale dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele i
alte domenii.
OCDE ajut guvernele n direcia creterii prosperitii i a luptei mpotriva srciei prin cre tere economic,
stabilitate economic, comer i investiii, tehnologie, inovaie, anteprenoriat i cooperare n scopul dezvoltrii.
Trebuie s existe asigurarea c creterea economic, dezvoltarea social i protecia mediului sunt obinute
mpreun. Alte scopuri includ crearea de locuri de munc pentru toi, echitate social, guvernare curat i
efectiv.
OCDE face eforturi pentru a nelege i a ajuta guvernele s rspund la noi dezvoltri i preocupri. Acestea
cuprind comerul i ajustarea structural, securitatea online i provocrile legate de reducerea srciei n
lumea dezvoltat. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari i mai de ncredere surse de
statistic comparat, statistic economic i date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie larg i divers,
cum ar fi conturile naionale, indicatorii economici, fora de munc, comerul, ocupaia, migraia, educaia,
energia, sntatea, industria, taxele i impozitele, i mediul. Cea mai mare parte a studiilor i analizelor sunt
publicate.
De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice i legate de mediu,
adncindu-i legatura cu afacerile, uniunile comerciale i ali reprezentani ai societii civile. Negocierile de la
OCDE n privina taxelor i a preurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale n jurul lumii.
Sediul OCDE se afl la Chteau de la Muette n Paris.