I.

Introducere

Constituirea, organizarea și funcționarea Curții de Justiție Europene sunt

prevăzute în tratatele institutive, atât în Tratatul de la Paris din 1951,în
Tratatele de la Roma de la 1957, dar și în cele două Protocoale privind
Statutul Curții de Justiție a Comunităților Europene. Convenția cu privire la
unele instituții ale Comunităților Europene 1 prin care CJE reprezintă o
instituție unică, comună celor trei piloni, comunități distincte și anume
CECO, CEE și CEEA sau EURATOM, a realizat o unificare între textele
celor trei tratate.

Odată cu progresul european și a aderărilor succesive, numărul acțiunilor

a crescut, ceea ce a dus la necesitatea descongestionării activității Curții și a
instaurării unui al doilea grad de jurisdicție. Actul Unic European a autorizat
Curtea să solicite Consiliului crearea unei jurisdicții de primă instanță.

Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a fost creat la

solicitarea Curții de Justiție prin decizia Consiliului din 24 octombrie 1988.
Tribunalul de Primă Instanță a completat cadrul jurisdicțional comunitar,
CJCE fiind compusă astfel din două jurisdicții independente, respectiv Curtea
de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță.

Ulterior, datorită creșterii volumului de muncă al Tribunalului de Primă

Instanță și conform Tratatului de la Nisa2, a dat posibilitatea solicitării creării
unor camere jurisdicționale, iar proiectul de transferare a litigiilor privind
funcția publică europeană a dus spre un nou tribunal, spre o nouă jurisdicție
specializată.

1
Prin Tratatele de la Roma s-a adoptat o Convenție ce prevedea că atribuțiile conferite CJCE de cele două
Tratatae vor fi exercitate de o Curte de Justiție unică ce va înlocui Curtea de Justiție prevăzută de art. 32 din T.
CECO;
2
Declarația nr. 16 referitoare la art. 225 din Tratatul CE, adoptată la semnarea Tratatului de la Nisa la 26
februarie 2001;

1
 Așadar, prin decizia Consiliului din 2 noiembrie 2004, Tribunalului de
Primă Instanță i s-a alăturat Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene.

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) a statuat în art. 13 ca

denumirea acestei instituții să fie “Curtea de Justiție a Uniunii Europene”.

II. Compunerea Curții de Justiție a UE

CJUE reprezintă instituția jurisdicțională a Uniunii Europene și este

compusă din trei instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul de Primă Instanță și
Tribunalul Funcției Publice.

A. CURTEA DE JUSTIȚIE

Curtea de Justiție este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat
membru, acest lucru însemnând că în prezent Curtea are 28 de judecători 3 .
Curtea este asistată de 9 avocaţi generali, numărul acestora putând fi mărit de
către Consiliu, care decide în unanimitate. Rolul acestor avocați este de a
prezenta în mod public, cu deplină imparțialitate și independență, concluzii
motivate cu privire la cauzele care necesită intervenția lor, acestea fiind
reglementate de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Desemnarea judecătorilor și avocaților se face de comun acord de

guvernele statelor membre, pe un mandat de șase ani, după consultarea unui
comitet ce emite avize privind capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de
judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte
să se facă nominalizările de către guvernele statelor membre. Comitetul este
format din șapte personalități alese dintre foștii membri ai Curții de Justiție și ai
Tribunalului, dintre membrii instanțelor naționale supreme și dintre reputați
juriști. Parlamentul European propune unul dintre acești membri.

3
Din 12 ianuarie 2007, reprezentantul României în cadrul Curții de Justiție este doamna Camelia Toader;

2
 În Statutul Curții de Justiție, tratate dar și în Regulamentul de procedură4
sunt reglementate organizarea și funcționarea Curții de Justiție a Uniunii
Europene.

La fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială a judecătorilor și avocaților

generali în condițiile prevăzute de Statutul CJUE. Când, la fiecare trei ani se
înlocuiesc parțial judecătorii, se înlocuiesc alternativ câte 14, respectiv 13
judecători. În cazul avocaților generali, înlocuirea privește de fiecare dată patru
dintre aceștia. După înlocuirea parțială, judecătorii aleg dintre ei președintele
Curții, pentru o perioadă de trei ani. Acesta conduce lucrările și serviciile Curții.
Președintele Curții prezidează ședințele, dar și deliberările desfășurate în camera
de consiliu.

În cadrul Curții se înființează camere formate din trei și din cinci

judecători, dintre care se aleg președinții camerelor. Președinții camerelor de
cinci judecători sunt aleși pentru o perioadă de trei ani, iar președinții camerelor
formate din trei judecători sunt aleși pe un an. Petru o perioadă de un an, se
desemnează primul avocat general de căte Curte.

Curtea poate se poate întruni astfel: în ședință plenară, compusă din toți
judecătorii, în Marea Cameră, cu 13 judecători și camerele compuse din cinci
sau trei judecători. Deciziile vor fi valabile numai dacă numărul de judecători ce
participă la deliberări este impar, conform art. 17 din Statutul Curții5.

Pe lângă Curtea de Justiție funcționează grefa cu un rol important în

activitatea acesteia. Grefa este responsabilă cu păstrarea dosarelor aflate pe rol și
responsabilitatea registrului în care sunt înregistrate toate actele de procedură.
Grefa se ocupă și de corspondența referitoare la desfășurarea procedurilor în fața

4
Regulamentul de procedură al CEJ a fost asprobat la 19 iunie 1991 și publicat în JO l 176 din 04.07.1991, cu
modificările din 21 februarie 1995;
5
Curtea se întrunește în ședință plenară în cazurile speciale prevăzute de Statutul Curții și atunci când apreciază
că o cauză prezintă o importanță deosebită. Deciziile Curții întrunite în ședință plenară sunt valabile numai când
sunt prezenți 15 judecători;

3
Curții de Justiție a Uniunii Europene. Grefa primește, păstrează și comunică
cererile introductive, memoriile și alte acte de procedură ce sunt adresate Curții
de avocații sau de agenții părților. Curtea adoptă sau modifică, de asemenea,
planul de organizare a serviciilor sale. Aceasta poate înființa un serviciu
lingvistic compus din experți cu o cultură juridică adecvată și o cunoaștere
aprofundată a mai multor limbi oficiale ale Curții.

În compunerea Curții de Justiție a UE intră judecătorii raportori și

raportori adjuncți. Imediat după depunerea cererii într-o cauză, președintele
Curții desemnează judecătorul raportor, dintre judecătorii camerei desemnate, la
propunerea președintelui acelei camere.

În cazul în care se constată că speța nu prezintă urgență, cauza se poate

reatribui unui judecător raportor dintr-o altă cameră. Curtea poate propune
numirea unor raportori adjuncți, când este necesar pentru studierea cauzelor și
cercetarea judecătorească.

B. TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ

Componența Tribunalului de Primă Instanță este stabilită prin Statutul

Curții de Justiție a Uniunii Europene6. Astfel, Tribunalul de Primă Instanță este
compus din cel puțin un judecător pentru fiecare stat membru7. Tribunalul nu
dispune de avocați generali permanenți, astfel că membrii Tribunalului de Primă
Instanță pot fi chemați să exercite această funcție.

În componența Tribunalului de Primă Instanță intră membri ce sunt numiți

de comun acord de către guvernele statelor membre pentru un mandat ce pșoate
fi reînnoit, de 6 ani. Înaintea numirii în fuuncție se consultă un comitet format
din șapte personalități alese dintre foști membri ai Curții de Justiție și ai

6
Art. 19 , art. 24 TFUE versiunea consolidată și art. 48 din Statutul CJUE-anexat TFUE;
7
Din 12 ianuarie 2007, reprezentantul Romaniei la Tribunalul de Primă Instanță este Valeriu M.Ciucă;

4
Tribunalului, dintre membrii instanțelor naționale supreme și dintre juriști
reputați. Unul dintre aceștia este propus de Parlamentul European, ce are
obligația de a emite un aviz privind capacitatea candidaților de a exercita aceste
funții în cadrul Tribunalului de Primă Instanță8.

Judecătorii depun un jurământ în fața Curții de Justiție înainte de a intra în

funcție, semnează o declarație prin care își asumă faptul că vor respecta, pe
durata funcției lor și după încetarea acesteia, obligațiile ce decurg din această
funcție, vizând în special onestitatea și discreția.

În momentul în care Curtea, după consultarea Tribunalului trebuie să

decidă cu privire faptul că un judecător nu mai corespunde condițiilor cerute ori
nu mai îndeplinește obligațiile ce îi revin din această funcție, îl invită pe acesta
pentru a-și prezenta opiniile. Avizul Tribunalului este motivat.

Președintele Tribunalului de Primă Instanță este ales de ceilalți judecători

pentru un mandat de trei ani. Când mandatul acestuia încetează înainte de
termenul de trei ani, se înlocuiește președintele pentru perioada rămasă. Votul
este secret. Când funcția de președinte al Tribunalului este vacantă, președenția
este asigurată de câte unul dintre președinții camerelor.

Tribunalul înființează în cadrul său camere compuse din trei și din cinci
judecători și o Mare Cameră formată din 13 judecători, și tot Tribunalul decide
repartizarea judecătorilor pe camere. Dintre ei, judecătorii aleg președinții
camerelor pentru o perioadă de trei ani, mandat ce poate fi reînnoit o singură
dată. Tribunalul are grefa proprie. Poate recurge, însă, la serviciile Curții de
Justiție pentru alte nevoi administrative și lingvistice. Tribunalul numește
grefierul pentru o perioadă de șase ani și există posibilitatea alegerii și unor
grefieri adjuncți, pentru a-l asista pe gregier și a-l înlocui în atunci când este

8
Art. 255 din TFUE;

5
necesar. Grefa ține un registru în care sunt înregistrate cronologic toate actele de
procedură și înscrisurile justificative.

Pentru buna funcționare a Tribunalului de Primă Instanță, acesta este

sprijinit de servicii, Funționari și personal auxiliar ce au sarcina de a asista direct
președintele, judecătorii și grefierul. Grefierul se subordonează Președintelui
Tribunalului, iar grefierului i se subordonează membri ai personalului auxiliar.
Grefierul, asistat de serviciile Curții, realizează administrarea Tribunalului,
gestiunea financiară și contabilitatea.

C. TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE

Prin Tratatul de la Nisa de la 26 februarie 2001, datorită numărului mare

de cauze ce aveau ca obiect litigii dintre Comunitate și agenții săi, s-a prevăzut
posibilitatea înființării unei camere jurisdicționale independente și specializate.
Astfel că prin art. 225A TCE, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea
Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Curții de Justiție sau
la cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a
Comisiei, putea institui camere jurisdicționale competente să audieze și să
decidă în primă instanță în anumite categorii de acțiuni formulate în domenii
specifice9.

Pentru îmbunătățirea funcționării sistemului jurisdicțional comunitar,

Consiliul a decis constituirea unei jurisdicții specifice pentru contenciosul
funcției publice competentă să judece în primă instanță cu privire la aceste
litigii, care până în acel moment erau judecate de Tribunalul Funcției Publice al

9
Dispozițiile privind înființarea tribunalelor specializate au fost completate prin Tratatul de la Lisabona,
Parlamentul European și Consiliul hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
pot înființa tribunale specializate pe lângă Tribunal, ce pot avea competență în judecarea în primă instanță
anumite categorii de acțiuni în materii speciale;

6
Comunităților Europene. Prin Decizia Consiliului 2004/752/CE, Euratom, a fost
înființat Tribunalul Funției Publice, ca o primă cameră jurisdicțională10.

Așadar, Tribunalul Funcției Publice nu urmează regula, în ceea ce privește

componența sa, aceea de un judecător pentru fiecare stat membru, fiind compus
din doar șapte judecători. Numărul judecătorilor poate fi mărit, la cererea Curții
de Justiție, de către Consiliu, hotărând cu o majoritate calificată. Judecătorii sunt
sunt numiți de Consiliu pentru o perioadă de șase ani. Mandatul lor poate fi
reînnoit după ce se face apel la candidaturi și după obținerea avizului unui
comitet format din șapte personalități alese dintre foștii membri ai Curții de
Justiție și ai Tribunalului de Primă Instanță și juriști consacrați. Acest comitet se
pronunță și dă un aviz asupra corespunderii candidaților la exigențele funcției de
judecător la Tribunalul Funcției Publice, întocmind o listă cu un număr de
candidați egal cu cel puțin dublul numărului judecătorilor ce urmează a fi numiți
de către Consiliu. Înainte de a-şi prelua funcţia, judecătorii depun un jurământ
de a-şi exercita atribuţiile cu toată imparţialitatea şi conştiinţa şi de a nu divulga
nimic din secretul deliberărilor. Jurământul este prestat în faţa plenului Curţii de
Justiţie. Statutul judecătorilor T.F.P. derivă statutul judecătorilor Curţii de
Justiţie (art. 5 din Anexa la Statutul Curţii de Justiţie). Ei se bucură de imunitate
de jurisdicţie şi, în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în calitate oficială,
inclusiv opiniile exprimate oral sau în scris, continuă să beneficieze de imunitate
şi după încetarea funcţiilor lor. Această imunitate poate fi ridicată de plenul
Curţii de Justiţie şi, odată ridicată, o acţiune penală poate fi pornită împotriva
judecătorului în cauză. Totuşi, acesta nu poate fi judecat, în fiecare dintre statele
membre, decât de instanţa competentă să-i judece pe magistraţii de la cea mai
înaltă instanţă naţională.

Decizia Consiliului 2004/752/CE, Euratom, din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funției Publice a
10

Uniunii Europene, publicată în JOUE L333/7 din 9 noiembrie 2004;

7
 În afara înnoirilor regulate şi a deceselor, mandatul de judecător la T.F.P.
poate lua sfârşit în mod individual prin demisie. Judecătorii Tribunalului nu pot
fi înlăturaţi din funcţie şi nu pot fi declaraţi decăzuţi din dreptul lor la pensie sau
la alte avantaje echivalente, decât dacă se stabileşte, cu votul unanim al
judecătorilor şi avocaţilor generali ai Curţii, că nu mai corespund condiţiilor
cerute sau nu-şi mai îndeplinesc obligaţiile decurgând din funcţia lor. Doar în
aceste cazuri mandatul trebuie depus de îndată, altfel el va continua până la
intrarea în funcţie a succesorului. Tribunalul Funcţiei Publice îşi numeşte
grefierul şi îi stabileşte statutul, iar acesta are la dispoziţie câţiva agenţi.
Judecătorii sunt informaţi de preşedinte cu două săptămâni înaintea datei fixată
pentru numire, cu privire la candidaturile depuse. Votul este unul secret, fiind
ales candidatul care a obţinut majoritatea absolută a voturilor. Dacă niciunul
dintre candidaţi nu obţine majoritatea absolută, se procedează la un al doilea tur
de scrutin, iar cel care va întruni cel mai mare număr de voturi va fi ales. Se
prevede de asemenea, că în caz de egalitate de voturi, va fi ales cel mai în vârstă.
Tribunalul îşi exercită atribuţiile de manieră permanentă. Ţinând cont de
necesităţile serviciului, el va stabili durata vacanţelor judecătoreşti.