Piaţa financiarä

- curs 1

CAPITOLUL I . CONCEPTUL DE PIAŢĂ

1.1. Economia de schimb sau de piaţä

Activitatea economicä poate fi organizatä în 2 moduri:
a) sub forma ec. naturale unde schimbul este ignorat, nevoile de consum fiind
satisfäcute din rezultatele proprii activitäţi
b) sub forma ec de schimb sau de piaţä unde piaţa deţine un rol determinant

DEFINIŢIE: Ec de schimb este un mod de organizare al activitäţii ec întemeiat pe

mecanisme ec, obiecte ce pun în valoare forţele pieţei în care raportul dintre cerere şi
ofertä det. prioritäţile în alocarea resurselor şi utilizarea resurselor disponibile indiferent
de natural lor.

Criteriile cu care opereazä ec de schimb sunt cele ale eficienţeişi ale concordanţei
activitäţilor ec cu nevoile reale ale societäţii.

1.2. Apariţia şi fundamentarea teoreticä a conceptului de ec de piaţä

Reglementarea ec prin mecanismele pieţei îşi are originea în liberalismul ec., concepţia
asupra societäţii în general şi asupra vieţii ec în special fiind consacratä de reprezentanţii
acestui current prin 2 principii esenţiale: libera concurenţä şi libera iniţiativä.
Ec de piaţä a apärut pe o anumitä treaptä de dezvoltare a societäţii pe baza unor condiţii
istorice obiective:
a) diviziunea socialä a muncii
b) autonomia sau independenţa producätorilor

1.3. Träsäturile economiei de schimb. Sunt:

1. piaţa este centrul vital al economiei
2. proprietatea private este predominantä
3. pluralismul ag. ec. ( aceştia dispunând de libertate de decizie şi de acţiune)
4. concurenţa dintre ag. ec. face posibilä acţiunea neângräditä a ceerii şi ofertei
5. preţurile bunurilor se formeazä în mod liber pe piaţä
6. mobilul principal al activitäţii îl constituie profitul pt. producätori respective
maximizarea utilitäţii pt. consummator
7. existenţa unui system monetar, bancar şi valutar dezvoltat şi stabil
8. ec. de piaţä este specificä statului democratic

1.4. Funcţiile pieţei

Conceptul de piaţä are mai multe accepţiuni şi anume:

1
 a) spaţiul în care se desfäşoarä activitatea ec. de schimb între ag. ec. ,unii fiind
producätori, respective purtätori ai ofertei, alţii fiind purtätori ai cererii în calitate de
consummator. Ca spaţiu ec. piaţa are şi o anumitä suprafaţä sau un anumit punct pe glob.
b) piaţa este locul de întâlnire al ag. ec., întâlnire care poate fi directä, fizicä sau prin
intermediary electronici.
c) piaţa este o formä de exprimare şi manifestare a cererii şi ofertei de märfuri.
d) piaţa este cadrul de formare a preţului la care sunt tranzacţionate märfurile.
Rolul esenţial pe care piaţa îl joacä în economie este dat de funcţiile sale şi anume:
1. piaţa oferä informaţiile necesare ag. ec. participanţi la tranzacţiile pe care ea le
gäzduieşte.
2. piaţa valideazä, coordoneazä şi orienteazä prin sistemul de preţuri, comportamentul
şi deciziile ec. ale purtätorilor cererii şi ofertei sub aspectul eficienţei şi utilizärii
resurselor.
3. piaţa regleazä viaţa ec. prin adaptarea reciprocä dintre cerere şi ofertä, dând cele mai
bune räspunsuri la 2 sau 3 întrebäri esenţiale: ce, cât, cum şi pt. cine sä se producä ş
ice, cât şi cum sä se consume.

1.5. Tipuri şi forme de viaţä

Piaţa contemporanä complexä şi eterogenä se prezintä ca un system de pieţe distincte de
sine stätätoare dar interdependente între ele.
Gruparea tipurilor de piaţä se face dupä anumite criterii şi anume:
a. dupä natura economicä a bunurilor tranzacţionate, distingem:
- p. bunurilor materiale şi serviciilor de consum personal numitä şi piaţa satisfäcätorilor
- p. bunurilor pt. producţie numitä şi piaţa prod-factorilor şi unde se include: p. muncii, p.
resurselor materiale, p. capitalurilor, p. pämântului, etc.
b. dupä spaţiul geographic unde este situate:
- p. naţionalä
- p. regionalä
- p. mondialä
c. dupä timpul la care se transformä obiectul tranzacţionat
- p. la vedere
- p. la termen ( la scadenţä)
d. dupä existenţa sau inexistenţa bunurilor în momentul schimbului:
- p. realä a factorilor de producţie şi a bunurilor de consum
- p. simbolicä numitä şi piaţä fictive şi este bursa de valori
e. dupä numärul, puterea ec. a participanţilor la schimb şi modul de formare a
preţurilor:
- p. cu concurenţä perfecta sau purä
- p. cu concurenţä imperfectä care cuprinde; p. de monopol, p. de oligopol, etc.

Formele concrete de piaţä sunt diverse şi cuprind: hale, târguri, expoziţii cu vânzare, case
de comenzi, reţele de magazine, supermagazine, bursa de märfuri, etc.
Bursa de märfuri reprezintä forma modernä de piaţä organizatä care funcţioneazä în
structuri şi dupä regulamente riguroase şi unde sunt tranzacţionate prin intermediary în
cantitäţi mari märfuri omogene ca: cereale, bumbac, cafea, ţiţei, metale, cärbuni, etc.

2
1.6 România şi tranziţia la economia de piaţä
Fenomenul de tranziţie se manifestä în toate ţärile foste socialiste din Europa şi presupune
în esenţä trecerea de la ec. socialistä centralizatä bazatä pe proprietatea de stat la ec. de
piaţä sau ec. de schimb bazatä predominant pe proprietatea private.
Tranziţia presupune:
1. liberalizarea economicä prin desfiinţarea controlului statului asupra producţiei şi a
preţurilor
2. demonopolizarea şi privatizarea astfel încât sä fie încurajatä concurenţa şi
dezvoltatä proprietatea privatä
3. reforma ec. şi restructurarea mecanismelor financiare, bancare şi de credit,
valutare şi de comerţ intern sau exten.
4. stabilizarea macroeconomicä prin controlarea inflaţiei.
Obiectivul esenţial al tranziţiei îl constituie edificarea unei ec. moderne de piaţä iar
realizarea acestui obiectiv depinde de felul în care se înfäptuieşte reforma ecpnomicä.
Reforma ec. în esenţa sa reprezintä un process de transformare structuralä la nivelul
proprietäţii, al organizärii şi conducerii activitäţii economice.

CAPITOLUL II.. Piaţa financiarä, piaţa de capital, burse

2.1. Ce este piaţa financiarä şi piaţa de capital?

În sens larg piaţa financiarä este compusä din : p. monetarä şi p. de capital.
În sens restrâns p. financiarä cuprinde numai p. de capital.
Piaţa capitalurilor reprezintä:
a) locul unde se întâlneşte cererea cu oferta de capital
b) spaţiul ec. în care se întâlnesc şi se confruntä cererea şi oferta de titluri de
valoare în special de acţiuni şi obligaţiuni.
c) cadrul în care disponibilitäţile bäneşti ale populaţiei sau ale altor ag. ec. se
întâlnesc cu nevoile bäneşti ale întreprinderilor sau administraţiilor publice.
d) Ansamblul relaţiilor dintre ofertanţii şi utilizatorii de fonduri bäneşti pe
termen scurt, mediu şi lung.

În general oamenii doresc sä deţinä bani atât sub formä cash, cât şi sub formä de depozite
operabile prin cecuri şi carduri din urmätoarele motive:
a. mobilul tranzacţiilor conform cäruia bunurile şi nevoile necesare traiului zilnic se pot
obţine doar în schimbul unor sume de bani.
b. mobilul precauţiei care porneşte de la necesitatea de a putea face faţä oricând unor situaţii
nepreväzute
care nu pot fi rezolvate altfel decât prin cheltuirea unor sume de bani.
c. mobilul speculaţiei, mobil anunţat de Keynes, şi care are legäturä cu funcţia banilor de
pästrare a avuţiei în scopul cumpärärii de active financiare. Activele sunt bunuri care au
capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor.
Activele pot fi:

3
 a) fizice sau reale întâlnite sub formä de bunuri de capital fix ( maşini, instalaţii,
utilaje), terenuri, stocuri de capital circulant ( materii prime, materiale,
combustibili, etc), locuinţe, etc.
b) financiare întâlnite sub forma depozitelor monetare şi titlurilor de valoare pe
termen lung sau färä termen care conferä deţinätorilor anumite drepturi
bäneşti ca dobânzi, dividende, comisioane şi altele de acest fel.

DEFINIŢIE: Piaţa capitalurilor este piaţa titlurilor de credit pe termen mijlociu sau lung
în cazul obligaţiunilor sau a valorilor mobiliare färä scadenţä ( acţiunilor), prin intermediul
cärora sunt atrase şi utilizate resursele bäneşti ale unor ag. ec. şi ale populaţiei.

2.2. Acţiunile şi obligaţiunile

Cele mai importante societäţi comerciale sunt organizate ca societäţi pe acţiuni. Capitalul
S.A. se constituie prin aportul unor personae fizice sau juridice denumite generic acţionari.
Ca expresie a participärii la capitalul social al unei firme constituite, fiecare proprietar
acţionar primeşte un nr. De acţiuni proporţional cu capitalul subscris.
Acţiunea este un înscris care conţine date de identificare şi anume:
- numele firmei emitente
- data emiterii
- nr. de identificare a titlului
- valoarea nominalä ( suma înscrisäpe acţiune)
- semnätura persoanleor autorizate din partea firmei emitente
- elementele de securitate ( un desen relative greu de reprodus)

Dacä acţiunile au înscris pe ele şi numele posesorului atunci ele se numesc acţiuni
nominative şi dacä persoana respectivä doreşte sä vandal acţiunea, tranzacţia şi numele
noului deţinätor trebuie consummate într-un registru special al firmei.
Majoritatea acţiunilor sunt la purtätor, adicä nu au înscrise pee le numele posesorului. În
acest caz drepturile pe care le conferä acţiunea respective revin deţinätorilor lor indiferent
de identitatea acestora.
Drepturile pe care acţiunea le oferä deţinätorului pot fi:
a. drepturi sociale referitoare la :
- dreptul de a fi informat cu privire la situaţia ec – soc a firmei
- dreptul de a participa la Acţiunea Generalä a Acţionarilor şi la alegerea consiliului de
administraţie
- dreptul de a participa la administrarea firmei şi la controlul gestiunii acesteia
b. drepturi patrimoniale:
- dreptul de aşi însuşi o parte din profitul social sub formä de dividende
- dreptul de a obţine o parte din capitalul firmei în cazul în care aceasta este lichidatä
- obligaţia acţionarului de a participa la acoperirea pierderilor atunci când întreprinderea
realizeazä o activitate necorespunzätoare.
Acţionarul primeşte o parte din profitul net al S.A. numitä dividend a cärui märime este
hotärâtä de A.G.a A. şi depinde de situaţia ec-financiarä a firmei şi de strategia adoptatä
privind utilizarea profitului.
Märimea dividendului este în funcţie de cota sa de participare la capitalul firmei.
4
 Dat diind faptul cä profiturile realizate ale firmei diferä de la o perioadä la alta märimea
dividendului este şi ea variabilä, motiv pt. care acţiunile sunt titlu cu venit variabil.
Acţiunile pot fi:
a. ordinare, adicä titluri ce conferä posesorilor dreptul la dividende variabile în
funcţie de profitul net al firmelor.
a. b. preferenţiale, adicä titluri care conferä posesorilor prioritate în raport cu acţiunile
ordinare, prioritate în acordarea dividendelor a unui dividend specificat dinainte stabilite
şi în asigurarea despägubirilor în cazul ridicärii.
Prin urmare posesorii de acţiuni preferenţiale îşi vor încasa dividendele sau despägubirile
înintea posesorilor de acţiuni ordinare.

OBLIGAŢIUNILE

Atunci când o instituţie publicä sau un agent economic are nevoie de mijloace bäneşti
existä posibilitatea de a atrage aceste fonduri lansând un împrumut pe piaţa capitalurilor
prin emisiunea de obligaţiuni.

DEFINIŢIE: Obligaţiunea este un titlu de valoare care atestä angajarea unui împrumut pe
termen mediu sau lung, emitentul obligându-se sä-l ramburseze într-un timp determinat şi
sä pläteascä deţinätorului pe toatä durata un venit ferm ( cuponul obligaţiunii) indiferent
de evoluţia situaţiei ec- financiare.

Emitenţii de obligaţiuni pot fi:

a. administraţiile publice. Acestea pri vânzarea de obligaţiuni urmäresc sä-şi constituie
resurse pt. acoperirea deficitului bugetar şi pt. investiţii.
b. Firmele importane cu o reputaţie bunä prin vânzarea de obligaţiuni îşi finanţeazä
investiţiile.

Asemeni acţiunilor, obligaţiunea este tot un înscris care conţine aceste date de identificare
precum şi imprimäri speciale menite sä împiedice falsificarea.
Obligaţia poate fi: - nominalä
- la purtätor
Spre deosebire de acţiuni, obligaţiunea este un titlu cu venit fix.
Deţinätorul unei obligaţiuni se numeşte obligatar şi are calitatea de creditor faţä de
emitent. El are dreptul de a primi un venit annual cert numit dobândä, dar nu are nici un fel
de responsabilitate privind activitatea emitentului obligaţiunii.
Titlurile de valoare respective acţiunile şi obligaţiunile pot fi tranzacţionate pe piaţa
capitalurilor.

5
- CURS 2 - 18.10.2003
PIEŢE FINANCIARE

2.3. FORMELE PIEŢEI CAPITALURILOR ( piaţa financiarä cu sens restrâns )

Piaţa capitalurilor se constituie din ansamblul operaţiunilor de active pe termen lung şi
mediu.
Oferta provine de la administraţiile publice şi colectivitäţile locale, S.C. private, firme
de stat, bänci şi societäţi financiare.
Cererea provine de la cei care economisesc ( personae fizice sau juridice) şi care
investesc economiile lor prin achiziţionarea de titluri de valoare.
Întrunirea deţinätorilor de titluri de valoare se realizeazä prin intermediul bäncilor,
agenţilor de schimb şi altor instituţii financiare.
Preţul este determinat de raportul dintre cerere şi ofertä, characteristic pieţei
capitalurilor fiind faptul cä formarea preţurilor este sensibil diferitä în cazul titlurilor nou
emise faţä de titlurile care au fäcut deja obiectul unor tranzacţii anterioare.

Piaţa de cap. are 2 forme: - p. primarä

- p. secundarä

Piaţa primarä este piaţa pe care se vând şi se cumpärä titlurile nou emise. Purtätorii
ofertei sunt emitenţii de titluri în timp ce purtätorii de cerere sunt posesorii de economii.
Pe piaţa primarä preţul titlului numit curs este egal cu valoarea lor nominalä care este
suma înscrisä pe titlu şi este preţ ferm.

Piaţa secundarä este piaţa pe care se vând şi se cumpärä titluri emise anterior.
Principala instituţie a pieţei secundare este bursa de valori.

2.4. BURSA DE VALORI ŞI TRANZACŢIILE BURSIERE

DEFINIŢIE: Bursa de valori reprezintä piaţa organizatä a celor mai importante titluri de
valoare emise în prealabil de soc. com. şi administraţiile publice.
Activitatea bursei este controlatä public şi regelementatä strict prin prevederi legale care
diferä de la o ţarä la alta.
Aceste reglementäri se referä la:
- condiţiile ce trebuiesc îndeplinite pt. ca titlurile unui emitent sä aibä acces la bursä
şi sä fie cotate (dimensiunea capitalului, rentabilitate, etc)
- regulile la care se supun operatorii
- organismele de conducere şi atribuţiile lor .
Se poate trage o concluzie: la bursä se tranzacţioneazä numai titlurile admise la hotare.
Titlurile neadmise la hotare pot fi tranzacţionate pe piaţa secundarä extrabursierä numitä
piaţa Rasdaq.
Indiferent de forma pieţei financiare (primarä sau secundarä) cererea şi oferta se adreseazä
prin agenţi intermediari numiţi brokeri.

6
La bursa tranzacţiile se pot realiza prin:

a) operaţiuni la vedere, adicä livrarea efectivä a titlurilor de cätre vânzätor şi a banilor

de cätre comparator se realizeazä în momentul tranzacţiei sau în cel mult 2 zile
lucrätoare de la cursul afişat.
b) operaţiuni la termen, adicä acelea în care la momentul tranzacţiei se convine
asupra componentelor ei: nr. de titluri, cursuri, dar executarea propriu-zisä a
contractului urmeazä sä aibä loc la o data ulterioarä convenitä de pärţi numitä
scadenţä sau lichidare, termenul fiind de o lunä dar niciodatä mai mare de 3 luni.
Specific operaţiilor la termen este caracterul speculative, motiv pt. care se poate spune
cä obiectul tranzacţiilor la termen nu îl constituie titlurile propriu-zise ci anticipäri ale
evoluţiei cursurilor.

Esenţa caracterului speculativ rezidä din urmätoarele: vânzätorul care de regulä nu

deţine titluri în momentul tranzacţiei acţioneazä dupä principiul vinde azi scump, cumpärä
mâine ieftin, mizând pe scäderea cursului în viitor. El se numeşte speculator “a la basse”.
Cumpärätorul care de obicei nu dispune de lichiditäţi în momentul tranzacţiei se
conduce dupä principiul cumpärä azi ieftin şi vinde mâine scump, el numindu-se
speculator “ a la house”.

Prima bursa din lume se înfiinţeazä în 1951.

În România – 1995 – Bursa de valori Bucureşti.

Bursa de valori asigurä transferarea operative într-un termen scurt a capitalului real în
capital bänesc şi invers, favorizeazä procesul de concentrare a puterii economice, controlul
asupra unor societäţi pe acţiuni fiind asigurat prin deţinerea pachetului majoritar şi a
acţiunilor de control şi posibilitatea practicä de a alege consiliul de administraţie şi de a
deţine majoritatea voturilor în A.G.A.

2.5. Modalitäţi de plasare a economiilor.

În mod evident fiecare deţinätor de economii doreşte sä şi le plaseze acolo unde veniturile
sunt mai mari şi riscurile mai mici.
Existä mai multe posibilitäţi de plasare:
- pe piaţa capitalurilor;
- pe piaţa monetarä;
- în active reale.
Alegerea activului în care se plaseazä economiile pe piaţa capitalurilor se fundamenteazaä
pe criterii precum:
- venitul adus de plasasament, se are în vedere sä nu fie mai mic decât dobânda
obţinutä pe piaţa monetarä.
- riscul sä fie cât mai mic, sunt mai puţin riscante plasamentele pe termen scurt sau
cele pt. care veniturile sunt garantate.
- lichiditatea, adicä posibilitatea vänzârii cât mai rapide cu cheltuieli minime a
titlurilor.
7
Plasamente perfecte nu existä.

CAP. III . DIFERENŢIERI ÎNTRE NOŢIUNEA DE PIAŢA FINANCIARä ŞI

PIAŢA DE CAPITAL

3.1.Definiţia pieţei de capital, noţiunile de piaţä de capital şi piaţä financiarä.

DEFINIŢIE: Piaţa de capital sau piaţa de valori mobiliare reprezintä ansamblul relaţiilor
şi mecanismelor prin care se realizeazä transferul fondurilor de la cei care au surplus de
capital (investitorii) cätre cei care au nevoie de capital (emitenţii) cu ajutorul unor vehicule
sau instrumente specifice (valori mobiliare) şi prin intermediul unor operatori specifici
(societäţi de valori mobiliare).

3.2. Modele de definire a pieţei de capital şi a piaţei financiare.

Cu toatä interferenţa dintre cele 2 noţiuni distingem 2 modele de definire a celor 2 pieţe şi
anume: 1. modelul european
2. modelul anglo-saxon

1. se bazeazä pe sistemul de tip bancar în care bäncile sunt operatori cvasiprezenţi în toate
tipurile sde piaţä putând utiliza aproape toate tipurile de instrumente financiare.
În Franţa structura pieţei de capital cuprinde:
a) piaţa monetarä utilizatä pt. alegerea capitalurilor pe termen scurt şi mediu.
Operatorii pe aceastä piaţä fiind bäncile comerciale, soc. Centrale, instituţiile
financiar bancare ( CEC, Soc. De investiţii), iar principalele instrumente sunt:
cambia, biletele de tezaur, certificatul de depozit, etc.
b) piaţa ipotecarä în cadrul cäreia se mobilizeazä fondurile necesare în principal pt.
construcţiile de locuinţe.
c) piaţa financiarä în cadrul cäreia se realizeazä emisiunea,plasarea şi negocierea
titlurilr pe termen lung( valori mobiliare)

2. este un sistem bazat pe manifestarea liberä a cererii şi ofertei în fiecare tip de piaţä şi
care prezintä instrumente specifice, operatori specifici, instituţii de supraveghere şi
reglementari specifice. Acest sistem de piaţä este denumit generic piaţä financiarä şi este
alcätuit din:
a) piaţä de capital = piaţa în care guvernele, organizaţiile internaţionale, S.C., pot lua
cu împrumut sau asemeni oricärei persoane fizice sau juridice pot investi sume de bani pe
termen lung şi mediu. Tot mai des termenul de piaţä a valorilor mobiliare este folosit ca
sinonim pt. piaţa de capital.
b) piaţa monetarä este piaţa în care sunt finanţate nevoile pe termen scurt sau sunt
investite surplusurile bancare pe termen scurt.
În România avem de a face cu o piaţä financiarä care poate fi definitä ca fiind ansamblul
relaţiilor şi mecanismelor de alocare eficientä a resurselor bäneşti din economie.

8
 Piaţa financiarä din România cuprinde: - piaţa monetarä
- piaţa de capital ( piaţa valorilor
mobiliare).
Piaţa monetarä este specializatä în plasarea şi atragerea de fonduri pe termen scurt
inclusiv acordarea şi luarea de credite. Ea are mai multe segmente specializate în utilizarea
unor instrumente specifice, dar utilizând acelaşi operator principal – bäncile.
Segmentele pieţei monetare sunt:
a.1. piaţa sconturilor specializatä în cumpärarea şi vânzarea cambiilor.
a.2. piaţa interbancarä – în care bäncile se împrumutä reciproc.
a.3. piaţa certificatelor de depozit- bäncile atrag resurse bäneşti prin emiterea de
certificate de depozit negociabile care pot fi apoi räscumpärate de bänci la o anumitä datä
şi cu o anumitä ratä a dobânzii.
a.4. piaţa efectelor de comerţ în care bäncile, marile companii sau alte instituţii financiare
emit titluri de credit (bilete la ordin, cereri)
a.5. piaţa eurovalutelor- atragerea şi plasarea de fonduri de valutä în afara ţärii de origine
a valutei.
b) piaţa de capital(piaţa valorilor mobiliare) = ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin
care se realizeazä transferul capitalului de la cei care au surplus (investitorii) cätre cei care
au nevoi (emitenţii) cu ajutorul unor vehicule sau instrumente specifice (val. mob.) şi prin
intermediul unor operatori specifici (soc. de intermediere a valorilor mobiliare).

Organizarea instituţionalä a pieţei este datä de 3 instrumente:

- instrumentele sau produsele folosite pe piaţa respectivä
- operatorii specifici fiecärui tip de piaţä
- mecanismul de piaţä cu regulile sale specifice
Piaţa de capital utilizeazä ca şi produse titlurile financiare de capital denumite valori
mobiliare. Aceasta constituie modalitäţi de plasare a veniturilor economisite specifice
pieţei financiare aläturi de alte forme de plasamente existente în economie (depozite
bancare, aur, etc)

3.3. Cererea şi oferta de capital pe piaţa financiarä de capital internä şi

internaţionalä. Actorii pieţei de capital.

Rolul unui sistem financiar este acela de a asigura alocarea eficientä a resurselor.
Multä vreme plsarea pe termen lung a veniturilor economisite a avut un caracter
individual luând forma plasamentelor directe. Ponderea aceastora scade treptat în favoarea
plasamentelor indirecte (efectuate prin intermediari financiari, respectiv organisme
financiare de plasament colectiv)

Oferta de capital este determinatä de:

- capitalurile disponibile temporar de soc com de stat private sau mixte.
- resursele de finanţare în exces la un moment dat la nivelul instituţiilor de finanţare.
- disponibilitäţile bäneşti ale populaţiei
Prin urmare oferta de capital financiar pe piaţa de capital provine de la sectorul
gospodäriilor populaţiei, întreprinderi comerciale şi industriale, organisme bancare şi alte
instituţii financiare, subiecţi economici sträini. Capitalul mobilizat prin intermediul pieţei
9
financiare de capital este destinat finanţärii activitäţii economice şi nevoilor publice ale
administratorului.

Cererea de capital este determinatä de o serie de factori, cei mai importanţii fiind:
a) cererea structuralä determinatä de nevoile permanente de finanţare a principalelor
ramuri ale economiei sau a unor acţiuni de dezvoltare.
b) cererea determinate de factori conjuncturali, care reprezintä elemente care
influenţeazä cel mai mult creşterea cerereii de capital. Dintre aceştia amintim:
deficitul total de pläţi externe, tendinţa de creştere a preţurilor, majorarea preţurilor
la materii prime şi energie, etc.
Ofertanţii (emitenţii) de titluri de valoare mai sunt: întreprinderi, administraţii publice,
instituţii financiare, subiecţi economici sträini.
Acelaşi subiect economic se poate afla alternative atât în situaţia de ofertant de capital
financiar, cât şi în situaţia de emitent de titluri financiare ca şi solicitant de capital
financiar.
Ambele calitäţi nu pot fi îndeplinite simultan. Putem spune cä: cererea de capital financiar
provine de la întreprinderi publice şi private, administraţii publice, respectiv statul şi
administraţiile locale şi organismele bancare şi financiare naţionale şi internaţionale.
Capitalul financiar colectat de pe piaţa de capital este destinat finanţärii productive a
întreprinderilor publice şi private, finanţarea unor programe de dezvoltare, constituirii şi
completärii capitalului financiar, finanţärii deficitelor bugetare şi financiare unor acţiuni
cu character social.
Cererea pe piaţa financiarä internaţionalä are diverse motivaţii determinate de factori de
naturä politicä, monetarä, gradul de dezvoltare a pieţei de capital naţionale, costul
operaţiunilor.
Oferta pe piaţa financiarä internaţionalä provine de la deţinätorii de fonduri financiari din
Europa, Orientul mijlociu, SUA, alte zone economico-geografice. Rezidenţii din aceastä
zone îşi plaseazä fondurile financiare în euro titluri financiare prin intermediul filialelor
pe care societäţile de investiţii le au în sträinätate4.

3.4. Riscurile investiţionale pe piaţa de capital

Cererea şi oferta sunt 2 märimi determinate şi aflate în strânsä legäturä cu noţiunea de

risc.

În funcţie de condiţiile existente pe piaţä, riscurile investiţionale pot fi clasificate în:

1. riscul inflaţional este riscul ca moneda sä-şi piardä puterea de cumpärare în timp ce
operaţiunile cresc
2. riscul afacerii determinat de incertitudinea privind cererea pt produsele sau serviciile
pe care le poate oferi o societate
3. riscul operaţional = intervine în momentul în care trebuie sä se aleagä o valoare
imobiliarä dintre mai multe existente
4. riscul momentului = riscul de a pierde datoritä momentului ales pt a face o tranzacţie
5. riscul pieţei = riscul care apare în legäturä cu incertitudinile viitoarelor preţuri
datoritä schimbärii atitudinii investitorilor

10
6. riscul creditului = posibilitatea ca o societate sä nu poatä pläti dobânda sau capitalul
investit în momentul în care valoarea mobiliarä a ajuns la scadenţä
7. riscul solvabilitäţii = intervine atunci când valorile mobiliare cumpärate iniţial nu pot
fi convertite în bani lichizi decât la o valoare inferioarä celei de cumpärare investitorul
suportând pierderi importante
8. riscul lichiditäţii sau vandabilitäţii = se referä la viteza şi uşurinţa cu care o valoare
mobiliarä poate fi cumpäratä sau vândutä färä o schimbare majorä a preţului. O valoare
mobiliarä care se gäseşte în cantitate mare pe piaţä şi este tranzacţionatä active este
vandabilä şi deci lichidä.
9. riscul schimbärii legislaţiei = provine din posibila modificare a cadrului legislative la
nivel naţional sau internaţional, modificare care poate influenţa preţul valorilor
mobiliare

3.5. Träsäturi caracteristice ale pieţei de capital:

a) specificitatea produselor pieţei constä în negociabilitatea şi transferabilitatea

produselor, val mob pot fi negociate şi transferate de la un proprietar la altul

b) produsele pieţei sunt instrumente pe termen lung, banii fiind atraşi prin aceste
instrumente pe o perioadä de timp mai mare de 1 an şi deci pe termen lung şi mediu.

c) pe piaţa de capital intermediarii au rolul de a pune în legäturä emitenţii cu investitorii

d) utilizarea fondurilor non-bancare. Fonduriel atrase pe piaţa de capital degreveazä

subiectul economic de a apela la creditele oferite de piaţa bancarä ori la constituirea de
depozite bancare.

3.6. Componentele pieţei de capital: - piaţa primarä

- piaţa secundarä

- CURS 3 - 25.10.2003
PIEŢE FINANCIARE

3.6. Pieţele de capital au un dublu rol:

- economia contribuie la dezvoltarea procesului investiţional
- societatea asigurä producerea veniturilor economice

În realizarea acestui dublu rol piaţa de cap are 2 compartimente ale cäror funcţii sunt
diferite şi complementare în acelaşi timp:
- piaţa primarä
- piaţa secundarä

11
 Piaţa primarä este specializatä prin colectarea veniturilor economisite, realizând
creşterea de capitaluri şi atragerea de împrumuturi prin emisia de acţiuni şi obligaţiuni.

Piaţa secundarä asigurä mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate prin

tranzacţionarea acţiunilor şi obligaţiunilor pe piaţa secundarä.
Ambele pieţe funcţioneazä dupä reguli stabilite de organismele de reglementare şi
supraveghere a pieţei de capital care în România este Comisia Naţionalä a Valorilor
Mobiliare. Piaţa secundarä are în plus şi organisme proprii de reglementare şi
supraveghere.
Piaţa primarä presupune emiterea valorilor mobiliare şi cea dintâi plasare a acestora pe
piaţä.
Subiecţii care dispun de capitaluri proprii pot cumpära acţiuni mobiliare nou introduse pe
piaţä. Emitenţii pot derula ei înşişi promovarea pe piaţä a produselor, sau pot apela la
sreviciile unuia sau mai multor intermediari care de fapt sunt societäţi de valori
mobiliare.Deci piaţa primarä este o piaţä a emitenţilor.

Valorile mobiliare pot fi emise de:

- S.C care se înfiinţeazä prin subscriere publicä în scopul acumulärii unui capital
iniţial cât mai mare.
- S.C care doresc sä-şi majoreze capitalul
- S.C care au nevoie de împrumut de la investitori
- Guvernele care au nevoie de bani pt finanţarea unor proiecte
- Organele administraţiei Centrale şi locale

Piaţa secundarä asigurä deţinätorilor de titluri financiare lichiditatea şi mobilitatea

veniturilor obţinute, constituie un cadru organizat prin bursa de valori pt schimbarea
titlurilor financiare emise.
Piaţa secundarä este cadrul în care se tranzacţioneazä valorile mobiliare intrate anterior
şi aflate deja pe piaţa de capital. În România acest cadru este asigurat de Bursa de Valori
Bucureşti şi Piaţa Rasdak.
Pe piaţa secundarä titlurile financiare pot fi negociate şi valorificate chiar înainte de a
aduce un avantaj financiar (dobânda) deţinätorului.
Existenţa acestei pieţe secundare le permite deţinätorilor de titluri sä iasä de pe piaţa
primarä atunci când doresc. Piaţa secundarä are şi rolul de a asigura evaluarea permanentä
a titlurilor financiare cotate la bursä.
Prin confruntarea cererii cu oferta de titluri financiare se stabileşte pe piaţä cursul
valorilor negociate care reflectä competitivitatea emitentului. Nu toate titlurile financiare
sunt negociabile la bursä.
Dacä pt obligaţiuni nu existä restricţii în ceea ce priveşte acţiunile , acestea sunt cotate
şi negociate doar dacä sunt emise de S.A care au obţinut autorizaţia de a fi introduse la
bursä de la autoritatea competentä: Comisia de Supraveghere Naţionalä a Operaţiunilor de
pe piaţa bursierä.
CONCLUZIE: Piaţa secundarä asigurä buna funcţionare a pieţei primare.

12
 3.7. Interdependenţa dintre piaţa financiarä de capital: piaţa primarä şi piaţa
secundarä.

Deşi cele 2 pieţe au funcţii specifice, între ele existä o strânsä legäturä influenţându-
se reciproc.
Piaţa primarä este lagatä de evoluţia titlurilor financiare de pe piaţa secundarä, iar
aceasta influenţeazä la rândul säu comportamentul subiecţilor economici de pe piaţa
primarä.
Piaţa secundarä nu poate exista färä piaţa primarä care îi oferä produsele ce urmeazä
a fi tranzacţionate, în timp ce piaţa secundarä oferä pieţei primare informaţii despre
vandabilitatea produselor vândute şi preţuri la care pot fi atrase noi fonduri bäneşti.

3.8. Repere temporare privind apariţia şi evoluţia pieţei de capital în România (referat)

Capitolul 4. Produsele pieţei de capital.

4.1. Chestiuni generale.

Atunci când capitalul unei societäţi comerciale se dovedeşte se dovedeşte insuficient pt
a asigura dezvoltarea soc, soc. poate obţine capitalul de care are nevoie prin una din
urmätoarele metode:
- contractarea unui credit bancar
- emiterea de acţiuni
- majorarea capitalului soc. prin emisiunea de obligaţiuni.
Prin emisiunea de obligaţiuni/acţiuni soc. emitentä inträ în sfera pieţei de capital.
Produsele oferite investitorilor se numesc valori mobiliare.

DEFINIŢIE: Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formä

materializatä sau evidenţiate prin înscrierile în cont care oferä deţinätorilor drepturi
patrimoniale asupra emitentului conform legii şi în condiţii specifice din emisiuni.
Val. mob. pot fi: acţiuni, obligaţiuni, instrumente financiare derivate, orice alte
tipuri de credit încadrate în CMDM.
Val. mob. se caracterizeazä prin:
- sunt instrumente negociabile
- pot fi emise în formä materialä sau pot fi evidenţiate sub forma înscrisului într-un
cont.
Înscrisul are o existenţä fixä sau poate fi înscrise prin înscris electronic.
- conferä deţinätorilor lor drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale asupra emitentului.
Din punct de vedere al modului în care sunt create existä 3 categorii:
- - produse primare sau de bazä: acţiuni, obligaţiuni, produse speciale generate de
acţiuni ( drepturi de subscriere şi warante)
- - produse derivate: contracte la termen (contractul fichers şi Polar) şi obţiuni
- - produse sintetice reprezentate de tranzacţiile pe indici.

13
 4.2.1. Acţiunile

A. DEFINIŢIE: Acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului societäţii şi reprezintä

raporturi juridice dintre acţionar şi S.C.

Caracteristic acţiunilor sunt:

a. fracţiuni ale capitalului societäţii – au o anumitä valoare impusä de lege
b. fracţiuni egale ale cap. soc. conferind de regulä drepturi egale deţinätorilor
c. acţiunile sunt indivizibile. În situaţia în care o acţiune se aflä în propietatea mai
multor persoane aceştia vor numi un reprezentant unic pt. exercitarea dreptului
preväzut de acţiuni.
d. acţiunile sunt instrumente negociabile. Acţiunea conferä urmätoarele drepturi :
- dreptul de a fi informat asupra desfäşurärii activitäţilor sociale
- dr. la vot
- dr. la dividend
- dr. asupra pärţii cuvenite din lichidarea scoietäţii

Clasificarea acţiunilor:
a) dupä modul de identificare a proprietäţii:
- acţ. nominative ( numele înscris)
- - acţ. la purtätor
b)dupä suportul pe care este emisä:
- acţ. materializate – emose sub formä materialä pe suport de hârtie, îndeplinind anumite
standarde în ceea ce priveşte imprimarea, înscrierea, securizarea.
- acţ. dematerializate care nu sunt emise ca înscris fizic ci reprezintä un înscris electronic,
fiind înregistrat pe suport magnetic prin înscriere în cont. În acest caz dovada calitäţii de
acţionar se face printr-un extras de cont sau printr-un certificat de acţionar. Acţiunile
dematerializate pot fi numai nominative.
c) dupä întinderea drpturilor pe care le conferä:
-acţ. ordinare sau comune care reprezintä fracţiuni ale capitalului societäţii şi conferä
dreptirui egale
- acţ. preferenţiale care conferä titularilor drepturi diferite.În România variante
preferenţiale este cu un dividend prioritar färä drept de vot.
d) în funcţie de natura deţinätorului:
- acţ. de trezorerie – acţ. proprii dobândite de societate. Nu sunt purtätoare de dividende iar
dreptul de vot este suspendat pe perioada cât se aflä în patrimoniu societäţii

C. Acţiuni ordinare

DEFINIŢIE: Reprezintä fracţiuni egale ale cap. soc. şi conferä titularului drepturi
egale.

Emisiunea de acţiuni este monitorizatä şi supravegheatä de organele abilitate cu

respectarea normelor legale în materie. Toate S.A. sunt obligate sä înregistreze emisiunile
de acţiuni la Registrul Comerţului şi sä ţinä evidenţa în Registrul Acţionarilor. Evidenţa

14
 acţiunilor este foarte dificilä, fapt ce a impus crearea unor instituţii specializate al cäror
unic obiectiv de activitate este ţinerea Registrului Acţionarilor.
Acţiunile pot fi înregistrate fie în numele posesorului lor, fie în numele soc. la care ea
îşi ţine în custodie contul de valori mobiliare, proprietatea lor fiind a deţinätorului,
pästrarea în cont având doar raţiunea de a facilita mişcarea mai rapidä a acţiunilor dintr-un
cont în altul.

Dreptul la vot.
De regulä fiecare acţiune dä dreptul la un singur vot. Actul de constuituire al soc.
permite sä se stabileascä şi un alt raport între nr. acţiunilor deţinute de o persoanä fizicä
prin nr. voturilor obţinute.

Dreptul la dividende.
Acestea se vor pläti proporţional cu cota de participare la capitalul social, dacä prin
actul constitutiv nu se prevede altfel. Legea dä posibilitatea soc. com. Sä-şi stabileascä
singurä politica dividendelor prin AGA.
În România practica instituţiilor de legislaţie este ca dividendul sä se distribuie
numai dacä se înregistreazä profit şi o singurä datä pe an.

Dividendele pot fi distribuite în 2 feluri:

- - în numerar
- sub formä de acţiuni
Div. în numerar se plätesc numai dacä soc. înregistreazä profit.
În practica internaţionalä existä şi alte reguli care permit plata dividendelor: semestrial,
trimestrial sau mai frecvent decât trimestrial.
Div. în acţiuni. – sunt distribuite ca procent la nr. acţiunilor deţinute de un
acţionar.Astfel un dividend de 5% în acţiuni presupune faptul cä pt. fiecare 100 acţiuni
deţinute de acţionar, acesta va primi sub formä de dividende 5 acţiuni adiţionale.

Valorile acţiunilor

Acţiunile ordinare pot avea în acelaşi timp mai multe valori, fiecare din aceste
valori reflectând altceva.
a) valori nominale reprezintä o unitate din cap. soc. Aceastä valoare este înscrisä în
mod obligatoriu pe acţiuni în cazul acţiunilor materializate, iar în cazul acţiunilor
dematerializate este înscrisä în Registrul Acţiunilor la rubrica „ Valori nominale” cât şi în
Registrul Acţionarilor la rubrica „Valori nominale”.
Valoarea nominalä înmulţitä cu nr. acţiunilor = capital social al societäţii.
b) valori contabile reprezintä suma pe care ar trebui sä o primeascä fiecare acţionar în
sistemul în care societatea s-a lichidat.Ea rezultä ca raport între valoarea patrimoniului
societäţii şi nr. de acţiuni aflate în circulaţie. Din punct de vedere al contabilitäţii, valoarea
contabilä este raportul dintre suma înscrisä în contul capitalului propriu şi nr. de acţiuni
aflate în circulaţie.
c) valoarea sau preţul de emisiune = val. la care se vând acţiunile la momentul
emisiunii.

15
Conform legii 31/90 acţiunile nu pot fi emise sub valoarea nominalä. De regulä preţul de
emisiune fiind superior val. nom., el incluzând şi cheltuielile aferente emisiunii, dar în
practica internaţionalä existä cazuri când preţul se emisiune este mai mic sau egal cu val.
nom.
d) valoarea de piaţä = valoarea de tranzacţionare a acţiunii pe o piaţä de capital
organizatä şi supravegheatä de producätorii de val. mob. şi se exprimä prin preţul negociat
între soc. de val. mob. care cumpärä şi cea care vinde. Val. de piaţä se mai numeşte şi
preţul curent şi poate fi mai micä, mai mare sau egalä cu valoarea nominalä a acţiunii.

CONCLUZII:

Emisiunea de acţiuni ordinare este modalitatea cea mai simplä de atragere de capital
din exteriorul societäţii deoarece nu presupune plata la scadenţä. Se are în vedere cä
societatea va pläti dividende acţionarilor pe toatä durata existenţei ei. Copmarativ cu alte
produse investiţia în acţiuni este riscantä, dar pe de altä parte dreptul de proprietate asupra
acţiunilor ordinare este uşor transferabil dacä societatea emitentä este listatä pe o piaţä
secundarä se capital.

D. Acţiunile preferenţiale

DEFINIŢIE: Sunt acţiuni emise în condiţiile actului constitutiv al societäţii care

conferä titularului dividendul prioritar färä drept de vot.

Caracteristicile acţ. preferenţiale pot fi:

- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiarului distribuibil al exerciţiului
financiar înaintea oricärei preleväri.
- drepturile recunoscute acţionarilor ordinari cu excepţia dreptului de a participa şi vota la
AGA
Decizia de a emite acţiuni preferenţiale aparţine acţionarilor ordinari, iar pt. aceasta
trebuie respectate 2 condiţii:
- acţ. pref. vor avea aceeaşi valoare ca şi acţ. nom.
- acţ. pref. nu vor depäşi 25% din capitalul societäţii
În practica internaţionalä existä şi alte tipuri de acţ. pref.:
- acţ. cu ratä fixä şi prestabilitä a dividendului
- acţ. ce conferä titularului mai multe drepturi la vot
- acţ. ce dau dreptul deţinätorului sä încaseze drepturile cuvenite ca urmare a
lichiditäţii societäţii înaintea acţ. ordinari
- acţ. ce combinä -------------

Dreptul la dividende

Acţ. pref. pot avea o ratä fixä şi prestabilitä a dividendelor, ratä ce se exprimä fie
printr-o sumä fixä, fie procentual.
Rata dividendului reprezintä suma ce trebuie plätitä la sfârşitul exerciţiului financiar
dacä existä beneficii reale cu titlul de dividend pt. a acţiune. Ratele dividendului fiind fixe,

16
acţ. pref. pot fi incluse într-o categorie a valorilor cu venit fix, fäcând parte şi obligaţiile
soc. com., obligaţiile de stat şi obligaţiile autoriltäţilor centrale şi locale.

4.2.2. OBLIGAŢIUNILE

A. Noţiuni generale

DEFINIŢIE: Obligaţiunile sunt instrumente de credit pe termen lung emise de S.C sau
organe ale Administraţiei Publice Centrale şi locale în scopul finanţärii unor obligaţiuni de
investiţie.

Emitenţii de obligaţiuni pot fi:

- S.C.
- statul, judeţul, municipiul, oraşul, comuna

B. Clasificarea obligaţiunilor:

a) dupä modul de identificare al proprietarului

- la purtätor ( oblig. aparţin posesorului)
- nominative (numele proprietarului înscris pe certificat)
b) dupä forma de emisiune
- oblig. materializate (emise pe suport material)
- oblig. dematerializate (emise pri înscrieri în cont pe suport magnetic)
c) dupä tipul de venit pe care în genereazä
- oblig. cu dobândä – emise la o val. nom. care se returneazä de regulä la scadenţä + o
dobândä care se distribuie conform unui program de redistribuire
- oblig. cu cupon zero sau oblig. cu discaunt sunt emise la un preţ mai mic decât valoarea
niminalä, dar la scadenţä se pläteşte valoarea nominalä, prin urmare nu se pläteşte
dobânda, dar câştigul constä în diferenţa dintre preţul de cumpärare şi preţul de
räscumpärare.

C. Obligaţiuni emise de S.C.

- CURS 4 - 1.11.2003
PIAŢE FINANCIARE

SOCIETĂŢI COMERCIALE

S.C. ca şi în cazul acţiunilor, emisiunea de obligaţiuni trebuie autorizatä şi înregistratä

astfel:
- oricare S.C. va înregistra emisiunile de obligaţii la Registrul Comerţului şi va ţine
evidenţa obligatarilor şi a datelor de scadenţä în registrul obligaţiunilor;

17
- evidenţa obligaţiunilor emise în formä dematerializatä de cätre societäţile deschise şi
tranzacţionate pe o piaţä organizatä va fi ţinutä în conformitate cu prevederile legii privind
val. mob. şi bursele de valori şi în conformitate cu cerinţele de listare ale pieţei.
O S. A. Poate emite obligaţiuni numai pt. o sumä care sä nu depäşeascä ¾ din
capitalul värsat şi existent conform celui din urmä bilanţ.

Drepturile şi obligaţiile obligatarilor

Deţinätorii de obligaţiuni crediteazä soc. pe o perioadä de timp determinatä motiv pt.

care au dreptul de a cere dobânda promisä şi restituirea sumei împrumutate. Obligatarii nu
au calitatea de acţionari ci calitatea de creditori ai societäţii pt. suma reprezentând valoarea
obligaţiunii subscrise şi dobânda aferentä. Prin urmare ei nu au drept de vot la nivelul
societäţii, dar pot participa la adunärile generale.

Dobânda şi plata dobânzii

Emisiunea de obligaţiuni trebuie astfel conceputä încât sä atragä investitorii. Se va

avea în vedere ca rata fixä a dobânzii care se pläteşte investitorului obligatar sä fie
competitivä cu alte instrumente de credit. De asemenea, rata profitului, pe care societatea o
previzioneazä a o realiza prin investiţia pt. finanţarea cäreia se face emisiunea de
obligaţiuni,trebuie luatä în calcul şi programatä astfel încât la data când trebuie plätitä
dobânda, societatea sä dispunä de lichiditäţile necesare. Plata dobânzii se face de regulä
anual şi/sau semestrial.

Valoarea obligaţiunilor

O obligaţiune emisä de o S.C. poate avea mai multe valori, fiecare din acesta
reflectând altceva. Astfel:
a) val. nom. a obligaţiunii. Aceasta reflectä suma ce va fi rambursatä de cätre societate
la scadenţa împrumutului. Aceastä sumä inträ în posesia deţinätorului de acţiuni.
b) val. sau preţul de emisiune = preţul de vânzare al obligaţiunii în momentul
emisiunii. Aceastä valoare este egalä cu valoarea nominalä sau mai micä în cazul
obligaţiunii cu discount.
c) val. de piaţä = val. la care obligaţiunea este tranzacţionatä curent pe o piaţä
organizatä. Dupä ce emitentul vinde la acelaşi preţ toate obligaţiunile emise are loc
închiderea ofertei.
Revânzarea pe piaţa secundarä poate fi fäcutä la un preţ inferior sau la un preţ superior
faţä de preţul de emisiune, sau poate fi vândutä la acelaşi preţ.
Preţul de vânzare al obligaţiunii pe piaţa secundarä este influenţat de urmätorii factori:
- modificarea ratei dobânzi pe piaţa bancarä
- modificäri legate da calitatea creditului obligatar.
Randamentul obligaţiunilor reprezintä tranzacţiile pe piaţa secundarä. Investitorii care
cumpärä sau vând acţiuni trebuie sä analizeze randamentul obligaţiunilor.

Se cunosc mai multe tipuri de randament:

18
a) rand. cuponului se exprimä prin raportul procentual dintre valoarea cuponului de
dobândä şi valoarea nominalä a obligaţiunii şi reprezintä dobânda anualä plätitä de emitent
de la emisiune şi pânä la scadenţä. Acest randament nu se schimbä niciodatä şi este
anunţat de emitent în momentul emisiunii.
b) rand. curent se exprimä procentual şi ia în considerare schimbärile în valoarea de piaţä
a obligaţiunilor fiind egalä cu valoarea cuponului de dobândä raportatä la valoarea de piaţä
a obligaţiunilor x 100. Cu cât preţul de piaţä al obligaţiunilor este mai mare cu atât
randamentul curent se va exprima printr-un procent mai mic.
c) rand. pânä la scadenţä. Se calculeazä în cazurile în care investitorul cumpärä obligaţiuni
pe piaţa secundarä şi o ţine pânä la scadenţä. Investitorul poate cumpära obligaţiuni la un
preţ mai mic sau mai mare decât valoarea nominalä astfel cä la scadenţä el va obţine un
profit sau o pierdere.
Formula de calcul a rand. la scadenţä este:

a±b a- valoarea cuponului de dobândä

c b – câştigul sau pierderea din valoarea de cumpärare faţä de
valoarea nominalä la scadenţä
RS = c – perioada de timp rämasä pânä la scadenţä
d+e d- preţul de cumpärare
2 e- valoarea nominalä

Prin urmare rata dobânzii nu este influenţatä de valoarea de cumpärare, ea raportându-

se la valoarea nominalä. Indiferent de valoarea de cumpärare investitorul îşi încaseazä
periodic dobânda aferentä obligaţiunii. Valoarea de cumpärare determinä apariţia unui
profit sau a unei pierderi suplimentare doar în momentul scadenţei obligaţiunii, respectiv:
- dacä oblig. a fost achiziţionatä la un preţ superior val. nom., investitorul primeşte la
scadenţä val. nom. deci înregistreazä o pierdere.
- dacä oblig. a fost achiziţionatä la un preţ egal cu val. nom., investitorul la scadenţä nu va
înregistra nici profit nici pierdere.
- dacä oblig. a fost achiziţionatä la un preţ inferior val. nom., investitorul primeşte la
scadenţä un preţ inferior val. nom., deci înregistreazä profit.

Retragerea din circulaţie a obligaţiunilor

Deşi cu ocazia emisiunii se stabileşte data scadenţei şi durata de viaţä a obligaţiunii,

ele pot sä-şi înceteze existenţa şi înainte de scadenţä în urmätoarele cazuri:
- soc. emitentä ramburseazä oblig. înainte de scadenţä prin tragere la sorţi.
- prin conversie în cazul în care oblig. sunt tranzacţionate pe o piaţä organizatä.

Garantarea obligaţiunii
Pt. a oferi mai multä siguranţä investitorilor emisiunile de blig. sunt garantate prin:
- instituirea unui drept de gaj asupra acţiunii deţinute de soc emitentä la altä soc
- instituirea unei ipoteci asupra imobilelor soc. existente
- obilg. negarantate = sunt emise doar de cätre cele mai puternice soc., ele fiind garantate
de însäşi numele şi renumele emitentului.

19
 CONCLUZII: Obilg. necesitä din partea soc. emitente o atentä şi riguroasä
planificare a cash-flow-ului atât pt. plata bianualä a dobânzii, cât şi pt. rambursarea la
scadenţä a împrumutului.

D. Oligaţiuni şi alte instrumente de credit emise de stat şi de organele

administraţiei publice şi locale

D.1. Noţiuni generale

DEFINIŢIE: Obligaţiunile de stat sunt instrumente de credit emise de stat pt.

acumularea capitalului necesar finanţärii proiectelor de investiţii. Dobânda sau venitul
obţinut de la produsele emise de stat nu este impozabilä.
Guvernul poate acţiona atât în calitate de investitor ca şi cumpärätor, cât şi în calitate
de emitent ca şi vânzätor.
În îndeplinirea politicii monetare a statului, un rol important revine bäncii centrale
care are capacitatea de a märi sau micşora cantitatea de bani aflatä în circulaţie, ceea ce
afecteazä disponibilitatea de fonduri, rata dobânzii şi segmentul val. mob. cu venit fix în
cadrul pieţei de capital.
Instrumentele de credit cu care banca centralä poate finanţa guvernele sunt:
- oblig. de stat, fiind instrument de creditare pe termen lung.
- notele de tezaur, biletele de trezorerie şi certificatele de depozit cu dobândä ale statului,
instrum. pe termen scurt.

D.2. Obligaţiile de stat – instrumente de credit pe temen lung. Ca importante val.

mob. cu venit fix emise de stat şi vin pe piaţa de capital în concurenţä cu alte instrumente
de credit, având avantajul riscului scäzut şi al faptului cä dobânzile sunt scutite de impozit.
În funcţie de tipul de garanţie care le însoţeşte, oblig. se clasificä în:
- oblig. generale care sunt garantate fiind acoperote de întreaga putere de impozitare a
statului emitent
- oblig. emise în baza unui impozit sunt susţinute de impozitele respective
- oblig. de venit sunt acoperite de venitul obţinut din punerea în funcţiune a
obiectivului de investiţii
- oblig. industriale pe bazä de venit sunt emise pt. dezvoltarea sectorului industrial
Tranzacţionarea oblig. de stat pe piaţa val. mob. urmeazä un proces care prezintä mai
multe aspecte:
- soc. de val. mob. achiziţioneazä cantitäţi semnificative de oblig. în vederea
revânzärii acestora cätre clienţii lor
- cea mai mare parte a tranzacţionärii oblig. de stat are loc în momentul oferirii lor
spre vânzare de cätre emitent
- fiind tranzacţionate sporadic, tranzacţionarea lor se face cel mai adesea pe piaţa de
tip Rasdak
- stabilirea preţului de piaţä al oblig. de stat este dependentä de raportul dintre cerere
şi ofertä, raport care se bazeazä pe indicatorul numit randamentul la scadenţä, şi se
calculeazä:
suma dob. anuale – suam amortizatä sub valoarea iniţialä + suma amortizatä peste val. iniţialä

20
 Valoarea iniţialä + valoarea curentä
RS =
2

- deoarece rata dobânzii este fixä numai preţul şi randamentul sunt valori ce se pot
schimba, regula este: cu cât preţul este mai mic cu atât randamentul este mai mare.

D.3. Notele de tezaur şi obligaţiunile de tezaur ( indicatori pe termen mediu)

Notele de tezaur sunt emise pe o perioadä de la 1 – 10 ani în timp ce obligaţiunile de

tezaur între 10 – 30 ani. Obligaţiunile şi notele de tezaur au rate fixe ale dobânzii şi
plätesc dobânda la fiecare jumätate de an.

D.4. Bonurile de tezaur, biletele de tezaur şi certificatele de depozit cu dobândä ale

statului ( instrumente pe temen scurt)

Bonurile de tezaur şi biletele de tezaur sunt instrumente pe tremen scurt având cea
mai lungä scadenţä de 1 an. Bonurile sunt instrumente cu reducere, adicä nu au o dobândä
şi o ratä fixä.

Certificatele de depozit cu dobândä sunt instrumente care se adreseazä numai

populaţiei, persoane fizice rezidende în România fiind emise pe o perioadä de 3 luni.
La scadenţä investitorul (deţinätorul de certificat) primeşte valoarea nominalä ( preţul
cu care a fost achiziţionatä) + dobânda aferentä specificatä în mod expres în prospectul de
emisiune.
Dacä deţinätorul de certificat solicitä räscumpärarea banilor înainte de scadenţä, el va
primi suma investitä plus o dobândä egalä cu dobânda la vedere.

4.3. Produsele primare speciale. Drepturile de subscriere şi warantele

DEFINIŢIE: În aceastä categorie a produselor primare speciale se includ drepturile de

subscriere şi warantele. Aceste produse sunt atractive pentru investitori deoarece ele
mijlocesc operaţiuni speculative.
În definirea dreptului de subscriere pornim de la dreptul de prenţiune pe care îl au
acţionarii unor societäţi la achiziţia acţiunilor din emisiunea ce o face societatea, dacä, în
actul de constituire nu se prevede astfel.
Dreptul de subscriere se bazeazä pe acest drept de prenţiune, însä nu se confundä cu
acesta, ele având un conţinut mai larg.

DEFINIŢIE: Dreptul de subscriere reprezintä privilegiul acordat de o societate

acţionarilor säi de a achiziţiona cu întâietate noile acţiuni proporţional cu ponderea în
societate şi la un preţ mai mic decât preţul de emisiune sau preţul de piaţä.

21
 Warantul este o val. mob. care îndreptäţeşte deţinätorul sä cumpere acţiuni la soc.
care le-a emis la un preţ determinat într-o perioadä de timp specificatä. Dacä valoarea de
piaţä a acţiunii comune este mai mare decât preţul predeterminat prin warant, atunci
investitorul poate obţine un profit imediat.

4.4.Produse derivate ale pieţei de capital

4.4.1. Piaţa la termen spre deosebire de piaţa la vedere, în care transferul de

proprietate şi plata are loc imediat dupä încheierea tranzacţiei pe piaţa la termen, transferul
de proprietate şi plata adicä executarea tranzacţiei are loc la o datä ulterioarä încheierii
sale.

DEFINIŢIE: Piaţa la termen este un loc public de întâlnire între cumpärätor şi

vânzätorul de bunuri, de val. mob., de rate de referinţä sau de contracte la termen unde se
realizeazä tranzacţia.

4.4.2. Contractele la termen: Formar şi Fichers

Contractele la termen sunt acorduri având forţä executorie care stipuleazä

calitatea, cantitatea, locul livrärii unui produs determinat şi data predärii lui la un moment
ulterior încheierii înţelegerii. În fond, contractele la termen permit negocierea, astäzi, a
unei cumpäräturi, vânzarea, în viitor, a unui produs oarecare la un preţ determinat.

Formele cele mai importante de contracte la termen sunt:

A. Contractul Forward (denumirea în limba englezä)

DEFINIŢIE: Este un acord între pärţi (vânzätor – cumpärätor) de a livra, respectiv de

a pläti la o anumitä datä viitoare o marfä, valutä sau un activ financiar la un preţ stabilit în
momentul contractärii.

B. Contractul Futures = un acord de voinţä, un angajament de a cumpära sau a vinde

o marfä, valutä, titlu financiar, indice bursier la un preţ stabilit în momentul încheierii
contractului cu lichidarea contractului la o datä viitoare având cantitatea, calitatea,
scadenţa şi modalitatea de lichidare – livrare standardizatä.
Aceste contracte sunt cotate la bursä.

4.4.3. Contracte opţiuni

Opţiunea reprezintä un contract care dä deţinätorului säu:

- dreptul da a cumpära (call) sau de a vinde (put) färä a crea şi obligaţia.
- un titlu (activ – suport): acţiune, indice bursier, obligaţiune, rata dobânzii, marfä,
devize, etc.
- la sau pânä la o scadenţä fixatä. La = opţiunea Europeanä şi pânä la = opţiunea
Americanä
- la un preţ fixat în avans numit preţ de exercitare
22
 - la un cost (val. opţiunii) numit primä, stabilit şi plätit la contractare.

Deţinätorul, respectiv cumpärätorul, pläteşte prima şi deţine dreptul färä a avea

obligaţia de a exercita opţiunea. Acest drept înseamnä fie sä cumpere opţiunea call, fie sä
vândä opţiunea put acţiunea suport (contractul la termen). Deţinätorul va alege sä utilizeze
sau nu acest drept în funcţie de cursul la termen al activului. Pt. cumpärare riscul financiar
este limitat la costul primei, deci câştigul este potenţial nelimitat. Vânzätorul primeşte
prima şi are obligaţia de a se supune devizei cumpärätorului în schimbul primei pe care
acesta o pläteşte în momentul încheierii contractului de opţiune. Pt. vânzätor câştigul
maxim corespunde primei, iar pierderea este nelimitatä.

4.5. Produse sintetice ale pieţei de capital. Tranzacţiile pe indici bursieri.

La modul general, indicele este un indice statistic care permite mäsurarea evoluţiei
unui agregat dat în raport cu o valoare de referinţä.
Indicele este un indicator al mişcärilor de preţuri ale acţiunilor cotate la bursä jucând
rolul de barometru al economiei şi evidenţiind performanţa unui coş de titluri
reprezentative de pe o piaţä.
Produsele sintetice pot fi realizate prin combinarea de contracte Futures de vânzare
şi cumpärare de opţiuni put şi call, precum şi prin combinaţii între diferite tipuri de
Futures şi opţiuni.
O categorie aparte de active artificiale o reprezintä titlurile financiare de tip Coş
care are la bazä o selecţie de titluri financiare primare combinate astfel încât sä rezulte un
produs bursier standardizat.
Cele mai cunoscute tipuri de acest fel sunt contractele pe indici de bursä.

- curs 5 - 15.11.2003
Pieţe financiare

CAPITOLUL V. ACTORII PIEŢEI DE CAPITAL

5.1. Noţiuni generale

Principalii participanţi pe piaţa de capital sunt investitorii ( cei care cumpärä acţiuni) şi
emitenţii ( cei care emit acţiuni şi le oferä spre vânzare). Aläturi de ei vom mai întâlni:
- intermediarii care sunt societäţi de valori mobiliare
- participanţii auxiliari care sunt consultanţii de plasament şi cenzorii externi
independenţi.

5.2. Investitorii

DEFINIŢIE: Sunt deţinätorii de capital monetar care investesc în produse specifice

pieţei de val. mob. şi care îşi asumä riscurile acestei inmvestiţii. Ei pot fi persoane fizice
23
sau juridice care pe cont propriu cumpärä, deţin şi vând val. mob. färä a practica
intermedierea ca faptä de comerţ.

CLASIFICARE:

1. În fuincţie de importanţa lor pe piaţä:

a.1. Instituţii financiare şi investitori instituţionali;

- bäncile comerciale
- societäţi de investiţii colective de plasament ( fondurile mutuale sau deschise de
investitori, societäţi de investiţii)
- soc. de asigurare
- bänci centrale
- diverse instituţii naţionale

a.2. Soc. com. cu räspundere limitatä sau pe acţiun

a.3. Persoane fizice numiţi şi micii investitori

Bäncile comerciale

În scopul relizärii unui raport optim între tendinţa de obţinere a unui randament ridicat
de plasament şi menţinerea unui anumit nivel de lichiditate, fondurile bancare sunt
reinvestite. Chiar dacä majoritatea fondurilor sunt reinvestite tot în aceastä activitate, o
parte revin ca investiţii alternative în investiţii în val. mob. Astfel , banca îşi creeazä un
portofoliu de val. mob., aceste investiţii având avantajul dispersärii riscului investiţiei,
obţinerea unui portofoliu, lichidärii rapide prin vânzarea val. mob. la bursa de valori
Bucureşti sau pe piaţa Rasdaq.

Soc. de investiţii colective de plasament sunt:

a) fondurile deschise de investiţii (fd. mutuale)
b) soc. de investiţii

Fd. mutuale sunt constituite ca soc. civile färä personalitate juridicä prin aportul unor
sume de bani din partea membrilor iniţiali.

Soc. de investiţii sunt soc. com. pe acţiuni cu minimum 50 de acţionari, acţionarii

decizând dacä angajeazä sau nu o soc. de administrare în vederea administrärii val. mob.

Soc. de asigurare – îşi investesc o parte din resursele disponibile pe piaţa de capital.
Avantajul oferit de piaţa de cap. este obţinerea unor lichiditäţi semnificative într-un timp
scurt.

24
 Bäncile centrale – sunt organe care solicitä împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni.
Apar în situaţia de investitor în val. mob. atunci când guvernele fac prin intermediul bäncii
centrale investiţii în valori mobiliare.

Instituţiile multinaţionale – apar ca şi investitori atunci când dispunând de

disponibilitäţi, surplus de fonduri, investesc pe piaţa de cap. Din aceastä categorie fac
parte toate componentele instituţionale ale bäncii mondiale.

Soc. com. pot efectua investiţii ca o activitate auxiliarä ataşatä activitäţii de bazä.

Persoanele fizice sunt micii investitori care îşi investesc economiile personale în
cantitäţi relativ reduse ale pieţei de cap. (acţiunile)

2. În funcţie de obiectivele de investiţie:

- investitori strategici: aceia care cumpärä un pachet semnificativ de acţiuni ale unei soc.
cu scopul de al pästra o perioadä mai lungä de timp sau cu scopul de a se implica în
managementul soc. respective.
Conform legislaţiei României este considerat investitor strategic cumpärätorul care
achiziţioneazä mai mult de 51% din acţiunile cu drept de vot emise de o soc. la care statul
este acţionar.

- investitorii de portofoliu: acei investitori din categoria investitorilor instituţionali care

cumpärä acţiunile unei soc. din considerente de performanţä ale acelei soc. şi datoritä
compatibilitäţii cu alte acţiuni pe care investitorul le are în potofoliu.
Din punct de vedere strict juridic, conform legislaţiei României, investitor de
portofoliu este acel investitor care cumpärä cel mult 33% din acţiunile cu drept de vot
emise de o soc. com. la care statul este acţionar.

- investitorii speculativi: acei investitori care vizeazä doar obţinerea unui profit din
vânzarea mai scumpä a acţiunilor cumpärate mai ieftin. Ei nu sunt interesaţi de soc. în sine
ci doar de evoluţia cursului acţiunilor.

3. În funcţie de naţionalitatea investitorului:

a. investitori autohtoni – persoane fizice sau juridice române cu domiciliul şi sediul

în România şi de cetäţenie românä.

b. investitori naţionali – pe lângä investitorii autohtoni şi persoane juridice sträine

înregistrate în România, respectiv persoame juridice sträine neânregistrate în România, dar
care investesc în produse de cap. existente pe piaţa de cap. româneascä.

Investiţia poate fi clasificatä:

1. inv directä constä în :

25
- participarea cu acord în numerar sau naturä la constituirea cap. soc. al unei soc. com.
persoanä juridicä românä.
- participarea la majorarea cap. soc. al unei asemenea societäţi
- reinvestirea profitului obţinut dintr-o activitate în aceeaşi activitate.

2. inv de portofoliu constä în:

- cumpärarea de val. mob. inclusiv titluri de stat de pe pieţale organizate de val. mob.
- cumpärarea acestora în procesul de ofertä publicä sau plasament privat.

5.3. EMITENŢII

DEFINIŢIE: Sunt acele persoane juridice sau organe ale administraţiei publice
centrale şi locale care fac emisiuni de val. mob.
În aceastä categorie se cuprind:
- instituţii sau organizaţii multinaţionale: banca internaţionalä pt reconstrucţie şi dezvoltare
(BIRD), banca europeanä pt reconstrucţie şi dezvoltare, etc.
- guvernele şi organele administraţiei centrale şi locale
- soc. com. care pot emite acţiuni sau obligaţiuni
- bänci comerciale care emit acţiuni şi obligaţiuni pt. a-şi acoperi necesarul financiar şi
având un rol activ pe piaţa de capital.

5.4.SOC. DE INVESTIŢII COLECTIVE DE PLASAMENT

- sunt reprezentate de soc. de investiţii şi de fondurile deschise (mutuale)

5.4.1. FONDURILE MUTUALE

DEFINIŢIE: Sunt soc. civile constituite în scop de investire a resurselor bäneşti ale
membrilor lor într-un portofoliu diversificat de val. mob.
Un fond mutual pt. a funcţiona are nevoie de încä 3 instituţii:
- o soc. de administrare a fondurilor
- o soc. de depozitare
- unu sau mai multe soc. de distribuire a unitäţilor de fond
Fondurile deschise îşi desfäşoarä activitatea prin intermediul unor soc. de administrare,
dat fiind faptul cä fondul nu are personalitate juridicä, deci nu are calitatea de soc. com.
Fondurile mutuale mobilizeazä resursele financiare prin emiterea de titluri, certificate
de investitori, titluri de participare, unitäţi de fond.
Posesorii de titluri îşi vor recupera banii investiţi plus creşterea sau scäderea lor prin
räscumpärarea de cätre fond a titlurilor respective.

Soc de administrare a unui fond este o soc com pe acţiuni autorizatä de comisia
naţionlä a val. mob. (CNVM) sä desfäşoare aceastä activitate de sine stätätoare şi
independentä de orice altä activitate.
Activitatea de administrare de investiţii se desfäşoarä pe baza unui contract de
administrare încheiat între managerul soc de acţiuni şi consiliul de încredere al fondului.
26
 Soc. de depozitare este o societate comercialä pe acţiuni autorizatä de CNVM sä
îndeplineascä aceastä activitate.
În ţara noasträ rolul societäţii de depozitare pt fondurile mutuale este jucat de bäncile
comerciale care sunt autorizate de CNVM ca soc. de depozitare.

Soc. de distribuire de titluri uniu fond pot fi conform regulamentului CNVM

numai soc. de val. mob. şi bänci com., altele decât cele care presteazä serviciile de
depozitare pt. fond. Aceste soc. de distribuire sunt şi ele autorizate pt. activitatea de
distribuire de CNVM.

Clasificarea fondurilor mutuale

Se are în vedere mai multe criterii cum ar fi:

1. componenţa portofoliului
2. obiectivele de investiţii
3. factorul de risc

În funcţie de aceşti factori, pe piaţa de capital întâlnim urm. tipuri de fonduri:

1. fond de creştere
2. fonduri echilibrate sau balansate
3. fonduri de venit fix
4. fond de dividende
5. fonduri de piaţä monetarä

Riscul reprezintä un indicator important a fi luat în seamä în momentul luärii deciziei de

investire într-un fond. Din aceastä perspectivä riscul la care sunt supuse fondurile mutuale
este alcätuit din:
- riscul sistematic sau nediversificabil – este ifluenţat de factorul obiectiv cum ar fi
evoluţia generalä a economiei naţionale, riscul modificärii dobânzii de piaţä, riscul
modificärii puterii de cumpärare prin inflaţie, riscul ratei de schimb valutar.
- risc nesistematic sau diversificabil care este influenţat de factori subiectivi: riscul
de management, riscul de plasament, riscul financiar, etc.

O altä clasificare a riscului se poate face în funcţie de influenţa ce o are asupra unui
portofoliu:
a) riscul de societate sau riscul de emitent. Este posibil ca un eveniment major sä
afecteze o anumitä soc. putând duce la falimentul ei. Pt. a evita o pierdere de acest fel
investitorul îşi va forma portofoliul din mai multe tipuri de acţiuni de la soc. diferite.
b) riscul de sector sau de industrie – este specific soc. com. care realizeazä produse
similare sau presteazä servicii similare
c) riscul de piaţä presupune pe de o parte necesitatea de a face faţä unui declin al pieţei,
iar pe de altä parte posibilitatea de a pierde momentul oportun al pieţei.

5.4.1.3. ACTIVELE NETE ALE FONDULUI MUTUAL

27
 Banii aduşi de investitori drept contribuţie la fond se regäsesc permanent într-o
structurä de portofoliu alcätuit din active. Cele mai importante active sunt:
- acţiuni, obligaţiuni, instrumente financiare ale administraţiei publice centrale şi
locale, depozite bancare, numerar,etc.
Indicatorul care indicä valoarea la care se räscumpärä un titlu la un moment dat poartä
numele de valoare unuitarä a activelor nete (VAN), formula de calcul fiind:
VAN
VAN =
Nr. total de titluri de participare aflate în circulaţie

Unde: - nr. total de titluri de participare = nr. de titluri emise – nr. de titluri retrase din
circulaţie.
- VAN – val. totalä a activelor fondului – val. obligaţiilor
Conţinutul acestei valori este valoarea totalä a activelor fondului fiind reprezentatä de
suma activelor din componenţa portofoliului, fiecare activ luat în calcul la o valoare
diferitä în funcţie de natura lui.
Valoare obligaţiilor este reprezentatä de suma tuturor cheltuielilor suportate de fond.
Aceste cheltuieli sunt planificate lunar, înregistrate zilnic şi reglate le sfârşitul lunii.
Creşterea sau scäderea activelor nete ale fondului reprezintä evoluţia procentualä a
valorii unitare a activului net la momentul calculärii ei faţä de momentul de referinţä
reprezentat de momentul cumpärärii titlurilor.
Pt. a defini creşterea este necesar sä se clarifice mai întâi noţiunile de preţ de emisiune
şi preţ de räscumpärare.
Preţul de emisiune este preţul plätit de investitori în momentul cumpärärii de titluri şi
este format din valoarea unitarä a activului net la care se adaugä comisionul de cumpärare.
Preţul de räscumpärare este preţul aferent titlurilor de participare care i se cuvine
investitorului la retragerea din fond şi este format din valoarea unitarä a activului net din
ziua anterioarä depunerii cererii de räscumpärare din care se scade comisionul de
räscumpärare.

5.4.1.4. ELEMENTELE DE ANALIZĂ A PORTOFOLIULUI

Activitatea de administrare a unui fond mutual presupune o analizä temeinicä a

portofoliului, astfel ca gestionarea resurselor sä se realizeze în condiţii de eficienţä.
Pt. a realiza o analizä realä este necesarä:
1. existenţa unei baze de date cuprinzätoare
2. utilizarea modelelor de analizä specifice privind compoziţia portofoliului
3. analizarea rezultatelor
4. întocmirea unui raport de analizä: se vor prezenta rezultatele indicatorilor obţinuţi din
calcul
5. luarea deciziei de investiţie.

28
 5.4.1.5. ELEMENTELE DE ANALIZĂ ŞI APRECIERE A
PERFORMANŢELOR UNUI FOND,respectiv a unei societäţi de
investiţii şi a administrärii acesteia

Criteriile de performanţä pe baza cärora este analizatä performanţa unui fond este
reprezentatä de;
a) rentabilitatea totalä
b) volatilitatea
c) cifra de afaceri a portofoliului sau rotaţia activelor portofoliului

Rentabilitatea totalä este un indicator de evaluare a performanţelor unui fond. Pt. a

fi relevant, acest indicator trebuie analizat comparativ. În practicä se calculeazä rata
rentabilitäţii, utilizând formula:
Venituri din vânzarea titlurilor modificate ale VAN ale fondului
Rata rentabilitäţii =

Valoarea activelor nete la încaputul perioadei

Volatilitatea este acea caracteristicä a unei valori mobiliare de creştere sau scädere
a preţului într-o perioadä scurtä de timp.
În cazul fondurilor mutuale factorii care afecteazä volatilitatea sunt:
- tipurile de valori mobiliare aflate în portofoliu
- gradul de diversificare a fondurilor
- gradul de îndatorare a fondului în scopul creşterii performanţelor acesteia
- mäsura în care administratorul ţine pasul cu piaţa. Administratorul poate reduce
volatilitatea prin efectuarea de investiţii în opţiuni şi contracte la termen sau prin
märirea disponibilitäţilor în numerar ale fondului în cazul anticipärii unui declin al
pieţei.

Aprecierea volatilitäţii unui fond se poate face prin :

- metode simple de apreciere
- metode complexe de mäsurare a riscului: deviaţia standard, coeficientul β, etc

Cifra de afaceri este indicatorul care mäsoarä volumul activitäţii de cumpärare,

vânzare de val. mob. din portofoliu, efectuate de soc. de administrare. Acest indicator se
stabileşte efectuând raportul dintre nr. cel mai mic de active cumpärate sau vândute : la
activele nete ale fondului.

5.4.2. SOCIETATEA DE INVESTIŢII

DEFINIŢIE: Soc. de inv. sunt soc. com. pe acţiuni al cärui obiect de activitate este
exclusiv şi constä în mobilizarea resurselor financiare disponibile de la persoanele fizice
şi juridice şi plasarea lor în val. mob.

29
 În schimbul aportului la capitalul social al societäţii, acţionarii vor primi un anumit
nr. de acţiuni nominative. În prima adunare generalä, acţionarii decid dacä societatea va fi
administratä din interior de un consiliu de administraţie sau se va încheia un contract de
administrare cu o societate de administrare autorizatä de CNVM.
În caz de administrare din interior, soc. de inv. va încheia un contract cu o soc. de
depozitare, iar în cazul în care soc. de inv. este administratä de o soc. de administrare,
încheierea contractului de depozit, soc. de depozit cade în sarcina soc. de administrare.
În cazul soc. de inv. nu mai existä veriga distribuitorilor.
Caracteristic soc. de inv. este faptul cä, ele trebuie sä facä o majorare de capital prin
ofertä publicä. În acest sens, soc. de inv. întocmeşte un proiect de emisiune, iar dupä
încheierea ofertei trebuie sä se înscrie la cota unei burse de valori. Din acest moment,
acţiunile soc. de inv. vor avea o valoare de piaţä, putând fi achiziţionate de orice
persoanä. Acţionarii soc. de inv. au posibilitatea de a însträina acţiunile în orice moment
prin oferirea lor spre vânzare la bursä.
Soc. de inv. financiare (SIF) au fost creeate prin transformarea fondurilor
proprietäţii private şi reconsiderareaactivitäţii acestora în conformitate cu prevederile
legii 133/1996, care este legea privind transformarea ----------
În 1997, SPP se înregistreazä ca SIF la Registrul Comerţului schimbându-şi
denumirea în SIF Banat – Crişana, SIF Transilvania, SIF Muntenia, SIF Oltenia, SIF
Moldova.
Cu ocazia primelor AGA care au avut loc, cu excepţia SIF Muntenia, celelalte soc.
au hotärât sä se autoadministreze desemnându-şi membrii consiliului de administraţie.
SIF Muntenia este administratä de Muntenia Invest, soc. de adminis. a fondurilor de
investiţii şi a soc. de investiţii.

5.5. INTERMEDIARII

DEFINIŢIE: Reprezintä instituţia publicä sau privatä care acţioneazä în nume

propriu sau ca intermediar între un posesor de disponibilitäţi bäneşti şi o persoanä care
are nevoie de aceste disponibilitäţi bäneşti.
Aläturi de bänci, de soc. de asigurare., SVM reprezintä principalii intermediari
financiarä.

Aceste soc. de val. mob. îndeplinesc 4 funcţii:

1. F de atragere a capitalului prin punerea în legäturä a celor care au bani (investitorii)
cu cei care au nevoie de bani (emitenţii). SVM-urile îndeplinesc aceastä funcţie prin
activitatea de brokerare.
2. F de mecanism al preţurilor. Atât bursele, cât şi alte pieţe de tip Rasdaq sunt create
de intermediarii care le înfiinţeazä şi formeazä preţurile în cadrul lor dupä anumite
reguli stabilite de ei.
3. F de mecanism de transformare a investiţiilor în lichiditäţi.
4. F de proliferare a produselor pieţei de capital având în vedere faptul cä SRL
dezvoltä şi îmbunätäţesc continuu instrumentele financiare pe caree le pun la
dispoziţia clienţilor ca aceştia sä – şi poatä investii banii.

5.5.2. S.V.M. ÎN ROMÂNIA

30
 În România S.V.M. sunt soc. com. pe acţiuni care au ca obiect exclusiv de activitate
intermedierea de val. mob.Aceste S.V.M. sunt obligate prin legisleţie sä aibe la înfiinţare
un nivel minim de capital soc. şi sä menţinä pe tot parcursul desfäşurärii activitäţii un nivel
minim de capital net. Din necesitatea de a asigura investitorii cä existä suficiente active
lichide la dispoziţia lor, cä pot fi satisfäcute în oricemoment cererile clienţilor, celelalte
obligaţii ale socieäţii, SVM trebuie sä menţinä un anumit nivel la 2 indicatori: cap. net şi
gradul de îndatorare.
Avem în vedere conceptul de lichiditate ca fiind acea valoare (nu numai numerar),
care poate fi transformatä în numerar, fiind menitä sä acopere toate datoriile soc. şi în
primul rând datoriile faţä de clienţii ei.

Capitalul net se calculeazä: val. actualizatä = val. actualizatä şi ponderatä a

activelor pieţei de val. mob. – val. datoriilor.
Activele pieţei de val. mob.sunt acele active în care SVM pot sä investeascä în baza
obiectului lor de activitate şi anume:
a) sume în cont curent la banca com.
b) certificat de depozit
c) depozit la termen şi alte instrumente care evidenţiazä depuneri la bancacom.
d) titlurie de stat
e) val. mob. care au fäcut obiectul unei oferte publice tranzacţionate pe pieţe
recunoscute de CNVM
f) titluri de participare la fondurile mutuale
g) sume datorate de clienţi pt. val. mob. cumpärate în numele lor.
h) depozite la o soc. de depozitare
i) depozite la o altä soc. de val. mob. în baza unui contract de compensare
aprobat de CNVM
j) obligaţiuni municipale

Actualizarea se realizeazä pt. fiecare activ în parte:

1) în cazul obligaţiunilor şi acţiunilor cotate la bursä sau pe piaţa Rasdaq . În calcul
se va lua preţul de piaţä al acestora.
Preţul de piaţä:
- pt. acţiunile şi obligaţiunile tranzacţionate la bursä : este preţul de închidere al val.
mob. respective din ultima şedinţä de tranzacţionare dacä pe ultimele 2 säptämâni a avut
loc o tranzacţie.
- pt. acţ. şi oblig. tranzacţionate pe piaţa Rasdaq: este valoarea celui mai mare preţ de
cumpärare ferm afişat de formatorii de piaţä, iar dacä nu existä formatori de piaţä, pt.
acea val. mob. se va considera preţul la care a fost executatä ultima tranzacţie dacä în
ultimele 2 säptämâni a avut loc o tranzacţie.
2) în cazul activelor de tipul sume în cont curent la bänci comerciale, certificate
de depozit, depozite la termen, alte instrumente care evidenţiazä depuneri la bänci
comerciale, depozite la o soc. depozitarä sau depozite la o altä soc. de val. mob., valoarea
de piaţä = val. contabilä.

31
 3) în cazul titlurior de stat şi a titlurilor emise de autoritäţile de administraţie
publicä şi localä, se ia în calcul val. de piaţä, dacä existä piaţä de tranzacţionare, iar dacä
nu existä piaţä se ia în calcul val. contabilä.

Procesul de ponderare reprezintä o protecţie împotriva riscului de neplatä sau

scädere a valorii. Fiecärui activ i se va aplica un coeficient de risc diferenţial în funcţie de
gradul de risc atribuit fiecärui activ.
Formula de calcul: val. actualizatä şi ponderatä a activelor pieţei de val. mob. = val.
actualizatä – (val. actualizatä x coeficientul de risc corespunzätor).

Gradul de îndatorare = reflectä nivelul pânä la care o SVM se poate îndatora

comparativ cu nivelul de capital net pe care îl posedä. Astfel, soc. poate angaja datorii într-
un volum care sä nu depäşeascä de 15 ori nivelul de capital net.
Gr. de înd. = datorii şi capital net (15/1)

5.5.3. ORGANIZAREA SVM-urilor

O SVM poate oferi 2 tipuri de servicii:

- servicii complete
- servicii specializate (restrânse)
În funcţie de complexitatea serviciilor prestate SVM se clasificä în:
a) firme ce asigurä servicii complete
b) firme ce asigurä servicii specializate
a) – sunt cele care au o structurä organizatoricä complexä şi sunt autorizate de CNVM pt.
efectuarea tuturor acţiunilor pe care o SVM le poate desfäşura.
În structura unei asemenea societäţi inträ o suitä de departamente:
1. clienţi marketing
2. conturi noi
3. tranzacţiii procesare ordine
4. vânzäri şi cumpäräri
5. contabilitate
6. administrare conturi clienţi
7. dividende şi dobânzi
8. procuri sau mandate
9. de marjä
10.oficiul pt. încadrarea în prevederile legale

5.6. PARTICIPANŢII AUXILIARI

5.6.1. CONSULTANŢII DE PLASAMENT
5.6.2. CENZORII EXTERNI INDEPENDENŢI

5.6.1.DEFINIŢIE: O activitate realizatä de persoane autorizate de CNVM şi constä

în prestarea cu titlu profesional de analizä a val. mob., de selectare a portofoliului de
evaluare precum şi publicarea de opinii şi recomandäri în legäturä cu vânzarea,
cumpärarea de val. mob.
32
 Consultantul de plasament este o persoanä fizicä legal autorizatä care în nume
propriu sau în calitate de angajat al unei persoane juridice având ca obiect unic de
activitate consultanţa în domeniul financiar, executä urm. acţiuni:
- analiza caracteristicilor val. mob. la cererea clienţilor într-o anumitä perioadä de
timp.
- analiza eficienţei clasamentului de val. mob.
- recomandäri cu privire la dobândirea sau însträinarea unor val. mob.
- publicarea studiilor efectuate în acest domeniu

5.6.2. Activitatea cenzorilor este legatä de noţiunea de audit. Auditul este un

proces sistematic de examinare profesionalä şi obiectivä a unor informaţii şi evenimente
pt. a stabili un grad de corespondenţä între aceştia şi un criteriu, un standard de calitate,
urmärindu-se comunicarea rezultatelor examinärii celor interesaţi.
În contextul activitäţii ec-fin este important auditul financiar care reprezintä
examinarea efectuatä de un profesionist independent (cenzor, expert contabil sau
contabilautorizat) în vederea exprimärii unei opinii motivate asupra problemelor financiare
pe care o analizeazä.

5.7. INFRASTRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL

5.7.1. Noţiuni generale

Reglementarea şi supravegherea activitäţii intermediarilor de val. mob. au ca scop

asigurarea funcţionärii în bune condiţii a acestor SVM, astfel ca ele sä-şi îndeplineascä
corect îndatoririle.
Reglementarea pieţei de capital vizeazä controlul asupra activitäţii celor care
contracteazä împrumuturi, dar şi a celor care tranzacţioneazä val. mob.
Obiectivele reglementärii pieţei de capital:
a) fiecare investitor sä accepte un anumit grad de risc atunci când face o investiţie
b) investitorii sä aibe încredere în faptul cä interesele lor vor fi protejate.

Organismul de autoreglementare (OAR) în sensul regulamentului privind

autorizarea şi funcţionarea OAR emis de CNVM este acea organizaţie autorizatä de
CNVM pt. a reglementa activitatea membrilor säi şi pt. a asigura respectarea de cätre
aceştia a regulilor CNVM şi a regulilor proprii.
OAR poate fi orice bursä de valori, asociaţie profesionalä a SVM, soc. de
compensare şi/sau depozitare colectivä, asociaţie a organismelor colective de plasament,
asociaţie a registrelor independente, autorizaţie care solicitä şi obţine de la CNVM un aviz
ce consimţeşte acest statut.
Cadrul organizatoric general care reglementeazä piaţa de capital din România este
dat de CNVM aflatä în subordinea Parlamentului.

5.7.2. CNVM
- este o autoritate administrativä autonomä cu personalitate juridicä, creatä în scopul de a
administra, a pune în aplicare, a supraveghea şi controla respectarea prevederuilor legii
privind val.mob. şi bursele de valori. Se aflä în subordinea Parlamentului, având în
33
 subordine toate instituţiile pieţei de capital şi toate persoanele fizice şi juridice
participante în piaţä.
CNVM este investitä cu puteri de reglementare, decizie, autorizare, dispensä,
interdicţie, anchetä şi sancţionare disciplinarä şi administrativä.

TEME DE REFERAT:
5.7.3. Asociaţia bursei de valori Bucureşti
5.7.4. Asociaţia Naţionalä a SVM
5.7.5. Societatea Naţionalä de compensare, decontare şi depoziitare pt. valori mobiliare
5.7.6. Registrele independente
5.7.7. Uniunea Naţionalä a organismelor de plasament colectiv
5.7.8. Institutul Român de valori mobiliare

Subcapitolul 5.8. Scurte considerente privind apariţia principalilor participanţi la

piţa de capital şi a investiţiilor create de aceştia.

PIEŢE FINANCIARE 22.11.2003

- CURS 6 –

CAP 6 . PIAŢA PRIMARĂ DE CAPITAL

6.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

SOC. DESCHISĂ.. SOC. ÎNCHISĂ

Conform legii val. mob. şi a Burselor de Valori (legea 52/1994), soc. deschisä este
S.C. pe acţiuni constituitä prin subscripţie publicä sau S.C. pe acţiuni emitentä de val.
mob., din care cel puţin o categorie face sau a fäcut obiectul unei oferte publice regulat
promovate.
O S.C.A. este soc. deschisä dacä:
- s-a înfiinţat prin subscriere publicä
- acţiunile sale au fäcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi se încheie cu
succes
- a efectuat o ofertä publicä de obligaţiuni convertibile în acţiuni regulat promovate şi
încheiate cu succes.
- capitalul societäţii şi nr. minim de acţionari exceptând soc. care deţin împreunä un anumit
procent stabilit corespunzätor cifrelor preväzuteîn lege.
- a fäcut obiectul metodei de privatizare în masä.
Soc. com. deschise inträ sub incidenţa legii 52/1994. Ele se mai numesc şi emitenţi
de oarece emit val. mob.
Prima vânzare a unei emisiuni de val. mob. se realizeazä pe piaţa primarä.
Caracteristica pieţei primare este faptul cä existä un singur vânzätor (emitentul) şi de
regulä un singur preţ (preţ unic de vânzare) al val. mob. Fiecare nouä emisiune de V.M.
reprezintä piaţa primarä.

34
 DEFINIŢIE: Piaţa primarä reprezintä ansamblul de reguli, instrumente, mijloace,
climatul în care o V.M se naşte şi este promovatä pe cel de al doilea segment de piaţä
(piaţa secundarä).
O nouä emisiune de V.M poate fi oferitä publicului prin intermediul sistemului de
tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti sau al pieţei Rasdaq, deci prin piaţa secundarä.
Societatea închisä este o soc. care:
- a fost constituitä în una din urmätoarele forme: SNC, SCS, SCA, SRL.
- deşi constituitä ca soc. pe acţiuni nu s-a înfiinţat prin subscriere publicä, nu a derulat
nici o ofertä publicä pe parcursul funcţionärii ei şi chiar de a derula o ofertä publicä
de vânzare nu îndeplineşte condiţiile stabilite de lege cu privire la nr. de acţionari
sau la valoarea minimä a capitalului societäţii.
Pe mäsurä ce o S.A se dezvoltä, capitalul existent fiind limitat, ea are nevoie de capital
suplimentar. Astfel, ea apeleazä la capitalul publicului prin intermediul unei oferte publice.
În acest fel din soc. închisä se transformä în soc. deschisä.
CONCLIZII:
Printre toate formele juridice ale soc. com., numai S.A. se pot înfiinţa sau pot deveni
pe parcursul desfäşurärii activitäţilor soc. deschise.
O soc. deschisä poate fi înfiinţatä direct soc. deschisä sau poate apärea prin
transformarea unei soc. închise în soc. deschisä.
Se cunosc urmätoarele modalitäţi prin care S.A. poate deveni o soc. deschisä:
- prin oferta publicä la înfiinţare
- prin ofertä publicä de vânzare, având ca obiect emisiunea de acţiuni
- este modalitatea cea mai utilizatä prin care o soc. com. pe acţiuni închisä devine
deschisä.
- prin emiterea unor obligaţiuni convertibile în acţiuni ( o soc. com. pe acţ. care a
fäcut o ofertä publicä în acţiuni devine o soc. deschisä în momentul conversiei
respectivelor obligaţiuni în acţiuni.
- prin efectul legii dacä la sfârşitul exerciţiului financiar, S.A. îndeplinesc condiţiile
stabilite de lege cu privire la : valoarea capitalului soc, nr. minim de obligatoriu de
acţionari şi exceptând angajaţii soc sä deţinä procentul minim stabilit de lege din
acţiunile aflate în circulaţie.
În aceste condiţii soc este consideratä deschisä, acţiunile sale urmând sä fie închise la cota
bursei sau piaţa Rasdaq.
- prin programul de privatizare în masä
Procesul de decizie privind transferul unei soc închise în soc deschise presupune
parcurgerea unor etape obligatorii:
1. fundamentarea deciziei de deschidere a societäţii (ce fel de soc va deveni? De cât
capital are nevoie?, care va fi costul capitalului obţinut, este deschiderea soc cea
mai bunä metodä de finanţare, este bine ales momentul pt oferta publicä, stabilirea
avantajelor – dezavantajelor)
2. avantajele şi dezavantajele deschise ale unei societäţi.
Referitor la avantajul economic pot fi luate în calcul la deschiederea soc:
- îmbunätäţirea condiţiilor de finanţare şi e acces la capitalul de stat
- utilizarea acţiunilor ca mijloc de platä pt achiziţii
- utilizarea acţiunilor camijloc de stimulare a personaluli
- creşterea posinilitäţii soc de a se face cunoscutä şi de a cäştiga prestigiu
35
 - acţiunile deţinute de investitori capätä piaţa de tranzacţionare şi ca atare o valoare
pe piaţä
Dezavantajele soc deschise:
- pierderea intimitäţii afacerilor
- o soc deschisä fiind obligatä la transparenţa informaţiilor
- limitarea libertäţii de acţiune a conducerii
- suportarea costurilor legate de deschiderea soc (onorariu, tipärire, traducere)
- constrângeri aplicate acţiunilor deţinute de personalul de conducere
- potenţiala pierdere a controlului asupra soc de cätre acţionarii iniţiali
- implicaţii fiscale de deschidere a soc existând posibilitatea ca nivelul fiscalitäţii sä
fie mai ridicat în cazul soc deschise

6.2. Oferta publicä de vânzare. Oferta publicä de cumpärare. Plasamentul privat.

6.2.1. Noţiuni introductive

O soc com poate obţine fonduri fixe prin majorarea de capital soc, fie prin atragerea
unui împrumut. Mijloacele folosite de soc pt realizarea acestei operaţiuni sunt:
- oferta publicä de vânzare
- plasamentul privat
Mijloacele prin care un investitor doreşte sä achiziţioneze mai mult sau egal cu 5% din
acţiunile unei soc îl constituie oferta publicä de cumpärare.
Dupä natura opearţiei de transfer a dreptului de proprietate distingem urmätoarele
categorii de oferte:
- de vânzare
- de cumpärare
- de schimb
6.2.2. Oferta publicä de vânzare de valori mobiliare reprezintä oferta pt
subscrierea sau vânzarea de valori mobiliare fäcute de un ofertant, difuzatä prin
intermediul mijloacelor de informare în masä sau comunicatä pe alte cäi şi adresatä
publicului larg sub condiţia posibilitäţii egale de receptare din partea a minim 1000 de
persoane nedeterminate în vreun fel.
Persoanele care pot face o ofertä de vänzare sunt emitentul şi propietarul de valori
mobiliare, oferta putând fi derulatä prin:
- emitent
- propietarul de valori mobiliare sau de soc de valori mobiliare în numele ofertantului
- produsul oferit (valori mibiliare ajunge la persoanele care recepteazä oferta
respectiv publicului investitor).
Dupä natura juridicä a ofertantului şi în funcţie de nr. pe care îl poartä
emisiunea de valori mobiliare se disting urmätorele tipuri de ofert:
1. ofertä publicä iniţatä de de vânzare de val mob reprezintä prima plasä de val mob
puse în circulaţie pe piaţä. În urma acestei acţiuni o soc închisä devine o soc
deschisä.

36
 2. ofertä publicä primarä de vânzare de val mob este oferta fäcutä de un emitent care
propune spre subscriere cätre investitorii existenţi şi potenţiali o nouä emisiune de
val mob care se emit în mod expres cu aceastä ocazie.
3. oferta publicä secundarä de vânzare de val mob este oferta publicä fäcutä de cätre
un proprietar de val mob (acţionar) care oferä spre vânzare cätre investitorii
existenţi şi potenţiali val mob emise în prealabil.
Etapele procesului de ofertä publicä de vânzare

Un proces de ofertä publicä de vânzare de valori mobiliare dureazä între 90-180 zile
în ffuncţie de complexitatea soc şi de resursele pe care aceasta le poate aloca acestui
proces.
Etapele derulärii ofertei publice sunt în principal urmät:
1. etapa de pregätire şi planificare a ofertei:
2. etapa premergätoare autorizärii prospectului de4 cätre CNVM; întocmirea
prospectului de emisiune
3. etapa înaintärii prospectului la CNVM şi obţinerea avizului
4. etapa de distribuţie şi publicitate
5. etapa de subscriere
6. etapa de alocare din care rezultä lista noilor acţionari
7. etapa de raportare la CNVM cu privire la rezultatele ofertei

I. Etapa de pregätire şi planificare a ofertei

În aceastä etapä se fac calcule de eficienţä (încât capitalul este necesar costului acestuia),
studiul de piaţä (oportunitatea afacerii), se analizeazä situaţia financiarä a soc, se fac
sondaje, se stabileşte momentul cel mai favorabil de începere a derulärii ofertei, durata
acesteia, se stabileşte şi se organizeazä echipa pt în tocmirea prospectului.

II Etapa întocmirii prospectului de ofertä.- este o etapä premergätoare

autorizärii prospectului de cätre CNVM şi are mai multe faze:
a. întocmirea prospectului de ofertä publicä care conţine informaţii financiare şi de altä
naturä despre emitent şi despre valorile mobiliare oferite, despre conducerea soc,
domeniul de activitate, activitatea emitentului, situaţiile financiare ale acesteia, scopul
pt care sunt emise respectivele val mob. Astfel orice prospect va cuprinde:
- rezumatul prospectului
- planul de distribuţie şi de räspândire (natura contractului de intermediere,
comisioanele intermediarilor dacä distribuţia se face prin soc de val mob),
- utilizarea fondurilor obţinute
- structura capitalurilor proprii şi de împrumuturi
- politica de dividende
- factorii de risc
- rapoarte şi previziuni financiare
- date de identificare ale emitentului
- descrierea activitäţii patrimoniului soc
- analiza activitäţii conducerii
- litigii în curs
37
 - contracte încheiate
- structura conducerii şi a acţionariatului
- membrii fondatori
- alte informaţii utile
b. Se fac urmätoarele modificäri în actul constitutiv:
- transferabilitatea acţiunilor
- modificarea capitalului soc
- comasärile de filiale dacä este cazul
c. încheierea contractului de plasament intermediar cu soc de val mob dacä este cazul.
Intermediarul şi – o soc de val mob face parte din categoria profesioniştilor pieţei de val
mob. şi pot în aceastä calitate sä ofewre informaţii de piaţä, poate uşura munca de derulare
a ofertei publice şi mai mult chiar garanta o ofertä.
Metodele de intermediere utilizate au la bazä 2 procedee fundamentale negicierea şi
licitaţia.

Negocierea este recomandatä în cazul emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni fäcute de

soc com în timp ce licitaţia se recomandä a fi folositä în cazul emisiunilor de val mob
fäcute de organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de cei autonomi.
În mod efectiv intermediarea poate fi fäcutä în una din urmät modallitäţi:
C1) metoda plasamentului garantat
C2) metoda celei mai bune execuţii
C3) metoda totul sau nimic
C4) metoda stand- baye
C5) metoda plasamentului asigurat
C6) metoda licitaţiei olandeze
C7) metoda licitaţiei competitive

C1) Metoda plasamentului garantat are la bazä încheierea unui contract de garantare
a plasamentului între emitent şi intermediar. În baza acestui contract intermediarul (SVM)
îşi asumä întregul risc şi se angajeazä sä cumpere întreaga cantitate de val mob. ce face
obiectul ofertei publice în nume şi pe cont propriu în scopul distribuirii ei cätre public.
SVM cumpärä val mob de la ofertant la un preţ stabilit de comun acord (preţ de
emisiune sau subscriere) şi le revinde ulterior publicului la un alt preţ de obicei mai mare,
preţ de vânzare. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de emisiune (subscriere)
reprezintä marja de intermediere ce se cuvine SVM. În scopul reducerii riscului la care o
SVM se expune prin cumpärarea întregii oferte, ea poate constitui un sindicat de
intermediere format din soc de val mob autorizate de CNVM care vor participa la
cumpärarea şi distribuirea ofertei. SVM iniţiatoare are rolul de manager al sindicatului de
intermediere şi ţine evidenţa contabilä a ofertei publice.
Marja de intermediere este distribuitä între manageri şi membrii sindicatului de
intermediere conform prevederilor contractului de constituire a sindicatului de
intermediere. În scopul creşterii nr investitorilor potenţiali, managerul sindicatului de
intermediere poate organiza şi un grup de vânz cu care încheie un contract de schimb.

C2) În baza contractului de plasament intermediar SVM acţioneazä în calitate de

agent al ofertantului. Aceastä metodä se recomandä atât în cazul în care se urmäreşte
38
plasarea întregii oferte pe piaţä, cât şi în cazul în care o parte a ofertei a fost deja
distribuitä şi ofertantul are nevoie de asistenţä pt plasarea pärţii de val mob rämase
nevândutä.
În aceste condiţii SVm se angajeazä sä distribuie cätre public maximul posibil din
val mob, dar nu se obligä nici un fel sä le preia în nume propriu. Ofertantul va plätii
intermediarului o sumä fixä drept comision pt. plasarea întregii oferte încredinţate. Dacä la
data încheierii ofertei publice a fost vändutä numai o parte din ofertä atunci SVM va primi
o cotä (pro-ratä) din comisionul total stabilit färä a mai avea vreo obligaţie ulteroarä faţä de
ofertant.

C3) Conform acestei metode emitentul încheie un contract de plasament cu SVM pt

vânzarea întregii emisiuni, pt vânzarea pärţii din emisiune care i-a fost încredinţatä.
Emitentul va anula oferta publicä în situaţia în care aceasta nu a fost subscrisä în totalitate.
SVM se obligä la vânzarea integralä a pärţii din ofertä care i-a fost încredinţatä prin
contract de plasament, în caz contrar val mob se înpoiazä ofertantului.
În cazul în care SVM plaseazä în totalitate val mob încredinţate, ea încaseazä marja
de intermediere. În caz contrar ea nu are dreptul la nici o compensaţie pt cheltuielile fäcute,
poate lua totul sau nimic.

C4) Soc emitentä emite acţiuni care pot fi achiziţionate de cätre acţionarii existenţi
prin utilizarea dreptului de subscriere şi apoi apeleazä la serviciile unei SVM. pt plasarea
pe piaţä a pärţii rämase nerambursate de acţionarii existenţi.
Emitentul pläteşte SVM îninte de derularea ofertei un comision în schimbul cäruia
SVM se angajeazä sä cumpere toate acţiunile rämase nesubscrise dreptului de expirare a
termenului de exercitare a dreptului de subscriere.

C5) Se recomandä a se utiliza în plasarea de obligaţiuni când emitentul solicitä

obţinerea de fonduri într-un interval de timp scurt. SVM oferä emitentului de obligaţiuni
un preţ ferm de cumpärare pt un anumit nr de obligaţiuni cu o anumitä scadenţä şi
dobândä.
Emitentul are la dispoziţie maxim 24 h pt a accepta sau refuza oferta. În cazul în
care oferta este acceptatä SVM cumpärä obligaţiuni solicitate. Val mob astfel obţinute pot
fi vândute clienţilor SVM sau altor SVM pt distribuirea cätre clienţii lor. SVM care face
oferta de preţ trebuie sä aibe în prealabil cereri ferme din partea investitorilor pt cea mai
mare parte a obligaţiilor pe care le cumpärä, evitând astfel riscul de a înregistra pierderi
prin revânzarea la un preţ inferior cereri de cumpärare.
Conform acestei metode ofertantul sau SVM reduce succesiv preţul de vânzare pânä
când întreaga ofertä este subscrisä. Investitorii pot solicita cumpärätorului unui anumit nr
de val mob la oricare din preţurile propuse de ofertant. Însä totalitatea ordinelor înregistrate
vor fi executate la un singur preţ de vânzare, cele de la închiderea licitaţiei pt toţi
investitorii care au sä cumpere la un preţ egal sau mai mare.
8. se recomandä pt distribuitorii de obligaţiuni şi se bazeazä pe tehnica licitaţiei
publice în plic. Constä în specificarea preţului şi condiţiilor oferite de o SVM pt
cumpärarea întregii emisiuni.În vederea selectärii SVM , emitentul combinä oferta
de preţ şi dobânda pt a determina costul net. Emiteantul alege SVM care face cea
mai bunä ofertä materializatä în cel mai mare preţ şi cea mai micä dobândä.
39
 Al patrulea tip de acţiune care se executä în etapa premergätoare autorizärii
prospectului de cätre CNVM constä în pregätirea planului de marketing şi publicitate.În
aceastä fazä se pun la punct detaliile cu privire la sectorul de piaţä ales pt desfäşurarea
ofertei precum şi spotul publicitar şi relaţia cu mass-media.
II .Etapa înaintärii prospectului la CNVM – autorizaţia acordatä de CNVM nu
constituie o garanţie sau un fel de apreciere a CNVM cu privire la oportunitatea, avantajul,
profitul sau riscurile pe care le-ar putea prezenta tranzacţiile de închidere. În mod real şi
concret autorizarea certificä doar regularitatea ofertei în privinţa respectärii exigenţelor
legii şi ale normelor de aplicare ale lor.
La rândul säu CNVM nu certificä faptul cä prospectul nu conţine nici o falsificare
sau cä toate informaţiile sunt corecte, şi din acest motiv nu poate fi acţionatä în justiţie pt
comision sau prezentäri eronate ale faptelor materiale.

PIEŢE FINANCIARE
– CURS 7-

Piaţa sec. de capital

7.1 Noţiuni introductive

Piaţa sec. de capital are 2 componente:

 Bursa de Valori Bucureşti
 Piaţa Rasdaq
Bursele de valori sunt pieţe unde se oferă spre vânzare, respectiv cumpărare, valori
mobiliare.
Bursa = instituţie a economiei de piaţă cu rol de a asigura un cadru organizat pentru
realizarea tranzacţiilor, un sistem de principii şi norme care să garanteze încheierea şi
executarea contractelor în condiţii de exactitate, transparenţă, încredere. Ăieţele de tip
Rasdaq sunt un fel de burse având trăsături diferite de acestea făcându-le să fie 2 lucruri
distincte. Rolul lor este acelaşi.

7.2 Bursa de Valori Bucureşti

7.2.1 Clasificarea Burselor

Bursa = locul unde VM sunt tranzacţionate după o procedură specifică asigurând o

piaţă pentru emitenţi, investitori, intermediari de VM. Importanţa rolului bursei constă în
primul rând în aceea că asigură libera circulaţie a VM la un preţ care reflectă raportul
dintre cerere şi ofertă.
Clasificarea burselor:
a) după varietatea tranzacţiilor efectuate:
- burse generale: care tranzacţionează mărfuri şi VM
- burse specializate: tranzacţionează numai mărfuri (anumite categorii de
mărfuri) sau numai VM
b) după obiectul tranzacţiilor:
40
 - bursă de valori
- bursă de mărfuri
- bursă de valută
- burse legate de activitatea de comerţ exterior, asigurări

7.2.2 Structura organizatorică şi cadrul legislativ în cazul Bursei de Valori

Bucureşti
Conform legii, CNVM poate decide înfiinţarea unei Burse de Valori atunci când
primeşte o cerere de înfiinţare din partea a cel puţin 5 CVM care formează Asociaţia
Bursei de Valori. BV Bucureşti a fost înfiinţată oficial pe 23 iunie 1990 în incinta BNR,
iar prima tranzacţie a avut loc la 20 noiembrie 1990, când 25 societăţi de valori mobiliare,
membre ale Asociaţiei Bursei au licitat acţiunile a 6 societăţi înscrise la cota bursei de
valori. La data inaugurării bursa prezenta următoarea structură organizatorică:
1) ca organ decizional există: Asociaţia Bursei de Valori Bucureşti, formată din
totalitatea SVM-urilor, membre ale bursei, care au primit din partea Comisiei
Naţionale autorizaţia de negociere la Bursă şi au fost acceptate de ceilalţi membrii ai
Asociaţiei; numai membrii Bursei de Valori Bucureşti pot tranzacţiona în BV
Bucureşti, au dreptul la un vot în Adunările Generale ale bursei.
2) Comitetul bursei – organismul de conducere a bursei format din 9 membrii aleşi în
prima şedinţă a asociaţiei bursei. Ca şi organ executiv BV Bucureşti are un director
general numit de Comitetul bursei. Ca organ de supraveghere vom avea: comisaul
general al bursei, cenzori interni, cenzorul extern independent al bursei. Ca organ
………………… vom avea comisia de etică şi conduită, comisie de înscriere la cota
bursei şi comisia arbitrară.

7.2.3 Funcţia
7.2.3.1 Membrii Asociaţiei Bursei de Valori Bucureşti
Definiţie: -„- = sunt societăţi de VM care solicită din partea Comisiei
Naţionale a VM autorizaţia de negociere în BV Bucureşti şi sunt acceptaţi de
Asociaţia Bursei.
Calitatea de membru este dobândită la data înscrierii în registrul de asociere a
Bursei: pentru a deveni membru al Asociaţiei Bursei, un solicitant trebuie să îndeplinească
urm. condiţii:
a) trebuie să aibă o bună reputaţie civică, integritate socială, cunoştinţe teoretice şi practice
b) cel puţin 50% din membrii Asociaţiei Bursei să fie autorizaţi ca agenţi pentru VM
c) în cazul în care Consiliul de Administraţie al Societăţii membre deleagă o parte din
…………………cel puţin 50% din membrii săi trebuie să fie autorizaţi ca şi agenţi ai VM
În incinta BV Bucureşti nu pot desfăşura activitate de intermediari ca şi agenţi de
bursă persoane fizice, decât acele persoane care au calitatea de angajaţi ai Societăţii de
VM, membrii au Asociaţiei bursei.
Atât societatea de VM şi agenţii care o reprezintă trebuie să respecte procedurile
codului de etică şi conduită a bursei.

7.2.3.2 Proceduri de înscriere la cota BV Bucureşti

Pentru a fi tranzacţionate la o bursă de valori, VM trebuie să fie admisă la cota
oficială a bursei respective. La BV Bucureşti pot fi înscrise următoarele tipuri de VM:
41
 - acţiuni emise de SC
- obligaţiuni emise de SC
- obligaţiuni emise de către organele administrative publice centrale şi locale
BV Bucureşti acceptă la cotă:
- VM evidenţiate prin înscriere în cont
- VM emise în formă fizică şi imobilizate conform procedurilor bursei
Cota bursei este structurată pe 3 sectoare în funcţie de tipul de VM:
- sectorul de VM emise de persoane fizice române
- sectorul obligaţiunilor şi cel al VM emise de autorităţile administrative
publice centrale, locale sau alte autorităţi
- sectorul internaţional
Sectorul VM emise de persoane juridice române este structurat pe 2 categorii de
cotare diferenţiate în funcţie de criteriul de performanţă al SC emitente care se înscrie la
cotă astfel:
- categoria a II-a (de bază) presupune următoarele cerinţe:
1) efectuarea unei oferte publice primare
2) înregistrări la oficiul de evidenţă a VM
3) libera transferabilitate a VM
4) furnizarea de servicii adecvate către deţinătorii de VM
5) furnizarea de informaţii
6) plata comisioanelor
7) numirea unei persoane de legătură cu bursa
8) certificarea datelor furnizate de emitent, de către un cenzor extern independent
9) încheierea angajamentului de înscriere şi menţinere la cota bursei
- categoria I – principalele cerinţe sunt (se adaugă la cele din categoria de bază):
- perioada de activitate de 3 ani
- realizarea de profit net în ultimii 2 ani
- personalul de conducere recunoscut pentru competenţele profesionale.
Înscrierea la bursă presupune proceduri specifice.
Procedura de admitere parcurge 3 etape:
1) emitentul prin SVM iniţiatoare depune la bursă o cerere
2) serviciul emitenţi examinează cererea şi o prezintă comisiei de înscriere la cotă
3) comisia de înscriere la cotă este singura care decide înscrierea la cotă
Procedura de …………… la înscrierea la cotă:
1) respectarea prevederilor privind furnizarea continuă a informaţiilor
2) negarea sau clarificarea zvonurilor legate de activitatea SC prin intermediul presei
3) respectarea procedurilor confidenţialitate a informaţiilor
Promovarea categoriilor mobiliare în categoria I se face prin intermediul SVM
iniţiatoare astfel:
a) emitentul prin SVM iniţiatoare înregistrează documentele şi informaţiile suplimentare
necesare pentru promovarea categoriilor
b) societatea membră iniţiatoare reprezintă în bursă societatea emitentă în trecerea
promovării VM în categoria I

7.2.3 Mecanismul de tranzacţionare

Sunt utilizate modalităţi de negociere:
42
a) negocierea pe bază de carnete de ordin – presupune centralizarea de către agenţii de
bursă a ordinelor primite de la clienţi într-un document numit carnet de ordin. Tranzacţia
este încheiată când un agent de bursă a răspuns favorabil la oferta făcută de un altul.
b) negocierea prin înscrierea pe tablă = ordinele sunt prezentate astfel încât să poată fi
văzute de toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă, fiind înscrise pe un tabel
electronic primele două cele mai bune preţuri de cumpărare numite preţuri bip, respectiv
de comision – preţuri ASK.0
c) negocierea prin anularea publică a ordinelor – se practică pe pieţele intermitente dar şi
pe pieţele continue. Negocierile sunt deschise de un funcţionar al bursei care strigă titlul ce
urmează a fi negociat, apoi agenţi ai bursei anunţă cu voce tare preţul bip şi ASK
d) negocierea în groapă – este …………………..
Tranzacţionarea se face într-un spaţiu amenajat special – groapa unde iau loc agenţii de
bursă care-şi strigă preţurile de cumpărare şi vânzare
e) negocierea pe ……………… are loc în afara sălii principale de negociere a bursei,
într-un spaţiu distinct din incinta instituţiei bursei
f) negocierea electronică = utilizarea tehnologiei moderne în procesul de tranzacţie a
ordinelor şi de prezentare a acestora la bursă putându-se asigura şi electronizarea
executării ordinelor şi decontarea tranzacţiilor. La BV Bucureşti se utilizează sistemul de
tranzacţionare şi execuţie - sistemul stea.
Categorii de tranzacţionări efectuate la BV Bucureşti:
1. Tranzacţii pe piaţa continuă şi intermitentă. Tranzacţia este încheiată atunci când
un agent de bursă a răspuns favorabil la o ofertă făcută de un altul. Mecanismele pieţei
continue se aplică acelor valori mobiliare care au o piaţă activă în timp ce valorile
mobiliare ce au o piaţă lentă sunt tranzacţionate pe piaţa intermitentă.
a) Tranzacţionarea în piaţa intermitentă este formată din una sau mai multe, dar maxim 5
sesiuni de tranzacţionare: sesiuni principale şi sesiuni suplimentare:
- sesiunea principală = introducerea ordinelor şi licitaţia
- sesiunea suplimentară = introducerea ordinelor, negocieri suplimentare de cereri ne-
tranzacţionate
Încheierea tranzacţiilor presupune:
- tipărirea rapoartelor de tranzacţii, compensare, decontare şi comision şi afişarea
preţurilor VM tranzacţionate
b) Tranzacţionarea per piaţa continuă este formată dintr-o sesiune de tranzacţii care
parcurg etapele:
- predeschidere = introducerea ordinelor
- deschiderea = identificarea tranzacţiilor prin calcularea şi anunţarea preţurilor de
deschidere şi alocare
Sesiunea de tranzacţie continuă = când are loc afişarea ordinelor rămase neexecutate,
executarea şi introducerea ordinelor în piaţa continuă şi raportarea tranzacţiilor continue şi
transmiterea informaţiilor de piaţă.
Închiderea = tipărirea rapoartelor de tranzacţionare, compensare, decontare, comision şi
afişarea preţurilor VM tranzacţionate.
2. Tranzacţiile încrucişate = la care participă ca intermediari atât pentru vânzători
cât şi pentru cumpărători aceeaşi societate de valori mobiliare.
Tranzacţiile încrucişate se pot efectua între 2 clienţi ai aceleaşi societăţi de VM sau
societate de VM pe cont propriu şi un client al societăţii sau un angajat al societăţii de VM
43
pe cont propriu. În funcţie de modul în care se introduc ordinele de bursă distingem 2
tipuri de tranzacţii încrucişate:
a) neintenţionată = se produce urmare introducerii de către agentul de bursă a ordinelor de
cumpărare şi vânzare care pot duce la efectuarea tranzacţiei pe parcursul şedinţei în mod
automat;
b) intenţionată = când agentul de bursă decide şi corelează un ordin de vânzare şi un ordin
de cumpărare, astfel încât acestea să fie introduse direct în tranzacţie printr-o singură
comandă care include ambele ordine fără a fi afectate de celelalte ordine din piaţă.
Reguli de efectuare a tranzacţiilor încrucişate:
1) ordinele de bursă de vânzare şi cumpărare sunt completate cu data şi ora la care au fost
semnate şi transmise de clienţi agentului pentru VM. Acesta va corela ordinele de vânzare
şi cumpărare şi va completa ordinul cros.
2) ordinele cros se introduc în sistem în ordinea în care au fost primite şi înregistrate,
respectându-se regulamentul bursei.
3) ordinele cros sunt supuse executării la cel mai bun preţ din piaţă şi numai dacă piaţa nu
permite executarea uneia dintre ele la cel mai bun preţ, atunci aceste ordine se vor putea
executa prin efectuarea unei tranzacţii intenţionate.
4) executarea a 2 ordine ale bursei de cumpărare şi vânzare prin efectuarea unei tranzacţii
intenţionate este condiţionată de …………… prezentat de aceasta atât pentru cumpărător
cât şi pentru vânzător.
5) sistemul de tranzacţionare şi sistemul stec permite introducerea tranzacţiei cros numai
în timpul perioadei de tranzacţionare pe piaţa continuă.
6) dacă într-o şedinţă de tranzacţionare se intenţionează efectuarea pe acelaşi cont a unui
volum de tranzacţii încrucişate ce depăşesc 50% din totalul VM emise de o societate, acest
lucru trebuie anunţat preşedintelui de tranzacţionare înainte de atingerea acestui proces.
7) tranzacţionarea încrucişată poate fi introdusă şi în următoarele condiţii:
- dacă în momentul introducerii în piaţă există şi ordin de vânzare şi ordin de cumpărare,
preţul tranzacţiei poate fi egal cu cel mai bun preţ de vânzare sau orice alt preţ în intervalul
dintre cel mai bun preţ de vânzare şi cel mai bun preţ de cumpărare.
- dacă în momentul introducerii în piaţă nu există numai ordin de vânzare, preţul
tranzacţiei trebuie să fie situat în intervalul acceptat de sistem pentru ziua respectivă, dar
nu poate fi mai nou decât cel mai bun preţ de vânzare.
- dacă în momentul introducerii în piaţă a …………………preţul trebuie situat în
intervalul acceptat de sistem dar nu poate fi mai mic decât cel mai bun preţ de cumpărare
- dacă în momentul introducerii în piaţă nu există nici ordin de cumpărare şi nici ordin de
vânzare, preţul tranzacţiei cros trebuie să fie cel mai apropiat de preţul de referinţă, de
deschidere sau al tranzacţiei precedente.
3. Tranzacţiile speciale = care au valoare mai mare de 1 miliard lei sau o cantitate
ce depăşeşte 5% din emisiunea de VM efectuate de un emitent
4. Tranzacţiile exceptate = nu se fac prin intermediul sistemului de tranzacţionare al
bursei, dar sunt raportate bursei pentru a fi operate în registru şi pentru a fi supravegheate.
Aceste tranzacţii nu sunt făcute publice. Tranzacţiile considerate a fi exceptate sunt:
- tranzacţiile rezultate din executaţii silite sau hotărâri judecătoreşti
- tranzacţii ilicite
- donaţiile şi moştenirile

44
 7.2.3.4 Mecanismul de compensare şi decontare al tranzacţiilor
Sunt mai multe modalităţi de decontare a VM:
- decontarea tranzacţiei cu tranzacţie
- decontarea continuă (BV Bucureşti)
- livrare contra plată
Decontarea continuă presupune existenţa unei societăţi care acţionează în calitate de
contrapartidă pentru toate tranzacţiile făcute în bursă. Rolul bursei constă în stabilirea
corectă a sumelor nete de plată de încasat pentru fiecare SVM în parte. Decontarea banilor
se face prin BNR când BV Bucureşti are deschis un cont special …………deconturi sumei
în lei aferente tranzacţiei care se închide în fiecare zi de decontare cu sold zero.
De asemenea, fiecare societate bancară la care cel puţin o SVM are deschis un cont
de decontare trebuie să aibă deschis la BNR un cont de decontare în care sunt debitate sau
creditate sumele rezultate din tranzacţionarea bunurilor. După încheierea şedinţei comisia
de control va ………………………SVM-urile care au efectuat tranzacţii în ziua
respectivă, raportul de trezorerie, raportul de compensare, raportul de decontare şi raportul
de comision.

7.2.3.5 Mecanismul de înregistrare şi depozitare al VM

Definiţie: Registrul = acele evidenţe ale bursei care au ca principal scop ţinerea
registrului de acţiuni a registrului acţionarului şi a registrului obligaţiunilor. În Registrul
BV Bucureşti sunt înregistrate VM emise în formă dematerializată, dar şi cele emise în
formă fizică. Registrul are 3 secţiuni, informaţiile cuprinse în acesta fiind în continuă
schimbare:
- secţiunea I = conturile clienţilor care nu au cont deschis la o SVM
- secţiunea a II-a = conturile clienţilor care au cont deschis la o SVM…
- secţiunea a III-a = conturile proprii ale SVM
Registrul va furniza o serie de situaţii adresate: societăţilor emitente şi societăţilor
de valori mobiliare.
Societatea sau agentul custode = persoana juridică autorizată de Comisia Naţională
care gestionează conturile clienţilor săi, participă la decontarea VM şi a fondurilor direct
sau prin intermediul unei unităţi de decontare în numele clienţilor săi sau în nume propriu.
Agentul custode poate fi o SVM sau o bancă comercială autorizată de CNVM în acest
sens. Fiecare agent custode va avea un cont deschis în Registrul bursei, secţiunea a II-a.
Din punct de vedere al funcţiunilor lui, acest cont poate fi:
a) cont individual (deschis şi menţionat în secţiunea a II-a a Registrului bursei, în care sunt
înregistrate pe numele clientului şi în gestiunea agentului custode ………… de VM ale
clientului care a încheiat un contract de custodie cu custodele respectiv.
b) cont agregat – contul deschis e menţionat în secţiunea a II-a în care sunt înregistrate pe
numele şi în contul agentului custode d. de VM ale clientului care a încheiat un
contract de custodie cu custodele respectiv
c) situaţia în care mici investitori au contul în custodie la un SVM şi transmite ordinele de
vânzare-cumpărare la această societate care execută toate operaţiile corespunzătoare.
d) situaţia în care un investitor are contul în custodie la o societate bancară.
7.2.3.6 Procedura de distribuţie prin BV a acţiunilor deţinute de APAPS
45
 În vederea sprijinirii acţiunii de privatizare, BV Bucureşti s-a implicat în vânzarea
acţiunilor deţinute de APAPS, cota publică şi întocmirea situaţiei centralizatoare privind
noii proprietari şi numărul de acţiuni subscrise şi plătite.
7.2.3.7 Măsuri luate de BV Bucureşti de protecţie împotriva riscului de
……...
a obligaţiilor SVM debitoare faţă de cele creditoare
a) introducerea limitei de tranzacţionare – aceasta reprezintă suma în limita căreia fiecare
client SVM să poată tranzacţiona. Formula de calcul a limitei de tranzacţionare:
3(a + b) ≥ 3(c – d) + (e + f)
a = contribuţia iniţială la fondul de garantare
b = VM cumpărate de SVM în nume propriu şi aflate în curs de decontare
d = VM vândute de SVM din contul propriu şi aflate în curs de decontare
e = VM cumpărate în numele şi în contul clienţilor aflate în curs de decontare
f = VM vândute în numele şi pentru contul clienţilor aflate în curs de decontare

b) Constituirea fondului de garantare = în scopul asigurării rsurselor, rezervei necesare

bunei funcţionări a mecanismului de decontare de tranzacţii pe baza contribuţiilor iniţiale
şi curente ale tuturor membrilor Asociaţiei Bursei, precum şi ale tuturor agenţilor BV
Bucureşti, care nu sunt SVM membre ale Asociaţiei bursei.
c) acordare de bursă – SVM a unui credit pentru acoperirea obligaţiei de plată
d) proceduri de urgenţă – preţul …………… nu se asigură efectuarea de deconturi.
Tranzacţiile stabilesc SVM membre vor contribui la acoperirea surselor rămase. Sursele de
asigurare a riscului în caz de nedecontare a VM sunt:
- procedura tranzacţiei speciale şi procedura cumpărare impusă

7.3 Piaţa Rasdaq (piaţa OTC)

7.3.1 Noţiuni introductive
VM care nu sunt cotate la nici o bursă de valori sunt tranzacţionate pe PR. OTC este
legată de SUA când la început tranzacţiile cu VM se realizează la ghişee amplasate
oriunde, nefiind necesară un amplasament fix unde să se întâlnească toate ofertele de
vânzare-cumpărare de VM. Pe PR care este o piaţă de tip Hosdac înfiinţat în România de
Asociaţia Naţională a SVM, pot tranzacţiona numai SVM care sunt membre ale ANSVM.

7.3.2 Caracteristicile Pieţei Rasdaq

1) Piaţa de tip OTC este o piaţă fără bariere geografice care se bazează pe o reţea de
telecomunicaţii, firmele aflate oriunde putând încheia afaceri între ele prin intermediul
telefonului
2) Participanţii pe PR – tranzacţiile pe această piaţă sunt efectuate de intermediari de
VM, respectiv de SVM autorizate şi supravegheate de CN. În funcţie de activităţile
desfăşurate, SVM sunt grupate în:
a) SVM care acţionează numai în numele şi contul clineţilor lor. Acestea se numesc
brokeri şi nu fac altceva decât să contracteze un alt diller şi să introducă ordinul emis de
client în sistemul de tranzacţionare
b) SVM care acţionează în nume propriu (diller)
c) SVM fondatoare de piaţă – sunt acele SVM care acţionează în nume propriu şi au rolul
de a face piaţa prin afişarea permanentă de cotaţii ferme, fiind gata în orice moment să
46
vândă sau să cumpere VM pentru care fac piaţa, prin cantitatea standard şi la preţul ferm
de ofertă.
d) ……………… este un client care face piaţa pentru una sau mai multe VM. Aceste
societăţi îşidesfăşoară activitatea prin broker care acţionează în numele şi interesul
societăţii având obligaţia să satisfacă în cele mai bune condiţii ordinele clienţilor lor.
3) Veniturile SVM au denumiri şi structură diferite în funcţie de ……… activităţii
societăţii astfel venitul unei SVM care acţionează în numele şi pe contul clienţilor este
comisionul.
- vânzarea şi cumpărarea VM la un preţ mai mic decât cel la care societatea se gândeşte că
le va vinde.
- vânzarea şi cumpărarea la un preţ mai mare decât cel la care societatea se gândeşte să le
cumpere.
Profitul poate avea în funcţie de tranzacţie o dublă postură:
1) dacă societatea vinde unui client o VM din portofoiu, atunci societatea va avea un dublu
venit. Venitul înregistrat ca diferenţă între preţul de achiziţie al VM şi preţul de vânzare şi
venitul rezultat din adaosul pe care societatea îl percepe ca rezultat al serviciului prestat.
Această valoare se adaugă la preţul de execuţie al tranzacţiei.
2) dacă societatea cumpără de la un client al său o VM, va înregistra la momentul
achiziţiei un venit rezultat din prestarea serviciului către client. Acest venit, numit
reducere, se deduce din preţul de execuţie al tranzacţiei.
3) dacă societatea vinde sau cumpără o VM din/pentru portofoliu propriu de la o altă
SVM, singurul venit obţinut este:
- la momentul vânzării ca diferenţă între preţul de cumpărare şi preţul de vânzare
- la momentul cumpărării nu obţine nici un venit
4) O altă caracteristică a pieţei OTC – formarea pieţei este realizată de către
formatorii de piaţă. Despre o SVM se spune că face piaţa când societatea vinde/cumpără
VM pentru sau din portofoliu propriu, oferind o cotaţie permanent.
5) Preţul de cerere bip şi preţul de ofertă ASK a VM
Preţul la care o SVM este dispusă să cumpere o VM = cotaţie fermă de cumpărare
iar preţul la care este dispusă să vândă = cotaţie fermă de vânzare.
6) Formatorii de piaţă îşi fac cunoscute preţurile de vânzare/cumpărare astfel:
- publicare în ziare sau publicaţii specializate
- vizualizarea cotaţiilor pe ecranul de afişare a cotaţiilor
Ele sunt aplicate pe piaţă. În România singurele posibilităţi de comunicare a
cotaţiilor sunt: apelul telefonic la SVM şi consultarea ecranului de afişare a cotaţiilor.
7) Afişarea celui mai mare preţ de cumpărare şi acelui mai mic preţ de vânzare ASK
SVM care doreşte să cumpere/vândă VM precum şi persoanele fizice interesate
trebuie să acceseze sistemul R: membrii Asociaţiei Naţionale sunt singurii care au accesul
permis la tranzacţionare. Toate persoanele interesate au acces numai la informaţii
referitoare la acţiunile tranzacţionate în sistem R, ultimele cotaţii, informaţii după pieţa şi
orice alte informaţii de natură micro sau macroeconomică, ce pot avea influenţă asupra
preţurilor acţiunilor.
8) Pieţele de negociere comparativ cu pieţele de licitaţie. Caracteristici:
Rasdaq – o piaţă de negociere între formatorul de piaţă şi agenţi de VM care
acţionează în numele clientului lor sau în numele SVM pentru care lucrează. BV Bucureşti

47
este o piaţă de licitaţii unde preţul se stabileşte în funcţie de ordinele de vânzare/cumpărare
introduse în sistem.
a) sistemul de piaţă pe bază de cotaţii comparativ cu sistemul de piaţă pe bază de ordin = o
reţea de computere care leagă între ele SVM aflate în teritoriu. Orice SVM poate încheia o
tranzacţie cu o altă SVM prin reţea la un anumit preţ şi pentru o anumită cantitate în
acelaşi moment în care alte 2 SVM pot încheia o tranzacţie cu aceeaşi VM la un alt preţ,
tot prin intermediul reţelei. Nu există un loc unic unde se realizează tranzacţiile. BV
Bucureşti = locul în care se centralizează toate ordinele de vânzare/cumpărare şi se
realizează un preţ unic la un moment dat pentru fiecare VM cotată.

06.12.2003
CURS 8
7.3.3 Mecanismul de tranzacţionare în sistemul Rasdaq
În vederea creării unui mecanism de tranzacţionare în sistemul Rasdaq, Asociaţia
Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare a ceat Societatea RASDAC SRL, o SC care
are ca obiect de activitate tocmai crearea unui mecanism adecvat pentru vânzarea şi
cumpărarea de acţiuni pentru SVM.
În vederea selectării sistemului de operare au fost luate în considerare mai multe
sisteme de tranzacţionare, fiind ales sistemul portal.
Programul portal constă într-un sistem funcţional complet care vine în sprijinul
agenţilor şi formatorilor de piaţă, atât pentru plasamentele pe piaţa primară cât şi pentru
activitatea de tranzacţionare.
Sistemul asigură legătura cu sistemele automate de compensare şi decontare şi
facilitează stabilirea preţului în diferite unităţi monetare, asigurând şi identificarea VM
după un cost stabilit după standardele internaţionale.
Caracteristicile sistemului R se referă la elementele:
a) componentele sistemului
b) funcţia de compensare-decontare
c) sistemul de supraveghere
d) facilităţi suplimentare

7.3.4 Decontarea în sistem R

Fiecare operator al sistemului R are deschis cel puţin un cont de VM. Contul
respectiv are la rândul său 3 subconturi:
- subcontul segregat (SEG) – unde sunt înregistrate global VM ale agenţilor
economici.
- subcontul free – ende sunt ţinute VM proprii ale operatorului şi prin intermediul
cărora are loc decontarea
- subcontul transfer-in – cu rol de tranzit
Contul pe care îl are operatorul la SNCDD îndeplineşte 2 funcţii:
a) operează disfuncţia între VM, proprietate a SVM şi cele aflate în proprietatea clienţilor
b) permite editatea folosirii abuzive de către SVM a VM
Cele 2 subconturi, SEG şi FREE, permit următoarele mişcări ale acţiunilor:
1) din Registrul independent în contul SEG, în vederea vânzării acţiunilor către client
48
 2) din SEG în FREE, în sistemul în care clientul independent cumpărător renunţă la
custodia operatorului
3) din SEG în FREE, prgătira finanţării decontării în vederea interpretării unei vânzări
4) din FREE în SEG, finalizarea decontării unei cumpărări……….
Subcontul transfer-in a fost prevăzut pentru a permite transferul normal efectuat de
către operator în afara decontării în 2 conturi ale depozitarilor.
Funcţii
- Vânzarea acţiunilor aceluiaşi acţionar dintr-un cont în altul
- Implementarea funcţiilor de custodie
- Facilitarea vânzărilor scurte sau în absenţă
Operaţiunile speculative fundamentale sunt 2:
- a la hause – atunci când cumperi la vedere contând pe o creştere a preţurilor, pentru a
vinde la un moment viitor, înregistrând profit din diferenţa favorabilă de preţ. Această
operaţiune speculativă poate fi încurajată pentru clienţii proprii prin facilitatea unui
împrumut bănesc. Se lucrează cu cont în marjă.
- a la bess – cât vinzi la vedere, mizând pe o scădere a preţurilor şi o răscumpărare la un
moment viitor, realizând profit din diferenţa favorabilă de preţ. Această operaţiune poate fi
încurajată pentru clienţii proprii prin facilitarea unui împrumut de titluri. Clientul execută
o vânzare scurtă

7.3.5 Transferuri în sistem R

49