REFERAT

FONDUL SOCIAL
EUROPEAN

Realizat: Ludmila Minchevici

masteranda gr. DE-171m
 FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Fondul Social European a fost creat în 1957 prin Tratatul fondator de la Roma şi
este cel mai vechi fond structural.

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare, administrate de către Comisia

Europeană, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural. Sprijinul financiar
din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai puţin dezvoltate, în
scopul de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană.

Fondurile Structurale contribuie la 3 obiective strategice ale Politicii de Coeziune

Economică şi Socială a Uniunii Europene:

 Convergenţa sau reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni. Statele pot

solicita finanţare pentru regiunile care au PIB/capita sub 75% din media
europeană.
 Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă. Statele pot solicita
finanţare pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă.
 Cooperarea teritorială europeană. Obiectiv tematic care sprijină adaptarea şi
modernizarea politicilor şi sistemelor de educaţie, instruire şi angajare a forţei de
muncă.

Fondul Social European este unul dintre fondurile structurale ale UE, creat
pentru a reduce diferenţele cu privire la standardele de viaţă şi prosperitate în
regiunile şi statele membre ale UE şi, prin urmare, pentru a promova coeziunea
economică şi socială. FSE se dedică promovării ocupării forţei de muncă în UE,
ajutand statele membre să echipeze mai bine companiile şi forţa de muncă din Europa
pentru a face faţă noilor provocări mondiale.

Finanţarea se acordă în toate regiunile şi statele membre, în special în cele mai puţin
dezvoltate economic. Este un element cheie al strategiei europene pentru dezvoltarea
şi ocuparea forţei de muncă, având scopul de a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor UE
oferindu-le susţinere pentru dezvoltarea abilităţilor şi perspective mai bune pentru
obţinerea unui loc de muncă. În perioada 2007-2013, aproximativ 75 de miliarde de
euro vor fi alocate regiunilor şi statelor membre ale UE pentru a-şi realiza obiectivele.

In 1951, Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg au

semnat Tratatul de la Paris care a pus bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO). Unul dintre rezultatele Tratatului CECO, Fondul CECO pentru
reconversia profesională şi relocarea lucrătorilor, a fost predecesorul Fondului Social
European (FSE).

În 1957, Tratatul de la Roma instituia Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi,

odată cu ea, FSE. Fondul Social European a fost creat cu scopul de a îmbunătăţi
oportunităţile privind locurile de muncă din Comunitate, prin promovarea ocupării forţei
de muncă şi prin stimularea mobilităţii geografice şi ocupaţionale a lucrătorilor.

În primele sale etape, FSE era folosit ca mijloc de „compensare” pentru pierderea
locurilor de muncă. Fondul ajuta lucrătorii din sectoarele în curs de restructurare,
oferindu-le alocaţii pentru reconversia profesională. De asemenea, Fondul asigura
sprijin pentru relocarea persoanelor care nu aveau un loc de muncă şi care părăseau
regiunea pentru a-şi căuta de lucru în altă parte. FSE putea fi utilizat într-o măsură mai
mare decât Fondul CECO, deoarece acoperea toate sectoarele, mai puţin agricultura.

În primii săi ani, în absenţa unei strategii centrale a UE, FSE era utilizat pentru
abordarea problemelor la nivel naţional. De-a lungul anilor 1950 şi 1960, economia
europeană prospera, iar şomajul era privit ca un caz excepţional. Cu toate acestea,
Italia număra aproape două treimi din şomerii CEE, cu aproape 1,7 milioane de
persoane fără un loc de muncă. Între 1955 şi 1971, 9 milioane de lucrători din sudul
Italiei au migrat în căutarea unui loc de muncă, fie către zona industrializată din nordul
ţării, fie către alte regiuni. Prin urmare, italienii au fost principalii beneficiari ai
granturilor FSE pentru reconversie profesională şi relocare. De cealaltă parte,
Germania de Vest a folosit FSE pentru reconversia profesională a persoanelor care au
suferit accidente la locul de muncă.

În acea perioadă, finanţările FSE trebuiau să fie dublate de finanţări la nivel naţional şi
erau direcţionate către proiectele administrate de către sectorul public. Companiile
private nu participau la FSE.

În 1971, FSE a suferit o reformă: finanţările sale erau direcţionate către grupuri şi
categorii speciale de persoane, iar bugetul alocat a fost suplimentat. Fermierii şi
lucrătorii de la ferme care părăseau agricultura au devenit eligibili în anul 1972.
Începând cu 1975, FSE a devenit accesibil şi industriei confecţiilor.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) a fost instituit în 1975: în timp

ce acest fond punea accentul pe dezvoltarea infrastructurii regiunilor rămase în urmă,
FSE se concentra asupra sprijinirii persoanelor din Europa în vederea dobândirii de
noi calificări. Cele două fonduri au fost numite în continuare „Fonduri Structurale”.

La sfârşitul anilor 1970, şomajul în rândul tinerilor a crescut substanţial, iar abordarea
acestuia a devenit o prioritate pentru FSE. Răspunzând rolului din ce în ce mai
important al femeilor la locul de muncă, FSE a oferit, de asemenea, un sprijin mai
mare femeilor, fie că acestea şi-au pierdut locul de muncă, intrau pe piaţa muncii
pentru prima dată sau reveneau la locul de muncă după o întrerupere.
Alte grupuri, cum ar fi lucrătorii în vârstă sau cei cu dizabilităţi (cei în vârstă de 50 de
ani sau mai mult), au început, de asemenea, să fie vizate de către Fond.

Deoarece FSE îşi concentra atenţia asupra grupurilor specifice, el nu mai putea lucra
numai cu organizaţiile publice, implicând astfel angajatori, sindicate şi chiar companii
individuale. Acest fapt a dus la o schimbare majoră a modalităţii de funcţionare a FSE:
până atunci, statele membre implementaseră proiecte şi le refinanţaseră ulterior. În
acea perioadă, a fost implementat un sistem de aprobare prealabilă. Acest pas a
condus la un proces în care Comisia şi statele membre defineau priorităţile comune
ale UE şi le alocau finanţări.

Declinul industriilor tradiţionale, cum ar fi industria oţelului, industria prelucrătoare şi

construcţia de nave şi apariţia noilor tehnologii, în special în sectorul serviciilor, a dus
la o cerere crescută pentru lucrători calificaţi. Priorităţile FSE au devenit formarea
profesională şi cursurile de instruire în utilizarea noilor tehnologii.

Finanţările FSE au fost direcţionate către tinerii cu perspective slabe de găsire a unui
loc de muncă din cauza lipsei de formare profesională sau cu formare
necorespunzătoare, dar şi către şomerii pe termen lung. De asemenea, finanţările au
fost extinse pentru a-i include şi pe cei care părăseau şcoala devreme. FSE a sprijinit,
de asemenea, intrarea femeilor pe piaţa muncii.

O modificare majoră introdusă în perioada de finanţare cuprinsă între 1983 şi 1988 a

eliminat cerinţa conform căreia o persoană recalificată trebuia să muncească la un loc
de muncă asociat cu calificarea obţinută cel puţin şase luni de la terminarea perioadei
de calificare. Acest lucru reflecta realitatea dinamicii pieţei muncii şi pregătea FSE
pentru sprijinirea formării în toate domeniile economiei.

În Grecia, Portugalia şi Spania, agricultura era încă un sector dominant, iar venitul pe
cap de locuitor era considerabil mai mic decât media din UE. În 1983, s-a stabilit ca
finanţările FSE să fie direcţionate către regiunile care au nevoie de acestea în mod
special. În 1988, FSE a suferit o nouă reformă pentru a putea asista mai eficient
regiunile care rămăseseră în urmă. Până la sfârşitul anilor 1980, peste jumătate din
finanţările FSE au fost direcţionate spre regiunile şi ţările mai sărace, precum
Andaluzía, Insulele Canare, Grecia, departamentele franceze de peste mări, Irlanda,
regiunea Mezzogiorno din sudul Italiei, Irlanda de Nord şi Portugalia.

În 1988, a fost demarată o nouă reformă a FSE. Până în acel moment, FSE contribuia
la politicile care erau în mare măsură definite în cadrul contextelor naţionale ale
statelor membre. Totuşi, pentru fiecare proiect FSE, statele membre trebuiau să facă
o cerere către Comisie, aceasta urmând să evalueze fiecare cerere în parte şi să le
aprobe pe cele reuşite.

Acest fapt a făcut ca FSE să fie tot mai greu de administrat, atât pentru statele
membre, cât şi pentru Comisie. Reforma a însemnat o trecere de la proiecte
(individuale) implementate în cadrul unui context naţional la un efort multianual
planificat, stabilit în parteneriat între statele membre şi Comisie. În 1988, UE a trecut
de la un buget anual la o perspectivă bugetară pe termen mediu (1988/1989-93).
Statele membre au început să facă schimb de date şi de strategii privind ocuparea
forţei de muncă astfel încât FSE a putut fi mai bine integrat în cadrul politicilor privind
piaţa muncii din statele membre.
Odată cu reforma, FSE urma să-şi concentreze eforturile către cei aflaţi în
nevoie, fie că erau regiuni sau grupuri de persoane, şi a întărit principiul
conform căruia finanţările comunitare constituiau un supliment la acţiunile
naţionale.

De asemenea, resursele FSE au fost suplimentate. Anual, peste 2 milioane de oameni

au dobândit pregătire profesională sau locuri de muncă prin ajutorul Fondului Social
European.

2. Cadrul legal de reglementare a FSE.

Cadrul european de reglementare a FSE e creat de:

 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, titlul XI, “Fondul Social European”;
 Regulamentul (EC) nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5
iulie 2006 privind Fondul Social European;
 Regulamentul (EC) nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 care instituie prevederi
generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social
European şi Fondul de Coeziune.

Articolul 162 al Tratatului de instituire a Comunităţii europene prevede că FSE

urmăreşte promovarea în cadrul UE a facilităţilor de ocupare a forţei de muncă şi a
mobilităţii geografice şi profesionale a lucrătorilor, precum şi facilitarea adaptării la
transformarile industriale şi la evoluţia sistemelor de producţie, în special prin formare
şi reconversie profesională.

Conform Regulamentului (EC) no. 1081/2006 al Parlamentului European şi al

Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European FSE intervine în sprijinul
priorităţilor Comunităţii cu privire la:

 întărirea coeziunii sociale;

 creşterea productivităţii şi competitivităţii;
 promovarea creşterii economice şi dezvoltării durabile.

3. Locul FSE in cadrul politicilor si al strategiilor comunitare

În 2000, UE a adoptat Strategia de la Lisabona cu scopul de a face din UE cea mai

avansată economie bazată pe cunoaştere până în anul 2010. Printre obiectivele
strategiei se afla atingerea unui grad de 70% a ocupării forţei de muncă din UE şi a
unui grad de peste 60% al ocupării forţei de muncă în rândul femeilor. Ulterior, s-a
adăugat un alt obiectiv: creşterea gradului ocupării forţei de muncă în rândul
lucrătorilor în vârstă la 50% până în 2010.

Pentru a susţine Strategia de la Lisabona, FSE a adoptat următoarele axe prioritare

pentru perioada 2000-2006:
 politici active privind piaţa muncii pentru combaterea şi prevenirea şomajului;
 oportunităţi egale pentru toţi în accesarea pieţei muncii;
 formare şi educaţie îmbunătăţită, ca parte a unei politici privind învăţarea de-a
lungul vieţii pentru a îmbunătăţi accesul la piaţa muncii, pentru a menţine
capacitatea de inserţie profesională şi pentru a promova mobilitatea profesională;
 forţă de lucru calificată, instruită şi adaptabilă şi noi forme de organizare a muncii;
 spirit antreprenorial şi condiţii care să faciliteze crearea de locuri de muncă.

Pe lângă acţiunile pozitive care favorizează participarea femeilor pe piaţa muncii, FSE
a introdus o abordare integratoare a egalităţii de gen, iar în 2000, a fost lansată
iniţiativa EQUAL sub forma unui laborator pentru dezvoltarea de noi modalităţi de
abordare a discriminării şi a inegalităţilor de pe piaţa muncii şi pentru promovarea unei
vieţi profesionale mai incluzive prin combaterea discriminării şi a excluderii pe motive
de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală.

Strategia de bază a Uniunii Europene o constituie Agenda de la Lisabona, care

urmăreşte transformarea Europei, până în 2010, în cea mai dinamică şi cea mai
competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere
economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune, cu o coeziune socială
mai mare şi cu respect pentru mediu. Obiectivele Agendei de la Lisabona conturează
priorităţile FSE.

Există multe instrumente financiare şi politice care funcţionează în sprijinul Agendei de

la Lisabona. Printre acestea, politica de coeziune vizează reducerea discrepanţelor
economice şi sociale dintre ţările şi regiunile UE. Pentru realizarea acestui obiectiv,
politica foloseşte resurse financiare (fonduri structurale) de la bugetul UE – inclusiv
FSE – în vederea sprijinirii dezvoltării economice şi sociale a regiunilor mai puţin
dezvoltate.

Ţinând seama de necesitatea creşterii competitivităţii şi a ocupării forţei de muncă pe

fondul globalizării şi al îmbătrânirii populaţiei, strategia europeană privind ocuparea
forţei de muncă furnizează un cadru de coordonare pentru statele membre UE în
vederea stabilirii unor obiective şi a unor priorităţi comune în domeniul ocupării forţei
de muncă. Aceste priorităţi comune sunt dezvoltate în liniile directoare privind
ocuparea forţei de muncă şi introduse în programele naţionale de reformă redactate
de fiecare stat membru în parte. Finanţările FSE sunt implementate de statele
membre în vederea sprijinirii programelor lor naţionale de reformă, precum şi a
cadrelor strategice naţionale de referinţă (CSNR), prin care se stabilesc principalele
priorităţi ale statelor membre pentru cheltuirea fondurilor structurale comunitare pe
care acestea le primesc.

De asemenea, Agenda socială europeană joacă un rol în conturarea priorităţilor

cheltuielilor FSE. Agenda socială caută să actualizeze „modelul social european” prin
modernizarea pieţelor muncii şi a sistemelor de protecţie socială, astfel încât lucrătorii
şi întreprinderile să poată beneficia de oportunităţile create de concurenţa
internaţională, de realizările tehnologice şi de tiparele populaţiei aflate în schimbare, în
acelaşi timp protejându-i pe cei mai vulnerabili membri ai societăţii. În plus, conceptul
de „flexicuritate” contribuie la iniţiativele curente ale FSE.

Flexicuritatea poate fi definită ca o strategie politică de intensificare a flexibilităţii

pieţelor muncii, a organizaţiilor de muncă şi a relaţiilor de muncă, pe de-o parte, şi ca
o securitate a locului de muncă şi a veniturilor, pe de altă parte[5]. Termenul de
flexicuritate include o nouă abordare a ocupării forţei de muncă, înlocuind modelul din
trecut de „loc de muncă pe viaţă” cu „muncă pe durata vieţii”. Această abordare
încurajează lucrătorii să fie responsabili de viaţa lor activă prin intermediul formării de-
a lungul vieţii, adaptându-se la schimbare şi la mobilitate.

3.1. FSE – definirea strategiei.

FSE este administrat prin cicluri de programare pe o durată de şapte ani. Strategia şi
bugetul FSE sunt negociate de statele membre UE, Parlamentul European şi Comisia
Europeană.Strategia defineşte obiectivele finanţărilor FSE, pe care le împărtăşeşte
parţial sau integral cu alte fonduri structurale.

Pentru ciclul curent de finanţare FSE, aceste obiective sunt:

 obiectivul „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”: urmăreşte

consolidarea competitivităţii regionale, a ocupării forţei de muncă şi a atractivităţii
pentru investiţii.
 obiectivul „Convergenţă”: urmăreşte stimularea creşterii şi a ocupării forţei de
muncă în regiunile cele mai slab dezvoltate. Acestui obiectiv i se alocă peste 80%
din totalul finanţărilor FSE.

De asemenea, strategia trasează „axe prioritare” cuprinzătoare – acţiunile necesare

pentru îndeplinirea obiectivelor şi care sunt eligibile pentru finanţare.

Conform Regulamentului (EC) nr. 1081/2006, FSE finanteaza in statele membre, in

cadrul obiectivelor Convergenta si Competitivitate regionala si ocuparea fortei de
munca, actiuni in urmatoarele domenii prioritare:

 cresterea adaptabilitatii lucratorilor, intreprinderilor si antreprenorilor;

 stimularea accesului la locuri de munca si incluziune durabila pe piata fortei de
munca a celor in cautare de slujbe si a populatiei inactive, prevenirea somajului,
incurajarea imbatrinirii active, cresterea participarii pe piata fortei de munca;
 cresterea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate;
 intarirea capitalului uman;
 promovarea parteneriatelor, intelegerilor si initiativelor comune.

In cadrul obiectivului Convergenta, FSE sprijina actiuni in urmatoarele zone prioritare:

 extinderea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman;

 intarirea capacitatii institutionale si eficientei administratiilor si serviciilor publice la
nivel regional si local, precum si, acolo unde este relevant, a partenerilor sociali si
a organizatiilor neguvernamentale.

3.2. Modalitatea de alocare a fondurilor FSE

Nivelul finanţării FSE diferă de la o regiune la alta, în funcţie de bogăţia sa relativă.

Regiunile UE sunt împărţite în patru categorii de regiuni eligibile, în funcţie de PIB-ul
lor regional per cap de locuitor în comparaţie cu media UE (UE cu 25 sau cu 15 state
membre), şi atribuite celor două obiective.

Obiectivul „Convergenţă” include:

 regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”: cu un PIB per cap de

locuitor mai mic de 75% din media UE-25.
 regiunile aflate în faza de eliminare progresivă a sprijinului financiar: cu un PIB per
cap de locuitor mai mare de 75% din media UE-25, dar mai mic de 75% din media
UE-15.

Obiectivul „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” include:

 regiunile aflate în faza de introducere progresivă a sprijinului financiar: cu un PIB

per cap de locuitor mai mic de 75% din media UE-15 (pentru perioada 2000-2006),
dar mai mare de 75% din media UE-15 (pentru perioada 2007-2013);
 regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea
forţei de muncă”: se aplică pentru toate celelalte regiuni UE.

În regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, cofinanţarea FSE pentru

proiecte poate ajunge până la 85% din costurile finale. În regiunile aflate sub incidenţa
obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”, se întâlneşte mai
des un nivel de 50% al cofinanţării.

Pentru regiunile şi statele membre mai bogate, finanţarea FSE completează iniţiativele
naţionale existente privind ocuparea; în statele membre mai puţin bogate, finanţarea
FSE poate constitui principala sursă de fonduri pentru iniţiativele privind ocuparea
forţei de muncă.

3.3 Modalitatea de implementare a FSE.

În timp ce definirea strategiei are loc la nivel comunitar, responsabilitatea pentru

implementarea finanţărilor FSE le revine regiunilor şi statelor membre UE.

După stabilirea strategiei şi după alocarea bugetului, se trece la abordarea comună a

programării. Programele operaţionale de şapte ani sunt planificate de către Comisia
Europeană împreună cu statele membre şi cu regiunile lor. Aceste programe
operaţionale descriu domeniile de activitate care vor fi finanţate şi care pot fi tematice
sau geografice.

Statele membre desemnează autorităţile naţionale de gestionare a FSE care sunt

responsabile cu selectarea proiectelor, cu distribuirea fondurilor şi cu evaluarea
progresului şi a rezultatelor proiectelor. De asemenea, sunt numite autorităţi de
certificare şi audit care monitorizează şi garantează respectarea normelor FSE privind
cheltuielile.

4. Proiectele FSE.

Implementarea FSE la faţa locului se realizează prin intermediul proiectelor pentru

care se solicită finanţarea şi care sunt puse în aplicare de o varietate cuprinzătoare de
organizaţii, atât din sectorul public, cât şi din cel privat. Acestea includ: autorităţi
locale, regionale şi naţionale, instituţii de învăţământ şi de formare, organizaţii
neguvernamentale (ONG-uri) şi sectorul de voluntariat, precum şi parteneri sociali, de
exemplu, sindicate şi comitete de întreprinderi, asociaţii industriale şi profesionale şi
companii individuale.

Beneficiarii proiectelor FSE sunt diferiţi, de exemplu: lucrători individuali, grupuri de

persoane, sectoare industriale, sindicate, administraţii publice sau companii
individuale. Grupurile de persoane vulnerabile, care întâmpină o dificultate specifică în
găsirea unui loc de muncă sau în promovarea la un loc de muncă, precum şomerii pe
termen lung sau femeile, reprezintă un grup ţintă specific. Ca un indicator, se
estimează că peste 9 milioane de persoane din aceste grupuri vulnerabile primesc
anual ajutor prin participarea la proiecte FSE.

În 1994, ca răspuns la creşterea ratei şomajului, UE a căzut de acord asupra unei

Strategii privind ocuparea forţei de muncă, iar în 1997, Tratatul de la Amsterdam a
condus la un cadru pentru liniile directoare privind ocuparea forţei de muncă şi la o
strategie comună. Pentru FSE, acest aspect a însemnat deplasarea accentului de pe
şomaj pe ocuparea forţei de muncă, în special în cazul persoanelor cu un loc de
muncă, pentru a le ajuta să-şi păstreze locul de muncă şi să promoveze în cadrul
acestuia. Formarea, crearea de locuri de muncă, îndrumarea şi consilierea forţei de
muncă au devenit direcţiile de acţiune ale FSE.

Cu toate acestea, FSE a continuat să sprijine formarea tinerilor, a şomerilor şi a celor

excluşi de pe piaţa muncii. De asemenea, pe măsură ce Europa a început să se
confrunte cu fenomenul îmbătrânirii populaţiei, FSE a alocat mai multe fonduri pentru
formarea la locul de muncă a persoanelor în vârstă pentru a le permite să rămână
salariaţi o perioadă mai lungă sau pentru a le readuce pe piaţa muncii. FSE a mai
sprijinit şi iniţiativele care furnizau servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă,
scopul fiind acela de a le permite membrilor familiei să rămână sau să revină în
câmpul muncii.
FSE a alocat, de asemenea, 5% din bugetul său pentru a finanţa scheme inovative,
pentru a evalua eficienţa proiectelor finanţate de FSE şi pentru a sprijini schimbul de
experienţe între statele membre cu scopul de a promova inovaţia în toată Europa.
Aceste iniţiative au condus la stabilirea a trei programe comunitare principale:

 EUROFORM, care experimenta noi modalităţi de formare profesională şi de

ocupare a forţei de muncă;
 HORIZON, care se ocupa cu formarea persoanelor cu dizabilităţi; şi
 NOW (New Opportunities for Women – Noi oportunităţi pentru femei), care studia
modalităţile prin care femeile puteau fi aduse sau reintegrate pe piaţa muncii mai
uşor.

Au fost lansate noi programe care vizau probleme specifice pieţei muncii şi care
promovau schimburile transnaţionale de idei şi abordări:

 YOUTHSTART, care sprijinea tinerii necalificaţi în obţinerea unui prim loc de

muncă;
 INTEGRA, care sprijinea grupuri cum ar fi părinţii singuri, persoanele fără adăpost,
refugiaţii, deţinuţii şi foştii deţinuţi pentru a obţine un loc de muncă sigur şi pentru a
lupta împotriva discriminării rasiale sau a altor forme de discriminare în cadrul
formării sau al ocupării forţei de muncă;
 ADAPT, care sprijinea persoanele în adaptarea la schimbările din mediul de
afaceri şi din industrie, cum ar fi formarea în domeniul tehnologiei informaţiei.

În perioada 1994-1999, Fondurile Structurale au fost dublate faţă de perioada

1988-1993. Aproape 70% din acest ajutor a fost alocat regiunilor care aveau cea mai
mare nevoie de acesta. În 1994, Fondul de Coeziune a fost introdus alături de
Fondurile Structurale pentru a sprijini ţările mai sărace din UE să dezvolte proiecte de
infrastructură de transport şi de mediu.

5. Fondul Social European 2007-2013.

În perioada actuală 2007-2013, prioritatea constă în creşterea adaptabilităţii

lucrătorilor, a întreprinderilor şi a antreprenorilor prin îmbunătăţirea anticipării şi a
gestionării pozitive a evoluţiei economiei.În cadrul acestei priorităţi, sprijinul FSE se va
concentra pe modernizarea şi pe întărirea instituţiilor de pe piaţa muncii, pe măsurile
active de pe piaţa muncii şi pe acţiunile de învăţare de-a lungul vieţii, inclusiv în cadrul
companiilor.

Fondul se ocupă în continuare de problemele forţei de muncă, asigurând

accesibilitatea şi promovarea participării pe piaţa muncii. În plus, Fondul lucrează, de
asemenea, la prevenirea excluderii sociale şi la combaterea discriminării prin
garantarea accesului şi a incluziunii „lucrătorilor defavorizaţi”.Din 2007,
FSE consolidează, de asemenea, capacitatea instituţiilor publice în vederea
dezvoltării şi implementării de strategii şi servicii.
 FSE promovează şi parteneriatul între angajatori, sindicate, organizaţii
neguvernamentale şi administraţia publică cu scopul de a facilita reformele din
domeniul ocupării forţei de muncă şi al incluziunii.
Cooperarea transnaţională şi inovaţia este integrată în toate acţiunile FSE.

Actualul ciclu de programare al FSE acoperă perioada 2007-2013 şi se desfăşoară

sub mottoul „Investiţii în oameni”. În această perioadă, FSE investeşte aproximativ 75
miliarde euro, aproape 10% din bugetul UE, în proiecte care vizează stimularea
ocupării forţei de muncă. Finanţările sunt acordate pentru şase domenii prioritare
specifice:

 îmbunătăţirea capitalului uman (34% din finanţarea totală);

 îmbunătăţirea accesului la ocupare şi durabilitatea (30%);
 creşterea adaptabilităţii lucrătorilor, a întreprinderilor şi a antreprenorilor (18%);
 îmbunătăţirea incluziunii sociale a persoanelor defavorizate (14%);
 consolidarea capacităţii instituţionale la nivel naţional, regional şi local (3%);
 mobilizarea pentru reforme în domeniul ocupării şi al incluziunii (1%).

În orice regiune, distribuirea reală a fondurilor va fi diferită, în funcţie de priorităţile

locale şi regionale. Toate cele şase priorităţi sunt aplicabile atât pentru obiectivul
„Convergenţă”, cât şi pentru obiectivul „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de
muncă”; cu toate acestea, regiunile aflate sub incidenţa obiectivului „Convergenţă” se
vor concentra, în mod normal, pe prioritatea „îmbunătăţirea capitalului uman”.

FSE investește în toate regiunile UE. Pentru perioada 2014-2020, peste 80 de

miliarde de euro sunt alocațe statelor membre pentru investiții în capitalul uman. La
această sumă se mai adaugă cel puțin 3,2 miliarde de euro, alocate inițiativei "Locuri
de muncă pentru tineri".

Pentru perioada 2014-2020, FSE va pune accentul pe patru dintre obiectivele

tematice ale politicii de coeziune:

 promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii lucrătorilor;

 promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei;
 efectuarea de investiţii în domeniul educaţiei, al formării competenţelor şi al învăţării
pe tot parcursul vieţii; şi
 consolidarea capacităţii instituţionale şi a eficienţei administraţiei publice.
În plus, 20% dintre investiţiile FSE vor viza activităţile de îmbunătăţire a incluziunii
sociale şi de combatere a sărăciei. Aceasta este cunoscută sub denumirea de
concentrare tematică.

Fondul Social European (FSE) este unul dintre fondurile structurale ale UE, creat
pentru a reduce diferenţele cu privire la standardele de viaţă şi prosperitate în
regiunile şi statele membre ale UE şi prin urmare, pentru a promova coeziunea
economică şi socială.
FSE se dedică promovării ocupării forţei de muncă în UE. El ajută statele
membre să echipeze mai bine companiile şi forţa de muncă din Europa pentru a
face faţă noilor provocări mondiale. Pe scurt:
- Finanţarea se acordă în toate regiunile şi statele membre, în special în cele mai
puţin dezvoltate economic.
- Este un element cheie al strategiei europene pentru dezvoltarea şi ocuparea
forţei de muncă, având scopul de a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor UE oferindu-le
susţinere pentru dezvoltarea abilităţilor şi perspective mai bune pentru obţinerea
unui loc de muncă.
- În perioada 2007-2013, aproximativ 75 de miliarde de euro vor fi alocate
regiunilor şi statelor membre ale UE pentru a-şi realiza obiectivele.
FSE in perspectiva
Strategia pentru dezvoltarea şi preocuparea forţei de muncă este principala
strategie a UE pentru asigurarea prosperităţii şi a bunăstării Europei şi a
europenilor, în prezent şi în viitor. În acest context, strategia europeană de
ocupare a forţei de muncă determină conlucrarea celor 27 de state membre pentru
mărirea capacităţii Europei de a crea locuri de muncă mai bune şi mai multe şi de
a-i înzestra pe oameni cu abilităţile necesare pentru ocuparea acestora. Strategia
ghidează FSE, care cheltuieşte bani europeni pentru realizarea acestor obiective.
FSE in partenieriat
Bugetul şi strategia FSE sunt negociate şi decise de către statele membre ale UE,
Parlamentul European şi Comisie. Pe această bază, statele membre împreună cu
Comisia Europeană planifică programe operaţionale pe o perioadă de şapte ani.
Programele operaţionale sunt apoi implementate printr-un număr mare de
organizaţii, atât în sectorul privat, cât şi în cel public. Aceste organizaţii cuprind
autorităţi naţionale, regionale şi locale, instituţii educaţionale şi de pregătire,
organizaţii neguvernamentale (ONG-uri) şi sectorul de voluntariat, precum şi
parteneri sociali, de exemplu sindicate şi comitete de întreprinderi, asociaţii
industriale şi profesionale şi companii particulare.
1.1. Scopul FSE cadrul larg:
Finanţarea FSE este organizată în conformitate cu două obiective largi:
Obiectivul „Convergenţă”:
- Acesta cuprinde toate regiunile UE cu un Produs Intern Brut (PIB) pe cap de
locuitor sub 75% din media Comunităţii. Ţările şi regiunile eligibile conform
obiectivului „Convergenţă” vor primi peste 80% din finanţarea UE
Obiectivul „Ocuparea forţei de muncă şi competitivitatea regională”:
- Acesta acoperă toate regiunile UE care nu sunt eligibile conform obiectivului
„Convergenţă”
În Uniune, conform obiectivului „Convergenţă şi competitivitate regională” şi
obiectivului „Ocuparea forţei de muncă”, FSE va oferi sprijin pentru cinci zone
cheie de acţiune:
- Sporirea adaptabilităţii muncitorilor şi întreprinderilor;
- Îmbunătăţirea accesului la locurile de muncă şi participarea la piaţa muncii;
- Întărirea incluziunii sociale prin combaterea discriminării şi facilitarea accesului
la piaţa muncii pentru persoanele dezavantajate;
- Promovarea parteneriatului pentru reformă în domeniile ocupării forţei de
muncă şi incluziunii;
- Extinderea şi îmbunătăţirea investiţiilor în capitalul uman, în special prin
îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi pregătire.
În regiunile mai puţin prospere aflate sub influenţa obiectivului „Convergenţă”,
FSE va sprijini şi:
- Eforturile consolidate de extindere şi de îmbunătăţire a investiţiilor în capitalul
uman, în special prin îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi pregătire;
- Acţiunea menită să dezvolte capacităţile instituţionale şi eficienţa
administraţiilor publice la nivel naţional, regional şi local.