UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIESTI

FACULTATEA: INGINERIE MECANICA SI ELECTRICA

DOMENIUL: INGINERIE SI MANAGEMENT
SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICA IN DOMENIUL MECANIC

Coordonator:

Lect. univ. dr. Cristu Andreea - Alice

Todea Adrian - Daniel

An I, Grupa 10585

PLOIESTI

2020

1
 Cuprins

Introducere 3
Capitolul 1. Conceptul,obiectul si subiectul proprietatii 4
1.1.Conceptul proprietatii 4
1.2. Obiectul si subiectul proprietatii 6
Capitolul 2. Forme de proprietate in economia moderna 7
2.1. Formele de proprietate 7
Capitolul 3. Piata in cazul proprietatilor private 10
Concluzii 12
Bibliografie 13

2
 INTRODUCERE

Lucrarea intitulata ``Proprietatea si formele de proprietate in economia de piata moderna``,

este conceputa ca un material ce doreste a imprima receptorului o introducere in economia de
piata privind aspectele ce tin de proprietate. Ea este structurata in trei capitole:
Conceptul,obiectul si subiectul proprietatii, Formele de proprietate in economia moderna, Piata
in cazul proprietatilor private.Fiecare capitol fiind structurat in alte unul-doua subcapitole.

Proprietatea : Dreptul de a detine,de a se folosi de un bun material.Ceea ce constituie obiectul

unei stapaniri;bun,avere,avut in baza unui drept recunoscut.

În economia contemporană de pieţa,prin intermediul progresului tehnico-ştiintific şi prin

diversificarea obiectului proprietăţii,se poate observa o imbogatire a structurii raportului de
proprietate.Proprietatea evoluează adaptându-se noilor condiţii,permiţând dezvoltarea continuă a
economiei de piaţă.Astfel duce la pluralismul formelor de proprietate,raporturile de competiţie se
intensifică între formele proprietăţii,are loc conexiunea intre sferelor publice şi private ale
proprietăţii. Pluralismul formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei,oferă
posibilităţi neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi
mecanismele pieţei.

Ducand la creşterea intervenţiei statului în economie prin parteneriat,în sensul

transformării statului într-un veritabil partener pentru întreprinzători,integrându-se organic în
mecanismul economiei de piaţă. Existenţa pluralismului formelor de proprietate duce la o
competiţie între aceste forme pentru o menţine cat si o afirmare tot mai puternică,aceasta în
sensul că fiecare unitate economică,indiferent de forma de proprietate,participă la acest proces
concurenţial. În general,în fiecare ţară,toate formele de proprietate ocupă diferite ponderi şi
conturează tipuri caracteristice ale structurii proprietăţii.

3
 1. CONCEPTUL,OBIECTUL SI SUBIECTUL PROPRIETATII

1.1 Conceptul Proprietatii

Privită ca o categorie economică, proprietatea a existat de a lungul societăţii

omeneşti,producerea şi procurarea de bunuri necesare traiului este o premisă indispensabilă
pentru viaţa socială şi, ca atare,proprietatea este strâns legată de sfera producţiei de bunuri
materiale şi de culegerea roadelor acestei activităţi. Din
Prin mijloacelor specifice ramurilor de sport ex: gimnastică, atletism şi jocuri sportive, este
fundamentat sistemul de educaţie fizică şi sport în toate unităţile de învăţământ din ţara,
contribuind la atingerea obiectivelor generale şi specifice ale domeniului.
Dispunând de o multitudine de exerciţii fizice, cu un pronunţat caracter natural, educaţia fizică
poate fi practicată pe tot parcursul anului universitar, atât în sală, cât mai ales în aer liber, fiind
accesibile tuturor studenţilor chiar cu o dotare materială minimă.
analiza proprietăţii în sens economic,rezultă faptul ca ea apare odată cu societatea umană şi va
dispare prin desfiinţarea acesteia.

Conceptului de proprietate este exprimat atat filosofic,juridic cat şi economic.

Proprietatea este apreciată ca fiind o categorie exprimata dpdv economic, dar,dreptul de

proprietate este si o categorie juridică ce se distinge prin însuşire a unui bun material,titularul
fiind îndreptăţit să işi exercite prerogativele dreptului său prin putere proprie în interes propriu,
respectând totodata limitele impuse de lege, avand îndreptăţirea de a pretinde celorlalţi de a se
abţine de la orice acte care să fie de natură a stânjeni acest drept. in cea ce priveste sensul juridic
este strans îmbinat cu cel economic,pentru că totalitatea relaţiilor economice dintre oameni sunt
în acelaşi timp şi relaţii juridice,pe care aceştia le au între

ei în legătură cu bunurile.

În ambele sale accepţiuni, proprietatea creează accesul suprem al omului la

aproprierea bunurilor naturale sau a celor care sunt rezultatul activităţii umane

desfăşurate în sfera producţiei de bunuri materiale şi spirituale. Această însuşire operează fie
individual, fie colectiv.

4
 Filozofii sunt cei care spun că omul intră în relaţiile de proprietate ca "fiinţă totală" ;
după ei,problema proprietăţii este una de eficienţă economică ce implică realizarea personalităţii
umane, în general.Deci,proprietatea este indisolubil legată de viaţa oamenilor, făcând parte din
ea,constituind o problemă cu caracter permanent şi ocupând un loc deosebit de important în
cadrul ştiinţelor economice, social-politice şi filosofice.Diversitatea formelor de proprietate
depinzand de: epocile istorice, natura sistemelor economice, sistemul intereselor, competiţia
internă cat şi externă, dimensiunea unităţilor economice etc.

În sens economic, proprietatea este definită ca totalitate a relaţiilor dintre oameni în

legătură cu bunurile, relaţii legate de norme istoriceşte determinate pe plan social. Ca raport
socio-economic,proprietatea exprimă :

- dreptul de posesiune al bunurilor;

- dreptul de dispoziţie asupra obiectului proprietăţii;

- dreptul de gospodărire, administrare, gestionare a bunurilor;

- dreptul de a culege roadele utilizării proprietăţii.

Dreptul de posesiune are un rol hotărâtor,din acesta succedand toate celelalte. Aceste atribute
reprezintă monopolul proprietarului, înstrăinarea lor fiind o funcţie exclusivă acestuia:
înstrăinarea lor totală generează relaţii de vânzare-cumpărare, donaţie, moştenire; iar înstrăinarea
lor parţială provoacă relaţii de închiriere, arendare, concesionare.

Atributele menţionate ale proprietăţii nu se rezumă la puterea de „a deţine, a folosi şi a

dispune de lucruri”. În conceptul de proprietate este înţeles ca „un set de drepturi care determină
legitimitatea participării la procesul de dezvoltare socială astfel spus proprietatea exprimă
unitatea dintre obiectul şi subiectul ei.

5
 1.2 Obiectul si subiectul proprietatii

Obiectul proprietăţii îl formează bunurile, în întreaga lor tipologie :

- bunurile de consum, vizează omul ca fiinţă biologică, consumator de bunuri,

- bunurile economice sau mijloacele de producţie, vizează omul ca factor de producţie.

Societatea este interesată atât în dezvoltarea producţiei de bunuri de consum cât şi a bunurilor
economice, de volumul şi productivitatea acestora din urmă depinzând, în bună parte,
posibilitatea de multiplicare a întregului obiect al proprietăţii.

Subiecţi ai proprietăţii sunt :

1- persoane fizice;

2- persoane juridice;

3- statul, care prin intermediul administraţiei publice, deţine, utilizează şi gestionează o

anumită parte din bunurile societăţii;

4- organizaţiile internaţionale , constituite prin aderarea anumitor agenţi din diferite ţări.

6
 2. FORMELE DE PROPRIERTATE IN ECONOMIA MODERNA
2.1 Formele de proprietate in economia moderna

În economia de piaţă contemporană coexistă următoarele forme principale :

- proprietatea privată, cu forma de administrare individuală, individual-asociativă, privată

de familie şi privat-asociativă;

- proprietatea publică, aflată în proprietatea statului şi în proprietatea unităţilor

administrativ-teritoriale ;

- proprietatea mixtă, rezultată prin combinarea formelor de proprietate privată şi publică,

atât în cadrul naţional, cât şi la nivel internaţional.

Proporţia fiecărei forme de proprietate în cadrul economiilor naţionale diferă.În general în

statele cu economie de piaţă proprietatea privată ocupă locul central. Compatibilitatea
multiplelor forme de proprietate au sens şi suport în creşterea eficienţei economice şi în
modernizarea aparatului tehnic al societăţii. Eficienţa şi raţionalitatea economică reprezintă
criteriul absolut de apreciere a tuturor formelor de proprietate, care se află într-o permanentă
competiţie.

Ca formă principală a proprietăţii în economia de piaţă, proprietatea privată se distanţează de

celelalte forme prin următoarele avantaje :

- asigură autonomie deplină unităţilor economice, constituind fundamentul libertăţilor

individuale şi al democraţiei economice;

- generează o concurenţă reală între agenţii economici;

- stimulează libera iniţiativă în înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor;

- asigură o cointeresare înaltă şi o motivare superioară în muncă;

- permite o mai bună adaptare a activităţii unităţii la cerinţele schimbătoare ale pieţei,
diminuând astfel riscul;

- asigură răspundere maximă pentru valorificarea factorilor de producţie ai unităţii pentru

sporirea eficienţei ei economice .

Prin toate aceste virtuţi, proprietatea privată susţine în mod constant interesul pentru o
activitate economică performantă. Datorită acestor avantaje, în sistemul economiei de piaţă
întreprinderea privată este considerată tipul fundamental şi caracteristic de organizare a unităţilor

7
economice. Cu toate acestea, proprietatea privată nu este lipsită de unele limite, care pot fi însă
înlăturate sau atenuate prin intervenţia statului. Între aceste limite avem în vedere faptul că
proprietatea privată :

- conţine tendinţe de extindere continuă, de concentrare şi centralizare, conducând treptat

la monopoluri, cu urmări negative asupra funcţionării mecanismului economiei;

- permite tendinţe de speculă cu mărfuri şi titluri de proprietate;

- poate favoriza o stare de nesiguranţă materială şi nelinişte în rândul proprietarilor mici şi

mijlocii;

- favorizează polarizarea societăţii între bogaţi şi săraci, iar prin posibilitatea moştenirii
conduce la formarea unei pături parazite.

În ceea ce priveşte proprietatea publică, constituită în principal pe calea naţionalizărilor şi a unor

investiţii speciale, ca avantaje de reţinut :

- cuprinde unele domenii devenite în mod tradiţional de utilitate publică, cum ar fi

:transportul feroviar, telecomunicaţii, poşta, reţelele de apă, gaze, reţele electrice, exploatarea şi
conservarea unor resurse ale solului şi subsolului etc.

- se angajează în activităţi cu riscuri mari dar necesare societăţii, pentru care

întreprinzătorii privaţi nu manifestă interes, cum ar fi :cercetarea ştiinţifică şi cercetarea spaţială;

- asigură populaţiei un acces mai larg la unele nevoi sociale :asistenţă sanitară, învăţământ
public, activităţi culturale ;

- oferă o mai mare stabilitate locurilor de muncă;

toate aceste virtuţi ale proprietăţii publice prezintă importanţă deosebită pentru dezvoltarea
oricărei economii naţionale, dar efectul lor se poate reduce dacă nu se acţionează consecvent în
direcţia atenuării consecinţelor şi limitelor acesteia.

Astfel, în modul de organizare şi conducere a activităţii unităţilor economice trebuie ţinut seama
de faptul că proprietatea publică :

- limitează iniţiativa şi creativitatea în procesul muncii, nivelul câştigurilor fiind relativ mai
redus;

determină înstrăinarea lucrătorilor de mijloacele de producţie folosite, limitând interesul şi

răspunderea în activitatea lor;

- datorită existenţei mai multor verigi administrative, favorizează elemente de

birocratism, care întârzie în luarea deciziilor şi reduce capacitatea de adaptare la schimbările
pieţei;

- poate admite nerentabilitatea unor întreprinderi care supravieţuiesc prin subvenţii de la

bugetul de stat.

8
Proprietatea publică ocupă un loc mai puţin important în Elvetia, Statele Unite ale Americii, şi
are o pondere mai mare în ţări ca :Franţa, Italia, Germania, Austria, Anglia. În general, în toate
statele dezvoltate economic există un sector public puternic, care contribuie cu 25% la producţia
de bunuri economice şi la ocuparea forţei de muncă. Rolul sectorului public este determinant în
sistemul de învăţământ, ocrotirea sănătăţii, justiţiei, protecţie socială.

Analiza comparativă a proprietăţii private şi a proprietăţii publice, sub aspectul avantajelor şi

limitelor conduce la concluzia că prezenţa lor în economia de piaţă se impune în mod obiectiv,
fiecare , în virtuţile proprii şi funcţiile de compensare, contribuind la dezvoltarea economică şi
asigurarea echilibrului general al societăţii. Disciplina de piaţă impune egalitatea ambelor forme
de proprietate în faţa legilor economice şi juridice, fiecare unitate economică, indiferent de forma
de proprietate, participând la procesul concurenţial general.

Adâncind cercetarea, se pot delimita avantaje şi limite şi în cadrul formelor de gestiune, proprii
fiecăreia, ca şi în cazul marii şi micii proprietăţi. Din aceste puncte de vedere, avantajele şi
limitele vizează :

- capacitatea de adaptare la nevoia socială şi schimbările pieţei;

- intensitatea interesului, iniţiativei şi responsabilităţii pentru activitatea economică;

- capacitatea investiţională, de cercetare şi introducere a tehnicii noi;

- sfera şi intensitatea economiilor de scară, seriilor de fabricaţie şi riscului economic;

- formele de organizare, specializare şi conducere a producţiei.

Importanţa deosebită acordată întreprinderilor mici şi mijlocii sunt, în general, mult mai
receptive la nevoile pieţei, mai adaptabile la modificări şi mai inovative în abilitatea de a
răspunde cerinţelor consumatorilor, aducând o contribuţie semnificativă la îmbunătăţirea
mediului competiţional, specific oricărei economii de piaţă. În plus, fiind un segment economic
important, creator de locuri de muncă în sectoare de activitate supuse unor transformări
structurale însemnate, întreprinderile mici şi mijlocii contribuie la stabilitatea socială a zonei
respective.

În cele 27 state membre ale UE, întreprinderile mici şi mijlocii deţin 41% din totalul forţei
de muncă angajate şi 48,5% din volumul total al cifrei de afaceri realizate. În România,
întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 18% din totalul forţei de muncă şi 43% din volumul
total al cifrei de afaceri realizate.

Proprietatea mixtă, constituită prin diverse forme de cooperare între unităţi publice şi
agenţi privaţi, îşi manifestă prezenţa în toate ţările cu economie de piaţă. O structură mixtă poate
avea parteneri locali, din ţara în care se constituie şi parteneri din alte ţări, străini sau
internaţionali.

9
 Procedura de constituire a societăţilor mixte cuprinde ca momente principale:alegerea
partenerului extern , stabilirea obiectului de activitate, alegerea naţionalităţii societăţii mixte,
alegerea formei de societate comercială, stabilirea duratei de funcţionare şi a mărimii capitalului
social, stabilirea aportului părţilor.

Rezulta astfel că în economia de piaţă pot exista variate forme de proprietate. Criteriile
care decid valabilitatea şi extinderea uneia sau alteia dintre ele sunt eficienţa economică şi
eficienţa socială. Esenţial este ca respectiva conlucrare între formele proprietăţii să ducă la cea
mai mare eficienţă totală.

Proprietatea particulară asigură libertatea economică a individului şi stă la baza liberei iniţiative,
ea constituind, de fapt, motorul vieţii economice, de aici decurgâng şi importanţa ştiinţifică a
cercetării.Un aspect deosebit de important este cel exprimat în legătură cu cele două concepţii
contradictorii privitoare la conceptul de proprietate, concepţiile ce au împărţit practic, lumea în
două.: individualismul şi colectivismul.

Concepţia individualistă îşi are originea în teoria dreptului natural; conform acesteia omul
se naşte cu anumite drepturi inerente acestuia şi nici-o forţă socială nu-l poate lipsi de aceste
drepturi elementare care-l disting de alte specii.

Concepţia colectivistă s-a dezvoltat opus concepţiei individualiste, iar conform acesteia,
majoritatea poate hotărî orice pentru minoritate şi când ajungem la individ,acesta poate fi oricând
lipsit de tot, chiar la dreptul la viaţă. O astfel de concepţie a dat naştere statului totalitar, care în
numele majorităţii, a suprimat zeci de milioane de vieţi numai în acest secol, sute de milioane de
oameni au fost lipsiţi de drepturi elementare,începând, evident cu dreptul de proprietate.

3. PIATA IN CAZUL PROPRIETATILOR PRIVATE

10
 3.1 Piata si factori acesteia

Piaţa este un spaţiu economic în care se schimbă liber bunuri şi servicii.

Mecanismul de funcţionare al “controlului” economic prin piaţă este extrem de simplu:

- Producătorii aduc pe piaţă ceea ce ei au produs, aşa cum au dorit;

- Cumpărătorii, în funcţie de interesele şi nevoile lor, vor cumpăra anumite produse;
- Unii producători îşi vor vinde toate bunurile create, alţii nu, şi se vor reorienta, în funcţie de
cerinţele cumpărătorilor;
- Acei producători care nu vor sesiza semnalele cumpărătorilor pe piaţă, vor pierde şi nu vor mai
putea produce în continuare;

Preţurile la care se vând produsele se formează liber, pe piaţă, fără intervenţia statului. De
exemplu, dacă foarte mulţi producători au produs încălţăminte sport pentru copii, dar sunt puţini
cumpărători, pentru a vinde, producătorii vor fi nevoiţi să scadă preţul.

În cazul în care s-au produs foarte puţine produse şi sunt mulţi cumpărători, preţurile vor fi mai
mari.
Într-o economie de piaţă în care titlurile de proprietate sunt deţinute de către persoane
individuale, proprietatea privată) şi în care drepturile asupra beneficiilor rezultate din exploatarea
proprietăţii sunt garantate prin lege, agenţii economici (producătorii) au toate motivele să
producă mult şi bine pentru a câştiga cât mai mult şi pentru a obţine profit.

Profitul
Profitul este câştigul obţinut de producător, după ce a scăzut din veniturile obţinute cheltuielile
pe care le-a efectuat pentru a produce.
Dorinţa de a obţine profit îi mobilizează pe oameni pentru a munci cât mai bine şi a-şi folosi
proprietatea, astfel încât să piardă cât mai puţin. Ei se simt liberi, întrucât pot lua hotărâri, în
funcţie de interesele proprii.

Concluzii:
Economiile de piaţă respectă şi garantează dreptul la proprietate, ceea ce stimulează iniţiativa
oamenilor şi dorinţa lor de a produce mai mult şi mai bine. Oamenii sunt liberi să acţioneze cum
cred ei că este mai bine pentru a câştiga/obţine profit.
Singurul „control” este cel al pieţei.

11
 CONCLUZII

In lucrarea intitulata ``Proprietatea si formele de proprietate in economia de piata

moderna``se doreste a se introduce cititorul catre o alta perspectiva in economia de piata privind
aspectele ce tin de proprietate.

In statele bazate pe economia de piaţă există un pluralism al formelor de proprietate prin

care se înţelege coexistenţa în cadrul unei economii, a principalelor forme de proprietate aflate în
interdependenţa şi în evoluţie. Pluralismul acesta generează competiţii între formele de
proprietate, pentru menţinere şi afirmare. Consecinţele pozitive ale existenţei pluralismului
pentru consumatori sunt:

1. reducerea cheltuielilor de producţie;

2. creşterea calităţii bunurilor;

3. sporirea volumului producţiei;

4. promovarea progresului tehnic.

In concluzie, se pot aborda mult mai multe teme privind dreptul la proprietate aceasta
lucrare oferă prilejul de a aprofunda intr-o oaraecare masura in tainele economiei de piata.

12
 .

BIBLIOGRAFIE

* Coşea, Mircea - Curs de Economie, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,

2000;

* Samuelson, P., Nordhaus, W.; - Economie politică, Editura Teora, Bucureşti, 2000;

* https://www.qreferat.com/referate/economie/PROPRIETATE-PRIVATA937.php

* https://www.referatele.com/referate/economie/online10/PROPRIETATEA-IN-SISTEMUL-
ECONOMIEI-CONTEMPORANE---CONCEPTUL--OBIECTUL-SI-SUBIECTUL-
PROPRIETATII--FORM.php

* https://www.referat.ro-PROPRIETATE PRIVATA1.doc97369.doc

13