5

Notiuni fundamentale despre piata

În capitolul anterioar s-a analizat modalitatea prin care firmele se pot situa dincolo de
frontiera posibilităților lor de producție. Specializarea și schimbul dau posibilitatea firmelor să-și
folosească mai eficient factorii de producție de care dispun, să producă a cantitate mai mare de
bunuri comparativ cu cea pe care o pot obține fără specializare, să-și sporească profiturile.
În acest capitol se analizează cadrul în care se desfășoară schimburile, modul în care
cumpărătorii interacționează cu vânzătorii, se informează reciproc cu privire la caracteristicile
mărfurilor, fac operațiuni de vânzare - cumpărăre. Acest cadru de desfășurare a tranzacțiilor este
reprezentat de piață.
În vorbirea curentă, cuvântul piață înseamnă locul unde oamenii cumpără sau vând bunuri.
De exemplu, piața Astra, care este situață în cartierul Astra din Brașov, reprezintă un loc în care
sunt construite spații de vânzare pentru produse dintre cele mai diverse: fructe, legume, lactate,
carne, miere etc. Vânzătorii amenajează spațiile de vânzare, prezintă bunurile destinate vânzării și
afisează prețurile acestora. Cumpărătorii vin la piață, se informează cu privire la caracteristicile
mărfurilor expuse și cu privire la nivelul prețurilor, eventual negociază cu vânzătorii prețul de
vânzare și cumpără diverse bunuri.
În teoria economică, piața are o semnificație mai generală. O piață constă în orice fel de
reglementări, acorduri, facilități, care permit vânzătorilor și cumpărătorilor să comunice între ei
și să facă afaceri unii cu alții. A face afaceri înseamnă a derula acte de vânzare – cumpărare.
Reglementările sunt regulile care guvernează schimbul din cadrul pieței respective. Prin stabilirea
unor norme, a unor legi care reglementează schimbul, piața apare ca un schimb organizat de
bunuri între cumpărători și vânzători. Fără aceste reguli, de exemplu, nu ar fi posibile vânzările
on-line, comenzile prin telefon sau fax, vânzările și cumpărările de acțiuni etc. Regulile după care
se desfășoară schimbul, regulile jocului, scrise sau nescrise, trebuiesc cunoscute și respectate de
toți participanții la schimb. Prin aceste reguli se stabilesc drepturile participanților la schimb și
modalitatea prin care aceste drepturi sunt protejate.
Există o mare diversitate de piețe, în funcție de bunurile tranzacționate, aria de cuprindere,
regulile specifice de desfășurare a tranzacțiilor, particularitățile locale etc. Diversitatea este așa de
mare și particularitățile sunt așa de numeroase încât este dificil să se cuprindă în analiză toate
aspectele legate de desfășurarea tranzacțiilor pe diferite piețe. Pentru analiza modului în care se
derulează schimburile în cadrul diferitelor piețe, economiștii folosesc un model, o abstractizare a
realității: modelul cererii și ofertei.

1
 Modelul cererii și ofertei descrie felul în care cumpărătorii și vânzătorii interacționează în
cadrul pieței, reliefând aspectele comune ale comportamentului acestora. Acest model preia
aspectele esențiale ale realității piețelor, cum ar fi modul de manifestare a cererii și ofertei, modul
de formare a prețului, modul în care pe piață poate apărea un deficit sau un excedent, efectul
taxelor și stimulentelor etc. Alte aspecte, cum ar fi modul de prezentare a mărfii, de informare a
cumpărătorilor, de negociere a prețului, căile de a păcăli sau înșela clienții sau de a evitarea plata
taxelor și impozitelor, sunt ignorate în acest model. Abstractizarea, simplificarea este necesară
deoarece permite concentrarea eforturilor spre atingerea obiecțivului urmărit, respectiv descrierea
esenței relațiilor de piață, principiilor fundamentale ale comunicării dintre vânzători și
cumpărători, ale desfășurării actului de vânzare – cumpărare, a mecanismului intim al formării
prețurilor, adică elemente comune tuturor piețelor, indiferent de specificul acestora. Arta
construirii unui model economic constă în a prelua din realitate ceea ce este interesant și
important relativ la problema studiată, de a surprinde esența unui fenomen, de a formula în
termeni formali relațiile dintre mărimile economice și de a intui existența unor noi relații între
acestea.
Noţiunile introduse în acest capitol constituie elemente fundamentale pentru studiul
microeconomiei. Metodele şi tehnicile analizei economice, în special statica comparativă şi
utilizarea diagramelor, sunt folosite în mod extensiv, însoțite de multe explicații. Deși sunt
simple, noțiunile referitoare la funcționarea pieței au mare importanță pentru înțelegerea modului
în care funcționează economia. Prin parcurgerea cu atenție a acestui capitol se va putea înțelege
mai bine felul în care se formează prețurile, factorii care le determină, ce schimbări se produc ca
urmare a acțiunii acestora și multe altele. În capitolele următoare, modelul cererii și ofertei va fi
utilizat pentru a explica efectele controlului cantităților sau ale prețurilor, incidența taxelor etc.
Deși noțiunile despre piață sunt prezentate în detaliu, în acest capitol se realizează o tratare
parţială, iniţială, a conceptelor centrale cu privire la piaţă. În general, în acest capitol se
presupune că piaţa constă dintr-un număr mare de vânzători şi cumpărători, nici unul dintre ei
neavând puterea de a exercita o influenţă semnificativă asupra preţului de vânzare – cumpărare.
Produsul tranzacționat este omogen, transparența este perfectă iar intrarea sau ieșirea de pe piață
sunt libere. Cu alte cuvinte, în acest capitol se presupune că pieţele sunt perfect competitive. În
capitolele următoare se va proceda la relaxarea treptată a acestor ipoteze restrictive, fiecare dintre
concepte fiind discutat mult mai detaliat.
Caracteristică cea mai pregnantă a perioadei actuale de evoluție a societății umane o
constituie globalizarea. Bunurile se produc într-o parte a lumii și pot, într-un timp scurt, ajunge în
cealaltă parte. Datorită dezvoltării transporturilor și comunicațiilor, marfa produsă în orice loc de
pe planeta noastră poate fi oferită, într-un timp scurt, pe orice piață. Nevoile consumatorilor din
orice parte a lumii pot fi satisfăcute cu bunuri produse în acea parte a lumii sau produse oriunde
altundeva. Concurența a devenit globală, producătorii autohtoni fiind în competiție directă cu cei
din lumea întreagă. Cum determină firmele producătoare, situate într-o parte a lumii, ce bunuri
doresc să cumpere cumpărătorii dintr-o altă parte a lumii și în ce cantități? Cum se stabileşte
nivelul preţului unui bun şi ce factori cauzează modificarea sa? Acest capitol examinează

2
principiile de bază ale funcţionării pieţei, incluzând cererea, oferta și echilibrul pieţei, analizând
modalitățile prin care se pot da răspunsuri la întrebările anterioare.

5.1. cererea
Dorințele oamenilor sunt nelimitate. Multe dintre dorințele oamenilor nu pot fi satisfăcute, în
principal din lipsa resurselor. Resursele fiind limitate, oamenii trebuie să decidă modalitatea de
folosire a lor. Cererea pune în evidență decizia privind dorințele care vor fi satisfăcute, folosind
resursele disponibile. În teoria microeconomică, conceptul cererii are o semnificație diferită față
de limbajul curent. Pentru a evita desele greșeli în folosirea conceptului cererii, greșeli care
decurg, în principal, din lipsa fundamentului teoretic, se recomandă studierea cu atenție a
noțiunilor cuprinse în acest capitol.
În definirea conceptului cererii, economiștii pleacă de la o premiză fundamentală:
cumpărătorii reacționează la stimulente. Unul dintre stimulentele care influențează
comportamentul oamenilor îl constituie prețul bunurilor. Aproape toți oamenii se informează cu
privire la prețurile bunurilor, fac operațiuni de vânzare – cumpărare în funcție de cât de mare sau
de mic este prețul. Un preț suficient de mare este de natură să influențeze comportamentul
oricărui om.
Pe lângă preț, alți factori care influențează planurile de cumpărare ale cumpărătorilor sunt:
venitul curent obținut, venitul viitor așteptat, avuția sau averea, prețurile altor bunuri, așteptările
sau previziunile. Cererea arată relația dintre preț și cantitatea cerută, toți ceilalți factori de
influență fiind considerați constanți. Cu alte cuvinte, pentru a putea pune în evidență relația dintre
prețul unui bun și cantitatea cerută din acel bun, influența celorlalți factori trebui menținută
constantă. Se va putea astfel determina funcția cererii, adică legătura dintre dorințele
cumpărătorilor privind achizițiile dintr-un anumit bun și prețul acelui bun.
Funcția cererii individuale pentru un bun arată felul în care dorința unui cumpărător de a
cumpăra o anumită cantitate din acel bun este influențată de modificarea prețului bunului
respectiv. Însumând cantitățile individuale pe care toți cumpărătorii doresc să le cumpere, în
decursul unei perioade, într-o anumită zonă geografică, pentru fiecare preț în parte, se obține
cererea la nivelul pieței bunului respectiv.

Cererea pentru un bun exprimă relație dintre cantitatea pe care cumpărătorii doresc și pot
să o cumpere la fiecare nivel al prețului bunului, într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit
spațiu geografic, în condițiile în care toți ceilalți factori de influență rămân nemodificați.

Cererea se poate specifica fie sub forma unui tabel în care sunt înregistrare cantitățile pe care
cumpărătorii doresc să le achiziționeze la diferite prețuri, fie sub forma unei funcții matematice,
care exprimă legătura între cantitatea cerută și preț.

3
 Preț (u.m.)
5

4 D

3 C

B
2

A
1

0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Cantitate (buc.)

Figura 5.1. Curba cererii

Prețul, p Cantitatea cerută, Q Punctul pe

(u.m.) (unități) curba cererii
1 5,0 A
2 3,3 B
3 2,0 C
4 1,0 D

Tabelul 5.1. Specificația cererii

Când cererea este prezentată sub forma unui tabel, pe o coloană a tabelului se înregistrează
prețurile, iar pe o altă coloană se înregistrează cantitățile cerute la fiecare preț. Practic, o astfel de
specificație a cererii exprimă planurile de cumpărare ale consumatorilor pentru o anumită
perioadă de timp, în funcție de preț, considerând că ceilalți factori de influență rămân
nemodificați. Tabelul 5.1 prezintă specificația cererii (ipotetică) pentru un bun. Prețurile sunt
înregistrate pe prima coloană iar cantitățile cerute sunt înregistrate pe coloana a doua. Fiecărui
preț îi corespunde o anumită cantitate cerută. De exemplu, cantitatea cerută la prețul de 2 u.m.
este de 3,3, unități de produs, la prețul de 3 u.m. este de 2,0 unități de cantitate etc.
Cererea se poate prezenta sub forma unei funcții, denumită funcția cererii. Aceasta arată fie
cum depinde prețul de cantitatea cerută, fie cum depinde cantitatea cerută de preț. În primul caz,
funcția cererii este:
p = f(Q)
unde p este prețul unitar, Q este cantitatea cerută iar f reprezintă funcția cererii.

4
 Relația de mai sus arată felul în care prețul depinde de cantitatea totală cerută, prețul maxim
pe care cumpărătorii sunt dispuși să-l plătească pentru a achiziționa o anumită cantitate din bunul
respectiv. Din acest motiv, prețurile sunt denumite prețuri ale cererii.
Funcția cererii poate avea diferite forme concrete, liniare sau neliniare. Funcția liniară a
cererii este:
p = a + b·Q

unde p este prețul unitar, Q este cantitatea cerută, a și b sunt doi parametrii, b < 0. Coeficientul b
reprezintă panta dreptei cererii (Figura 5.2). Panta arată inclinația curbei cererii în raport cu
orizontala. Cu cât valoarea coeficientului b este mai mică, cu atât curba cererii este mai plată, se
apropie mai mult de poziția orizontală. Cu cât valoarea coeficientului b este mai mare, cu atât
curba cererii este mai abruptă, se apropie mai mult de poziția verticală. Coeficientul a reprezintă
ordonata la origine, adică ordinata punctului în care dreapta cererii intersectează axa ordonatelor.
Uneori se preferă specificarea cererii în forma inversă celei de mai sus, adică exprimând
cantitatea cerută în funcție de preț:
Q = g(p)

unde g este funcția care exprimă relația dintre cantitatea cerută și preț. Deoarece cantitatea cerută
depinde de preț, această expresie este denumită funcția directă a cererii, iar relația în care prețul
se exprimă în funcție de cantitatea cerută este denumită funcția inversă a cererii.
Cererea este un concept ex ante. Cantitatea cerută la un anumit preț reprezintă ceea ce doresc
cumpărătorii să cumpere, nu ceea ce au cumpărat. Exprimarea cererii are loc, ca moment de timp,
înaintea derulării actului de vânzare – cumpărare.
Preț

p = a + bQ, a,b > 0

Curba cererii
tg(α) = b α

Cantitate

Figura 5.2. Funcția liniară a cererii

5
 Specificația cererii permite trasarea curbei cererii (Figura 5.1). Curba cererii este o
reprezentare grafică a relației dintre cantitatea cerută și preț, ceilalți factori de influență ai
intențiilor de cumpărare rămânând nemodificați. Curba cererii este reprezentată într-un sistem de
axe în care pe axa ordonatelor este reprezentat prețul unitar, p, iar pe axa absciselor este
reprezentată cantitatea cerută, Q. Un punct de pe curba cererii corespunde unei combinații preț -
cantitatea cerută. De exemplu, în Figura 5.1, punctul B de pe curba cererii corespunde
combinației (3,3;2) aferentă celei de-a doua linii a Tabelului 5.1, punctul C corespunde
combinației (2,0;3) aferentă liniei a treia etc.
Curba cererii poate fi interpretată în două moduri: pentru un preț dat, curba cererii arată cât
este cantitatea pe care cumpărătorii plănuiesc să o cumpere, sau, pentru o cantitatea dată, cât este
prețul maxim pe care cumpărătorii il pot accepta. Când analizează prețul pieței, cumpărătorii
decid cât este cantitatea pe care o pot cumpăra. Când cumpărătorii plănuiesc să cumpere o
anumită cantitate dintr-un bun, ei trebuie să evalueze cât este prețul maxim pe care pot să îl
plătească pentru a obține cantitatea respectivă.
Scăderea prețului unui bun le aduce cumpărătorilor acelui bun un câștig. Cumpărătorii doresc
să cumpere mai mult dintr-un bun atunci când prețul bunului scade deoarece, pe de o parte,
puterea de cumpărare a venitului lor crește, fiind posibilă achiziționarea și a altor bunuri, iar pe
de altă parte, bunurile relativ mai scumpe sunt înlocuite (substituite) cu bunul respectiv, care
devine relativ mai ieftin. Relația dintre preț și cantitatea cerută, toate celelalte rămânând
neschimbate, este cunoscută sub denumirea de legea cererii.

Legii cererii: între preț și cantitatea cerută, ceteris paribus, există o relație inversă
(negativă): creșterea prețului determină scăderea cantității cerute iar scăderea prețului
determină creșterea cantității cerute.

Expresia ceteris paribus reprezintă o modalitate mai scurtă de a spune: toți ceilalți factori de
influență rămânând nemodificați. Fără această mențiune, legea cererii nu este corectă.
Urmărind datele din Tabelul 5.1, se observă că la prețul p = 2 u.m., cantitatea cerută este
Q = 3,3 unități de produs, în timp ce la prețul p = 3 u.m., cantitatea cerută este Q = 2,0 unități de
produs. Creșterea prețului, adică deplasarea de la linia a doua la linia a treia a Tabelului 5.1,
determină o scădere a cantității cerute. Tabelul nu se modifică, cu alte cuvinte cererea rămâne
aceeași, se trece doar de la o linie a acestuia la alta. Modificarea prețului nu modifică cererea ci
cantitatea cerută. Pe graficul din Figura 5.1, modificarea prețului corespunde unei deplasări de-a
lungul curbei cererii. Când prețul crește sau scade, curba cererii nu se deplasează de la poziția sa,
ceea ce înseamnă că cererea nu se modifică. Modificarea prețului determină modificarea
punctului de pe curba cererii.
În Figura 5.3, punctul A de pe curba cererii corespunde situației inițiale. Creșterea prețului
determină scăderea cantității cerute şi deplasarea pe curba cererii de la punctul A la punctul B.
Scăderea preţului determină creşterea cantității cerute şi deplasarea pe curba cererii de la punctul
A la punctul C.

6
 Preț
B

p0

Q0
Cantitate

Figura 5.3. Deplasări pe curba cererii determinate de modificarea prețului

Autostrada Transilvania

În anul 2004 a început construcția uneia dintre cele mai importante autostrăzi din România,
autostrada Transilvania. Autostrada a fost proiectată să traverseze Transilvania, de la Braşov la
Oradea, la granița cu Ungaria, trecând prin orașele Brașov, Făgăraș, Sighișoara, Târgu Mureș,
Cluj Napoca și Oradea.
Lungimea proiectată a fost de circa 415 km. Proiectul prevedea patru benzi de circulație,
benzi de refugiu, parcări și toate celelalte dotări specifice unei autostrăzi moderne. Lățimea
platformei a fost stabilită la 26 metri, iar partea carosabilă la 2·7,5 metri = 15 metri. Construcția
autostrăzii Transilvania era considerată, la momentul începerii lucrărilor, cea mai amplă lucrare
de infrastructură din Europa.
Pentru construcția autostrăzii, guvernul trebuia să achiziționeze mai bine de 13 mil. m2 teren
de la proprietarii acestuia. În anul 2004, prețul mediu al unui m2 de teren nu depășea 1 euro, astfel
încât prețul terenului aproape că nu a fost luat în calcul la determinarea costului construirii
autostrăzii. Costul construirii autostrăzii a fost evaluat la circa 2,2 miliarde euro, iar durata de
execuția a fost estimată la 8 ani. Începând anul 2013, conform planificării, ar trebui să se poată
circula pe autostrada Transilvania, pe toată lungimea acesteia.
După aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, prețul terenului în
România a început să crească spectaculos. Prețul minim al unui m 2 de teren a crescut la peste 5
euro, deseori fiind de câteva ori mai mare decât această valoare. Costul terenului a devenit o
componentă semnificativă a costului construirii autostrăzii Transilvania. Guvernul a epuizat rapid
sumele prevăzute pentru achiziționarea terenului. Nu au putut fi achiziționate suprafețele de teren

7
 Preț
C0
C1

0 Q1 Q0
Cantitate

Figura 5.4. Deplasarea spre stânga a curbei cererii

planificate. Ca urmare, lucrările la autostradă s-au desfășurat cu mari întârzieri. Termenul inițial
de finalizare a construcției autostrăzii, 2012, nu a mai putut fi respectat. În mod clar, creșterea
prețului terenului a determinat reducerea cantității cerute din acest bun.

Planurile cumpărătorilor sunt influențate și de alți factori, nu numai de preț. Printre factorii
care influențează cererea se pot menționa: venitul curent, așteptările privind venitul viitor, averea
sau avuția, preferințele, gusturile, obiceiurile, așteptările privind evoluția viitoare a prețului,
numărul cumpărătorilor etc. Modificarea acestor factori determină schimbări ale cererii. Dacă
acești factori se modifică astfel încât cererea crește, curba cererii se deplasează spre dreapta.
Dacă sub acțiunea acestior factori cererea scade, curba cererii se deplasează spre stânga. În
Figura 5.4, cererea inițială, C0, scade ca urmare a scăderii veniturilor curente ale cumpărătorilor.
Ca urmare, curba cererii se deplasează spre stânga, la C1. La prețul p0, cantitatea cerută inițial este
Q0, iar cantitatea cerută după scăderea venitului curent al cumpărătorilor este Q1. Se observă că, la
același preț, p0, cantitatea cerută a scăzut. Acest lucru este valabil pentru orice nivel al prețului.
În Tabelul 5.2 sunt prezentate variabilele care determină modificarea cererii și felul în care
modificarea acestora influențează cererea. Ifluența acestor factori determină fie creșterea, fie
scăderea cererii.
Venitul curent al consumatorilor influențează cererea, determinând scăderea sau creșterea
acesteia. Când venitul crește, consumatorii cumpără mai mult din majoritatea bunurilor, iar când
venitul scade cumpără mai puțin din aproape toate bunurile. Aceste bunuri sunt denumite bunuri
normale. În cazul bunurilor normale, creșterea venitului determină creșterea cererii iar curba
cererii se deplasează spre dreapta. Scăderea venitului determină scăderea cererii iar curba cererii
se deplasează spre stânga.

8
 Creșterea ... determină ...

venitului curent al cumpărătorilor creșterea/scăderea cererii pentru bunuri normale/inferioare

venitului viitor așteptat creșterea/scăderea cererii pentru bunuri normale/inferioare
preferințelor creșterea cererii
așteptată a prețului creșterea cererii
prețului unui substituent/complementar creșterea/scăderea cererii
numărului cumpărătorilor creșterea cererii

Tabelul 5.2. Factorii de influență ai cererii și efectele lor

Există și bunuri pe care cumpărătorii le cumpără în cantități mai mici atunci când venitul lor
crește sau în cantități mai mari atunci când venitul lor scade. Aceste bunuri sunt denumite bunuri
inferioare.
Venitul viitor așteptat influențează cererea asemănător cu venitul curent. Dacă consumatorii
sunt optimiști cu privire la venitul lor viitor, sperând într-o creștere a acestuia, atunci acționează
ca și cum venitul lor curent ar fi mai mare. Cererea pentru bunurile normale crește iar pentru
bunurile inferioare scade. Dacă așteptările sunt pesimiste, cererea pentru bunurile normale scade
iar cea pentru bunurile inferioare crește.
Preferințele influențează cererea într-o multitudine de forme. Preferințele reprezintă
atitudinea oamenilor față de bunuri și servicii. Dacă preferințele pentru un anumit bun se
modifică în favoarea bunului, cererea pentru bunul respectiv crește. Dacă preferințele se modifică
astfel încât cumpărătorii nu mai doresc un anumit bun, cererea pentru bunul respectiv scade.
Așteptările, la fel ca preferințele, influențează cererea. Dacă cumpărătorii se așteaptă ca în
viitor prețul unui bun să crească, se vor grăbi să cumpere bunul înainte de creșterea prețului
acestuia. Anticiparea creșterii prețului îi determină pe cumpărători să crească cererea prezentă
pentru bunul respectiv. Curba cererii se va deplasa spre dreapta. Dacă cumpărătorii se așteaptă ca
în viitor prețul să scadă, vor cumpăra mai puțin în prezent, pentru a cumpăra mai mult după ce
prețul a scăzut. Cererea curentă va scădea iar curba cererii se va deplasa spre stânga.
Bunurile substituible și bunurile complementare înfluențează cererea pentru un anumit bun.
Curba cererii pentru un bun se poate deplasa, spre dreapta sau spre stânga, dacă prețul unui alt
bun suferă schimbări. De exemplu, o creștere a prețului benzinei deplasează curba cererii pentru
autoturisme spre stânga. O creștere a prețului la carnea de porc deplasează curba cererii pentru
carnea de pui spre dreapta. Din acest punct de vedere, bunurile se pot împărți în două categorii:
bunuri complementare, bunuri care se utilizează împreună, consumul unuia implicând sau
determinând și consumul celuilalt și bunuri substituibile, bunuri care au utilizări similare, care se
pot folosi de către consumator unul în locul celuilalt.

9
 Două bunuri sunt complementare atunci când modificarea prețului unui bun determină
modificarea în direcție opusă a cererii pentru alt bun. Exemple de bunuri complementare: benzina
și autoturismele, ceaiul și zaharul, cazarea întru-un lotel la malul mării și închirierea locurilor pe
plajă etc. Două bunuri sunt substituibile atunci când modificarea prețului unui bun determină
modificarea în același sens a cererii pentru celălalt bun. Exemple de bunuri substituibile: untul și
margarina, cazarea la hotel sau la pensiune, ceaiul sau cafeaua, etc.
Numărul cumpărătorilor influențează semnificativ cererea de bunuri. Cererea depinde
numărul și structura pe vârste a populației. Cu cât populația este mai numeroasă, cu atât cererea
pentru toate bunurile este mai mare. Cu cât procentul populației care intră într-un anumit grup
este mai mare, cu atât cererea pentru bunurile utilizate de grupul respectiv este mai mare.

Compania Blue Air

În luna decembrie 2004 s-a lansat prima companie aeriană românească, cu capital integral
privat, Blue Air. Noua compania s-a încadrat în rândul companiilor low cost, tarifele practicate de
către aceasta fiind mult mai mici decât cele ale companiei aeriene concurente, cu capital de stat,
Tarom. La început, Compania Blue Air a funcționat pe aeroportul Aurel Vlaicu (Băneasa), în
timp ce compania de stat, Tarom, funcționa pe aeroportul Henri Coandă (Otopeni). Datorită
tarifelor mici practicate, numărul călătorilor care au ales să circule cu Blue Air a crescut an de an.
Aeroportul Aurel Vlaicu, altădată aproape pustiu, a devenit, treptat, neîncăpător. Firmele
prestatoare de servicii din incinta sau din imediata apropiere a aeroportului Aurel Vlaicu au
înregistrat o creștere a cererii pentru serviciile oferite. De exemplu, cererea pentru închirierea de
autoturisme din Aeroportul Aurel Vlaicu a crescut semnificativ. Numărul mai mare de călători,
datorat prețului redus la transportul aerian practicat de compania Blue Air, a determinat creșterea
cererii pentru închirierea de autoturisme de la companiile situate în zona aeroportului Aurel
Vlaicu.
Începând cu 25 martie 2012, operațiunile companiei Blue Air s-au mutat pe aeroportul Henri
Coandă. Aeroportul Aurel Vlaicu a devenit, din nou, aproape pustiu. Cererea de închiriere de
autoturisme din zona acestui aeroport a scăzut semnificativ. A crescut cererea pentru un astfel de
bun în aeroportul Otopeni. Bunurile transport aerian și închiriere de autoturisme din aeroport
sunt bunuri complementare. Când serviciile de transport aerian din aeroportul Aurel Vlaicu au
scăzut, a scăzut cererea pentru bunul închiriere de autoturisme. Curba cererii pentru bunul
închiriere de autoturisme din aeroportul Aurel Vlaicu s-a deplasat spre stânga.

10
 Preț

Cantitate

Figura 5.5. Modificarea cantității cerute și modificarea cererii

Modificarea prețului și a celorlalți factori de influență determină fie o schimbare a cantității

cerute, fie o schimbare a cererii. Ca urmare, are loc fie o deplasare de-a lungul curbei cererii, fie
o deplasare a curbei cererii spre dreapta sau spre stânga
Deplasarea pe curba cererii se datorează modificării prețului, ceilalți factori de influență
rămânând nemodificați. Un punct de pe curba cererii arată cantitatea cerută la un preț dat astfel
încât, deplasarea de-a lungul curbei cererii arată o modificare a cantității cerute determinată de
modificarea prețului.
Deplasarea curbei cererii spre dreapta sau spre stânga arată o schimbare a cererii datorată
modificării factorilor de influență ai acesteia. Deplasarea spre dreapta a curbei cererii semnifică
creșterea cererii și de datorează creșterii venitului curent (în cazul bunurilor normale), creșterii
venitului viitor așteptat, creșterii avuției, creșterii prețului bunurilor substituibile, scăderii prețului
bunurilor complementare, creșterii numărului populației. Deplasarea spre stânga a curbei cererii
semnifică scăderea cererii și se datorează scăderii venitului curent (în cazul bunurilor normale),
scăderii venitului viitor așteptat, scăderii avuției, scăderii prețurilor bunurilor substituibile,
creșterii prețurilor bunurilor complementare, scăderii numărului populației. Figura 5.5 ilustrează
cele două tipuri de deplasări: pe curba cererii sau ale curbei cererii.

Întrebări
1. Ce deosebire există între cererea pentru un bun și cantitatea cerută dintr-un bun?
2. Care dintre factorii de influență ai cererii pentru un bun determină scăderea acesteia?
3. Ce se întâmplă cu cererea de flori dacă prețul florilor scade?

11
5.2. Oferta
Pe piața unui bun, oferta este expresia dorințelor vânzătorilor cu privire la cantitățile din bunul
respectiv pe care doresc și pot să le vândă, în funcție de preț. A oferi un bun înseamnă a-l pune în vânzare.
Un bun destinat vânzării se numește marfă. Pentru o firmă care produce un bun, oferta depinde de
trei elemente fundamentale: disponibilitatea resurselor și a tehnologiei implicate în producerea
bunului, condițiile de piață precum și de câștigul potențial care se poate obține. O firmă va face o
ofertă pentru un bun dacă are tehnologia necesară pentru a obține bunul, dacă are acces pe piață și
dacă speră să obțină un profit din vânzarea bunului respectiv.
Cantitatea dintr-un bun oferită de către un ofertant individual depinde de mai mulți factori,
un rol fundamental avându-l prețul de vânzare al bunului respectiv. Adunând cantitățile
individuale oferite de către vânzători, la fiecare preț, se obține oferta pentru acel bun.

Oferta pentru un bun exprimă relața dintre cantitatea totală pe care vânzătorii doresc și pot
să o vândă la fiecare nivel al prețului, într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit spațiu
geografic, în condițiile în care toți ceilalți factori de influență rămân nemodificați.

Oferta se prezintă fie sub forma unui tabel, denumit specificația ofertei, în care sunt
înregistrare cantitățile pe care vânzătorii doresc să le vândă la diferite prețuri, fie printr-o funcție
matematică, care stabilește legătura dintre preț și cantitatea oferită.
Când oferta este prezentată sub forma unui tabel, pe o coloană a tabelului se înregistrează
prețurile, iar pe o altă coloană se înregistrează cantitățile oferite la fiecare preț. Practic, o astfel de
specificație a ofertei arată intențiile vânzătorilor cu privire la cantitățile din bunul respectiv pe
care doresc să le vândă, într-o anumită perioadă de timp, în funcție de preț, considerând că ceilalți
factori de influență rămân nemodificați. Tabelul 5.3 prezintă specificația ofertei (ipotetică) pentru
un bun. Prețurile sunt înregistrate pe prima coloană iar cantitățile cerute sunt înregistrate pe a
doua coloană. Fiecărui preț îi corespunde o anumită cantitate oferită. De exemplu, cantitatea
oferită la prețul de 2 u.m. este de 5 unități de produs, la prețul de 3 u.m. este de 6,2 unități de
produs etc.
Oferta se poate prezenta printr-o funcție, denumită funcția ofertei, care arată cum depinde
cantitatea oferită de preț, sau, echivalent, cum depinde prețul de cantitatea oferită. Funcția ofertei
unui bun este o expresie matematică care reflectă relația dintre preț și cantitatea oferită:
p = f(Q)
unde p este prețul unitar, Q este cantitatea oferită iar f reprezintă funcția ofertei.
Relația de mai sus arată felul în care prețul depinde de cantitatea totală oferită, prețul minim
pe care vânzătorii îl acceptă în schimbul bunului. Din acest motiv, prețurile care apar într-o astfel
de relație sunt denumite prețuri ale ofertei.

12
 Preț (u.m.)
5

G
4

F
3

E
2

D
1

0
0 1 2 3 4 5 6 7 8

Cantitate (unități)

Figura 5.6. Curba ofertei

Prețul, p Cantitatea oferită, Q Punctul pe

(u.m.) (unități) curba ofertei
1 3,5 D
2 5,0 E
3 6,2 F
4 6,8 G

Tabelul 5.3. Specificația ofertei

Funcția ofertei poate avea diferite forme concrete, liniare sau neliniare. În teoria
microeconomică, deseori, se utilizează funcții liniare ale ofertei. De exemplu, oferta poate fi
exprimată prin relația:

p = a + b·Q

unde p este prețul unitar, Q este cantitatea oferită iar a și b sunt coeficienți sau parametrii.
Coeficientul b reprezintă panta dreptei ofertei (Figura 5.7). Panta arată înclinația curbei ofertei în
raport cu orizontala. Cu cât valoarea coeficientului b este mai mică, cu atât curba ofertei este mai
plată, se apropie mai mult de poziția orizontală. Cu cât valoarea sa este mai mare, cu atât curba
ofertei este mai abruptă, se apropie mai mult de poziția verticală. Coeficientul a reprezintă
ordonata la origine, arătând locul în care dreapta ofertei intersectează axa ordonatelor.

13
 Preț
Curba ofertei
p = a + bQ, a,b > 0

tg(α) = b
a α

0
Cantitate

Figura 5.7. Funcția liniară a ofertei

Uneori se preferă specificarea ofertei în forma inversă celei de mai sus, adică exprimând
cantitatea oferită în funcție de preț:
Q = g(p)

unde g este funcția care exprimă relația dintre cantitatea oferită și preț. Această relație arată felul
în care cantitatea oferită depinde de preț, cantitatea maximă pe care vânzătorii unui bun dunt
dispuși să o vândă, la un anumit preț. De exemplu, funcția liniară a ofertei p = a + b·Q, se poate
exprima în formă inversă, exprimând cantitatea oferită în funcție de preț:

Q = – a/b + p/b
a și b fiind doi parametrii sau coeficienți.
Oferta este un concept ex ante. Cantitatea oferită la un anumit preț reprezintă ceea ce doresc
vânzătorii să vândă la prețul respectiv, nu ceea ce se vinde efectiv. Exprimarea ofertei are loc, ca
moment de timp, înaintea derulării actului de vânzare – cumpărare.
Specificația ofertei permite trasarea curbei ofertei. Curba ofertei este o reprezentare grafică a
relației dintre cantitatea oferită și prețul bunului, toți ceilalți factori de influență ai intențiilor
vânzătorilor de a vinde bunul rămânând constanți. Curba ofertei este reprezentată într-un sistem
de axe în care pe axa ordonatelor este reprezentat prețul unitar, iar pe axa absciselor este
reprezentată cantitatea oferită. Un punct de pe curba ofertei corespunde unei combinații preț -
cantitate oferită. De exemplu, în Figura 5.6, punctul E de pe curba ofertei corespunde combinației
(5,0;2) aferentă celei de-a doua linii a Tabelului 5.3., punctul F corespunde combinației (6,2; 3)
aferentă liniei a treia etc.
Curba ofertei poate fi interpretată în două moduri: pentru un preț dat, curba ofertei arată cât
este cantitatea pe care vânzătorii plănuiesc să o vândă sau, pentru o cantitate dată, cât este prețul
minim pe care vânzătorii îl pot accepta. Când firmele vând la prețul pieței, ele decid dacă pot sau

14
nu intra pe piața respectivă și cât pot oferi. Când firmele pot produce o cantitate dată dintr-un
bun, ele evaluează prețul la care pot să facă oferta respectivă.
Creșterea prețului unui bun le aduce vânzătorilor acelui bun un câștig. Vânzătorii doresc să
vândă mai mult când prețul crește deoarece câștigurile lor cresc. Pe de altă parte, când producția
crește, pot apărea creșteri ale costurilor. Creșterea prețului poate asigura recuperarea cheltuielilor
făcute pentru creșterea producției și poate determina creșterea profitului. Când prețul bunului
scade, vânzătorii planifică reducerea cantităților oferite deoarece prețul mai mic le diminuează
câștigul, eventual determină apariția pierderilor. Relația dintre preț și cantitatea oferită, toate
celelalte rămânând neschimbate, este cunoscută sub denumirea de legea ofertei:

Între prețul unui bun și cantitatea oferită din acel bun, ceteris paribus, există o relație
directă: o creștere a prețului determină o creștere a cantității oferite, iar o scădere a prețului
determină o scădere a cantității oferite.

Urmărind datele din Tabelul 5.3, se observă că la prețul p = 2 u.m., cantitatea oferită este de 5
unități, în timp ce la prețul de p = 3 u.m., cantitatea oferită este de 6,2 unități. Creșterea prețului,
adică deplasarea de la o linie la alta a tabelului, determină de fiecare dată o creștere a cantității
oferite. Tabelul rămâne același, adică oferta rămâne aceeași, se parcurge doar acest tabel, trecând
de la o linie la alta. Modificarea prețului nu modifică oferta, ci cantitatea oferită. Pe graficul din
Figura 5.6, modificarea prețului corespunde unei deplasări de-a lungul curbei ofertei. Când prețul
crește sau scade, curba ofertei nu se deplasează de la locul său, ceea ce înseamnă că oferta nu se
modifică. Modificarea prețului determină modificarea poziției de referință de pe curba ofertei.
Planurile vânzătorilor sunt influențate și de alți factori, nu numai de prețul bunului. Printre
acești factori se pot menționa: prețurile factorilor de producție, starea tehnologiei, prețurile altor
bunuri, îndeosebi ale bunurilor substituibile sau complementare, așteptările privind prețurile
viitoare, numărul de ofertanți etc. În Tabelul 5.4 sunt prezentate variabilele care determină
modificarea ofertei și felul în care modificarea acestora afectează oferta. Când unul dintre acești
factori de producție se modifică, are loc o modificare a ofertei.

Creșterea ... determină ...

prețurilor factorilor de producție scăderea ofertei

nivelului tehnic al producției creșterea ofertei

prețurilor altor bunuri creșterea ofertei (bunuri complementare în producție)/

scăderea ofertei (bunuri substituibile în producție)
prețurilor viitoare așteptate ale bunului scăderea ofertei
numărului ofertanților creșterea ofertei

Tabelul 5.4. Factorii de influență ai ofertei și efectele lor

15
 Prețurile factorilor de producție influențează într-o măsură semnificativă oferta pentru multe
bunuri. Când se înregistrează o creștere a prețurilor factorilor, crește costul producției. Unii
producători vor începe să înregistreze pierderi și vor părăsi piața. Producătorii cei mai eficienți
vor continua să facă o ofertă pe piață, dar la fiecare nivel al prețului, cantitățile oferite vor fi mai
mici. Pe total, oferta va scădea. Curba ofertei se va deplasa spre stânga.
Nivelul tehnic al producției influențează semnificativ cantitatea produsă și oferită. Uneori, se
folosește termenul de tehnologie, care se referă generic la modul în care se folosesc factorii de
producție. Schimbările intervenite în tehnologie pot fi pozitive sau negative. O schimbare
pozitivă a tehnologiei apare atunci când este descoperită o nouă metodă de producție, care
micșorează costurile. Robotizarea, automatizarea, informatizarea sunt exemple în acest sens.
Factori cu efect negativ asupra tehnologiei sunt, de exemplu, epuizarea unor resurse, apariția
unor condiții meteorologice nefavorabile sau în cazul unor dezastre naturale, care determină
creșterea costurilor producției. O schimbare pozitivă a tehnologiei determină creșterea ofertei, în
timp ce o schimbare negativă determină scăderea ofertei.
Modificarea prețurilor altor bunuri, îndeosebi prețurile bunurilor complementare în
producție sau ale bunurilor substituibile în producție, influențează oferta pentru un anumit bun.
Bunurile se numesc complementare în producție dacă pot fi produse împreună. Oferta pentru un
bun crește atunci când prețul unui bun complementar în producție crește. De exemplu, dacă prețul
cărnii de curcan crește, oferta de ficat de curcan crește. În cazul bunurilor substituibile în
producție, situația este inversă. Bunurile se numesc substituibile în producție dacă pot fi produse
cu aceleași resurse. De exemplu, dacă prețul caselor crește, oferta de mere va scădea deoarece
deținătorii de terenuri vor găsi că este mai avantajos folosirea terenului pentru construcții, decât
pentru dezvoltarea unor plantații de meri.

O0
Preț

O1

B A
p0

Q1 Q0
Cantitate

Figura 5.8. Deplasarea spre stânga a curbei ofertei

16
 Prețurile viitoare așteptate ale bunurilor influențează planurile de producție ale acestora.
Dacă producătorii prevăd că prețul viitor al produsului va crește, vor planifica creșterea
producției pentru acea perioadă, așteptându-se la creșterea încasărilor și a profiturilor viitoare.
Dacă posibil, vânzătorii vor scădea oferta prezentă și o vor crește în viitor. Așteptările cu privire
la prețul viitor a unui bun pot influența oferta curentă pentru bunul respectiv.
Numărul ofertanților influențează oferta totală. Oferta este influențată de apariția pe piață a
unor noi firme. Cu cât este mai mare numărul de firme noi, care se adaugă celor existente, cu atât
oferta crește mai mult. Dacă numărul de firme se diminuează (dau faliment sau decid să producă
alte bunuri), oferta scade. Creșterea ofertei poate fi stimulată printr-o politică de sprijinire a
înființării de noi firme, scăderea fiscalității, acordarea de ajutoare sau subvenții, crearea unor
facilități pentru investitori, dezvoltarea infrastructurii etc.
Oferta scade atunci când, la fiecare preț, vânzătorii planifică reducerea cantităților oferite. În
Figura 5.8 se prezintă curba inițială a ofertei, O0, și curba ofertei diminuate, O1. La prețul p0,
cantitatea oferită inițial este Q0. Punctul A, situat pe curba ofertei O0, corespunde acestei
combinații preț - cantitate oferită.
Creșterea prețurilor factorilor de producție determină scăderea ofertei. La același preț, p0,
cantitatea oferită, Q1, este mai mică decât cantitatea oferită înainte de creșterea prețurilor
factorilor, Q0. Punctul B, situat pe curba ofertei O1, corespunde acestei combinații preț - cantitate
oferită. Noua curbă a ofertei se află situată în stânga curbei ofertei inițiale. Cu cât scăderea ofertei
este mai mare, cu atât deplasarea curbei ofertei spre stânga este mai mare. Scăderea cantității
oferite nu este în mod necesar egală pentru fiecare preț, astfel încât deplasarea curbei ofertei spre
stânga nu se face păstrând, în mod necesar, panta curbei ofertei inițiale.
Trebuie făcută o distincție netă între cele două tipuri de modificări: unele determinate de
modificarea prețului bunului, ceilalți factori de influență rămânând neschimbați, și altele
determinate de modificarea celorlalți factori, prețul bunului rămânând neschimbat. În primul caz,
modificarea prețului determină deplasări pe curba ofertei, dintr-un punct în altul al acesteia, iar în
al doilea caz, modificarea celorlalți factori determină deplasări ale curbei ofertei, spre dreapta sau
spre stânga poziției inițiale.
Dacă prețul bunului se modifică, ceilalți factori rămânând nemodificați, are loc o deplasare
dintr-un punct în altul pe aceeași curbă a ofertei. Conform legii ofertei, scăderea prețului
determină scăderea cantității oferite. În acest caz, are loc o deplasare pe curba ofertei, în jos față
de punctul inițial. O creștere a prețului determină creșterea cantității oferite, iar deplasarea pe
curba ofertei se face în sus față de punctul inițial. Aceste deplasări sunt prezentate în Figura 5.9,
de-a lungul curbei O0.
Dacă costurile de producție cresc, tehnologia rămâne în urmă, prețurile bunurilor
complementare în producție scad, prețurile bunurilor substituibile în producție cresc, prețurile
așteptate cresc iar numărul ofertanților scade, oferta scade. Curba ofertei se deplasează spre
stâmga, de la O0 la O1. Dacă costurile de producţie scad, tehnologia avansează, prețurile
bunurilor complementare în producție cresc, prețurile bunurilor substituibile în producție scad,
prețurile așteptate se reduc iar numărul ofertanților crește, atunci oferta crește. Curba ofertei se
deplasează spre dreapta, de la O0 la O2.

17
 O1 O0 O2

Preț
A

Cantitate

Figura 5.9. Modificarea cantității oferite și modificarea ofertei

Firma lui George

George este un tânăr care lucrează în București, ca programator la o firmă din domeniul IT.
Până să se angajeze, George a încercat să-și dezvolte propria afacere. George a făcut Liceul de
Artă „Margareta Sterian” din Buzău, clasa de muzică. A urmat apoi Universitatea Națională de
Muzică din București. S-a dovedit a fi un bun compozitor, primele sale creații bucurându-se de
mult succes printre apropriații săi. George și-a investit puținii bani, proveniți în mare parte de la
părinți, pentru a cumpăra instrumente muzicale, calculator, software de specialitate și altele. Țelul
lui era înființarea unui studiou muzical, cu scopul de a crea, promova și comercializa muzică.
Făcuse primii pași spre dotarea studioului lui muzical cu tehnologia necesară pentru a produce
muzică.
Lucrurile nu au mers însă așa cum planificase George. Puțină lume a auzit de muzica lui, iar
preferințele ascultătorilor de muzică se modifică în permanență. Muzica lui George trebuia
promovată, dar costurile nu puteau fi acoperite din încasări. Despre profit, nici vorbă. Cu cât
George a pătruns mai adânc în lumea muzicii, cu atât a înțeles mai bine problemele cu care se
aceasta se confruntă. La fel ca în orice altă activitate, succesul depinde de talent, de muncă, dar și
de șansă. După un timp, George a constatat că este foarte greu să te ridici în acest domeniu, din
ce în ce mai mult dominat de interese financiare. George provine dintr-o familie modestă, nu
putea fi ajutat de părinți. Nu a găsit nici alt sponsor care să-l susțină. Evaluîndu-și șansele de
reușită, el a decis să închidă firma și să înceapă o altă activitate. A făcut un curs intensiv de
programare a calculatoarelor și s-a angajat la firma de software din București. Visează încă să
aibă firma lui, să investească, să ofere muzică pe piața de profil și să obțină profit. Visele nu costă
nimic.

18
 Întrebări
1. Ce deosebire există între oferta și cantitatea oferită dintr-un bun?
2. Care dintre factorii de influență ai ofertei pentru un bun determină scăderea acesteia?
3. Ce sunt bunurile substituibile în producție? Dar bunurile complementare în producție?

5.3. Echilibrul pietei

Echilibrul este o situație în care forțele opuse sunt de aceeași intensitate și se anihilează
reciproc. Echilibrul se păstrează atât timp cât intensitatea forțelor se menține și nu apar alți factori
a căror influență determină schimbarea raportului de forțe. Echilibrul pieței apare atunci forțele
opuse ale cererii și ofertei ajung la același intensitate, cantitatea cerută egalând cantitatea oferită.
Prețul pentru care se cantitatea cerută este egal cu cantitatea oferită se numește preț de
echilibru iar cantitatea corespunzătore acestui preț se numește cantitate de echilibru. În Figura
5.10 prețul de echilibru este pe, iar cantitatea de echilibru este Qe. Piața tinde către echilibru
deoarece ajustările de preț schimbă planurile vânzătorilor și cumpărătorilor. O situație de
dezechilibru generează o schimbare a prețului care determină modificări ale cantităților cerute și
oferite în sensul de realizare a echilibrului.
Prețul este un regulator al pieței, adică joacă rolul unei pârghii care asigură reglarea automată
a funcționării pieței oricărui bun. Dacă prețul unui bun este prea mare, cantitatea oferită din acest
bun va depăși cantitatea cerută iar planurile vânzătorilor privind vânzările nu se vor îndeplini. O
parte din marfa destinată vânzării nu se va vinde. În acest caz, forțele pieței vor împinge prețul în
jos astfel încât echilibrul să fie restabilit.
Dacă prețul este prea mic, cantitatea cerută va depăși cantitatea oferită, iar planurile
cumpărătorilor privind cumpărările nu se vor îndeplini. O parte din cantitatea pe care
cumpărătorii doresc să o cumpere nu va fi putea fi asigurată din lipsă de ofertă. În acest caz,
forțele pieței vor împinge prețul în sus astfel încât echilibrul să fie restabilit. În Figura 5.10 este
prezentat modul în care prețul îndeplinește rolul de regulator al pieței.
Forțele pieței împing prețul spre nivelul de echilibru. La prețul de ecilibru, cantitatea cerută
este egală cu cantitatea oferită. Nici vânzătorii, nici cumpărătorii, nu doresc modificarea prețului
deoarece obțin cel mai înalt nivel de îndeplinire a dorințelor lor. Cantitatea care se vinde/cumpără
efectiv este cea mai mare comparativ cu cantitatea care se vinde/cumpără la oricare alt preț.
Dacă prețul este mai mic decât prețul de echilibru, pe piață va apărea un deficit, iar dacă
prețul este mai mare decât prețul de echilibru, pe piață va apărea un excedent. Se pot prevedea
schimbările pe care le va înregistra prețul pentru a elimina deficitul sau surplusul? Răspunsul este
afirmativ deoarece schimbările prețului, în direcția prețului de echilibru, sunt benefice atât pentru
vânzători cât și pentru cumpărători.

19
 Preț
C O

Excedent

p1

E
pe

p2

Deficit
Qe
Cantitate

Figura 5.10. Echilibrul pieței

Deficitul determină creșterea prețului. Când există un deficit, cumpărătorii doresc să cumpere
mai mult decât doresc să vândă vânzătorii. Cumpărătorii nu-i pot forța pe vânzători să vândă mai
mult decât doresc. Singurul lucru care-i determină pe vânzători să vândă mai mult este creșterea
prețului. Observând deficitul, vânzătorii vor crește prețul și vor mări cantitatea oferită. Creșterea
prețului, ceteris paribus, reduce deficitul din două motive: pe de o parte, conform legii cererii, se
reduce cantitatea cerută, iar pe de altă parte, conform legii ofertei, crește cantitatea oferită. Când
se realizează egalitatea dintre cantitatea cerută și cantitatea oferită, creșterea prețului încetează,
iar piața atinge echilibrul.
Excedent determină scăderea prețului. Când există un excedent, cumpărătorii doresc să
cumpere mai puțin decât doresc să vândă vânzătorii. Vânzătorii nu-i pot forța pe cumpărători să
cumpere mai mult decât doresc. Singurul lucru care-i determină pe cumpărători să cumpere mai
mult este scăderea prețului. Observând excedentul, vânzătorii vor scădea prețul și vor micșora
cantitatea cerută. Scăderea prețului, ceteris paribus, reduce excedentul din două motive: pe de o
parte, conform legii cererii, crește cantitatea cerută, iar pe de altă parte, conform legii ofertei,
scade cantitatea oferită. Când se realizează egalitatea dintre cantitatea cerută și cantitatea oferită,
scăderea prețului încetează, iar piața atinge echilibrul.

Întrebări
1. Ce semnificație are noțiunea de echilibru al pieței?
2. În ce caz apare un deficit pe piața unui bun?
3. Ce se întâmplă pe piața unui bun când apare un surplus?

20
5.4. Modificari predictibile ale pretului si cantitatii cerute
Modelul cererii și ofertei poate fi folosit pentru a analiza efectele modificării, pe piața unui
bun, a cererii sau a ofertei asupra prețului, cantității cerute și cantității oferite. O modificare a
prețului de echilibru și a cantității de echilibru decurge dintr-o modificare a cererii, a ofertei sau
dintr-o modificare simultană a acestora..
Modificarea cererii se datorează factorilor de influență, alții decât prețul (prețul influențează
cantitatea cerută). În Figura 5.11 sunt puse în evidență efectele scăderii cererii pe piața unui bun
asupra prețului și cantității de echilibru. Scăderea cererii determină, așa cum s-a analizat la
paragraful 5.2, deplasarea curbei cererii spre stânga. Prețul de echilibru inițial este p0, iar
cantitatea inițială de echilibru este Q0. Când cererea scade, oferta rămânând nemodificată, punctul
de echilibru se mută de la E0 la E1.
Prețul de echilibru scade de la p0 la p1, iar cantitatea de echilibru scade de la Q0 la Q1. Analiza
statică a celor două situații de echilibru permite formularea următoarele concluzii:

- când cererea scade, ceteris paribus, atât prețul cât și cantitatea de echilibru scad;
- când cererea crește, ceteris paribus, atât prețul cât și cantitatea de echilibru cresc.

Modificarea ofertei este determinată de factorii de influență, alții decât prețul (prețul
influențează cantitatea oferită). Scăderea ofertei implică o deplasare a curbei ofertei spre stânga
iar creșterea ofertei determină deplasarea curbei ofertei spre dreapta.

C1 C0
Preț

E0
p0
E1
p1

Q0 Q1
Cantitate

Figura 5.11. Efectele scăderii cererii (oferta nu se modifică)

21
 Preț
C O1 O0

E1
p1

E0
p0

0 Q1 Q0

Cantitate

Figura 5.11. Efectele scăderii ofertei (cererea nu se modifică)

În Figura 5.12 sunt puse în evidență efectele scăderii ofertei pe piața unui bun asupra prețului
și cantității de echilibru. Prețul de echilibru inițial este p0, iar cantitatea inițială de echilibru este
Q0. Când oferta scade, cererea rămânând nemodificată, punctul de echilibru se mută de la E0 la E1.
Prețul de echilibru crește de la p0 la p1, în timp ce cantitatea de echilibru scade de la Q0 la Q1.
Analiza statică a celor două situații de echilibru permite formularea următoarelor concluzii:

- când oferta scade, ceteris paribus, prețul de echilibru crește iar cantitatea de echilibru
scade;
- când oferta crește, ceteris paribus, prețul de echilibru scade iar cantitatea de echilibru
crește.

Modificarea simultană a cererii și ofertei se poate analiza în același fel, punând în evidență
felul în care se modifică prețul și canntitatea de echilibru. Se pot lua în considerare modificarea în
aceeași măsură a cererii și ofertei sau modificarea uneia într-o măsură mai mare decât cealaltă.

Concluziile sunt este următoarele:

- când cererea scade și oferta crește, prețul de echilibru scade iar cantitatea de echilibru poate
să crească, să scadă sau să rămână constantă;
- când cererea crește și oferta scade, prețul de echilibru crește iar cantitatea de echilibru poate
să crească, să scadă sau să rămână constantă;
- când cererea și oferta cresc, cantitatea de echilibru crește iar prețul de echilibru poate să
crească, să scadă sau să rămână constantă;

22
- când cererea și oferta scad, cantitatea de echilibru scade iar prețul de echilibru poate să
crească, să scadă sau să rămână constantă.

Statica comparativă este termenul generic folosit pentru a descrie modificarea prețului de
echilibru și a cantității de echilibru ca urmare a acțiunii factorilor de influență, analizându-se
pozițiile înițiale și finale ale curbelor cererii și ofertei, fără să se ia în considerare modul în care
curbele cererii, respectiv ofertei au ajuns la aceste poziții. Recurgând la analiza unor situații
statice și comparând valorile determinante ale acestora, se poate dobândi deprinderea de a
înțelege ușor și corect schimbările care au loc în cadrul pieței, ca urmare a modificării cererii și
ofertei.

Întrebări
1. Ce factori pot determina modificarea cererii reprezentate în Figura 5.10?
2. Cum se modifică prețul și cantitatea de echilibru când oferta crește, ceteris paribus?
3. Ce modificări înregistrează prețul și cantitatea de echilibru când cererea și oferta cresc?

5.5. Aplicatii

Aplicația 1

În Figura 5.12 sunt prezentate două curbe ale ofertei, O 0 și O1. La fiecare preț, cantitatea
oferită pentru oferta O1 este mai mare decât cantitatea oferită pentru oferta O0. În ce caz este mai
probabil să apară un excedent: când oferta este O1 sau când oferta este O0? În caz este mai
probabil să apară un deficit: când oferta este O0 sau când este O1? Explicați răspunsul dvs.

Răspuns

Un excedent apare dacă, pe piața unui bun prețul este mai mare decât prețul de echilibru. Pe o
piața apare un deficit dacă prețul este mai mic decât prețul de echilibru. Cunoscând doar poziția
curbei ofertei, nu se poate spune nimic despre probabilitatea apariției excedentului sau deficitului.
Pentru a determina ce probabilitate de apariție are un deficit sau un excedent, este necesară
cunoașterea nivelului prețului și a poziției curbei cererii.

23
 Preț
O0 O1

A B
p0

0 Q0 Q1
Cantitate

Figura 5.12. Curbele ofertei O0 și O1

Aplicația 2

Dacă pe o piață aflată în echilibru, cererea crește într-o măsură mai mare decât crește oferta,
pe piața respectivă apare un deficit? Explicați răspunsul dvs.

Răspuns

Explicația este dată în Figura 5.13. Nu apare un deficit ci un nou punct de echilibru, prețul și
cantitatea de echilibru fiind mai mari decât cele inițiale.

C0 C1 O0 O1
Preț

E1
p1
E0
p0

0 Q0 Q1
Cantitate

Figura 5.13. Curba cererii se deplasează spre dreapta mai mult decât curba ofertei

24