Introducere

Europa este una dintre cele mai dezvoltate regiuni din întreaga lume. Acest lucru este
sesizabil atât la nivel economic, cât și la nivel social. Cu toate acestea, pot fi observate
disparități între veniturile și calitatea nivelui de trai între cele 268 de regiuni din Uniunea
Europeană. Aceste diferențe au devenit mult mai evidente după extinderile din 2004 și din
2007, ce au inclus țări din Europa Centrală și de Est, nu foarte bine dezvoltate.
Aceste fapte reprezintă cauzele adoptării unor politici de coeziune economică și
socială, luând apoi forma unor fonduri structurale. După cum vom vedea pe parcursul acestui
proiect, ele au apărut, într-o oarecare formă odată cu Uniunea Europeană, urmând a se înmulți
în același timp cu extinderile spre state neconsolidate.
Este important a afla natura acestor fonduri, apariția , dezvoltarea lor, precum și cine
sunt beneficiarii și cum le pot accesa. Voi începe printr-un scurt istoric, voi încerca a le
clasifica și voi vorbi despre agenda încheiată recent, ca și despre cea actuală.
România și accesarea fondurilor europene vor ocupa un segment considerabil din
lucrarea prezentă. Nivelul său de absorbție va fi comparat cu cel al Poloniei, o țară apropiată
ca orientare geografică și istorie.
Nu vor fi neglijate graficele , tabelele și cifrele pentru a evidenția faptele redactate. De
asemenea, vor fi incluse sfaturi despre accesarea fondurilor, urmând a enumera etapele
necesare pentru întocmirea unui asemenea proiect.
 1. Scurt istoric al Fondurilor Structurale

Pentru a înțelege forma actuală a fondurilor structurale, este necesar a privi procesul
lor de evoluție și dezvoltare pe parcursul celor 56 de ani.
Apariția lor este strâns legată de cea a Uniunii. Astfel, statele semnatare ale Tratatului
de la Roma mentionează în preambulul acestuia necesitatea "de a consolida unitatea
economiilor lor si de a asigura dezvoltarea armonioasa prin reducerea diferentelor dintre
diversele regiuni, precum si a decalajelor cu care se confrunta regiunile mai putin favorizate".
În anul 1958 se pune în aplicare 2 fonduri europene sectoriale şi anume: Fondul
Social European şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă. La început politica
de coeziune econimică şi socială avea un caracter redistributive. Doi ani mai târziu se creeză
Fondul European de Dezvoltare Regională pentru a se redistribui o parte din contribuţia
statelor către regiunile mai puţin dezvoltate.
Creşterea competenţelor Uniunii Europene a necesitart revizuirea rolului cât şi a
modului de alocare a acestor fonduri . Odată cu accesul unor state mai puţin dezvoltate
(Portugalia, Grecia, Spania) a fost necesară o creştere a sprijinului financiar comunitar
acordat de către statele member în ansamblul regiunilor mai puţin dezvoltate.
De-a lungul istoriei integrării europene postbelice s-a acordat tot mai multă importantă
coeziunii. Însă, pe măsură ce Uniunea se extindea, realizarea coeziunii econo-mice si sociale a
devenit mai dificilă, deoarece statele membre deveneau tot mai eterogene.
Aceste considerente au dus la modificări succesive ale regulilor şi procedurilor de
alocare ale acestor fonduri . O primă reformă a început în anul 1987 şi a fost finalizată în anul
1992 prin introducerea propunerilor formulate de “pachetele Delors”.
În perioada 1989 – 1993 s-a realizat o reformă a fondurilor de solidaritate ce a fost
decisă de către Consiliul de la Bruxe 1994-1999 Consiliul European de la Edinburg
(decembrie 1992) aloca pentru politica de coeziune aproape 200 miliarde de ECU (la preturile
anului 1997), adica o treime din bugetul comunitalles. Începând cu această dată fondurile de
solidaritate sunt denumite fonduri structurale. 1
2005 - Ultimele statistici de la nivel regional care confirma propunerile Comisiei pe
Fondurile Structurale pentru 2007-2013. Urmează apoi perioada 2014-2020.

1
www.fonduricomunitare.ro
 2. Clasificarea fondurilor europene

2.1. Fondurile europene preaderare

Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa
Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente
financiare:
Programul PHARE a fost lansat în 1989, iar obiectivele sale au vizat dezvoltarea
instituțiilor prin sprijinirea țărilor candidate a implementării legislației UE (acquis-ul
comunitar) și dezvoltarea industriei și infrastructurii. Dintre prioritățile acestui program, se
menționeză următoarele: infrasctructura, dezvoltarea sectorului privat și sprijinirea
întreprinderilor, educația, formarea și cercetarea, protecția mediului și securitatea nucleară ,
restructurarea agriculturii. A fost a doua țară, după Polonia, ca volum al fondurilor alocate.
Programul ISPA (Instrumentul pentru Politicile Structurale) a fost lansat în 2000,
vizând nouă domenii: transportul și mediul. Privind primul domeniu,s- a elaborat o strategie
generală de investiții, iar pentru cel de-al doilea, finanțarea a viza includerea sa în rețeaua
transeuropeană de transport.
Programul SAPARD ( Programul Special de Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală) a fost lansat în 2000. Programul sprijină aceste ţări în procesul de pregătire pentru
participarea la Politica Agricolă Comună şi Piaţa Internă şi în rezolvarea problemelor
specifice legate de agricultură şi o dezvoltare rurală durabilă. 2
2.2. Fonduri nerambursabile

Fondurile nerambursabile sunt acele ajutoare financiare care se acordă fără a mai fi
restituite. Nu sunt credite, nu se percep dobânzi pentru acordarea lor, nu trebuie sa restituiți
nici măcar 1 euro.
Pentru ce sunt alocate aceste fonduri ?
Fondurile nerambursabile au ca țintă foarte multe activități și investiții.
- de la investiții în infrastructură (drumuri, canalizari, aducțiuni de apă, gaze,
electricitate), până la
- ferme - stupi de albine, ferme de melci, meșteșugărit, prelucrarea lemnului
- abatoare
- centre de prelucrare (carne, lapte – iaurt, brânză, cașcaval, smântână)
2
Tescașiu Bianca, Instituții europene . Schimbări și adaptări din perspectiva extinderii UE, Editura C.H. BECk,
București 2009, p. 97-105
 - turism (pensiuni, cabane, hoteluri)
- sere (de flori, de legume), plantații de pomi fructiferi
- achiziții de utilaje agricole
- plantații de pomi fructiferi
- modernizare plantații de vița de vie
- laboratoare de prelucrare și îmbuteliere miere
- centre de colectare și producere plante medicinale
- azile de bătrâni, școli, grădinițe, spitale, medicamente, laboratoare
- IMM-uri (industrie, transporturi, prelucrare, servicii, etc)

2.3. Fonduri ramursabile

Alături de finanţările nerambursabile oferite de instituțiile europene sau fondurile

provenite de la bugetul de stat, în cadrul surselor de finanţare externe se poate apela şi la
finanţarea rambursabilă.
Finanţarea rambursabilă reprezintă finanţarea sub formă de credit pe care instituţiile
bancare o acordă persoanelor fizice şi juridice pentru diverse activităţi economice, cum ar fi:
 credite pentru capital de lucru,
 credite pentru investiţii,
 credite pentru dezvoltarea activităţii,
 credite pentru firme nou înfiinţate (START-UP),
Printre avantajele oferite de finanţarea prin intermediul creditului se pot enumera
următoarele: timp mai scurt de acces la resursele financiare necesare, este accesibil în orice
moment,poate fi obţinut un volum variabil de resurse financiare, în funcţie de necesităţi,
posibilitate de negociere a condiţiilor de rambursare.
Ca orice posibilitate de finanţare, obţinerea fondurilor necesare prin apelarea la credit
prezintă şi dezavantaje cum ar fi cele legate de apariţia unor obligaţii suplimentare, dobînda
sau garanţiile cerute, precum şi existenţa unor formalităţi obligatorii de îndeplinit,
documentaţii, rapoarte.
Finanţările rambursabile (creditele) sunt acordate de bănci:microîntreprinderilor,IMM-
urilor și companiilor mari.3

3
Dumitru Oprea, Fonduri Europene pentru România, Editura Libris, Iași , 2007, p.97
 3. Concepte și valori fundamentale

3.1. Politica regională

Politica regională europeană este o politică axată pe solidaritate. Ea consacră mai mult
de o treime din bugetul Uniunii Europene pentru reducerea inegalităților în materie de
dezvoltare între regiuni și a disparităților dintre cetățeni în ceea ce privește gradul lor de
bunăstare. Prin aceasta politică, Uniunea dorește să contribuie la revitalizarea regiunilor
rămase în urmă, la restructurarea zonelor industriale aflate în criză, la diversificarea
economică a zonelor agricole supuse declinului sau la revitalizarea cartierelor defavorizate din
orașe. Preocuparea majoră rămâne crearea de locuri de munca. Într-un cuvânt, este vorba de
întărirea "coeziunii" economice, sociale și teritoriale a Uniunii.

3.2. Solidaritate și coeziune

Politica de coeziune are drept scop reducerea decalajelor existente între regiunile din
Uniunea Europeană.4 Pentru atingera țelului politicii de coeziune, statele membre și regiunile
au nevoie de sprijin financiar în vederea soluționării problemelor structurale răspândite și a
realizării potențialului lor de creștere.
Politica de coeziune se fundamentează , de asemenea, pe principiul solidarității
financiare, oferind sprijin statelor și regiunilor mai puțin dezvoltate sau care se confruntă cu
dificultăți structurale , în scopul creării de locuri de muncă și creșterii competivității. Peste o
treime din bugetul UE este alocat politicii de coeziune pentru a reduce diferențele de
dezvoltare dintre regiuni și disparitățile dintre cetățeni în ceea ce privește bunăstarea.5

4
Tratatul privind UE, art. 158
5
Vasile ciocan, Liviu Tăut, Drept European.Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, 2007, Oradea,
p. 283
6
www.insideurope.eu
 3.3. Cauzele disparităților

Decalajele dintre regiuni pot avea diverse cauze, printre care:

 dezavantaje persistente generate de izolarea geografică sau densitatea scăzută a
populaţiei
 recentele schimbări socio-economice
 moştenirea lăsată de fostele sisteme economice centralizate
 combinaţia dintre aceste cauze şi alţi factori.
Adesea, impactul acestor dezavantaje se reflectă în:
 excluziunea socială
 învăţământul de proastă calitate
 rata ridicată a şomajului
 infrastructura necorespunzătoare.
Disparitățile existente în cadrul UE în raport cu venitul și ocuparea s-au redus în
ultimii ani în ceea ce privește UE . De exemplu, Grecia și Irlanda au înregistrat în perioada
1994-20001 creșteri de două ori mai mari ale productivității muncii față de rata medie a UE.
Pe de altă parte, al treilea raport asupra coeziunii economice șo sociale, prezentat de Comisia
Europeană menționează că în Grecia și în Portugalia PIB pe cap de locuitor se află la încă
70% din media comunitară. În același timp, PIB mediu al noilor state membre este la
jumătatea mediei UE , iar în momentul aderării numai 58 % din persoanele în vârstă de muncă
erau ocupate , comparativ cu 64 % la nivelul UE.7

7
Ibidem , p. 281
 3.4. Finanțare disponibilă

Resursele Uniunii Europene sunt colectate de la statele membre și transferate la

bugetul UE. Cele mai importante resurse de venit provin de la următoarele surse:
 taxele provenite din importul de produse din țările care nu fac parte din UE (
numite propriile resurse tradiționale sau în engleză TOR)
 venitul TVA ( taxă pe valoare adăgată, în engleză VAT)
 resurse bazate pe venitul național al fiecărui membru ( fiecare stat plătește la
bugetul UE 0,73 % din PIB-ul său – în engleză GNP)
Graficul de mai jos reprezintă procentul cu care contribuie fiecare sursă la bugetulUE8.

8
www.ec.europa.eu
 4. Fondurile structurale

4.1. Ce sunt instrumentele de tip structural?

Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanțare nerambursabile , dar

funcționează pe principiul cofinanțării. Proiectele sunt cofinanșate, în special din fonduri
publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase și fonduri private.
În cadrul instumentelor de tip structural, vom include următoarele fonduri comunitare
destinate reducerii diferențelor de dezvoltare dintre statele membre UE și dintre regiunile
acestora: Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune și Fondurile Complementare: Fondul
Agricol European pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit.
Această separare pe politici specifice a Fondurilor cu acțiune structurală pentru
perioada 2007-2013 a rezultat ca urmare a reformei Politicii de Coeziune necesară în
condițiile extinderii fără precedent a UE . în plus, pentru simplificare și pentru a susține
reforma Politicii Agricole Comune și a Politicii pentru Pescuit efectuatuă în 2002-2003,
fondurile pentru agricultură și pescuit au fost tarnsferate către politicile aferente, nemaifiind
încadrate în Fondurile Structurale , dar funcționând pe aceeași tipologie.9

4.2. Fonduri europene 2007-2013

La începutul fiecărei perioade de programare ( cadru financiar multianual pe o

perioadă de 7 ani) ,UE decide asupra bugetului dedicat instrumentelor structurale sau de tip
structural și definește regulile de bază care se aplică în utilizarea lor. Bugetul este împărțit pe
State Membre și Obiective prioritare, zonele care pot beneficia de finanțare fiind definite de
Comisie în acord cu Statul Membru implicat.
Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului PND și , pe baza
acestuia, definesc cea mai adecvata repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare
implementării lui . Documentul rezultat este Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR).
Documente similare pentru agricultură și pescuit sunt Planul Național de Dezvoltare Rurală ,
respectiv Planul Național Stategic pentru Pescuit și Acvacultură.

9
Vasile ciocan, Liviu Tăut, Drept European.Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, 2007,
Oradea, p. 281-282
 Ca urmare a negocierilor, Comisia adoptă CNSR și programele sale operaționale
regionale sau sectoriale în funcție de concordanța celor din urmă cu scopurile și prioritășile
PND și ale Directivelor Strategice Comunitare referitoare la coeziune.
Ca orice finanșare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale nu înseamnă
alocarea unei sume de bani fără a implica anumite obligații și dinpartea beneficiarului, ci
reprezintă un angajament contractual , ale cărui prevederi și termene de realizare trebuie
respectate cu strictețe , pentru a nu se ajunge la dezangajarea automată de către Comisie a
sumelor alocate . Conform regulii „n+2”/„n+3”, banii alocați de Comisie pentru un program
în anul n, trebuie cheltuiți până la sfârșitul anului n+2/ n+3, în caz contrat banii vor fi pierduți
sau realocați altui program .10
Bugetul alocat finanţării regionale pentru perioada 2007-2013 reprezintă o treime din
bugetul UE, adică aproximativ 347 de miliarde de euro.11
Imaginea următoare reprezintă procentul de absorbție al fondurilor în întreaga Europă,
ca și topul celor mai active în acest domeniu în anul 2013. Cele mai multe fonduri au fost
absorbite de Estonia, într-un procent de 70.95, pe când România nu a reușit decât performanța
de 26,20 %. 12

Se afirmă în această perioadă 6 programe operaționale în acordarea de fonduri

europene:
1. Fondul European de Dezvoltare Regională /(FEDR) finanțează ,în principal,
infrastructura, investițiile generatoare de locuri de muncă, proiectele de dezvoltare locală și
ajutoarele pentru întreprinedrile mici și mijlocii.

10
Ibidem, pp. 285-288
11
www.europa.eu
12
www.insideurope.eu
 2. Fondul Social European (FSE) promovează integrarea în muncă a șomerilor și a
grupurilor defavorizate, prin finanțarea activităților de formare profesională și asistență în
procesul de recrutare.
3. Fondul de Coeziune este un instrument ce intervine pe ansamblul teritoril național
al statelor membre al căror PIB/ locuitor se situează sub pragul de 90 % din media europeană
pentru a cofinanța proiecte mari în domeniile mediu și transport ( rețele de transport trans-
europene și domenii de dezvoltare durabilă ce aduc beneficii protecției mediului-eficiență
energetică și energie regenerabilă , trasnport intermodal, transport urban și transport public
ecologic) .Fondul de coeziune sprijină aceste state membre să se conformeze normelor
europene în domeniile menționate.
4. Politica agricolă comună , prin intermediul Politicii de Dezvoltare Rurală, joacă un
rol din ce în ce mai important în susținerea zonelor rurale , în cadrul demersului lor de a face
față cu succes provocărilor continue din domeniul economic, social și de mediu. Zonele rurale
cosntituie 90 % din teritoriul UE, iar noul cadru legislativ comunitar accentuează mai clar
necesitatea stimulării creșterii economice și a numărului de locuri de muncă în mediul rural,
precum și a dezvoltării durabile. Politica de Dezvoltare Rurală se va axa în perioada 2007-
2013 pe trei linii tematice: îmbunătățirea competitivității agricole și forestiere, protecția
mediului și a zonelor rurale, îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale , la
care se adaugă axa „Leader” care susține inițiativele locare de dezvoltare rurală.
4. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) contribuie la
îndeplinirea obiectivelor de creșterea competivității agricole și forestiere , de management
agricol și mediu, îmbunătățirea calității vieții și diversifiarea activităților economice, în
perimetrele ce variază de la zonele rurale cu populație redusă până la zonele rurale periurbane
în declin sub presiunea centrelor urbane. 13
5. Politica Comună de Pescuit generează activitatea de pescuit șo acvacultura în UE,
cu exploatarea resurselor acvatice în condiții ce asigură dezvoltarea durabilă în domeniile
economic , mediu și social. Se acordă o mare importanță protejării și conservării resurselor
acvatice, precum și reducerea impactului activității de pescuit asupra eco-sistemelor marine.
Un alt obiectiv este eficientizarea pescuitului și asigurarea unui standard de viață corect
pentru cei care depin de acestă activitate.
6. Fondul European pentru Pescuit (FEP)- pe lângă măsurile de asigurare a
continuității activităților de pescuit și exploatare rațională și protejare a resurselor de pescuit,

13
Vasile ciocan, Liviu Tăut, Drept European.Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, 2007,
Oradea, p. 283-284
dezvoltare de întreprinderi viabile în sectorul piscicol , dezvoltare și îmbunătățire a calității
vieții din zonele dependente de pescuite, FEP va contribui la implentarea schimbărilor aduse
de PCP de la ultim reformă din 2002.14
2004-2006 2007-2013
EU funds (75%)
subsidy EU funds (85%)
(100%)
national funds (25%)
national funds (15%)

Se poate observa, prin intermediul tabelului de mai sus, creșterea încrederii în

fondurile europene cu un procent de 10 față de perioada anterioară, evidențiind, astfel,
importanța finanțării europene pentru statele membre. 15

4.3. Fonduri europene 2014-2020

Utilizarea sprijinului structural pentru perioada 2014‐2020 urmăreşte crearea condiţiilor

de îmbunătăţire şi dezvoltare constantă a mediului de afaceri, având ca obiective principale:
 stimularea competitivităţii întreprinderilor;
 facilitarea accesului la finanţare;
 crearea unui mediu favorabil creării de noi afaceri şi încurajarea culturii
 antreprenoriale;
 sprijinirea companiilor de a opera în plan extern şi de a acces noi pieţe;
 asigurarea unei forţe de muncă calificată şi adaptabilă.

14
www.europa.eu
15
http://www.funduszeeuropejskie.gov.pl
O privire de ansamblu asupra programelor operaţionale şi a priorităţilor propuse spre finanţare
în următoare perioadă:
Programul Operațional Competitivitate
- sprijinirea investițiilor private în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării (CDI) și
a cercetării colaborative dintre întreprinderi și organizații de cercetare
- promovarea instrumentelor financiare menite să susțină riscul de investiţiilor private
în cercetare și inovare şi să stimuleze start‐up‐urilor inovative şi spin‐off‐urile;
- dezvoltarea infrastructurii de cercetare publice şi private, atât ca parte din clustere
existente/emergente, centre de excelenţă şi alte tipuri de structuri de cercetare (naţionale/
regionale /europene) și în domenii specifice identificate ca prioritare, pe baza existenței unui
potenţial şi/sau a unui avantaj competitiv, cum ar fi sănătatea.
- acțiuni pentru promovarea adoptării de către întreprinderi a TIC, inclusiv a
aplicațiilor și inovațiilor comerțului electronic;
Programul Operațional Regional
- acțiuni pentru consolidarea culturii antreprenoriale și pentru conștientizarea opțiunii
și a sprijinului potențial pentru crearea de întreprinderi;
-acțiuni pentru îmbunătățirea accesului la finanțare, inclusiv prin oferirea unei game
adecvate de instrumente financiare;
- acțiuni pentru îmbunătățirea productivității IMM‐urilor și oferirea de oportunități de
creștere, inclusiv consolidarea accesului la sprijin pentru planificarea afacerilor,
consultanță tehnică, consultanță și sprijin pentru export; inclusiv cele la scară internațională;
- acțiuni integrate – situri, competențe, sprijin pentru investiții – în vederea atragerii de
investiții pentru regiunile mai puțin dezvoltate ale României;
 Programul Național de Dezvoltare Rurală
- crearea și oferirea de servicii de consultanță, în vederea îmbunătățirii performanței
economice și de mediu;
- colaborarea între agricultură/industria agroalimentară, industria forestieră, pescuit și
acvacultură și industria alimentară și sistemele de consultanță, educație și cercetare în
contextul proiectelor pilot, al dezvoltării de produse, practici, procese și tehnologii noi
- înființarea unor grupuri operative (fermieri, cercetători, consultanți
- acțiuni pentru îmbunătățirea performanței economice și pentru restructurarea și
modernizarea agriculturii, în special în vederea creșterii participării și orientării către
piețe, precum și pentru diversificarea activităților agricole;
- facilitarea reînnoirii generațiilor în sectorul agricol;.16
Programul Operațional Maritim și de Pescuit
- investiții în sectorul acvaculturii: noi unități, modernizarea unităților existente,
diversificarea speciilor, îmbunătățirea potențialului siturilor de acvacultură;
- promovarea de noi surse de venit în interiorul sectorului (activități de procesare, de
marketing) și în afara acestuia (activități ecologice, turism, educație);
- investiție în porturi pescărești, adăposturi, debarcadere, centre de primă vânzare;
- îmbunătățirea condițiilor de muncă legate de sănătatea și siguranța la bordul navelor
de pescuit în apele interioare și maritime;
Programul Operațional Capital Uman
- încurajarea și facilitarea participării angajatorilor la dezvoltarea forței de muncă și a
învățării pe tot parcursul vieții;
- Îmbunătățirea corelării învătământului profesional şi tehnic cu nevoile pieței muncii,
asigurându‐se relevanța ofertei de formare, acordându‐se prioritate sectoarelor cu potențial
viitor de creștere și promovându‐se parteneriate între personale interesate relevante;
- modernizarea învățământului terțiar prin dezvoltarea studiilor aprofundate și
sprijinirea internaționalizării învățământului superior, inclusiv a cercetării aprofundate și a
mobilității;
Programul Național de Dezvoltare Rurală
- crearea de noi întreprinderi mici prin acordarea de sprijin pentru demararea afacerilor
în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici din afara domeniului agricol, precum
și dezvoltarea de activități non‐agricole în zonele rurale;

16
www.ec.europa.eu
 - Sprijinirea formării profesionale și a achiziției de competențe în gestionare agricolă,
practici agricole durabile, îmbunătățirea calității și utilizarea noilor tehnologii specifice
agriculturii și silviculturii;
Programul Operațional Maritim și de Pescuit
- diversificarea pescuitului și a sectorului acvaculturii prin sprijinirea creării de noi
întreprinderi mici și crearea de locuri de muncă în domeniu;
» sprijinirea infrastructurii școlare și dezvoltarea resurselor în educația și îngrijirea
copiilor preșcolari, din învățământul primar, secundar, terțiar și din cel tehnic şi profesional,
în scopul îmbunătățirii calității învățământului și formării precum și a relevanței acestuia
pentru piața muncii.17

5. România versus Polonia

România a semnat Tratatul de aderare la UE în aprilie 2005, urmând ca aderarea

propriu-zisă să aibă loc la 1 ianuarie 2007. Ca viitor stat-membru, ea a facilitat de fonduri
europene de preaderare, care au pregătit-o din punct de vedere financiar, social și tehnologic
pentru o integrare europeană. Mai târziu, având statutul de stat-membru, a beneficiat și de
fondurile structurile din agenda 2007-2013, care însă nu au fost la fel de bine absorbite ca
precedentele. România are cea mai mică rată de absorbție din Europa.
Polonia este un stat cu elemente asemănătoare României: ambele sunt poziționate în
Europa de Est, sunt foste regimuri comuniste, făcând parte în trecut din fosta URSS, dar cu
toate acestea, parcursul lor spre Uniunea Europeană a fost diferit. Polonia a aderat mai
devreme, în 2004, împreună cu alte nouă state. Mai mult, Polonia a avut mult mai mult de
câștigat de pe urma integrării europene, astfel că a știut cum să își negocieze aderarea și să
absoarbă fonduri structurale. Între 2004 și 2006 , a reușit să absoarbă 50 bilioane de euro.

5.1. Rata de absorbție 2007-2013

Rata de absorbție a România privind fondurile europene structurale și fondurile de

coeziune a fost 29,87 până la sfârșitul anului 2013, cu toate acestea reprezentând o creștere
semnificativă comparând-o cu cea din anii trecuți.18

17
www.ec.europa.eu
18
www.fonduri-ue.ro
 A reușit să atragă 5,7 bilioane de euro dintr-un potențial de 19,21 bilioane –fonduri
alocate din 2007 până în 2013. Astfel, România are cea mai mică rată de absorbție a
fondurilor UE din toată Europa. Cei mai mulți bani au fost folosiți pentru a finanța
construcția de autostrăzi, dar conform reportajelor media , niciunul dintre aceste proiecte nu a
fost complet terminat. 19

20

Graficul precedent este unul al ratei de absorbție până în mai 2013, în mai multe
domenii, precum transport, mediu, competivitate sau resurse umane. Coloanele gri reprezintă
fondurile cheltuite de beneficiari, semnificativ mai mari, iar coloanele roșii cheltuielile
provizorii de la Comisia Europeană.

Până la sfârșitul anului 2013, Polonia a cheltuit 61 % din fondurile europene alocate.
Aproximativ 92 000 de contracte au fost semnate, ceea ce înseamnă aproximativ 92 % din
totatul alocat. Capitalul uman are cea mai bună rată de absorbție, în vreme ce cea mai mare
cantitate de cheltuieli ale beneficiarilor este în domeniul infrasctructurii și mediului.

19
www.balkaninsight.com
20
www.insideurope.eu
21

După cum rezultă din graficul anterior, Polonia a reușit sa absoarbă mult mai multe
fonduri europene, atingând până la aproape la 100% ținta propusă pentru fiecare domeniu.
Mai mult din cele două reprezentări, rezultă faptul că România a avut mai puțin de câștigat de
pe urma alocării fondurilor structurale.

5.2. Fonduri europene 2014-2020

Pentru România, fondurile europene vor reprezenta în continuare unul dintre cele mai
importante instrumente ce vor fi utilizate pentru reducerea disparităţilor regionale, precum şi
promovarea creşterii economice la nivel regional şi local, consolidarea competitivităţi şi
creşterea ocupării forţei de muncă, obiective de referinţă la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, pentru perioada 2014‐2020 se are în vedere o structură concentrată/centralizată,
la nivelul a trei ministere, în ceea ce privește gestionarea FESI.
 Ministerul Fondurilor Europene pentru managementul a 4 programe operaționale care
vizează: infrastructura mare (transport, mediu și energie); competitivitatea (cercetare ‐
dezvoltare, Agenda Digitală); dezvoltarea capitalului uman și asistența tehnică;
 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (managementul
programelor de dezvoltare regională, a programelor dedicate cooperării teritoriale
europene și a celui dedicat dezvoltării capacității administrative);
 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (managementul programelor dedicate
dezvoltării rurale și pescuitului și acvaculturii).
Polonia are la rândul său un plan pentru perioada de alocare de fonduri 2014-2020:

21
Idem
  Rolul regiunilor poloneze va crește. Guvernele regionale vor acea mai mulți bani
dispoziție și autoritățile regionale vor fi cele care vor decide asupra alocării de fonduri
 Vor fi mai multe fonduri alocate cercetării științifice, dezvoltării tehnologice ,
inovației și întreprinderilor
 Se va pune mai mult accent pe economia cu conținut scăzut de carbon
 Se va acorda mai mult sprijin pentru investiții în asistență socială
 Mai mult, transportul durabil, ce nu afectează mediul, va continua să aibă cea mai
mare rată de fonduri acordate 22

23

Apar din nou diferențe între cele două state studiate privind fondurile de coeziune
acordate pentru perioada 2014-2020. În acest sens, cele mai multe merg la Polonia, 72,5
milioane euro ,de altfel, cea mai mare sumă dintre toate țările membre. România se afla sub
media UE, cu numai 21,7 milioane alocate. O cauza a acestui fapt poate fi rata scăzută de
absorbție a fondurilor de către România în anii precedenți.

22
www.insideurope.eu
23
Idem
 6. Sfaturi pentru întocmirea unui proiect

În loc de concluzie, voi prezenta câteva sfaturi pentru un proiect de succes, în vederea
acordării fondurilor europene, ca și etapele necesare pentru atingerea sa.
6.1. Cine poate beneficia de finanțare din Fondurile Europene?
Beneficiarii sunt persoane fizice sau juridice care aplică pentru finanțare și
implementează proiecte individuale sau scheme de grant cofinanțate prin Fondurile Europene
post-aderare.
Beneficiarii contatractează bunuri, lucrări și servicii pentru implementarea proiectelor
lor . În anumite cazuri, beneficiarii vor administra schemele de grant prin care organizațiile
mai mici sau IMM-urile vor aplica pentru finanțare europeană.
Beneficiarii pot fi reprezentanți ai :
• Sectorului privat
• Oraganizațiilor guvernamentale sau neguvernamentale (ONG-uri)
• Autorități Publice Locale sau centrale, în funcție de specificul domeniilor
majore de intervenție/operațiunilor /măsurilor finanțate prin programul operațional
respectiv.24
În perioada 2007-2013, pentru România au fost alocate, prin instrumente structurale,
19,7 miliarde de euro, implementate prin șapte programe operaționale și regionale, la care se
adaugă opt programe de cooperare teritorială cu alte state.25

6.2. Cum se pregătește un proiect

• Porniți de la o idee sau o necesitate identificată anterior și încercați să o

încadrați în cerințele specifice ale programelor disponibile
• Desemnați o persoană responsabilă cu întocmirea propunerii de finanțare și un
grup de colaboratori care să țină legătura cu eventualii parteneri din consorțiul de proiect
• Acordați timp suficient întocmirii propunerii de proiect , deoarece colectarea
tuturor informațiilor și documentelor necesare este o activitate laborioasă
• Analizați cu atenție Ghicul Solicitantului și asigurați-vă că cererea de finanțare
va fi corect completată și completă , evitând o descalificare pe acest criteriu

24
Mihaela Badea, Maria-Magdalena Lupu, Proiecte eligibile cu fonduri europene, Editura Gold, 2010,
București,pp.77-78
25
Ibidem, p. 7
 • Propunerea trebuie să evidențieze beneficiile economice și sociale pe care le va
aduce, precum și încadrarea acesteia în obiectivele prioritare europene
• Structura cost-beneficiu trebuia să fie una echilibrată, cofinațarea trebuie să fie
viabilă
• Urmăriți cu atenție rezulatele licitației: în cazul în care proiectul este câstigător
urmează pareta cu adevărat provocatoare- implementarea acestuia

6.3. Etapele care vor fi parcurse pentru obținera finanțării și

implementarea proiectului

1. Lansarea apelului de proiectare către Autoritatea de Management/ Organismul

Intermediar
2. Procurarea ghidului de finanțare ( Ghidul Solicitantului) de către solicitant
3. Elaborarea proiectului
4. Asigurara cofinanțării pentru proiect
5. Completarea cererii de finanțare ( formular cerere de finanțare , documente
suport, proiect, etc)
6. Depunerea cererii de finanțare la Autoritatea de Management/ Organism
Intermediar
7. Selecția/ Evaluarea cererii de finanțare ( la nivel regional sau național de către
AM/ OI)
8. Aprobarea dosarului de finanțare (AM/OI)
9. Semnarea contractului de finanțare (AM/OI și beneficiar).
10. Implementarea proiectului de către beneficiar. În această etapă , trebuie avute
în vedere: respectarea legislației în vigoare inclusiv în domeniul ajutorului de stat și
achizițiilor publice), organizarea de licitații pentru contractele de bunuri , lucrări, servicii a
căror valoare depășește pragul minim stabilit prin lege, selecția contractorilor, semnarea
contractelor și realizarea lor ( beneficiar /contractor) , întocmirea și transmiterea cererilor de
plată de către Autoritatea de Management/ Organism Intermediar ), certificarea plății
(AM/OI), efectuarea plății de către AM/Autoritatea de Plată.26

26
Vasile ciocan, Liviu Tăut, Drept European.Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, 2007,
Oradea, pp. 318-319
 Bibliografie

1. Dumitru Oprea, Fonduri Europene pentru România, Editura Libris, Iași , 2007
2. Mihaela Badea, Maria-Magdalena Lupu, Proiecte eligibile cu fonduri
europene, Editura Gold, 2010, București
3. Tescașiu Bianca, Instituții europene . Schimbări și adaptări din perspectiva
extinderii UE, Editura C.H. BECk, București 2009
4. Vasile ciocan, Liviu Tăut, Drept European.Politici europene. Fonduri
structurale, Editura GrafNet, 2007, Oradea
5. www.insideurope.eu
6. www.balkaninsight.com
7. www.ec.europa.eu
8. www.fonduri-ue.ro
9. www.europa.eu
10. www.funduszeeuropejskie.gov.pl
11. www.fonduricomunitare.ro